Decizia civilă nr. 1/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ CIVILĂ NR. 1/2013 Ședința publică din 08 ianuarie 2013 Completul compus din:
Președinte: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata S.C. A., cu sediul în localitatea C., nr. 25, județul Sălaj, împotriva sentinței civilă nr. 1291 din 12 octombrie 2012, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul contestator Szabi E. - avocat Demjen Attila, cu delegație la dosar - fila 10 iar pentru recurentă se prezintă apărătorul acesteia - avocat Fekete Paul cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 8, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat, nu au fost achitate taxele judiciare dispuse în cauză, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație și întâmpinare (f.10, 11-12) și comunică un exemplar cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauză - fila 15-16, arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, arată că sentința recurată este nelegală, instanța de fond a respins suspendarea, a admis în parte contestația la executare și au fost reduse cheltuielile de executare, ciuntind din onorariul avocațial și onorariul executorului, recursul de față se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă care are două ipoteze: una plus petit și a doua extra petit, cel de-al doilea motiv are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, instanța trebuia să se pronunțe în limita pretențiilor deduse judecății, prima instanță nefiind sesizată cu aceste aspecte, în consecință solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respectiv modificarea hotărârii instanței de fond și menținerea în parte a actelor de executare,
anularea în parte a actelor de executare și obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că executorul este obligat să anexe cheltuielile efectuate cu executarea, prima instanță în mod corect a soluționat cererea, în concluzie solicită respingerea recursului menținerea ca temeinică și legală sentința civilă.
Instanța, în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
Asupra recursului declarat :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1231 din 12 octombrie 2012 J. Șimleu Silvaniei a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. E. în contradictoriu cu intimata SC A. C. .
S-au anulat în parte actele de executare din dosarul de executare nr. 116/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Oszoczki-Ț. pentru suma de 3542,15 lei. Și s-a menținut executarea silită pentru suma de 10.591 lei.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că prin procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 3 iulie 2012 i-a fost predat în deplină posesie și proprietate creditoarei terenul de 3342 mp. înscris în CF nr.3203
C. prin măsurare și țărușare cu un nr. de 6 țăruși astfel că această obligație a fost dusă la îndeplinire silită și a rămas de executat obligația la plata despăgubirilor și cheltuielilor de judecată și executare silită.
La data de_ a fost întocmită publicația de vânzare a tractorului_ 8135 proprietatea debitorului pentru prețul de pornire la licitație de 10.000 lei.
Se constată că la aplicarea sechestrului, contestatorul a declarat că este de acord cu predarea terenului și că va încerca să achite debitul în 15 zile, aceasta deși a fost somat în data de_ să se conformeze titlurilor executorii, respectiv să predea terenul, debitul și cheltuielile de executare, debitorul nu a achitat nici până în prezent debitul datorat.
Recursul împotriva Sentinței Civile 317/2011 s-a judecat în data de 8 noiembrie 2011, contestatorul din prezenta cauză atacând cu recurs hotărârea prin care a fost obligat să predea terenul intimatei. Astfel, că susținerea contestatorului că terenul era liber de doi ani de zile nu are nici un suport.
Potrivit celor două titluri executorii, contestatorul datorează creditoarei suma de 8.391 lei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită-3800 lei(2000 lei onorariu executor judecătoresc ,conform chitanței din dosarul executional, și nu 2200 așa cum menționează executorul in adresa de la fila 27 dosar, 1600 lei onorariu avocațial, 200 lei onorariu expert,),în total suma de
12.191 lei, celelalte sume menționate nu sunt justificate cu înscrisuri în dosarul execuțional.
În ceea ce privește suma datorata de contestator cu titlu contravaloare onorariul de avocat in faza de executare silita, instanța va reduce valoarea acestuia cu suma de 1000 lei, rămânând in sarcina contestatorului sa achite cu acest titlu
numai suma de 600 lei, întrucât potrivit art.274 alin.3 Cod procedură civilă, instanța este îndreptățita sa aprecieze in ce măsura onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor si complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute in pretenții.
Sub acest aspect si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecata astfel: în hotărârea din_ în Cauza G. eanu împotriva României (Lupas si altii împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obtine rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în masura în care se stabileste realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile Ordinului nr._ privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești si cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază ca acesta este exagerat raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a hotărârilor mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestata.
Instanța apreciază astfel ca raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nu se justifica un onorariu în limitele aproape maxime prevăzute de lege, urmând a reduce acest onorariu la suma de 1400 lei.
Pe de alta parte, în condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați exista un text legal constituit de dispozițiile art.274 alineat 4 cod procedura civila, instanța apreciază ca, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate si în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde exista aceleași rațiuni se aplica aceleași principii. Or, activitatea prestata de executorii judecătorești este similara activității prestate de avocați, executarea silita fiind o etapa a procesului civil.
