Decizia civilă nr. 21/1. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.21 1
Ședința publică din data de 5 martie 2013 Completul compus din:
Președinte: L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
K. M., președinte instanță
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea recursului formulat de petenta P.
G. -C. C. DE S. , C. de S., Jud S., împotriva sentinței civile nr.1265 din 24 octombrie 2012, pronunțată de J. Șimleu-Sivaniei, în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 26 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat :
Prin sentința civilă nr.1265 din 24 octombrie 2012 J. -Șimleu Silvaniei a admis în parte acțiunea reclamantei formulată de reclamanta P. G. -
C. C. de S. în contradictoriu cu intimatele C. J. S. de F. F., C.
L. de F. F. H. și P. O. C. .
A anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr. 190/_ în sensul că au fost obligate intimatele la reconstituirea in favoarea reclamantei a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2,3020 ha teren forestier.
Reconstituirea se va face pe vechiul amplasament dacă va fi liber iar în caz contrar pe un alt amplasament, ce îi va fi oferit de către C. L. H. dintre terenurile aflate la dispoziția sa.
A respins ca nefondată cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate emis Parohiei Ortodoxe C. .
A fost obligată reclamanta să achite onorariul în cuantum de 1256 lei pentru expertul Dogaru Gabriel.
În motivarea hotărârii oprima instanță a reținut că prin cererea formulata în temeiul Legii 247/2005, înregistrată la Primăria H. cu nr._, P. G. C.
C. de Jos a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 16078 ha teren agricol și 2,3020 ha teren forestier. In dovedirea dreptului sau, reclamanta a anexat cererii 3 extrase CF nr. 2919, 362, 262.
Prin Hotărârea nr.190/_, C. J. S. a respins cererea reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren forestier de 2,3020 ha pe motivul pentru această suprafață s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii 1/2000, în favoarea Bisericii Ortodoxe C. .
Instanța a reținut că din extrasul CF 2919 H. rezultă ca reclamanta a avut în proprietate, anterior anului 1948, suprafața de 2,3020 ha teren forestier. Acest teren a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe C. ca urmare a aplicării Decretului 358/1948. Abia prin Încheierea nr. 138 din 14 februarie 1956 s-a rectificat numele proprietarului tabular din Biserica G. -C. C. în Biserica O.
C. iar nu în anul 1929 cum susține pârâta P. O. C. prin reprezentant.
Cu privire la aceasta suprafață de 2,3020 ha, reclamanta a solicitat anularea hotărârii, în sensul ca reconstituirea să se dispună pe vechiul amplasament iar în subsidiar, doar în caz excepțional, reconstituirea pe alte amplasamente sau despăgubiri.
Din expertiza topografica efectuata în cauză de expert Dogaru rezultă însă că terenul reconstituit în favoarea Parohiei Ortodoxe C. este amplasat pe nr.top.83 din CF nr.25 C. având ca proprietar tabular Comunitatea din C. .
Intimatele C. J. S., C. L. de F. F. H. și pârâta P. Ortodxa C. au susținut însă că vechiul amplasament a fost atribuit, așa cum susține si reclamanta, prin TP 99/53, Parohiei Ortodoxe C. .
Instanța a menținut ca valabil acest titlu întrucât, raportat la dispozițiile legale în vigoare în momentul eliberării sale, el apare ca perfect legal.
In acest sens, instanța a apreciat că dispozițiile art. 23 alin.1 indice 2 introduse în Legea 1/2000 prin Legea 247/2005 nu pot fi luate în considerare la analiza legalității titlului paratei P. O. C., el fiind eliberat în baza Hotărârii Comisiei Județene 3097 din data de_ anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005.
