Decizia civilă nr. 21/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/A/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N. ,judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta S. G., împotriva sentinței civile nr.10240 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013, susținerile și concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă prin prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru data de azi 4 februarie 2013, la solicitarea reprezentanților părților pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.10240 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ * s-a admis în parte ca fiind fondată acțiunea principală întregită formulată de către reclamanta S. G. în contradictoriu cu pârâtul K. M. și, în consecință: s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.3200 din data de_ de către notar Public M. Drăguț, având ca obiect apartamentul nr.61 înscris în C.F.individuală nr.5436/61 B. nr.top.7997/E/61 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota de 5,4/80,6 părți din cotele indivize comune și cota de_ părți din terenul aferent blocului de locuințe înscris în C.F.colectivă nr.5436 B. nr.top.7997/E bun propriu al reclamantei dobândit cu titlu de cumpărare, situat din punct de vedere administrativ în B., str.Ș. cel M., nr.31, sc.E, et.4, ap.61, județul B. - Năsăud; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară de C.F.în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentului înscris în C.F.individuală nr.5436/61 B. nr.top.7997/E/61 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota de 5,4/80,6 părți din cotele indivize comune și cota de_ părți din terenul aferent blocului de locuințe înscris în C.F.colectivă nr.5436 B. nr.top.7997/E; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea calității de bunuri comune și a cotei de contribuție comune la imobilele apartament compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 WC, cămară, hol, două balcoane, împreună cu cota de 15,69/164 părți din terenul aferent blocului de locuințe cu nr.cadastral 760/f/61 și cota de 11,24/118 părți din părțile comune indivize, imobil înscris în C.F.nr.144/L/6 B. nr.top.8149/f/61, cumpărat cu suam de 50.000.000 lei; apartamentul compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, antreu balcon înscris în C.F.nr.5532 B. nr.top.8215/b/24, cumpărat cu suma de 130.000.000 lei; suprafața de 2150 mp teren înscris în titlul de proprietate nr.8383/1995, parcela 21 sola 62, situat în Unirea în valoare de 100.000.000 lei; suprafața de 1232 mp de sub nr.top.4588/1/2/3 și 4588/1/3/2 în valoare de 100.000.000 lei; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind partajarea în natură a imobilelor prin atribuire în loturi egale, conform înțelegerii ce se va realiza; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere în ceea ce privește întabularea în C.F.a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă, cu titlu de ieșire din indiviziune; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1066,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr.3200 din data de_ de către Notar Public
M. Drăguț, reclamanta a donat pârâtului apartamentul nr.61 înscris în C.F.individuală nr.5436/61
B. nr.top.7997/E/61 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota de 5,4/80,6 părți din cotele indivize comune și cota de_ părți din terenul aferent blocului de locuințe înscris în C.F.colectivă nr.5436 B. nr.top.7997/E bun propriu al reclamantei dobândit cu titlu de cumpărare, situat din punct de vedere administrativ în B., str.Ș. cel M., nr.31, sc.E, județul B. -Năsăud, imobil dobândit cu titlu de cumpărare de către reclamantă în_ potrivit contractului autentificat de către notarul public Groza Aurel V. .
În privința cererii reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de donație, relevante ca aplicabilitate în cauză sunt dispozițiile art.969 cod civil în vigoare la data încheierii contractului de donație, dispoziții potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, s-a reținut în speță incidența prevederilor art.948 din Codul civil din care se poate observa că legiuitorul român a consacrat legalitatea unei convenții dacă sunt întrunite concomitent și cumulativ patru condiții, și anume: a) existența capacității de a contracta; b) consimțământul valabil al părții care se obligă; c) obiectul să existe și să fie determinat și d) să existe o cauză ilicită. Totodată, se impune a fi avute în vedere dispozițiile art.967 din Codul civil, text de lege care consacră prezumția de valabilitate și de existență a cauzei actului, lipsa sau nevalabilitatea cauzei impunându-se a fi dovedite. Deci, concluzia cauzei ilicite a contractului de donație litigios nu poate fi trasă automat, existând protecție prezumției de valabilitate a cauzei ce operează în favoarea pârâtului. Însă, prezumția anterior menționată face parte din categoria celor relative care, în conformitate cu art.1169 și art.1170 Cod civil, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă admis de lege.