În consecință, după reducerea de către prima instanță a onorariului avocațial, a onorariului executorului judecătoresc, ținând cont și de faptul că debitul datorat de către contestator conform titlurilor executorii nu este de 8431 lei cum s-a consemnat de executor în procesul-verbal de situație ci de 8391 lei; ținând cont și de faptul că pentru celelalte cheltuieli menționate de către executor în adresa de la fila 27 dosar nu există nicio chitanță care să justifice plata acestora, instanța a ajuns la următorul calcul: 391(debit titluri) + 600 onorariu avocat + 1400 onorariu executor +200 onorar expert = 10.591 lei.
În procesul-verbal contestat este trecută suma de 14.133,15 lei
Rezultă o diferență de 3542,15 lei care este compusă din diferență onorariu avocat în cuantum de 1000 lei, diferență onorariu executor în sumă de 600 lei, diferență debit (din hotărâri rezultă un debit de 8391 iar în procesul-verbal se
menționează suma de 8431 lei) și celelalte cheltuieli de executare care nu sunt susținute prin chitanțe în dosarul execuțional.
Având in vedere dispozițiile legale pertinente invocate precum si jurisprudenta CEDO, in raport de care executarea oricărei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privita ca o parte integranta a procesului in sensul art.6. parag.1 din Conventie si ca dreptul de acces la instanta ar fi iluzoriu daca sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitiva si irevocabila sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți, instanța urmează să admită in parte contestația si sa anuleze în parte actele de executare din dosarul de executare nr.116/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Oszoczki T. pentru suma de 3542,15 lei, celelalte acte de executare reținându-se că s-au desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale pertinente, fără să se aducă vreo vătămare intereselor legitime ale părților.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs pârâta S.C. A. C. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței primei instanțe în sensul anulării în parte a actelor de executare în loc 3542 lei la 1942 lei, menținerea execuției silite pentru suma de 12.191 lei în loc de 10.591 lei și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivul de recurs invocat intimata consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală deoarece se solicită suspendarea executării silite și anularea formelor de executare cu privire la punere în posesie, pentru că terenul este liber, cererea respinsă prin sentința instanței de fond și nu este justificată suma de 6283 lei însă instanța ciuntește onorariul de avocat cu suma de 1000 lei în loc de 1600 lei, acordă 600 lei și reduce onorariul de executor cu suma de 1400 lei. Au apărut două ipoteze distincte în caz de plus petita când instanța acordat mai mult decât s-a cerut și un caz de extra petita când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, mai ales că, contestatorul nu a solicitat reducerea onorariilor avocatului și al executorului judecătoresc.
Recursul S.C. A. C. nu este întemeiat.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă ,,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Rezultă deci din textul citat că instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul, trebuie suportat de partea care a pierdut față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei.
În acest sens și Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în numeroase cauze asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecata concluzionând că reclamantul nu poate obține rambursarea costurilor si cheltuielilor numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. În acest sens Hotărârea din_ în cauza Găvrileanu împotriva României, Lupas și alții împotriva României, 14 decembrie 2006.
În cazul în speță intimata a plătit cu titlu de onorariu avocat suma de 1600 lei conform chitanței anexate, însă din actele dosarului rezultă că în procedura de executare silită avocatul a întocmit cerere de executare silită și nu a participat la nici un act de executare efectuat pentru punerea în posesie a creditoarei astfel că onorariul perceput este prea mare în raport cu munca depusă și complexitatea cauzei.
De altfel dosarul de fond s-a judecat timp de 4 ani, onorariul avocatului fiind de 800 lei, însă pentru faza de executare silită se solicită 1600 lei. Prin urmare în mod justificat prima instanță a redus onorariul avocatului de la 1600 lei la 600 lei.
Și în privința onorariului stabilit pentru executorul judecătoresc există posibilitatea diminuării cheltuielilor ocazionate de efectuarea executării silite ținând seama de complexitatea cauzei și a actelor de executare silită.
În acest sens Ordinul nr. 2550/2006 stabilește onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate cu efectuarea executării silite însă raportată la complexitatea cauzei, onorariul stabilit pentru executarea silită este înspre limita maximă, adică 2000 lei ceea ce este exagerat.
Este evident că în cazul în speță onorariul executorului judecătoresc în sumă de 2000 lei estre exagerat având în vedere faptul că terenul în litigiu este liber, iar intimata putea oricând să intre în posesia terenului care nu este lucrat sau îngrădit de la finalizarea procesului conform procesului verbal din 3 iulie 2012 al Executorului Judecătoresc.
Cu alte cuvinte este dreptul instanței de a verifica cuantumul onorariilor de avocat și executor judecătoresc și acolo unde sunt exagerate să reducă cuantumul acestor onorarii cum este cazul în speță.
Prin urmare în mod justificat prima instanță a admis în parte contestația la executare formulată de contestator și a anulat în parte actele de executare pentru suma de 3542,15 lei și a menținut executarea silită pentru suma de 10.591 lei.
În consecință în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul de S.C. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1231 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1231 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2013.
Președinte | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
I. D. | D. | G. K. | M. | C. P. | E. |
Red. DG/_ /dact. ECP/_ /2 ex./jud. M. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 65/2013. Contestaţie la procesul-verbal de... | Decizia civilă nr. 695/18. Contestaţie la executare → |
|---|
