Decizia civilă nr. 197/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 197
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. H., judecător Judecător: C. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de către intimatul I. de P. Județean S., cu sediul în Z., str. T. Valdimirescu, nr. 14, jud. S., împotriva Sentinței civile nr. 1545 din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect, plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul petent P.
V., lipsă fiind apelantul intimat, I. de P. Județean S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 154 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, apelul este semnat și motiva, iar potrivit disp. art. 15 (i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar..
Verificând potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Întrebat fiind dacă mai formulează alte cereri, intimatul P. V., arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 349,Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului declarat.
Intimatul petent P. V., solicită respingerea apelului și menținerea soluției date de către prima instanță.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1545 din 23.05. Județean S. și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. 3016564 încheiat la data de_ . 2013 a Judecătoriei Z. s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul P. V., în contradictoriu cu intimatul I. de P.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la_ de I.P.J. S., s-a aplicat amenda de 375 lei contravenientului P. V. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin.3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data de_, ora 08,05, conducând autoturismul_ pe strada S. Bărnuțiu din mun. Z., nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului, pe sensul
de mers al conducătorului auto. Totodată, contravenientului i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării.
S-a reținut de către instanță că, pentru a fi întrunite elementele contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 raportat la art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. 1391/2006, neacordarea priorității pietonului care traversează drumul public, este necesar ca pietonul să se fi angajat în traversare prin locurile special amenajate sau semnalizate și să se afle pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Fapta imputată petentului a fost constatată de un agent constatator aflat într- un autovehicul aparținând poliției rutiere. Nu există însă o înregistrare video a faptei comise de petent, prin intermediul unui mijloc tehnic aflat la dispoziția poliției rutiere. Acest mijloc de probă, sau chiar declarația pietonului a cărui traversare se presupune că a fost împiedicată prin fapta petentului, ar fi constituit dovada cea mai concludentă în cauză.
Petentul nu a recunoscut fapta, ci semnătura sa pe procesul-verbal atestă doar faptul că acesta i-a fost comunicat pe loc prin inmânare.
În speță, așadar, afirmațiile agentului constatator din cadrul poliției nu au o forță probantă superioară prestabilită, în raport cu mijloacele de apărare aflate la îndemâna petentului. În caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea prezumției de nevinovăție și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care procedura contravențională română, în domeniul rutier, poate fi asimilată unei "acuzații în materie penală"; conform criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv: calificarea juridică în dreptul intern, natura faptei, natura și gradul de severitate a sancțiunii.
În concluzie, prima instanță a constatat că vinovăția petentului nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză, motiv pentru care, în baza art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul- verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimatul IPJ S., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de către petent.
În motivare se arată că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că există o îndoială asupra săvârșirii contravenției, de care profită petentul, atâta timp cât fapta a fost constatată de către agentul de poliție cu propriile sale simțuri.
Respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională nu exonerează contravenientul de obligația de a-și dovedi nevinovăția. Nu este suficientă simpla contestare a procesului-verbal pentru ca răspunderea contravențională să fie înlăturată.
În drept au fost invocate disp. art. 458, 466, 480 alin. 2, art. 411 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001
Petentul-intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând, în esență, că în mod întemeiat prima instanță a admis plângerea, constatând că vinovăția petentului nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză, respectând totodată normele care garantează dreptul petentului la un proces echitabil, principiu ce implică și necesitatea asigurării unui minim de dovezi din partea agentului constatator.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466- 479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Principalul aspect care se impune a fi analizat în cauză este raportul dintre prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea contravenientului, interpretarea și aplicarea acestor prezumții, dedusă din practica constată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În această privință, T. reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei), acest gen de contravenții intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că ,, orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță"; (Cauza N. Gheorghe c. României par. 31).
Ca urmare, instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Instanța de apel va reține astfel că susținerile petentului cu privire la o altă stare de fapt sunt neîntemeiate, în condițiile în care agentul constatator a constatat prin propriile-i simțuri fapta
și nu s-a făcut dovada contrară
celor reținute în procesul-verbal. Mai trebuie menționat și faptul că, la momentul întocmirii actului constatator, petentul nu a contestat fapta ce i se impută, semnând de primire procesul-verbal cu mențiunea că nu are de formulat obiecțiuni. Această recunoaștere implicită are valoarea unei mărturisiri ce operează ca probă împotriva contravenientului.
În conformitate cu disp. art. 100 alin (3) lit b) ";constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:neacordarea prioritatii de trecere
pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului";.
Așa cum s-a arătat, agentul constatator a procedat la constatarea faptei prin propriile-i simțuri, iar în contextul în care petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, nu a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal, instanța de apel va reține că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic.
De asemenea, sancțiunea aplicată este in limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002 fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și fiind de natură să îndeplinească funcția de prevenire și punitivă la care tinde orice sancțiune, astfel că, si din acest punct de vedere, procesul verbal apare ca temeinic si legal.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de intimatul I. de P. Județean S., în contradictoriu cu petentul P. V., împotriva Sentinței civile nr. 1545 din 23 mai 2013 a Judecătoriei Z., pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul P. V. împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr. 3016564 încheiat la data de_ de intimatul I. de P. județean S. . În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001, petentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de intimatul I. de P. Județean S., în contradictoriu cu petentul P. V., împotriva Sentinței civile nr. 1545 din 23 mai 2013 a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul P. V., împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr. 3016564 încheiat de intimatul I.P.J.
S. la data de_ .
Obligă petentul P. V. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21. noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
H. | I. - D., judecător | C. | D. H. | V. |
Red. H.I.D./_ Ex. 4
Jud. fond: P. C. Rareș
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 464/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1021/2013. Plângere contravențională → |
|---|
