Decizia civilă nr. 309/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 309/R/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O. -S. JUDECĂTOR DAN-I. T.
JUDECĂTOR E. L. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent P. | N. | , recurent P. P. |
și pe intimat A. F., intimat C. L. de A. | a F. | F. C., intimat |
C. J. Pentru A. L. | F. | F. C., având că obiect recursul |
declarat de reclamantul P. N. | împotriva Sentinței civile nr. 912/2012 | |
pronunțată în dosarul civil nr. _ | a Judecătoriei D., dosar având că obiect | |
anulare act. |
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 12 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 912/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei D. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și modificată de către reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâții A. F., P. P.
, C. L. de Fond F. C. și C. J. de Fond F. C., pentru constatare nulitate act și obligație de a face și în consecință: s-a constatat nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate nr._ și a procesului- verbal de punere în posesie aferent din_ (f.25), exclusiv pentru parcela nr.35/2, în suprafață de 4.300 m.p., cu obligarea pârâtei C. L. de Fond F.
C. la punerea în posesie și înaintarea către pârâta C. J. de Fond F.
C. a documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra acestei parcele, în limita a 2.000 m.p. ; a fost obligată pârâta C. J. de Fond F. C. să elibereze reclamantului titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 2.000 m.p.; a fost respinsă ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate prin acțiunea modificată; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul P. P., și în consecință: s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr._, în limita suprafeței de 3,59 ha, aferentă parcelei nr.4, în suprafață de 1,16 ha, din tarla nr.35, parcelei nr.51, în suprafață de 5.800 m.p., din tarla nr.34, parcelei nr.67, în suprafață de 6.900 m.p., din tarla nr.28 și parcelei nr.10, în suprafață de 1,16 ha, din tarla nr.25, cu obligarea pârâtei C. J. de Fond F. C. la eliberarea unui nou titlu cu privire la aceste parcele pe numele reclamantului și
al pârâților A. F. și P. P., în calitate de moștenitori după defunctului P. Petre; s-au respins pretențiile reconvenționale de obligare a pârâtei C. L. de Fond F. C. la punerea în posesie și înaintarea către comisia județeană a documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dată fiind lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte; au fost respinse pretențiile reconvenționale privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._ pentru suprafața de 5.000 m.p. teren extravilan identificat prin parcela nr.132 din tarla 51, cu obligarea comisiei județene la emiterea unui nou titlu, pe temeiul excepției puterii lucrului judecat; au fost respinse pretențiile reconvenționale privind obligarea pârâtei C. L. de Fond F. C. la punerea în posesie pe bază de proces-verbal și de înaintare către pârâta C. J. de Fond F. C. a documentației necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului P. Petre, pentru suprafața de 5.000 m.p. teren extravilan identificat prin parcela nr.132 din tarla 51, ca neîntemeiate; s-au acordat în parte cheltuielile de judecată, în limita sumei de 1.000 lei pentru reclamant și 200 lei pentru pârâtul P. P., pe care le compensează, astfel încât a fost obligat acest pârât la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului; a fost obligat pârâtul P. P. să plătească în favoarea expertului Ing. Sîntămarean D. suma de 635 lei cu titlu de diferență onorar.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit ultimei evidențe de registru agricol aferent anilor 1959-1963 pentru comuna C., defunctul P. P. - tatăl pârâților A. F. și P. P., respectiv al numitului P. Augustin, tatăl reclamantului P. N. - figura înscris cu următoarele suprafețe de teren, însumând 4,46 ha (existând făcută mențiunea pe rubrici tip a faptului că 3,71 ha sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei amintite, iar restul de 0,75 pe raza altei comune), din care, văzând modul în care s-a operat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părților, în prezent 2,49 ha se regăsesc pe raza comunei C., iar diferența de 1,97 ha pe raza comunei învecinate Câțcău, satul Sălișca, după cum urmează: 1. La cruce - 60 ari arabil; 2. La grădini - 45 ari arabil; 3. În braniște - 10 ari teren arabil, plus 29 ari cu fânaț; 4. Dosul Țigli - 38 ari arabil; 5. Iazul Iepurașului (așa cum apare în evidența de registru, iar nu Lazul cum eronat s-a menționat prin expertiză și nu numai)- 1,16 ha fânaț (comuna Câțcău); 6. În viuță - 10 ari fânaț, plus 5 ari de vie; 7. Pe coaste - 58 ari fânaț; 8. Pe secături Sălișca - 75 ari fânaț (comuna Câțcău).
În schimb, din aceeași evidență, rezultă că numitul P. Augustin, tatăl reclamantului, figura înscris separat cu următoarele suprafețe de teren, însumând 3,03 ha (existând făcută mențiunea că 1,96 ha sunt situate pe teritoriul administrativ al comunei amintite, iar restul de 1,07 pe raza altei localități, în speță comuna învecinată Câțcău, sat Sălișca, astfel: 1. Grădină - 70 ari arabil; 2. Valea sacă - 43 ari arabil; 3. La soc - 20 ari arabil; 4. Broșteni - 25 ari arabil; 5. Deasupra vii - 18 ari arabil; 6. Lătuț - 10 ari arabil; 7. Sălișca grădină - 80 ari și 27 ari, total 1,07 ha fânaț (comuna Câțcău); 8. Curți, clădiri - 10 ari.
