Decizia civilă nr. 210/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.36._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.210/A/2013
Ședința publică din 23 Aprilie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: A. -F. D. JUDECĂTOR: O. -C. T. GREFIER: A. -P. B.
S-au luat spre examinare, în rejudecare ca urmare a casării prin Decizia civilă nr.1725/R din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în prezentul dosar, apelul promovat de către apelanta reclamantă R. Ana în contra Sentinței civile nr.15.891/18 Octombrie 2011 pronunțată în dosarul civil nr.36._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatele pârâte P. G.
C. A., E. R. U. cu R. G. C. de C. - G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 Aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
În rejudecare, tribunalul constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.15.891/18 Octombrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.36._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă în integralitate cererea reclamantei R. Ana, împotriva pârâtelor P. G. C. A. și E.
R. U. cu R. G. C. de C. -G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. Catolice A. din data de_, s-a hotărât sistarea completă a construcției de noi morminte și acceptarea ca numai soții supraviețuitori să fie înmormântați în mormintele deja existente, contra sumei de 1200 de euro.
Conform adresei nr.1/_, emisă de P. G. Catolice A. către E.
R. U. cu R., G. -C. de C. -G. hotărârea a fost luată în vederea stopării construcției de noi morminte în curtea bisericii cu consecința ocupării întregii suprafețe din curtea bisericii și în acest fel împiedicarea Parohiei la desfășurarea activităților specifice.
Potrivit dispozițiilor art.27 alin.(1) din Legea nr.489/2006 cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
De asemenea, potrivit art. 28 alin 1din Legea nr. 489/2006 unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător.
În speță, este de necontestat de către părți că terenul pe care se află amenajat cimitirul în discuție este proprietate privată a Parohiei G. Catolice A.
, hotărârea Consiliului P. l al pârâtei fiind emisă atât în considerarea acestui criteriu subiectiv, cât și din considerente obiective, care vizează buna organizare și desfășurarea a activității parohiei în spațiul aferent bisericii organizate pe acest teren.
Instanța a apreciat că, solicitarea reclamantei de anulare parțială a hotărârii Consiliului P. l este întemeiată strict pe considerente de ordin personal, în vederea creării exclusiv în favoarea acesteia a unei situații privilegiate față de toți ceilalți membri ai comunității și, din punctul de vedere al pârâtei, constituie o restrângere a atributelor dreptului său de proprietate conferit de art.480 Cod civil.
Este adevărat că se invocă încălcarea unui drept al reclamantei - apreciat de acesta ca fundamental - însă, pe de o parte, dreptul său la acordarea unui loc de veci se raportează doar la autoritățile locale obligate a organiza la nivelul fiecărei comunități cimitire, nu și la unitățile de cult, care pot, nu sunt și obligate, să își organizează cimitire confesionale potrivit propriilor regulamente. De asemenea, acest drept se opune în condițiile impuse de regulile proprii fiecărei organizări și nu conform propriilor dorințe ale solicitantului.
În acest context, instanța a apreciat că nu se poate înlătura, nici parțial, nici în integralitate, hotărârea Consiliului parohial cu privire la bunurile de care aceasta poate dispune în mod legal și obligată într-un sens contrar voinței sale, motiv pentru care instanța a respins în totalitate cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiata.
Împotriva Sentinței civile nr.15.891/18 Octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat apel reclamantă R. Ana, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că înțelege să contestate Hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. -Catolice A. din data de 04 Iulie 2004 prin care s-a sistat complet construcția de noi morminte și s-a acceptat înhumarea în morminte deja existente exclusiv a soțului sau a soției supraviețuitoare.
În anul 1968, respectiv 1980 i s-a concesionat un loc de veci în cimitirul din localitatea A. de către P. Ortodoxă A., în care și-a înmormântat părinții, respectivul cimitir fiind retrocedat în anul 2003 pârâtei P. G. -C.
A. care s-a opus că și ea să fie înhumată peste osemintele părinților săi prin Hotărârea din data de 04 Iulie 2004.
Apelanta consideră că această hotărâre este discriminatorie datorită faptului că a investit atât material în realizarea celor două morminte, cât și emoțional, datorită faptului că dorește să fie înmormântată alături de defuncții ei părinți, valoarea totală a investiției sale fiind de 100 lei.
