Decizia civilă nr. 71/9. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.71 9 Ședința publică din 21 iunie 2013 Completul compus din: Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea SS S. cu sediul în municipiul Z., str. C. ,nr. 32, Bl. V 2, sc. A,et. 2, ap. 9, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 67 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-contestator, av. P. Mircea, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că a fost acvirat dosarul execuțional nr.61/E/2010.
La solicitarea instanței reprezentantul recurentului-contestator precizează că obiectul cererii este contestație la executarea propriu-zisă, respectiv anularea formelor de executare silită.
Instanța pune în discuție tardivitatea formulării contestației la executare.
Reprezentantul recurentului-contestator arată că aceasta este formulată în termen, deoarece procedura de comunicare a actelor de executare nu a fost legal îndeplinită, actele nefiind comunicate la sediul debitoarei.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentului-contestator, av.P. Mircea,susține recursul declarat solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare silită. Cu cheltuieli de judecată. Susține că în mod neîntemeiat a fost respinsă de către instanța de fond contestația la executare silită formulată de către contestator împotriva intimaților. În ce privește procesul verbal de constatare prin care a fost stabilit în mod eronat prețul pe care contestatoarea se presupune că îl datorează, este viciat din mai multe motive. Mai arată că datoria prevăzută în contractul de arendă o reprezenta o cantitate de cereale și nicidecum o sumă de bani, iar executorul judecătoresc a procedat la stabilirea unui preț în funcție de prețul grâului la acea dată întrucât creditorul nu a mai acceptat cantitatea de produse prevăzute în contractul de arendă, nemaidorind cereale ci o sumă de bani. Consideră că modul în care executorul judecătoresc a procedat la stabilirea
prețului pieței grâului, este greșit întrucât în acea perioadă, prețul cel mai mare practicat pe piața de produse agricole la sortimentul grâu boabe, după recoltare a fost de 0,93 lei/km și nu de 1,30 lei cum a fost stabilit. Pentru toate motivele invocate și susținute solicită admiterea recursului.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 67 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare silită formulată de contestatoarea SC S. SRL Z., în contradictoriu cu intimații F. N. și
B.E.J. A. Oszoczki-Ț. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei contestatoare a fost începuta executarea silita in dosarul nr.61/E/2011 al BEJ A. Oszoczki Ț., in baza titlului executoriu - Contractul de arendare înregistrat sub nr.156/_ la Consiliul Local B., încheiat intre părțile in cauză pe durata de 5 ani, începând cu_ și până la_ (f.2-4 dosar executare silită).
Debitoarei i-a fost comunicată la data de_ somația prin care i s-a solicitat de către creditor predarea produselor agricole pe anii 2007 si 2008 sau echivalentul in bani la prețul pieții și cheltuielile de executare silită in cuantum de 3010,15 lei (f.13 dosar executare silita).
Dovada de înmânarea acestei somații a fost semnata personal de către debitoare, prin administratorul său, Di Grigoli Francesco (f.14 dosar executare silita ).
Potrivit art.6 al.5 din Legea nr.16/1994, contractele de arendare încheiate in scris și înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele si in modalitățile stabilite in contract.
Prin contractul de arenda s-au transmis drepturile si obligațiile cu privire la exploatarea terenului arabil in suprafață de 2,48 ha.( anexa la contract), arendașul semnând ca terenul i-a fost predat.
Conform capitolului nr. 5 al contractului, proprietarul a optat pentru cantitatea de 300 kg in primul an si 400 kg in următorii, arendașul având opțiunea asupra felului produselor cultivate.
Față de susținerea contestatoarei, că prețul grâului a fost de 0,93 lei/kg in loc de 1,30 lei /kg ( prețul calculat de către executorul judecătoresc), in cazurile când obiectul plății este prestația de a da bunuri generice, debitorul trebuie sa remită creditorului întotdeauna bunuri de o calitate mijlocie, dacă părțile nu au convenit altfel, deci "nici de cea mai buna specie, nici însă de cea mai rea";, așa cum prevăd dispozițiile art.1103 cod civil.
Contestatoarea a depus un extras privind prețul mediu al grâului pe anul 2012 (f.28), or executarea silita se refera la perioada 2007-2008, pentru care datorează echivalentul in lei a cantității de 700 kg produse agricole. Din suma
totala de 5266,85 lei pentru care a fost somata contestatoarea, 3010 lei reprezintă cheltuieli de executare silită, așadar diferența de 2266,85 lei reprezintă contravaloarea arendei .
Față de aceste motive, prima instanță a apreciat contestația la executare ca neîntemeiată și a respins-o în consecință.
Cererea fiind respinsă, nu s-au acordat contestatoarei nici cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea SC S. SRL Z., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reiterând motivele expuse în cuprinsul contestației, recurenta arată că prin somația emisă la data de_ de BEJ A. Oszoczki-Ț. a fost somată să achite intimatului creditor F. N. suma de 5.266,85 lei, sumă ce reprezintă debitul de 2.266,85 lei, plus dobânda legală și cheltuieli de executare, în temeiul titlurilor executorii Contract de arendă nr.156/2006 și Proces-verbal de constatare emis de executor.
Prin procesul-verbal de constatare a fost stabilit în mod eronat prețul pe care societatea contestatoare se presupune că îl datorează. Astfel, datoria prevăzută în contractul de arendă o reprezintă o cantitate de cereale. Executorul însă a stabilit un preț în funcție de prețul grâului la acea dată, deoarece creditorul nu a mai acceptat cantitatea de produse prevăzute în contract, deși aceasta a fost oferită de debitoare.