Prin acțiunea modificată, văzând și notele de ședință depuse (f.111 dosar fond), reclamantul pretinde că anumite parcele din titlul de proprietate nr._ eliberat pe numele său și al pârâților A. F. și P. P., după defunctul antecesor P. P., evidențiate sub nr.134/1, în suprafață de 2.700 m.p. - În braniște, nr.35/2, în suprafață de 4.300 m.p. - La soc și nr.24/1, în suprafață de
2.200 m.p. - La grădini, au aparținut exclusiv mamei sale B. Augusta cu titlu
de zestre, în timp ce parcela cu nr.17/1, în suprafață de 4.000 m.p. - În viuță, a aparținut exclusiv tatălui său P. Augustin, fiind primită de la P. P. .
Raportat însă la înscrierile din registrul agricol amintit, reiese că dintre parcelele amintite doar o suprafață de 2.000 m.p. din cei 4.300 m.p. aferenți parcelei nr.35/2, situată la locul denumit popular "La soc";, a aparținut efectiv mamei reclamantului, numita B. Augusta. Diferența de teren, precum și celelalte parcele au fost proprietatea numitului P. P., bunicul patern al reclamantului. De altfel, pârâta A. F. a recunoscut prin întâmpinare suprafața de 2.000 m.p. cuvenită reclamantului (f.54 dosar fond).
Potrivit art.11 alin.1 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, dovada terenurilor aduse în C.A.P. "rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.";
Așadar, în lipsă de înscrisuri doveditoare în contra ori peste evidențele de registru agricol, nu poate fi primită susținerea reclamantului bazată pe martori, în sensul că parcelele de teren pretinse prin acțiune au aparținut părinților săi. De altfel, martorii audiați nici nu au confirmat acest lucru (f.44, 55 dosar fond).
Pe de altă partre, prin expertiza judiciară efectuată în cauză de către ing. Sîntămărean D. (f. 325 și urm. vol.II), s-a arătat că în registrul agricol aferent perioadei 1951-1955 (f. 30, vol.I), între bunicii reclamantului s-a operat transcrierea suprafeței de 1,56 ha, de la poziția familiei B. N. (bunicii materni, care figurau cu suprafața totală de 5,72 ha, iar în anul 1953 cu 4,16 ha prin efectul cedării celor 1,56 ha) la poziția familiei P. P. și soția M. (bunicii paterni), cu titlu de zestre adusă de către Augusta la căsătoria ei cu Augustin, părinții reclamantului, care și-au înscris ulterior în registrul agricol terenurile primite deopotrivă ca zestre de la părinții lor, fiind vorba în total de 3,03 ha de teren înscrise în registrul agricol, care cuprind și cele 1,56 ha primite de mama reclamantului la încheierea căsătoriei (fila 3 expertiză).
Prin urmare, se constată faptul că suprafețele de teren înscrise pe poziții separate în registrul agricol al comunei C. aferent anilor 1959-1963, chiar dacă apar la același număr administrativ de casă, reprezintă în realitate proprietatea distinctă a fiecăreia dintre familiile P. P. și soția M., respectiv P. Augustin și soția Augusta, în primul caz însumând 4,46 ha, iar în al doilea 3,03 ha, indiferent de locul situării lor.
Așa fiind, în mod corect au fost cuprinse în titlul de proprietate nr._ eliberat pe seama reclamantului și al pârâților A. F. și P. P., parcelele nr.134/1, în suprafață de 2.700 m.p.( În braniște), nr.24/1, în suprafață de
2.200 m.p.(La grădini) și nr.17/1, în suprafață de 4.000 m.p. (În viuță), în privința cărora s-a dovedit că au aparținut antecesorului P. P., potrivit evidenței de registru agricol de la intrarea în C.A.P.
Văzând aceleași înscrieri, rezultă că doar o suprafață de 2.000 m.p. din cei
4.300 m.p. aferenți parcelei nr.35/2 din titlu, situată la locul denumit popular
"La soc";, a aparținut părinților reclamantului P. Augustin și soția Augusta, conform mențiunii din registru, La soc - 20 ari arabil.
În considerarea celor expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant, în sensul constatării nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate nr._ și a procesului-verbal de punere în posesie aferent din_, doar pentru parcela nr. 35/2, în suprafață de 4.300 m.p., cu obligarea pârâtei comisii locale la punerea în posesie și înaintarea către comisia județeană a documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în
favoarea reclamantului asupra acestei parcele, însă în limita celor 2.000 m.p. rezultați din evidența de registru agricol și cât a solicitat partea prin chiar cererea de reconstituire. Spre acest sfârșit, se poate observa faptul că suprafețele sunt identice cu cele din Registrul Agricol, atât după defunctul tată P. Augustin, cât și după bunic P. P., aspect valabil și-n cazul cererii celorlalți doi pârâți formulată după acest ultim antecesor .