Faptul că în localitate există un alt cimitir local, administrat de autoritățile locale este de necontestat, însă atâta timp cât a investit în edificarea celor două morminte, consideră că are dreptul să solicite să fie înhumată tot acolo și să nu mai construiască și urmașii său încă un mormânt.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii.
Apelul a fost motivat în drept pe dispozițiile art.282 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.489/2006, Legea nr.554/2004 (f.3-4 dosar).
Intimata E. R. U. cu R. G. C. de C. -G., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea că temeinică și legală a sentinței atacate, pentru următoarele motive:
Datorită numărului mare de morminte existente în curtea bisericii, a problemelor existente în zonă cu pânza freatică, cimitirul fiind în imediata vecinătate a unor case care au fântâni, în momentul de față s-a ajuns la o soluție
de compromis pentru desfășurarea în condiții normale a activității specifice a bisericii, prin care numai soții supraviețuitori pot fi înmormântați în mormintele deja existente, această soluție materializându-se prin Hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. -Catolice A., hotărâre care respectă prevederile Legi nr.498/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, mai precis art.28 alin.1 potrivit căruia "U. țile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător";.
Prin urmare, a apreciat că apelul este nefondat, regimul juridic îndreptățind P. G. -C. A. să administreze și să dispună de bunurile care îi aparțin și, pe cale de consecință, se impune respingerea apelului și menținerea că temeinică și legală a hotărârii atacate. Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 24 Ianuarie 2012, apelanta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, citația fiind primită în data de_ conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 5 din dosar.
Întrucât apelanta nu a achitat taxa judiciară de timbru menționată, în ședința publică din 24 Ianuarie 2012 tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, considerând că obligația de timbrare prevalează față de cererea de amânare formulată pentru angajarea unui apărător, taxele datorându-se în mod anticipat de regulă, cu atât mai mult cu cât cuantumul acestora era redus.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art.20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, conform cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, tribunalul a admis excepția invocată și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta R. Ana împotriva Sentinței civile nr.15891/_, pronunțată în dosarul nr. 36_ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul, cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva Decizia civile nr.50/A/24 Ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, a declarat recurs în termen legal, reclamanta R. Ana prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că la primul termen de judecată în apel, din data de_, a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare pentru angajare de apărător pe care instanța a respins-o fără a menționa motivele pentru care a pășit la judecarea pricinii, încălcându-i-se dreptul la apărare garantat de Constituția României, de codul de procedură civilă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult, în data de_ a suferit o intervenție chirurgicală fiind internată în spital din_ până în_, astfel încât nu s-a putut prezenta personal în fața instanței și nu a putut să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Datorită acestor probleme de sănătate care au împiedicat-o să se prezintă la termenul stabilit de instanță nu a putut să ia cunoștință de întâmpinarea depusă de intimata E. R. U. Cu R., G. -C., de C. -G., motiv pentru care în acest fel i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție în conformitate cu art. 6 din C.E.D.O.
În drept, au fost invocate art. 304 pct. 5 și pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta recurentă a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: bilet de ieșire emis la data de_ de Spitalul Clinic C.F. - Departament chirurgie și prescripția medicală semnată și parafată de dr. Cebotar Oleg.
Pârâtele intimate P. G. -C. A. și E. R. U. cu R. ,
G. -C., de C. -G. deși legal citate, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Prin Decizia civilă nr.1725/R/20 Aprilie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.36._ al Curții de Apel C. - Secția I Civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta R. Ana împotriva Deciziei civile nr.50/A/24 Ianuarie 2012 a T. ului C., decizie care a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C. .
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta R. Ana a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe la data de_, motiv pentru care a fost legal citată pentru termenul de judecată din_, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 03 lei, sub sancțiunea anulării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare și procesul-verbal din data de_, anexate la f.5 din dosarul de apel.
La data de_, reclamanta apelantă a înregistrat o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen scurt, după_, întrucât este pensionară de peste 16 ani, pensia o primește după această dată, iar pentru acest proces are nevoie de un apărător.