Executorul judecătoresc a stabilit prețul pieței la grâu verificând reviste de specialitate și cotațiile bursiere, analiză în urma căreia a ajuns la concluzia că prețul pieței pentru 1 kg de grâu este de 1,3 lei Suma calculată de executorul judecătoresc este total greșită deoarece cel mai mare preț practicat pe piața produselor agricole la sortimentul grâu boabe, în cursul anului 2012, după recoltare a fost de 0,93 lei/kg și nicidecum de 1,30 lei/km. În plus, în contractul de arendă este menționat că în schimbul folosinței terenului arendașul datorează cereale și nicidecum grâu boabe.
Se mai arată de către recurentă că numitul F. N. nu a predat societății terenul care constituie obiectul contractului, proprietarul terenului având obligația de a dovedi că terenul proprietatea sa a fost predat arendașului.
De asemenea contestatoarea arată că actele de procedură în cadrul executării silite care face obiectul dosarului nr.61/E/2010 au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legii privind comunicarea actelor de procedură.
Intimatul F. N. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-și exprima poziția procesuală.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit petitului cererii introductive, debitoarea contestatoare SC S. SRL a sesizat instanța de fond cu o contestație la executare îndreptată împotriva titlului executoriu propriu-zis, la primul capăt de cerere solicitându-se anularea titlului executoriu, respectiv a Contractului de arendă nr. 156/2006, ca fiind
netemeinic și nelegal. Așadar, temeiul juridic al contestației s-ar fi regăsit în dispozițiile art.399 alin.3 C.pr.civ. Cu toate acestea, motivele dezvoltate în cuprinsul cerere introductive, precum și cele invocate în recurs, vizează o contestația la executare propriu-zisă, îndreptată împotriva formelor de executare întocmite de executoriul judecătoresc, întemeiată pe prevederile art. 399 alin.1 teza I.
Cu privire la obiectul contestației, deși a omis să ceară contestatoarei lămuriri asupra lui, prima instanță a procedat în mod legal, analizând cererea debitoarei drept contestație împotriva formelor de executare silită, în acord cu motivele cererii și scopul urmărit de contestatoare. De altfel, este de observat că atât cu ocazia dezbaterilor pe fond, cât și în cuprinsul concluziilor scrise, reprezentantul avocat al contestatoarei a solicitat tot anularea formelor de executare.
În mod greșit însă prima instanță nu a verificat respectarea de către debitoare a termenului de formulare a contestației care, în conformitate cu prevederile art. 401 alin.1 lit.a C.pr.civ., este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.
În concret, raportat la motivele invocate în cuprinsul cererii introductive, tribunalul constatată că debitoarea contestă două acte de executare, respectiv procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de_, prin care s-a stabilit echivalentul în bani al produselor agricole ce trebuiau predate și somația emisă la data de_, prin care i s-a pus debitoarei în vedere să achite echivalentul în bani al acestor produse, fiind stabilit un debit total de 5.266,85 lei, în care au fost incluse și cheltuielile de executare.
Aceste acte au fost comunicate debitoarei la data de_, administratorul societății semnând pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare. Este neîntemeiată susținerea debitoarei referitoare la nelegalitatea procedurii de comunicare. Actele de executare au fost comunicate la adresa indicată de creditor în cererea de executare și ambele comunicări emise au fost semnate personal de către administratorul debitoarei. Este așadar lipsit de relevanță faptul că somațiile nu au fost comunicate la sediul statutar al debitoarei, din moment ce, potrivit art. 87 pct.2 C.pr.civ., persoanele juridice de drept privat pot fi citat nu numai la sediul principal, ci și la cel al sucursalei sau al reprezentanței, iar în conformitate cu art. 90 alin.2 C.pr.civ., înmânarea actelor de procedură se poate face oriunde, când cel citat primește citația.
Așadar, tribunalul constată că procedura de comunicare a actelor de executare contestate, realizată la data de_, a fost îndeplinită în mod legal.
Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de_, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin.1 lit.a din C.pr.civ, fiind așadar tardivă, deoarece nesocotirea acestui termen legal atrage sancțiunea decăderii debitorului din dreptul de a formula contestație.
În concluzie, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este parțial greșită, contestația la executare trebuind să fie respinsă ca tardivă, nu soluționată pe fond și respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, având în vedere că numai debitoarea- contestatoare a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 67/2003 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și, în conformitate cu prevederile art. 315 alin.4 raportat la art.296 teza a II-a C.pr.civ., dând eficiență principiului neagravării situației în propria cale
de atac, tribunalul va menține hotărârea primei instanțe, respingând ca nefondat recursul, fără însă a mai analiza motivele de netemeinicie invocate în cererea de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC S. SRL Z. împotriva Sentinței civile nr. 67/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
C. D. H. | I. | D. C. | N. C. |
Plecat în C.O. | Plecat în C.O. | ||
Președinte instanță în C.O. | Președinte instanță în C.O. | ||
Semnează judecător delegat | Semnează judecător delegat | ||
M. S. | M. S. |
Grefier,
V. V.
Plecat în C.O. Semnează prim -grefier,
C. D.
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ /ex.2
J. fond: C. A. S.
| ← Decizia civilă nr. 108/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 289/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