La momentul emiterii hotărârii mai sus menționate, legea nu acorda preferință unității de cult ce își dovedea proprietatea in anul 1945. La data colectivizării, proprietara terenurilor respective era pârâta, prin efectul Decretului -Lege 117/1948 si 358/1948, iar abrogarea după anul 1989 a acestor acte normative, chiar daca ele au avut caracter abuziv, nu a dus prin ea însăși la înlăturarea efectelor juridice pe care aplicarea lor le-a produs. Pentru atingerea acestui scop este necesară o dispoziție expresă a legii care fie direct, fie indirect, să ducă la înlăturarea consecințelor nedrepte ale acelor acte abuzive. Or, în privința cultului greco catolic, a proprietăților ce au aparținut structurilor sale si care au fost atribuite Bisericii Ortodoxe, această măsură a fost indirect realizată tocmai prin dispozițiile art.23 alin.1 indice 2 din Legea 1/2000, introdus prin Legea 247/2005.
Cum, însăși Legea 247/2005, prevede în mod expres că dispozițiile de modificare si completare pe care le aduce legilor la care se refera nu aduc atingere în nici un fel titlurilor de proprietate eliberate cu respectarea legilor fondului funciar, în forma în care acestea erau în vigoare la momentul respectiv, instanța a constatat legalitatea TP 99/53 eliberat în favoarea paratei P. O. C. si a respins în consecință cererea reclamantei de anulare a lui.
Intrucât însă, în temeiul dispozițiilor Legii 247/2005, instanța a reținut ca reclamanta este îndreptățita la reconstituirea întregii suprafețe pe care a avut-o în proprietate in anul 1945, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 alin.2 indice 1 din Legea 1/2000 modificată și a reconstituit în favoarea reclamantei suprafața de 2,3020 ha teren forestier. In mod corespunzător, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 190/_ a Comisiei Județene S. .
Reconstituirea se va face pe vechiul amplasament dacă este liber iar în caz contrar pe un alt amplasament, ce îi va fi oferit de către C. L. H. dintre terenurile aflate la dispoziția sa.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta P.
G. -C. C. de S. solicitând în principal admiterea acestuia și casarea în parte a hotărârii primei instanțe cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament iar în subsidiar admiterea rec ursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat reclamanta consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică în suprafață de 23020 mp. pădure, CF-ul fiind pe numele Parohiei G. -Catolice C., a cărei succesoare legală este, fiind proprietar în anul de referință 1945, din anul 1967 fiind înscrisă Biserica O. C. iar cererea de reconstituire formulată de P. O. C. pentru 3,59 ha pădure, sub nr.215/_ nu justifică vreun act de proprietate prin care P. ortodoxă să justifice reconstituirea dreptului de proprietate. Se mai arată că instanța de fond nu a rezolvat problema juridică dedusă judecății fiindcă admițând reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantă în lipsa constatării nulității absolute a titlului de proprietate emis pârâtei nu se face altceva decât să admită o dublă reconstituire, iar raportul de expertiză a fost contestat întrucât expertul nu anexează nici un fel de schiță de punere în posesie și expertul afirma că toate parcelele se regăsesc în C F 25 C. top. nr.83 fără să arate în concret situația cărții funciare și modul în care a ajuns la această concluzie. În privința capătului 2 din petit instanța de fond reține că în cazul în care vechiul amplasament nu este în titlul de proprietate al Bisericii Ortodoxe, acesta trebuie să fie liber și în lipsa unei adrese la C. locală prin care să se arată că vechiul amplasament este liber sau în lipsa unei constatări a expertului, judecătoria a considerat că amplasamentul nu este ocupat de o altă persoană. Se mai arată că anul de referință 1945 nu poate fi luat în calcul în raport cu titlul de proprietate atacat, întrucât Hotărârea Comisiei Județene S. nr.3097 din 14 decembrie 2001 este anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.247/2005.
Recursul reclamantei P. G. -C. C. de S. nu este întemeiat.
Reclamanta prin cererea înregistrată la Primăria H. cu nr._ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 16078 ha teren agricol și 2,3020 ha teren forestier și a anexat cererii extrase CF nr.2919, 362 și 262 H. (f.22-27 dosar fond).
Prin Hotărârea nr.190/29 februarie 2008 C. J. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a respins cererea reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de
2,3020 ha cu, motivarea că această suprafață a fost reconstituită în baza Legii nr.1/2000, în favoarea Bisericii Ortodoxe C. (f.3-4 dosar fond).
