Decizia civilă nr. 20/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/A/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea, urmare a recalificării căii de atac, a apelului civil declarat de pârâta A. P. de P. B. B. împotriva sentinței civile nr. 6053 din 1 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru pârâta apelantă A. P. de P. B. B. se prezintă avocat H. Liviu M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 9, iar pentru reclamata intimată A. P. de P. G.
B. B. se prezintă președintele asociației, numitul Măjeri V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante, avocat H. Liviu M., solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive ca netemeinică și nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial conform facturii pe care o depune la dosar, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei, reprezentând contravaloarea transportului efectuat pentru deplasarea la instanță la acest termen de judecată, conform bonului fiscal pe care îl depune la dosar împreună cu concluzii scrise și acte anexe, pentru motivele arătate în concluziile scrise, pe care le reiterează.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 6053 din 1 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și de
cauză a acțiunii formulate, invocată de pârâții A. P. DE P. B. B. și C. LOCAL AL C. B. B. ; s-a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect "constatare nulitate absolută act juridic";, formulată de reclamanta A. P. DE PĂRDURI G. B. B., în contradictoriu cu pârâții A. P. DE P. B. B., C. LOCAL AL C. B. B., D. M., P. V.
, T. D., P. I., A. P. F. C. "V. B. ";.
S-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv al A. P. DE PĂRDURI B. B., autentificat sub nr. 1191/_ de notarul public Bria E.
- F. a.
S-a respins ca prematură cererea privind radierea asociației pârâte din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătoria Bistrița.
S-a anulat ca fiind lipsit de obiect capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor subsecvente și a hotărârilor încheiate de asociația pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta "A. P. de P. G. B. Bîrgăului";, a dobândit personalitate juridică în baza Încheierii civile 1842/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 6265/2005. Conform înscrisurilor existente în dosarul de acordare a personalității juridice, această asociație a fost înființată la inițiativa mai multor locuitori ai comunei B. Bîrgăului, ce se pretind moștenitorii legali ai foștilor grăniceri din această localitate, cu scopul de a prelua în administrare
"proprietatea grănicerească acordată regimentelor de grăniceri de pe vremea lui Iosif al II-lea și M. Tereza.
Pe cealaltă parte, asociația pârâtă, "A. P. de P. B. Bîrgăului";, a dobândit personalitate juridică prin Încheierea civilă nr. 118/CC/2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr._, fiind înființată în scopul
"înființării, organizării, conducerii și coordonării activității structurilor silvice proprii care să gospodărească fondul forestier proprietate publică al comunei precum și a fondului forestier proprietate privată a membrilor asociați";.
Conform art.137 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel, instanța se va pronunța cu precăderea asupra excepției lipsei de interes, invocată de pârâți prin întâmpinare.
Pentru exercitarea acțiunii civile este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiții: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept și interesul.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, acesta putând fi unul atât material cât și moral. Orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de partea procesuală de la care el provine, trebuie să fie util, să urmărească așadar un "profit";, material sau moral ori material și moral. Pe scurt, el trebuie să se sprijine pe un interes. Astfel, prin exercitarea unei acțiuni pe fundamentul "interesului"; se tinde la obținerea unui
"remediu"; de către reclamant, față de o situație juridică nefavorabilă lui și a cărei efecte sunt resimțite de acesta (pe plan material sau moral).
Cauza pendinte are ca obiect "constatare nulitate absolută act juridic";. Nulitatea absolute a unui act juridic poate să fie invocată de oricare dintre părți și de orice persoană care justifică un "interes";. Reclamanta este terț față de actul constitutiv al asociației pârâte, însă plecând de la scopul declarat a celor două
asociației nu se poate reține lipsa interesului în vederea promovării acțiunii de față. Astfel, "A. P. de P. B. Bîrgăului";, s-a constituit printre altele în vederea administrării fondului forestier proprietate publică a comunei B. Bîrgăului. Ori, în ceea ce privește proprietatea publică, buna administrare a acestor bunuri este întotdeauna de interes general (național sau local după caz). Membrii asociației reclamante sunt locuitori ai comunei B. Bîrgăului, astfel încât nu se poate reține că o acțiune prin care se tinde la protejarea proprietății publice a comunei ar fi lipsită de interes. Pentru aceste argumente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și de cauză a acțiunii formulate, invocată de pârâții A.