În ceea ce privește starea de fapt, instanța a reținut că reclamanta și pârâtul au avut o relație de concubinaj cunoscută notoriu, relație începută încă anterior anului 1989, astfel după cum rezultă din probatoriul testimonial administrat în cauză. Din aceleași declarații testimoniale a rezultat aspectul că, la momentul plecării pârâtului din România, acesta a condiționat continuarea relației cu reclamanta - relație din care a rezultat și un copil - de donarea apartamentului a cărui nulitate se solicită a fi constatată în favoarea sa. Pe întreaga durată a litigiului pârâtul a contestat această susținere a reclamantei, ulterior dovedită în cauză prin audierea martorilor, în mod vehement. Apărarea pârâtului în acest sens nu poate fi primită de către instanță în raport de mai multe aspecte. În primul rând, este de remarcat data la care reclamanta a achiziționat apartamentul litigios, respectiv_, precum și data donației, respectiv_ . Astfel, la momentul donației, pârâtul a mandatat o terță persoană să accepte donația. Dacă s-ar susține ideea apărării pârâtului, ar rămâne fără sens a înțelege motivul pentru care un atare contract de mandat nu a fost încheiat de către pârât cu terța persoană pentru cumpărarea apartamentului în coproprietate cu reclamanta ori exclusiv, astfel după cum a procedat în privința imobilelor identificate în întregirea de acțiune. Că este așa o confirmă întreaga conduită abordată de către pârât de îndată ce a încheiat căsătorie în cursul anului 2002 cu un cetățean străin, conduită materializată în achiziționarea celorlalte imobile în nume propriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, de încetare a vizitelor în țară, vizite care, până la scurt timp după donație erau frecvente în locuința părților. În al doilea rând, nu se susține nici teza potrivit căreia reclamanta nu ar fi deținut resurse materiale pentru achiziționarea acestui imobil, teză infirmată de martori prin același probatoriu testimonial administrat, declarații din care rezultă că reclamanta realiza venituri din munca prestată, aspect coroborat și cu înscrisurile depuse la filele 317 - 322 dosar.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art.967 rap. la art.948 Cod civil, prima instanța a admis ca fiind fondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.3200 din data de_ de către Notar Public M. Drăguț, având ca obiect apartamentul nr.61 înscris în C.F.individuală nr.5436/61 B. nr.top 7997/E/61 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota de 5,4/80,6 părți din cotele indivize comune și cota de_ părți din terenul aferent blocului de locuințe înscris în C.F.colectivă nr.5436 B. nr.top.7997/E bun propriu al reclamantei dobândit cu titlu de cumpărare, situat din punct de vedere administrativ în B., str.Ș. cel M., nr.31, sc.E, et.4, ap.61, județul B. -Năsăud. De asemenea, în respectul principalului efect al nulității absolute a fost admisă ca fiind fondată și cererea de repunere a părților în situația anterioară de C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentului înscris în C.F.individuală nr.5436/61 B.
nr.top.7997/E/61 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon împreună cu cota de 5,4/80,6 părți din cotele indivize comune și cota de_ părți din terenul aferent blocului de locuințe înscris în C.F.colectivă nr.5436 B. nr.top.7997/E, imobil situat în B., str.Ș. cel M., nr.31, sc.E, et.4, ap.61, județul B. - Năsăud.
Analizându-se capetele de cerere obiect al acțiunii întregite referitoare la constatarea calității de bunuri comune și cota egală de contribuție, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente speței prevederile art.30 Codul familiei, prevederi legale care sunt de esența sistării comunității matrimoniale de bunuri.