Reclamanta a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: bilet de ieșire emis la data de_ de Spitalul Clinic C.F. - Departament chirurgie și prescripția medicală semnată și parafată de dr. Cebotar Oleg prin care își justifică lipsa de la termenul de judecată din_ . Din biletul de ieșire rezultă că reclamanta a fost internată la data de_ până la data de_ cu diagnosticul de varice hidrostatice stadiul II ale membrului inferior drept, a fost operată în data de_ și a fost externată cu recomandarea de a evita ortostatismul prelungit timp de 6 săptămâni și scoaterea firelor de sutură la data de_ .
Așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei recurate, Tribunalul Cluj a constatat că apelantei i-a fost comunicată citația cu mențiunea achitării taxei de timbru la data de_, iar raportat la faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina apelantei nu este într-un cuantum foarte mare, care să îngrădească accesul la justiție (10 lei), în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă și art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării apelului, timbrajul prevalând față de orice altă cerere, reținând cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
Cererea formulată de reclamantă la data de_ reprezintă fără nicio îndoială o cerere de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat în sensul respingerii ei, stabilind doar că excepția netimbrării apelului prevalează față de orice altă cerere.
Potrivit dispozițiilor art.24 din Constituția României, "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu";.
Totodată art.15 din Legea nr.304/2004, statuează că "Dreptul la apărare este garantat. In tot cursul procesului, părțile au dreptul sa fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii";.
Textele legale citate se referă atât la instituția asistării, cât și la cea a reprezentării părților în cadrul oricărui proces.
Conform art.156 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Astfel, principiul dreptului la apărare are o valoare constituțională și presupune două accepțiuni: una materială și alta formală.
Prin drept la apărare în sens material se desemnează ansamblul prerogativelor recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor. Din această perspectivă, dreptul la apărare include în conținutul său
posibilitatea părților de a lua la cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca și discuta excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, de a recuza pe judecători etc. Dreptul la apărare în sens material se realizează și prin modul de organizare a sistemului judiciar, inclusiv a structurii controlului hotărârilor judecătorești netemeinice sau nelegale.
În sens formal, prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată.
Este adevărat că în sistemul procesual civil român părțile nu au obligația de a-și angaja un apărător. Ele sunt libere să aprecieze cum pot fi mai bine apărate interesele lor legitime. Chiar și această libertate de a decide asupra modului de realizare a apărării reprezintă o exigență a acestui principiu.
În speță însă, reclamanta a optat pentru angajarea unui apărător apreciind că un avocat îi poate asigura o apărare calificată și a motivat temeinic cererea de amânare în sensul că este pensionară iar pensia o primește după data de_, fiind de notorietate împrejurarea că, în materie civilă avocații, ca profesioniști liberali, acordă asistență juridică pro bono doar în situații excepționale, iar în majoritatea covârșitoare a cazurilor, onorariul avocațial reprezintă o clauză contractuală patrimonială rezultată în urma încheierii contractului de asistență juridică prin voința ambelor părți contractante.
Cererea de amânare a judecății, formulată și motivată până la primul termen de judecată în apel, în vederea angajării unui apărător, în opinia Curții nu constituie un abuz de drept procesual, neavând relevanță împrejurarea că reclamanta a primit citația la data la data de_ întrucât formularea unei asemenea cereri nu este condiționată de existența vreunui termen procedural.
Art.298 Cod procedură civilă stabilește că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Astfel, potrivit art.127 Cod procedură civilă, pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.
Întrucât legea procesuală civilă dispune ca pricinile să se dezbată verbal, principiile oralității și publicității fiind de esența procesului civil, acestea constituie o garanție că dezbaterile pot fi urmărite atât de părți, cât și de terți. Oralitatea asigură și o contradictorialitate efectivă a dezbaterilor, precum și exercitarea în bune condițiuni a dreptului la apărare.
Prin urmare, instanța de apel nu poate hotărî asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății decât după ce a ascultat și concluziile părților și dacă procedează altfel le încalcă dreptul la apărare.