"P. de P. B. Bîrgăului"; și C. Local al C. B. Bîrgăului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că asociația pârâtă, "A. P. de P.
B. Bîrgăului";, are drept membri pe Comuna B. Bîrgăului și pe pârâții persoane fizice.
În ceea ce privește posibilitatea unei unități administrativ-teritoriale de a se asocia cu alte persoane, de reținut sunt prevederile art. 36 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, unde se arată la alin. 7: "consiliul local: a) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local";. Cu alte cuvinte, consimțământul la asociere a unei unități administrativ-teritoriale trebuie să îmbrace forma unei hotărâri de consiliu local.
La baza acordării personalității juridice a asociației pârâte, a stat actul constitutiv al asociației, autentificat sub nr. 1191/_ de B.N.P. Asociați "Bria";. Conform înscrisurilor comunicate de notarul public instanței, la baza autentificării acestui act a stat Hotărârea nr. 13/_ a C. ui Local al C. B. Bîrgăului, prin care s-a aprobat asocierea C. ui Local B. Bîrgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea constituirii "Asociației P. de P. B. Bîrgăului";, pentru gospodărirea și administrarea fondului forestier.
Prin sentința civilă nr. 82/2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 563/2011 a Curții de Apel C., pronunțată în același dosar, a fost constatată nulitatea hotărârii nr. 13/_ a C. ui Local al C. B. Bîrgăului, reținându- se că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art.6 și 7 din Legea 52/2003 cu modificările ulterioare privind transparența decizională în administrația publică și cu votul unor membri incompatibili.
În atare situație, Hotărârea nr. 13/_ a C. ui Local al C. B. Bîrgăului, prin care s-a aprobat înființarea acestei asociații, fiind anulată, nu se poate reține existența consimțământul acestei entități la asociere, actul constitutiv al
"Asociației P. de P. B. Bîrgăului";, autentificat sub nr. 1191/_ de
B.N.P. Asociați "Bria";, fiind lovit de nulitate.
Consimțământul este o condiție de fond, esențială generală și de validitate a actului juridic, astfel încât, lipsa consimțământului la încheierea unui act se sancționează cu nulitatea absolută. Pentru acest motiv nu poate fi reținută apărarea pârâților cum că această hotărâre a fost modificată prin Hotărârii nr.23/_, prin care s-a exprimat același acord la asociere, deoarece nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare.
Pe de altă parte, anularea actului constitutiv al asociației pârâte se impune și pe principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipiens), acest act având caracter subsecvent hotărârii de consiliu local prin care s-a exprimat acordul la asociere, hotărâre ce a fost anulată.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se dispune radierea "Asociației P. de P. B. Bîrgăului"; din Registrul asociațiilor și fundațiilor, instanța a reținut că un astfel de demers nu este o consecință directă a anulării actului constitutiv a persoanei juridice, ci pentru a se putea dispune aceasta este necesară inițial parcurgerea procedurii speciale prevăzute de OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Astfel, conform acestui act normativ, anterior radierii unei persoane juridice din Registru asociațiilor și fundațiilor, este necesară parcurgerea procedurii dizolvării și lichidării persoanei juridice, etape pe parcursul cărora sunt valorificate bunurilor și creanțele aflate în patrimoniul persoanei juridice în discuție, în vederea protejării drepturilor asociaților și terților de bună credință.
Având în vederea acestea, în cauză nefiind parcursă procedura dizolvării și lichidării asociației, în conformitate cu prevederile art. 69 -71 OG 26/2000, cererea reclamantei de radiere a asociației pârâte din Registru asociațiilor și fundațiilor, apare ca prematură, și a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea hotărârilor și actelor subsecvente a "Asociației P. de P. B. Bîrgăului";, instanța a reținut că, conform art. 82 Cod de procedură civilă "orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele și prenumele, domiciliul sau reședința pății, (…) obiectul cererii și semnătura";.
Iar conform art. 133 Cod de procedură civilă "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau a pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă";.