S-a reținut că, cu respectarea prevederilor art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art.167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte veridicitatea unei afirmații ori contrariul acestora, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art.1170 Cod civil. Prin extrasele de carte funciară depuse la dosar de către pârât, dar și din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, pârâtul a făcut dovada susținerilor potrivit cărora este proprietarul tabular exclusiv al imobilelor identificate în întregirea de acțiune, reclamanta neinvocând vreun temei juridic cu referire la nulitatea înscrierilor dreptului de proprietate al pârâtului din C.F. În ipoteza teoretică în care s-ar accepta susținerea reclamantei potrivit căreia bunurile dobândite în perioada concubinajului au calitatea de bunuri comune cu contribuție egală, sens în care, în primul rând, ar fi necesară existența unui temei juridic care să instituie o atare instituție juridică, temei care, la momentul nașterii raporturilor juridice, nu exista, așa cum există reglementat actualmente prin Noul Cod Civil, această ipoteză ar trebui susținută de un material probator în ceea ce privește resursele financiare egale ale părților în achiziționarea acestor imobile și care să conducă la o atare concluzie a contribuției egale, material probator care nu face o asemenea dovadă. Nici susținerile reclamantei potrivit căreia calitatea de bunuri comune și/sau cota egală de contribuție ar apare dovedită din împrejurarea că actele de dobândire ar fi fost încheiate de către pârât prin reclamantă în calitate de mandatar al acestuia, nu poate susține o soluție de admitere a acestor capete de cerere, o atare apărare putând fi analizată doare în situația investirii instanței de judecată cu o acțiune în simulație. În acest sens, în raport de cele anterior reținute, nefiind incidente prevederile art.30 Codul familiei, precum și considerarea principiului instituit prin art.1169Cod civil, judecătoria a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea calității de bunuri comune și a cotei de contribuție comune la imobilul apartament compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 WC, cămară, hol, două balcoane, împreună cu cota de 15,69/164 părți din terenul aferent blocului de locuințe cu nr.cadastral 760/f/61 și cota de 11,24/118 părți din părțile comune indivize, imobil înscris în C.F.nr.144/L/6 B. nr.top.8149/f/61, cumpărat cu suam de 50.000.000 lei; apartamentul compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, antreu balcon înscris în C.F.nr.5532 B. nr.top.8215/b/24, cumpărat cu suma de 130.000.000 lei; suprafața de 2150 mp teren înscris în titlul de proprietate nr.8383/1995, parcela 21 sola 62, situat în Unirea în valoare de 100.000.000 lei; suprafața de 1232 mp de sub nr.top.4588/1/2/3 și 4588/1/3/2 în valoare de 100.000.000 lei.
De asemenea, în considerarea principiului accesorium sequitur principale, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând partajarea în natură a imobilelor prin atribuire în loturi egale, conform înțelegerii ce se va realiza - înțelegere care între cele două părți litigante nu există, precum și cel de a se dispune întabularea în C.F.a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă, cu titlu de ieșire din indiviziune.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1066,6 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, constând în taxe de timbru, timbre judiciare, onorariu avocat și parțial onorarii de expertiză.
Împotriva hotărârii expuse a declarat apel, în termen legal, reclamanta S. G., solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata că au calitate de bun dobândit în indiviziune imobilele apartament cu 4 camere înscris în C.F.144/L/6 B. nr.top.8149/f/61 și a terenului înscris în C.F.4588 nr.top.4588/1/2/3 și 4588/1/3/2, a apartamentului din C.F.5532 B. nr.top.8215/b/24 și a terenului din T.P.8389/1995 și partajarea lor în natură prin formarea de două loturi, primul compus din apartamentul de 4 camere
și terenul de 1232 mp care să-i revină, cel de-al doilea alcătuit din apartamentul de 2 camere și terenul de 2150 mp care să fie atribuit pârâtului intimat, motivat de faptul că aceste bunuri au fost dobândite în timpul concubinajului cu pârâtul în cote egale, pentru următoarele motive.
Instanța a interpretat probele administrate in sensul ca nu duc la concluzia ca resursele financiare ale părtilor ar fi fost egale si prin urmare reclamanta nu ar fi contribuit deloc la cumpărarea acestor imobile, deși în rezolvarea cererii vizând constatarea nulității absolute de contractului de donație, s-a retinut ca:"reclamanta si paratul au avut o relație de concubinaj recunoscuta notoriu, relație inceputa inca anterior anului 1989 ", relație care a durat conform aprecier i lor instanței pana in anul 2002, contrar susținerii reclamantei apelante care afirmă ca aceasta relație a durat pana in anul 2004, singurul aspect care a diferentiat -o de o căsnicie normala fiind acela ca nu s-au căsătorit efectiv, gospodarindu-se împreuna timp de 19 ani, în care sens atașează la dosar o parte din scrisorile de dragoste pe care paratul intimat i le trimitea atunci cand era plecat din tara, tocmai pentru a dovedi ca relația a fost de lunga durata, trainica, bazata pe iubire si înțelegere. In tot acest timp reclamanta