Din extrasul CF nr.2919 H. rezultă că reclamanta a avut în proprietate terenul forestier în suprafață de 2,3020 ha, anterior anului 1945.acest teren a trecut din proprietatea Bisericii G. Catolice la Biserica O. C. prin Încheierea nr.138 din 14 februarie 1956 prin rectificarea numelui proprietarului tabular (f.55- 56 - dosar fond).
Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, concluzionează că, terenul reconstituit în favoarea Parohiei Ortodoxe C. în suprafață de 2 ha 300 mp. este format din trei parcele . - parcela în suprafață de 3200 mp. UA 27C, - parcela în suprafață de 9300 mp. UA 27 B și parcela în suprafață de 10500 mp. UA 26 D ; și că toate cele trei terenuri se regăsesc pe nr.top. 83 - pășune, gorun, mestecăniș, nr.top fără suprafață, în CF nr.25 C. având ca proprietar tabular - Comunitatea din C. . La raportul de expertiză efectuat de expertul Dogaru Gabriel a fost anexat planul de situație cu terenul în litigiu, planul de încadrare în zonă cu suprapunerea terenurilor pe ortofotoplanul din zonă precum și harta Ocolului Silvic (f.160-162 - dosar fond).
Rezultă deci că terenul forestier atribuit pârâtei P. O. C. este înscris în CF nr.25 top nr.83 C. și nu în cele trei extrase CF depuse la dosar de reclamantă.
Este important de reținut că reclamanta recurentă nu a avut de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În acest sens la termenul de judecată din 20 iunie 2012, în încheierea de ședință se consemnează că reprezentantul petentei nu contestă raportul de expertiză efectuat în cauză (f.171-dosar fond).
Titlul de proprietate al pârâtei P. O. C. a fost emis în baza Hotărârii Comisiei Județene S. nr.3097 din 14 decembrie 2001. Deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 (f.159 - dosar fond).
Conform adresei nr.3745 din 16 octombrie 2012 emisă de Primăria Comunei H. în baza Hotărârii Comisiei Județene S. nr.3097 din 14 decembrie 2001 P. ortodoxă C. a fost pusă în posesie cu terenul forestier trecut în Titlul de proprietate în litigiu pe vechiul amplasament solicitat de reclamantă (f.175-177
- dosar fond).
Numai că la data emiterii Hotărârii nr.3097/2001 nu se acorda preferință unității de cult ce își dovedea proprietatea în anul 1945, iar la data colectivizării proprietară era pârâta, în baza Decretului nr.117/1948 și 358/1948.
Prin urmare nu se poate considera că titlul de proprietate emis pârâtei P.
O. C. nu este legal emis. Aceasta deoarece Legea nr.247/2002 în art.II prevede în mod expres că dispozițiile de modificare sau de completare ale prezentei legi nu aduce atingere în nici un fel titlurilor de proprietate sau altor acte de proprietate, eliberate, cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar, în forma în care erau în vigoare la momentul emiterii lui.
Deci nu sunt aplicabile prevederile art.III din Legea nr.169/1997, așa cum solicită reclamanta în recursul său.
Nimic nu împiedică reclamanta să fie pusă în posesie pe vechiul amplasament în măsura în care acesta este liber, în caz contrar pe un alt amplasament oferit de C. L. de fond funciar H. .
Așa încât în mod justificat prima instanță a admis în partea acțiunea reclamantei și anulează în parte Hotărârea nr.190/_ cu obligarea Comisiei Județene S. și a Comisiei Locale H. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,3020 ha teren forestier.
În consecință în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. G. -C. C. de S.
împotriva sentinței civile nr.1265 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. G. -C. C. de S. împotriva sentinței civile nr.1265 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. M. D. G. K. M. V. V.
În concediu de odihnă Semnează vicepreședinte
Red.DG/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: M. D.
| ← Decizia civilă nr. 91/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 128/2013. Fond funciar → |
|---|