Reclamanta a formulat acest capăt de cerere evaziv, fără a indica în concret, actele subsecvente sau hotărârile a căror anulare o cere. Ori, este de neconceput ca instanța să dispună anularea unor acte la modul general (fără indicarea fiecărui act) pe principiul anulării actului subsecvent, existând cazuri în care pentru anumite rațiuni anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menținut, deși se află în strânsă legătură cu actul juridic desființat. Astfel, instanța trebuie să analizeze de la caz la caz dacă un act subsecvent unui act ce a fost anulat, nu face parte din cele exceptate de lege de la anulare, pentru necesitatea asigurării stabilității și securității circuitului civil ori ca mijloc de ocrotire a unor terți de bună credință, ori pentru alte considerente. În concluzie, atâta timp cât reclamanta nu a arătat care sunt actele ce urmează a fi supuse analizei instanței, limitându-se a formula doar o cerere în termeni generali, instanța a apreciat că acest capăt de cerere este lipsit de obiect, astfel încât în temeiul art. 133 Cod de procedură civilă, a fost declarat nul.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâta A. P. de P. G. B. -Bîrgăului, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță (așa cum a fost precizată), ca netemeinică și nefondată;cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-au susținut următoarele:
Materia asociațiilor și fundațiilor este reglementată special prin OG 26/2000. în registrul stabilit de către acest act normativ, cauzele de nulitate ale actului constitutiv al unei asociații sunt strict și limitativ enunțate. Ori, pretinsa cauză invocată de către intimată nu se încadrează printre acestea.
Art. 6 alin. 2 lit.b) din OG 26/2000 stipulează că Actul constitutiv cuprinde, sub sancțiunea nulității absolute ...."exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus". Acest text legal se referă la fiecare asociat în parte, rezultând de aici următoarele ipoteze: în prima ipoteză, dacă toate voințele asociaților sunt nule, actul constitutiv este lovit de nulitate absolută, iar în a doua ipoteză, doar voința ce nu întrunește elementele de valabilitate va fi lipsită de efecte juridice, și nu întregul act constitutiv.
Actul constitutiv al Asociației P. de Pădure din Comuna B. Bîrgăului a respectat prevederile art. 6 OG 26/2000. Astfel, condițiile impuse de legiuitor în vederea constituirii asociației au fost îndeplinite la momentul înscrierii acesteia în registrul aferent din cadrul Judecătoriei competente. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că nulitatea hotărârii_ a C. ui Local, prin care sa aprobat asocierea CL B. Bîrgăului cu ceilalți membri ai recurentei, ar echivala cu nulitatea absolută a actului constitutiv al acesteia, care datează din 2008. Or, Hotărârea C. ui Local prin care s-a aprobat asocierea C.L. B. Bîrgăului cu persoanele fizice în vederea constituirii asociației subscrisei a fost anulată prin Sent. Civ. nr. 82/2010 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel C. nr.563/2011. Ca atare, constatarea nulității acestui act administrativ a intervenit în mod vizibil ulterior momentului semnării actului constitutiv. Prin urmare, se poate lesne constata faptul că nulitatea actului constitutiv nu poate interveni în condițiile în care cauza nulității nu a fost contemporană semnării actului constitutiv.
Recurenta apreciază că instanța de fond greșit a apreciat faptul că prin constatarea nulității respectivei hotărâri a C. ui Local, am asista la aneantizarea retroactivă a consimțământului acestei entități la asociere. Ori o atare dezlegare nu este fundamentată pe nici un temei legal. Hotărârea C. ui Local în sine, reprezintă doar forma de exprimare a consimțământului la asociere. Lipsa formei, nu presupune automat lipsa conținutului, respectiv, a consimțământului C. ui Local, mai ales având în vedere reiterea acordului de asociere a C. ui Local, exemplificat prin Hotărârea C. ui Local B. Bîrgăului nr. 23/_ ( a cărei legalitate nu a fost contestată). În aceeași cheie, s-a menționat faptul că ipotetica viciere a consimțământului a C. ui Local B. Bîrgăului, poate fi sancționată doar cu nulitatea relativă, sancțiune se consideră acoperită, în condițiile emiterii unei hotărâri a C. ui Local a cărei legalitate nu este contestată, în speță, HCL nr. 23/_ .