a prestat diferite activități, respectiv a vândut marfa in piața, a lucrat ca taximetrist, a adus mașini din Germania si le-a revandut, a lucrat in domeniul asigurărilor, a avut sprijinul financiar al părinților ei, astfel ca a realizat venituri considerabile, bani pe care i -a cheltuit împreuna cu paratul la achizitionarea imobilelor despre care s -a făcut vorbire. Au fost cumpărate in numele pârâtului motivat de faptul ca i -a promis ca le va da fiicei lor si ptr ca avea încredere in el. Nefiind căsătoriți, a avut procura de reprezentare, iar dac a ar fi fost despărțiți in fapt, asa cum retine instant de fond, in mod cert nu ar fi împuternicit-o pe ea sa cumpere pentru el, ci ar fi găsit un membru al familiei lui. Instanța a reținut ca acest aspect, respectiv existenta unei împuterniciri si prin urmare si încrederea acordata prin acest act, nu este o dovada ca reclamanta ar fi contribuit si ea la achiziționarea bunurilor si ca nu ar fi fost concubini la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare. Probatoriul administrat in cauza a fost interpretat trunchiat doar in vederea motivării admiterii primului capăt de cerere, insa reclamanta consideră ca daca ar fi fost privit in ansamblu, ar fi dus la admiterea intregii acțiuni. Solicită sa se observe ca martorii audiați confirma faptul ca reclamanta a lucrat in tot timpul concubinajului, realizând la rândul ei venituri si cumpărând imobile împreuna cu paratul, ca sot si soție. Martora M. D. a Cornalie-fila 192 declara ca:" stiu ca si atunci cand am convenit vânzarea mașinii dar si a apartamentului, reclamanta muncea, dar nu imi amintesc, dar nu i-am cunoscut locul de munca, mi -am format aceasta convingere din aceea ca intalnindu-ne uneori întâmplător imi spunea ca vine de la serviciu"( declarație consemnata incorect gramatical). Martora B. O. -filele 375 -376, declara extrem de precis ca imobilele au fost cumpărate de amândoi, astfel:" am tras concluzia ca cei doi trăiesc impreuna ca sot si soț ie intrucat ne întâlneam zilnic, iar ipostazele in care ii vedeam m-au condus spre aceasta concluzie. In timpul acelei perioade am avut cunostiinta ca paratul pleca in străinătate si aduce amasini de vânzare pe care ulterior parata le ducea la piața spre a fi revandute. Cunosc de asemenea ca reclamanta impreuna cu paratul au achiziționat un teren de la părinții mei. Mai cunosc ca părțile impreuna au cumpărat un apartament la mijlocul palierului imobilului in care locuiesc si eu. Iar de la parat personal cunosc ca s-a mai achiziționat un apartament in spatele blocului in care locuiesc, paratul spunandu -mi intr-o convorbire telefonica ca 1 -a luat pentru fata.". Martora Covacs M. -filele377 -378 declara:".. reclamanta se găsea in permanenta in impas financiar datorita investițiilor multiple pe care le făcea in imobile, cărămizi, autoturisme, lipsind nu o data de la serviciu deoarece avea de vândut un autoturism putând sa definesc reclamanta ca având in permanenta ceva de vândut sau cumpărat. Cunosc ca reclamanta a achiziționat un număr de doua sau trei apartamente in zona Ș. cel mare..." "părinții acesteia aveau o rezerva financiara si sunt convinsa ca au ajutat-o." Martora M. Dragus Albina -filele 434 -435, declara:"fiind vecina cu ei, pe toata durata cat au locuit acolo, știam ca ambele parti lucrează si o
duc bine si nu i -am auzit niciodată sa se certe." Paratul aducea mașini din străinătate pe care reclamanta le repara si apoi le vindea . Cunosc aspectul ca in toata aceasta perioada reclamanta lucra la gradina . la Banca Tiriac unde făcea asigurări, mergea cu o vecina in Turcia si aducea haine (nota apelantei-le vindeam in piața la taraba). Din auzite cred ca cei doi soti au achiziționat si ceva terenuri." Dupa achiziționarea apartamentului in acesta au fost făcute imbunatatir i, toate fiind făcute de reclamanta ea fiind cea care plătea muncitorii, cara molozul din apartament." Chiar daca nu reiese exact contribuția fiecăruia la cumpărarea imobilelor, apelanta reclamanta solicită a se observa ca instanța a respins cererile formulate, motivând extrem de lacunar concluzia la care a ajuns.
Sa se observe ca modul in care au fost audiați martorii nu a putut duce la nici o concluzie in acest sens, respectiv de stabilire a unor cote de contribuție de către fiecare dintre parti. Nici u nul dintre martori nu a fost intrebat cat a contribuit unul sau altul dintre părți, la cumpărarea apartamentelor si terenurilor, desi martorii au declarat ca au cumpărat impreuna, astfel ca evident instant a nu putea trage concluzii legat de acest aspect. In virtutea rolului activ si pentru respectarea principiului aflării adevărului ar fi trebuit instanța, din oficiu, sa audieze martorii si cu privire la contribuția fiecăruia, iar nu ulterior sa motive ze soluția pe ceva ce nu s-a pus in discuția martorilor, reținând ca materialul probator nu face dovada in acest sens. Singura concluzie care se poate trage ca urmare a probatoriului administrat pana in aceste moment ar fi aceea ca au contribuit in mod egal la cumpărarea imobilelor. Fata de aceste considerente s olicită instanței de apel sa incuviinteze suplimentarea probatoriului testimonial, in scopul de a dovedi ca apelanta a realizat venituri egale cu paratul intimat si ca aceste venituri au fost folosite pentru achiziționarea imobilelor despre care s-a făcut vorbire.