Din această perspectivă discutarea în contradictoriu a excepției ridicate din oficiu se impunea cu necesitate, dreptul la apărare al reclamantei fiind garantat chiar și în privința concluziilor pe excepția nelegalei timbrări a căii de atac, de vreme ce instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de angajare a unui apărător formulată de reclamantă.
Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii de amânare pentru angajarea unui avocat se încadrează în dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, reclamantei fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, atât în sens material cât și în sens formal, garantat de art.24 din Constituția României, precum și dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În aceste condiții, Curtea a constatat că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă care include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, precum si nesocotirea unor principii fundamentale cum este dreptul la apărare, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamanta R. Ana împotriva Deciziei civile nr.50/A din 24 ianuarie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr. 36_, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C. .
Astfel, la data de 09 Mai 2012 a fost reînregistrat pe rolul T. ului
C. dosarul civil nr.36._ *.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Așa cum în mod pertinent a reținut prima instanță prin Hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. Catolice A. din data de_, s-a hotărât sistarea completă a construcției de noi morminte și acceptarea ca numai soții supraviețuitori să fie înmormântați în mormintele deja existente, contra sumei de 1200 de euro(fila 74 din dosarul de apel)
De asemenea în mod pertinent s-a reținut că potrivit adresei nr.1/_, emisă de P. G. Catolice A. către E. R. U. cu R., G. -C. de
C. -G. hotărârea atacată în prezentul litigiu a fost luată în vederea stopării construcției de noi morminte în curtea bisericii cu consecința ocupării întregii suprafețe din curtea bisericii și în acest fel împiedicarea Parohiei la desfășurarea activităților specifice(filele 13, 14 din dosarul nr._ al T. ului C. ).
Terenul pe care se află amenajat cimitirul în discuție este proprietate privată a Parohiei G. Catolice A., aspect de a necontestat de părțile litigante și confirmat de înscrisurile existente la filele 12-14 și 21 din dosarul de apel.
Prin răspunsul la adresa întocmită de către instanța de apel intimata P.
C. A. a relevat că din motive umanitare și morale prin Hotărârea Consiliului P. l din data de_ s-a stabilit că pentru acele situații în care există soți supraviețuitori, să se permită înhumarea acestora, și numai a acestora, la momentul decesului lor(fila 16 din dosarul de apel).
Prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul administrat în fața instanței de apel apelanta R. Ana a relevat că nu a încheiat un contract de concesiune cu P. G. C. A. pentru loc de veci pe terenul proprietatea parohiei, situat în A., str. Decebal, nr.7, jud.C. (fila 29 din dosarul de apel).
Prin răspunsul la întrebarea nr.5 din același interogatoriu apelanta a precizat că nu a încheiat nici un contract de concesiune cu intimata P. Ortodoxă A. însă a înțeles că a achitat o taxă pentru a folosi acel teren pentru a înmormânta părinții.
La întrebarea nr.11 din același interogatoriu apelanta a arătat că în anul 2010 că în cursul anului 2010 a concesionat un loc de veci în cimitirul localității A., situat pe deal efectuând lucrări pentru amenajarea mormântului.
Prin răspunsul la adresa instanței, înregistrat sub nr.7433/_ Direcția de Sănătate Publică a Județului C. a precizat că până în prezent nu a fost înregistrată la DSP C. nici o solicitare din partea Parohiei G. Catolice A. pentru autorizarea sanitară a unui cimitir conform ordinului MS nr.1030/2009(fila 41 din dosarul de apel).
Reprezentantul Parohiei Ortodoxe A. a precizat că deciziile luate de Biserica G. C. după data predării cimitirului prin actul de donație nu le pot contesta și nici confirma, neavând nici un drept asupra noului proprietar, precizând de asemenea că înhumarea în acest spațiu este reglementată exclusiv de Biserica G. C. (fila 53 din dosarul de apel).
În virtutea caracterului devolutiv în integralitate în fața instanței de apel s- a administrat și probațiunea testimonială, fiind audiat martorul Jucan Constantin, care prin depoziția sa a relevat următoarele aspecte esențiale în soluționarea pricinii:
Martorul a precizat că de la data când cimitirul a fost preluat de către P.
C. nu s-au mai realizat înhumări ale altor persoane, precizând că nu s- a mai dat voie să se creeze morminte noi, întrucât nu mai este loc, fiind un teren îngust.