Consimțământul este o condiție generală de validitate a contractului, însă, în prezenta speță, voința C. ui Local de a se asocia cu proprietarii de pădure în vederea constituirii Asociației P. de P. B. Bîrgăului este mai presus de orice îndoială, luând în considerare Hotărârea CL nr. 23/_ prin care s-a exprimat același acord la asociere, precum și Hotărârea CL nr. 18/_, hotărâre care reflectă, în oglindă, același scop și aceeași voință de asociere precum Hotărârea 3/_
. De altfel, în interpretarea oricărui contract, legiuitorul a evocat preeminența și importanța voinței reale a părților, în detrimentul formei de exprimare a acesteia.
Pentru reliefarea ansamblului normativ cu relevanță în cauză, recurenta a invocat, ca o paralelă, prevederile privind cauzele care atrag nulitatea unei societăți
comerciale. Or, dintre cauzele de nulitate prevăzute la art. 56 din Legea nr. 31/1990 republicată, nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de instanță numai atunci când toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societății, ori în speță se poate vorbi numai despre pretinsa lipsă a consimțământului unuia dintre fondatori.
Recurenta a precizat că există în doctrină o întreagă dezbatere referitoare la natura juridică și la fundamentul actului constitutiv al unei persoane juridice (în speța de față, al unei asociații). Astfel, o asociație este, în general, rodul acordului de voință al membrilor ei fondatori, doctrina calificând în majoritatea ei actul constitutiv ca îmbrăcând forma unui contract. Având ca model tipul primar prezentat de autorii de civil, și anume contractul de societate civilă, cu care contractul de asociație prezintă numeroase similitudini, s-a tras concluzia că acesta are un caracter plurilateral și sinalagmatic.
Altă teorie, apărută mai ales în doctrina germană, încearcă să privească contractul de asociere ca lipsit de caracterul său sinalagmatic. Controversa pornește de la înțelesul conceptului de sinalagmatic în dreptul civil. Astfel, adepții acestei opinii includ în categoria contractelor sinalagmatice doar contractele care implică schimburi reciproce de prestații între părți. Or, în cadrul contractului de societate (mutatis mutandis și al contractului de asociere) părțile (asociații) nu schimbă între ele prestațiile la care se obligă, ci se angajează reciproc să aducă contribuțiile convenite și să coopereze în vederea atingerii unui scop comun.
Este evident faptul că asociații semnatari ai unui asemenea contract sinalagmatic de societate nu sunt debitori sau creditori unul față de altul, ci eventual, față de persoana juridică ce va fi născută dacă există obligații de aport al patrimoniului inițial al asociației.
O parte a doctrinei consideră că actul constitutiv al unei persoane juridice este un act unilateral. Deși normele legale califică drept contracte actele constitutive ale asociațiilor, acestea au fost, pe lângă multe alte clasificări, considerate acte juridice unilaterale colective, deoarece presupun un element comun, affectio societatis, neavând la bază un acord de voințe propriu-zis, care realizează concilierea unor interese antagoniste, voința fiecăruia dintre participanți fiind îndreptată către scopul comun, și anume crearea unei persoane juridice noi într-adevăr, în cazul actelor care constituie o asociație putem vorbi de "un fascicul de declarații unilaterale de voință", dirijate către un scop comun, fiecare asociat concurând prin manifestarea sa pentru a genera un ansamblu de raporturi juridice care se vor aplica direct sau indirect emitentului de voință, actul născându-se valid și eficient.
Actul juridic unilateral este nu numai în funcție de momentul emiterii lui și de numărul voințelor implicate, ci și de efectele lui, în acte unilaterale statutare și non- statutare. Astfel, actele statutare sunt rodul voinței unei sau mai multor persoane, contând mai puțin dacă acestea se formează în prezența unei persoane sau prin aportul mai multor subiecți de drept, ceea ce contează este ca ele să se prezinte ca declarații unice de voință.
Când actul statutar este opera unei singure persoane, unicitatea de voință se regăsește în singularitatea hotărârii unicului emitent al declarației și se poate spune că voința juridică este unilaterală.
În ipoteza în care la formarea unui act statutar participă mai multe persoane, unicitatea declarației de voință este dată de cauza juridică a acesteia; în acest din
urmă caz, declarația unilaterală de voință se va înfățișa ca un summum al mai multor voințe juridice ce emană de la mai mulți subiecți, dar care converg spre un scop juridic unic". Tocmai cauza juridică unică, monolitică și indivizibilă a unei asemenea declarații de voință este cea care face ca multitudinea sau pluralitatea de voințe individuale și subiective (elemente de facto) să se contopească și să valoreze de jure o singură voință generatoare de efecte juridice.