O alta chestiune care a rămas nelămurita ca urmare a administrării probatoriului testimonial a fost aceea a momentului la care relația de concubinaj a luat sfârșit. Instanta de fond a tras concluzia ca paratul a terminat relația in anul 2001 inainte de a se casatori cu un cetățean străin, dar singurul care susține aceste lucru este paratul, insa nu-1 confirma nimic altceva din dosar. Arata ca nu asa au decurs lucrurile, respectiv părțile au continuat relația de concubinaj pana in anul 2004, cand in luna ianuarie intimatul i -a comunicat ca sa căsătorește astfel ca a decis sa se despartă. Din nici o proba administrată nu reiese ceea ce a reținut instanța, respectiv momentul in care părțile s-au despărțit, moment extrem de important pentru a stabili daca imobilele cumparate-cele 2 apartamente si terenuri au fost cumpărate in timp ce erau impreuna. Pentru a lamuri si acest aspect, apelanta solicită sa i se încuviințeze suplimentarea probatoriului testimonial.
In ceea ce privește motivarea instanței ca apelanta nu a invocat nici un temei juridic cu referire la calitatea de bunuri comune cu contribuție egala - bunuri dobândite in timpul concubinajului, arat ă ca practica instanțelor de judecata este foarte clara cu privire la acest aspect. S -a stabilit de nenumărate ori ca bunurile dobândite in timpul concubinajului sunt proprietate comuna pe cote parti daca se face dovada ca ambii au contribuit la achiziționarea lor.( decizia nr. 44/2003 a CSJ), iar practica judiciara constituie izvor de drept in sistemul n ostru de drept.( I. Les-Tratat de drept procesual civil-ed. C.H. beck-2010 -pag.25). Este real ca nu a invocat un articol exact pentru motivarea in drept a cererii, nefiind aplicabile in speța prevederile Codului familie, insa in raporturile patrimoniale d intre concubini sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun care reglementează proprietatea pe cote-părți, în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți, (decizia 801/R/ 2010 a Tribunalului Bihor). Așadar în cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existența unui drept de proprietate comună pe cote -părți al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea lor, stabilită prin probe. Rezultă că, în cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote-părți pentru fiecare, în proporția în care a contribuit la achiziționarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s a făcut actul de
cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuția concubinului la achiziționarea unui bun. Contribuția concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul conviețuirii lor este o chestiune de fapt și poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează.
Fata de modalitatea de partaj, apelanta arată că a solicitat sa se dispuna partajarea in cote egale a bunurilor conform unei intelegeri care va interveni intre părți, fiind convinsa ca vor ajunge la un acord asupra acestui aspect. Deoarece aceasta înțelegere nu a mai intervenit, instanța nu a pus in discuția p ărtilor care este modul in care doresc partajarea, respingând pur si simplu cererea de partaj, astfel ca se vede nevoita sa înainteze o varianta de partaj, respectiv formarea de doua loturi astfel cum la început a menționat, cele doua loturi fiind sensibil egale, astfel in primul lot apartamentul este mai valoros si terenul este mai mic ca suprafața si mai puțin valoros, iar in lotul al doilea apartamentul este mai mic, dar terenul este mai valoros.
In drept invocă prevederile art. 282 si urm, art. 294 si urm. d in Codul de procedura civila.
Intimatul K. M., legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă prin apărătorul său ales a depus la dosar întâmpinare (f.54-57) prin care solicită respingerea apelului formulat ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe cale de excepție invocând excepția netimbrarii apelului si a acțiunii principale (insuficienta timbrare),excepție la care a renunțat la termenul de judecată din data de_ urmare a rezolvării favorabile prealabile a cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxelor judiciare de timbru, pentru următoarele considerente.