În continuarea depoziție martorul a precizat că după preluarea cimitirului de către P. G. C. s-au mai efectuat înmormântări în mormintele existente, condiția fiind ca în mormintele vechi să existe două gropi, însă au existat situații în care au fost înmormântate unul peste celălalt și persoane care nu aveau calitatea soț.
În privința acestei ultime ipoteze martorul a invocat situația domnului Bojan înhumat în mormântul socrului său, însă același martor a precizat că această înmormântarea s-a realizat înainte ca P. G. C. să ia decizia de a nu se mai face înhumări nici în mormintele vechi.
De asemenea martorul a mai arătat că mormântul doamnei R. Ana are o singură groapă în care sunt înmormântați ambii săi părinți în opinia sa cele două sicrie ale părinților doamnei R. au fost așezate în mormânt unul peste celălalt.
În finalul depoziției sale martorul a precizat că o persoană care a avut mormânt în curtea bisericii și unde au fost îngropați părinții săi cu 2 gropi a fost cântărețul Beschi L. care a fost înmormântat în altă parte și nu în mormântul în care au fost înhumați părinții acestuia(fila 55 din dosar).
În aceste condiții, tribunalul, în deplină concordanță cu judecătorul fondului conchide că solicitarea apelantei de anulare parțială a hotărârii Consiliului P. l este întemeiată strict pe considerente de ordin personal, în vederea creării exclusiv în favoarea acesteia a unei situații privilegiate față de toți ceilalți membri ai comunității.
Nu poate fi reținută ca fiind pertinentă critica apelantei potrivit căreia hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. Catolice A. este discriminatorie întrucât aceasta privește comunitatea locală în integralitatea sa și nu doar o anumită o categorie de persoane, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acestei hotărâri nu se aduce în discuție condiția ca cel care urmează a fi înhumat să aparțină ritului greco-catolic.
De asemenea în mod judicios prima instanță a statuat că dreptul reclamantei la acordarea unui loc de veci se raportează doar la autoritățile locale obligate a organiza la nivelul fiecărei comunități cimitire, nu și la unitățile de cult, care pot, nu sunt și obligate, să își organizează cimitire confesionale potrivit propriilor regulamente.
Astfel, în conformitate cu art.27 alin 1 din Legea nr. 489/2006 cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii iar în conformitate acu art.28 alin 1 din același act normative unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, tribunalul statuează că hotărârea Consiliului P. l al intimatei P. G. C. A. a fost edictată atât în virtutea calității de proprietar asupra cimitirului cât și din rațiuni de ordin obiectiv, care vizează buna organizare și desfășurarea a activității parohiei în spațiul aferent bisericii organizate pe acest teren.
Tot prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate, tribunalul conchide că nu este întemeiată critica apelantei în sensul că nu se pot limita, prin regulamente interne ale unui cult persoanele care urmează a fi înhumate în mormintele deja edificate.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind fondată nici observația apelantei potrivit căreia în speță nu este vorba despre un mormânt nou, ci despre înhumarea într-un mormânt deja edificat, în condițiile în care Hotărârea Consiliului P. l al Parohiei G. Catolice A. din data de_, hotărâre care face obiectul prezentului litigiu, vizează atât sistarea completă a construcției de noi morminte cât și acceptarea ca numai soții supraviețuitori să fie înmormântați în mormintele deja existente.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta R. Ana, împotriva Sentinței civile nr.15.891/18 Octombrie 2011 pronunțată în dosarul civil nr.36._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta R. Ana, împotriva Sentinței civile nr.15.891/18 Octombrie 2011 pronunțată în dosarul civil nr.36._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 Aprilie 2013
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
A. -P. B.
Red. A.P.B./23 Aprilie 2013/1500
Red. A.F.D./5 exemplare/14 mai 2013
Judecător fond: A. Grigorie Ioniță - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători Tribunalul Cluj: A. -F. D., O. -C. T.
Judecători Curtea de Apel C.: A. -A. P., C. -M. Conț, I. -D. C.
| ← Decizia civilă nr. 133/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 920/2013. Anulare act → |
|---|