Actul constitutiv este privit ori ca un contract multilateral, ori ca un mănunchi de acte unilaterale, cu scop exclusiv statutar. în ipoteza în care prezentul act este multilateral, putem susține că, fiind vorba despre un contract multilateral, pentru a fi nul, cauza de nulitate trebuie să fie contemporană cu momentul la care acesta a luat naștere și să se regăsească în voințele tuturor asociaților. Dacă numai voința unuia dintre aceștia este lovită de nulitate, actul va rămâne în vigoare și își va produce efectele cu privire la ceilalți membri.
Prin urmare, indiferent dacă actul constitutiv este privit ca un contract sau ca rezultat al intersectării unor acte unilaterale, lipsa consimțământului C. ui Local nu poate duce la nulitatea întregii Asociații.
În contextul juridic actual, nulitatea parțială reprezintă regula, fiind desființate numai unei părți dintre efectele actului juridic, celelalte, care nu contravin legii trebuind menținute. Or, actul constitutiv considerat sancționabil de către instanța de fond poate fi salvat prin izolarea și înlăturarea efectelor doar în privința persoanei în cazul căreia nu ar fi eventual satisfăcute toate condițiile esențiale ale contractului (ceea ce nu este cazul, astfel cum am menționat și anterior).
Recurenta a mai menționat faptul că potrivit Ordonanței 26/2000, în situația în care C. Local nu poate fi membru al asociației a cărei nulitate se solicită, sancțiunea care ar putea interveni ar fi excluderea acestuia din asociație, nicidecum anularea asocierii, ci continuarea asociației cu membrii rămași.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii instanței de fond este faptul că motivarea acesteia nu a fost realizată în consonanță cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, motivarea hotărârii judecătorești este destinată să-i pună pe justițiabili la adăpost de arbitrar, fiind esențial, în egală măsură, ca aceasta să se înfățișeze într-o asemenea manieră încât să corespundă imperativelor logicii judiciare. Rezultă că motivele invocate în sentință nu trebuie să fie contradictorii, ele trebuie să ofere părților și instanței de control judiciar o înlănțuire coerentă a împrejurărilor de fapt și de drept pe baza cărora s-a ajuns la soluția formulată în dispozitiv.
Raportat la sentința pronunțată de către Judecătoria Bistrița, s-a susținut, cu titlu exemplificativ, faptul că în paragraful 5, pg. 7 se evocă faptul că anularea actului constitutiv se impune în vederea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipiens, urmând ca în ultimul paragraf al aceleiași pagini să arate că există cazuri în care pentru anumite rațiuni anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, desigur, fără a nuanța de ce în primul caz se impune aplicarea orbească a principiului amintit.
În drept s-au invocat, pe lângă actele normative indicate în motivare, prevederile art. 302 și urm. art. 304 pct.7,9, art.3041, art. 274 și art. 242 din Codul de procedură civilă.
Intimata A. proprietarilor de păduri grănicerești B. -Bîrgăului, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță președintele asociației,
care s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță pentru motivele arătate prin concluziile scrise depuse la dosar (f.36).
Ceilalți intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat, respectiv nu și-au delegat reprezentant în instanță.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, tribunalul a recalificat calea de atac în cauză ca fiind apelul și nu recursul cum greșit s-a indicat de către instanța de fond și s-a declarat de către pârâtă.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 296 din codul de procedură civilă și pentru considerentele ce succed.
Criticile formulate de către pârâta apelantă nu sunt întemeiate și nu susțin solicitarea de reformare a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
O primă critică adusă soluției de anulare a hotărârii are în vedere împrejurarea că motivele de nulitate ale actelor constitutive al unei asociații sunt strict limitativ prevăzute de lege, iar cel reținut de instanța de fond nu face parte din acestea.
Susținerea nu este fundamentată pe o dispoziție expresă a legii. În lipsa unei prevederi exprese în sens contrar, toate actele întocmite cu nesocotirea normelor cu caracter imperativ prevăzute de OG nr. 26/2000 sunt lovite de nulitate absolută.