Dupa vasta probatiune si indelungata administrata in cauza de fata, acțiunea reclamantei a fost admisa doar in parte si pentru a putea oarecum ocroti interesele fiicei intimatului, acesta nu a inteles sa formuleze nici o cale de atac, considerând justa, legala si temeinica sentința pronunțata. Instanța de fond, a dat curs fiecărei cereri formulate de parti, a analizat starea de fapt supusa judecații si criticile formulate impotriva acesteia, ca ar fi fost inexistent rolul activ al instanței in soluționarea cauzei si ca nu a dat curs unor texte legale de drept comun aplicabile in cauza, precum si ca a distorsionat declarațiile martorilor, nu a administrat nici o proba sub aspectul resurselor financiare ale reclamantei apelante, sunt nefondate si oarecum tendențioase la adresa magistratului care a soluționat cauza.
Supune analizei instanței de apel, faptul ca prin dezvoltarea motivelor de apel, depuse la primul termen in calea de atac, nu se invoca de fapt nici o critica reala impotriva sentinței apelate ci se face o radiografiere, concreta a stării d e fapt si a modului in care a decurs procesul, incercand sa se arate instanței de control judiciar, doar unele pasaje vagi si incoerente din probatoriul administrat in susținerea cererii principale, care nu s-au coroborat cu alte probe. In susținerea acestui punct de vedere, arată următoarele: intimatul a fost plecat in repetate rânduri din tara, a avut o viata petrecuta mai mult intre străini, sens in care declarația autentica a acestuia, releva clar cand a fost in tara, incepand de la liceu pana in momentul revocării procurii notariale de cumpărare si administrare bunuri. In anul 1982, termina liceul in Mun. B., intre 1983-1984, satisface stagiul militar, 1985-1987 locuiește in B., str. Valea Ghinzii, nr. 14, intre 1987 -1990 luna august, locuiește in Oradea muncind la IC AS Oradea. In anul 1988 sau 1989 apelanta divorțează de fostul sot, astfel ca susținerea reclamantei este infirmata de probele cu inscrisuri si motivul pentru care intimatul tine o legătura pasagera cu S. G., era distracția de o zi~doua, ocazional, iar conform declarației...""doar pentru sex....""" in diverse locații. I n perioada 1990 septembrie-finele anului 1992, au o conviețuire care se intrerupe si se reia in anul 1993 (iunie ) pana in 1997, perioada in care din aceasta relație de amorezi s -a născut fiica recunoscuta de intimat. In anul 1997, relația se sfârșește brusc, deoarece intimatul se căsătorește cu numita Kirzenberger Renate M., cetățean austriac. In anul 1999, intimatul emigrează in USA, unde o cunoaște pe actuala soție Pamela, iar in anul 2001, divorțează de cetateanca austriaca, fara a face partajul. Menționează ca in perioada cursa intre 1999 si pana in prezent revine periodic, anual in România, pentru a vizita frații
si surorile, neamurile si a vedea cum se ocupa apelanta de creșterea minorei. In cursul anului 2003, apelanta se căsătorește cu cetățeanul austriac Sindle Gheorghe, cu intenția de a ajunge in USA si a face un calvar viata acestuia,(intimat) prin presiunea psihica exercitata si folosind ca scut fiica lor. Din fericire, acest plan diabolic nu reușește si drept răsplata in anul următor intentează prezenta cauza având drept scop sicanarea intimatului.
Din probele administrate in cauza, a reieșit foarte clar si fara dubiu, faptul ca apelanta, dupa ce nu a mai putut beneficia de veniturile considerabile avute de intimat, a rămas fara bani, l-a sufocat pe acesta cu mai multe plângeri penale pentru abandonul de familie, soluționate cu neinceperea urmării penale inca in faza de cercetare, constatandu - se ca intimatul plătea lunar cei 500$ stabiliți de instanța, cu titlu de pensie de intretinere. Pe langa aceasta suma de bani, pentru ca minora sa fie bine intretinuta, apelanta mai beneficia lunar, chiar si azi de chiriile incasate de la diverși chiriași ai imobilelor apartamente, obiect al prezentului litigiu, ridicandu-se la suma de apr. 600 Euro lunar.
Critica lipsei rolului activ al instanței in administrarea probelor privind veniturile avute sau mai exact neanalizarea situației financiare a reclamantei, putem lesne arata ca aceasta in perioada 1990—2002 a lucrat efectiv 10 luni, conform cărtii de munca depuse la dosarul cauzei. Care au fost acele venituri exorbitante de care a beneficiat atat din activitatea personala cat si cea primita de la părinții ei, oameni simplii, cu caracter si modești (fara resurse materiale)?. Nici martorii audiați in cauza nu au confirmat o alta stare de fapt, ci au relatat ca intimatul muncea in Germania, aducea mașini pe care le vindea in România, iar ulterior a plecat in USA de unde a trimis mai multe sume de bani, conform chitanțelor de transfer anexate. S-a dovedit si prin răspunsurile la interogator nesinceritatea reclamantei, care a incercat acreditarea unei stări de fapt neconforme cu realitatea, nerecunoscand adevărata proveniența a banilor.