În cauză, nulitatea actului constitutiv al asociației pârâte este un efect al nulității consimțământului exprimat prin Hotărârea nr. 13/2009 de către unul dintre asociați, respectiv C. local B. -Bîrgăului.
Este real că nulitatea unuia dintre voințele asociaților nu conduce la nulitatea celorlalte acorduri de voință, însă nu trebuie pierdute din vedere prevederile art. 4 din OG nr.26/2000, care impun ca o condiție de valabilitate a actului de asociere, existența a cel puțin 3 asociați.
Cum actul de constituire al asociației apelante, autentificat sub nr. 1191/_ a fost semnat doar de două persoane fizice și de o persoană juridică, nulitatea actului de voință al celei din urmă conduce la nulitatea absolută a acordului de asociere.
Contrar susținerilor din motivele apelului, actul constitutiv al asociației nu datează din anul 2008 ci din anul 2009, așa cum atestă exemplarul original aflat în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acordare personalitate juridică, și el s-a fundamentat pe Hotărârea C. ui local B. -Bîrgăului nr. 13/_, care a fost anulată prin sentința nr. 82/2010 pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel C. nr.563/20011.
S-a susținut că hotărârea evocată este doar o formă de exprimare a consimțământului C. ui local, iar nulitatea actului nu înseamnă cu nu a existat acest consimțământ. Teza contrazice dispozițiile art. 45 din Legea 215/2001, republicată, potrivit cărora în exercitarea atribuțiilor sale, consiliul local adoptă hotărâri. Prin urmare, hotărârea este însăși manifestarea de voință a consiliului, ca autoritate a administrației publice locale, și nu a simplă formă pe care o îmbracă un act de voință preexistent. Prin urmare în speță nu este vorba de o voință viciată, ci chiar de lipsa acordului de voință.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici teza confirmării lipsei acordului prin două hotărârii ulterioare, respectiv HCL nr._ și HCL nr.18/_, deoarece acestea au survenit după autentificarea actului constitutiv și chiar după acordarea personalității juridice asociației apelante, și reprezintă practic o refacere a actului
inițial nul absolut, ele producând eventuale efecte doar de la data de la care au fost adoptate, neputând retroactiva.
Drept consecință, efectul nulității HCL nr. 13/2009, constatate în mod irevocabil, conduce și la nulitatea actului subsecvent, respectiv actul de constituire al asociației apelante, autentificat sub nr. 1191/_, cum corect a apreciat și instanța de fond.
Analogia făcută de către apelantă cu dispozițiile Legii 31/1990 nu poate fi primită, de vreme ce asociațiile sunt persoane juridice cu reglementării proprii, cuprinse în OG nr. 26/2000, iar condițiile de înființare și funcționare sunt specifice scopului nepatrimonial pentru care au fost create.
Opinia îmbrățișată cu privire la natura juridică a actului constitutiv nu poate influența soluția ce se va da în dosarul de față, de vreme ce legea nu permite ca i asociație să ființeze cu un număr mai mic de 3 asociați, așa cum s-a reținut deja în cele ce preced.
Ultima critică adusă sentinței vizează motivarea acesteia, apelanta susținând că hotărârea se fundamentează pe motive contradictorii, însă fără a preciza care sunt aceste contradicții. Lipsa unor nuanțe pe care apelanta ar fi preferat să le regăsească în cuprinsul hotărârii nu poate conduce la desființarea sentinței, atâta timp cât prima instanță a stabilit starea de fapt și de drept existente în cauză și a răspuns tuturor argumentelor și apărărilor formulate în cauză.
Reținând că pârâta apelantă se află în culpă procesuală, tribunalul urmează să o oblige să plătească reclamantei intimate suma de 24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în măsura justificată prin plata combustibilului pentru deplasarea în instanță la un termen de judecată, pe ruta B. Bîrgăului - B. ( 27 km * 2) apreciind un consum mediu de 7,5 l/100 km.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A. P. de P. B. Bîrgăului împotriva sentinței civile nr. 6053 din 1 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Obligă apelanta să plătească intimatei A. proprietarilor de păduri grănicerești B. -Bîrgăului suma de 24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
S. I. | N. | C. | C. | S. |
Red./Dact. S.I. 2 ex. _
Jud. fond: M. I.F.
| ← Decizia civilă nr. 1226/2012. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 534/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