Menționează, ca apelanta a fost cea care a pierdut suma de 50.000$ predata la Ciuta Gheorghe din veniturile exclusive ale intimatului, a administrat bunurile acestuia, a efectuat tranzacțiile imobiliare din banii primiți contra unui comision de 500$ pentru fiecare cumpărare, si daca azi susține ca sunt bunuri comune, cu ocazia cumpă rării lor prin procura speciala, de ce nu a menționat in act suma achitata de ea si putea sa devină coproprietara. Atâta incredere a avut intimatul in ea, incat a cumpărat toate materialele pentru a edifica o casa in loc. Unirea (proprietate personala), l e-a depozitat pe terenul cumpărat si apelanta le-a vândut fara a restitui suma primita intimatului, doar din pura răzbunare. Martorii Balmos O., Kovacs M. si F. S., confirma ca apelanta nu a muncit, nu a avut venituri, ci trăia doar din ce primea de la intimat.
Sumele transmise din USA prin posta rapida, acoperă toate tranzacțiile avute la nivelul anului 2000-2003 fiind in suma de apr. 100.000$ plus celelalte venituri directe aduse din Germania iar gospodărirea de 19 ani e care se vorbește in motivele de apel nu este reala si imposibil de intretinut la o distanta de mii de km. Practica instanțelor de judecata nu este izvor de drept, si nici nu poate influenta decizia unui magistrat iar aspectul constatat de către instanța de fond ca nu s-a precizat temeiul drept pentru a putea satisface cerințele art. 112 cod d e proc civ. privind cererea de chemare in judecata, a fost una corecta si pertinenta si gravele probleme de administrare probatoriu si modalitatea de a redacta acțiunea nu sunt nicidecum culpa instanței si nu pot fi suplinite in calea de atac, ele fiind clar tardive si nefondate, mai exact inadmisibile.
In concluzie, solicită respingerea apelului formulat ca neintemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind una temeinica si legala cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecata.
In drept invocă art. 115, 274 cod de proc civ.
Atât apelanta reclamantă cât și pârâtul intimat au formulat concluzii scrise (f.110- 116,117-121).
Apelul nu este fondat.
Cercetarea judecătorească în calea de atac a apelului nu vizează soluția favorabilă dată de prima instanță pretenției reclamantei, dedusă judecății la data de_, de desființare a contractului de donație autentificat sub nr. 3200/_ prin care i-a donat pârâtului apartamentul
nr. 61 situat în B., str. Ș. cel M., nr. 31, sc.E, et. 4, achiziționat în nume propriu cu foarte scurt timp înainte, respectiv la data de_, dispoziția de constatare a nulității absolute a actului notarial, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, nefiind contestată.
Controversa poartă asupra regimului juridic al celorlalte imobile, două apartamente și două terenuri individualizate în întregirea de acțiune formulată de reclamantă la data de_, ale căror date de identificare sunt menționate în hotărârea judecătorească atacată, nemaiimpunându-se a fi reiterate: terenul în suprafață de 2150 mp achiziționat în anul 1996, apartamentul de 4 camere și terenul aferent din anul 2000, apartamentul de 2 camere și terenul aferent din anul 2002 și terenul în suprafață de 1232 mp din anul 2003. Actele autentice de vânzare-cumpărare atașate la dosar f.48- 49, 52,55,58-59, precum și extrasele de carte funciară ale celor patru imobile atestă calitatea de proprietar exclusiv, în calitate de cumpărător, a pârâtului apelant, iar actele de stare civilă și probațiunea testimonială administrată confirmă existența în timp a unei relații de concubinaj între litiganți, care au devenit și părinții unui copil, relație care era destrămată la momentul promovării demersului juridic pendinte. În circumstanțele date, corespunzător stabilite de prima instanță consecință a examinării minuțioase a datelor speței și evaluării corespunzătoare a dovezilor cauzei, probațiunea fiind vastă, judicios s-a conchis, în limitele investirii, că cele patru imobile, neavând calitatea de bunuri comune, nu pot forma obiectul vreunui partaj.
Premisa de la care pleacă reclamanta-apelantă în aserțiunea contrară este însă greșită. Raporturile care se stabilesc între concubini nu sunt raporturi de dreptul familiei, pentru a le fi incidente prevederile art. 30 și 31 din Codul familiei, chiar dacă în fapt ei conviețuiesc după reguli similare celor ale soților, raporturile personale și patrimoniale ale soților fiind guvernate în totalitate de normele dreptului familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei având regim juridic propriu, distinct de regimul juridic al bunurilor dobândite de concubini, reglementat de Codul civil. Normele de drept civil aplicabile partajului coachizit între concubini sunt general valabile oricărei achiziții, indiferent de calitatea persoanelor care dobândesc în această modalitate un bun, iar partajul de coachizite este esențialmente civil. Având în vedere că în cazul concubinilor nu se aplică dispozițiile art. 30 Codul familiei privind comunitatea de bunuri, negăsindu-și aplicabilitate nici prezumțiile instituite de legiuitor în materia devălmășiei, este necesară dovedirea efectivă a contribuției la dobândirea fiecărui bun în parte și concomitent a aportului propriu. O perioadă lungă de conviețuire și realizarea de venituri de către unul dintre concubini nu se constituie în argumente de natură a subscrie bunurile litigioase dispozițiilor speciale privind comunitatea de bunuri, în materie de imobile fiind obligatoriu necesar a se proba existența unei convenții a părților de a cumpăra împreună bunul coachizit, în caz contrar contribuția materială, mai mică sau mai mare, a unuia dintre ei fiind da natură a acorda doar beneficiul unui drept de creanță, supus prescripției extinctive. În cauza pendinte, cum corect a concluzionat și prima instanță, nu se poate reține dobândirea în coproprietate a celor patru imobile, în lipsa oricărei convenții care să o confirme. Față de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are caracter specific, concretizat între altele în modul de dobândire a proprietății asupra lor ce exclude principiul consensualismului actelor juridice și presupune, ca o condiție de validitate a actului de dobândire, forma autentică. În raport de această situație, cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți (art. 30 Codul fam) sunt de strictă interpretare și nu se pot extinde prin asemănare bunurilor coachiziționate în alte condiții, se conchide că în cazul în care unul dintre concubini nu figurează ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii. Cele patru acte autentice de înstrăinare probează în cauza pendinte că achiziția s-a realizat exclusiv de către pârâtul apelant, astfel încât o eventuală contribuție materială a reclamantei apelante i-ar crea un drept de creanță, ce nu face obiectul pricinii, care ar fi trebuit valorificat în cadrul termenului de prescripție extinctivă. Întrucât actele de înstrăinare s-au încheiat pe numele pârâtului intimat, reclamanta apelantă nu poate pretinde vreun drept de proprietate asupra celor patru imobile, deoarece nu poate invoca, în beneficiul său, nici un act translativ de proprietate, cei doi foști concubini neputând fi considerați, în baza legii, coproprietari de vreme ce prezumția de comunitate asupra bunurilor este operantă doar în cazul bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei. Pe de altă parte calitatea reclamantei de mandatar al concubinului la încheierea a două dintre tranzacțiile imobiliare nu îi conferă și calitatea de coachizitor, expres menționată a aparține doar concubinului mandant.
Din perspectiva evocată, nu își găsesc vreo relevanță afirmațiile reclamantei vizând contribuția sa la dobândirea bunurilor și cuantificarea aportului, nici criticile aduse evaluării probațiunii din acest punct de vedere, fiind menținute statuările primei instanțe referitoare la caracteristica de proprietate exclusivă aparținând fostului concubin- pârâtul intimat- a celor patru imobile litigioase, impediment la partajarea pretinsă de fosta concubină. Doar în ipoteza sesizării instanței în termen legal cu o cerere vizând despăgubirea în măsura aportului propriu la achiziționarea de către fostul concubin a bunurilor litigioase era necesară cuantificarea contribuției sale, probațiunea testimonială și cu înscrisuri devenind esențială, cum o atare solicitare nu a fost adresată criticile în conexiune cu aceasta nu se impun a fi examinate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. Civ., apelul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod proc. Civ.apelanta va fi obligată să-i plătească intimatului cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.121.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.296 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. G. , domiciliată în mun.B., str.Ș. cel M., nr.11, sc.B, ap.23, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *.
Obligă apelanta să plătească intimatului K. M. , cu domiciliul procesual ales la sediul Cab.av.K. T. J. din mun.B., str.A. I., nr.4 A, județul B. - Năsăud, 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2013.
Președinte, Judecător, G. ier,
C. N. M. L. B. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond AOD
| ← Decizia civilă nr. 404/2013. Constatare nulitate act juridic | Încheierea civilă nr. 376/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