În privința cererii reconvenționale, se impune mai întâi a fi analizat principiul puterii lucrului judecat, ce rezidă atât în împiedicarea unei noi judecăți asupra unui proces terminat, vizând aceleași părți, obiect și cauză, cât și eventuala contrazicere a celor statornicite printr-o hotărâre anterioară, pentru a nu se ajunge printr-o altă judecată în situația afirmării unui drept negat sau la negarea unui drept afirmat. Principiul asigură stabilitate juridică, fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din C.E.D.O., întrucât accesul la justiție nu constituie un drept absolut, ci unul relativ, limitat prin aplicarea altor principii.
În actuala reglementare, principiul în discuție cunoaște forma excepției procesuale, prevăzută de art.1201 cod civil și art.166 Cod procedură civilă, ce corespunde efectului negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, prin prisma triplei identități de părți, obiect și cauză, precum și pe aceea de prezumție legală, în acord cu dispoziția cuprinsă în art.1200 pct.4 Cod civil, potrivit căreia, printre prezumțiile legale se numără și ";puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat";, ce corespunde efectului pozitiv, care se impune într- un al doilea proces ori de câte ori în litigiul dintre aceleași părți sunt dezbătute consecințe juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranșată irevocabil printr-o hotărâre anterioară.
Analizând în speță principiul evocat, s-a constatat mai întâi îndeplinirea cerințelor cumulative ale efectului negativ al puterii lucrului judecat.
Astfel, comparând ceea ce s-a judecat în primul proces, soluționat prin sentința civilă nr.287/ 2003, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosar nr.2157/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr.609/2003 a
T. ului C., pronunțată în dosar nr. 4325/2003, cu obiectul și cauza prezentei cereri reconvenționale, deci cu pretenția efectiv formulată și fundamentul său juridic, se constată o identitate de obiect și cauză relativ la cererea de constatare a nulității titlului de proprietate nr._ privind suprafața de 5.000 m.p. teren extravilan identificat prin parcela nr.132 din tarla 51, cu obligarea comisiei județene la emiterea unui nou titlu, așa încât aceste petite urmează a fi respinse pe temeiul excepției puterii lucrului judecat.
De vreme ce problema nulității respectivului titlu de proprietate prin prisma acelorași motive s-a tranșat irevocabil cu ocazia primului proces în favoarea reclamantului, pârât reconvențional în prezenta cauză, devine aplicabilă în relația dintre reclamantul reconvențional P. P., comisia județeană și pârâtul reconvențional P. N. prezumția legală absolută a puterii lucrului judecat, prev. de art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod civil, ce corespunde efectului pozitiv al principiului în cauză. Statuarea jurisdicțională irevocabilă în sensul menținerii valabilității titlului contestat pentru aceleași motive, impune respingerea celorlalte petite reconvenționale subsidiare, orice fel de cereri și apărări făcute în prezenta cauză neputând fi primite decât cu eludarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat.
Așa fiind, pretențiile de obligare a pârâtei comisii locale la punerea în posesie pe bază de proces-verbal și de înaintare către comisia județeană a documentației necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe
numele moștenitorilor defunctului P. Petre, pentru suprafața de 5.000 m.p. teren extravilan identificat prin parcela nr.132 din tarla 51, au fost respinse ca neîntemeiate.
S-au admis în schimb pretențiile reconvenționale de constatare a nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele pârâtului reconvențional P. N., a procesului-verbal de punere în posesie aferent și de obligare a comisiei județene la eliberarea unui nou titlu pe numele tuturor moștenitorilor defunctului P. Petre, după ce va primi documentația necesară, având în vedere următoarele:
În lumina dispozițiilor art.13 alin. (1) și (2) din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează pe seama moștenitorilor care au acceptat expres ori tacit succesiunea rămasă de pe urma autorului lor pentru terenuri, aspect dovedit "…pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.";, respectiv a celor care, din diverse motive, nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege, astfel că nu-și pot dovedi calitatea de moștenitor și evident acceptarea moștenirii în condițiile mai sus arătate "întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil";. În favoarea acestora din urmă, legiuitorul a reglementat un caz special de repunere în termenul de prescripție al dreptului de opțiune succesorală, prin derogare de la caracterul indivizibil al devoluțiunii moștenirii, constând în cererea adresată comisiei locale de fond funciar, în mod evident doar cu privire la "cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor.";
Așa fiind, nu doar reclamantul este îndrituit la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul său bunic P. P., în calitate de nepot de fiu, ci și pârâții A. F. și P. P., în calitate de fiică, respectiv fiu al defunctului, prin efectul cererilor formulate deopotrivă în baza L. fondului funciar.
În speță, suprafețele de teren incluse conform sentinței civile nr.708/1997 a Judecătoriei D. în titlul de proprietate nr._ eliberat pe numele reclamantului pârât reconvențional, situate în prezent pe raza comunei Câțcău și care figurau înscrise în registrul agricol al comunei C. aferent anul 1959-1963 pe seama antecesorului P. P., sunt următoarele:
parcela nr.4, în suprafață de 1,16 ha, din tarla nr.35, ce corespunde cu cea situată la locul denumit popular Iazul Iepurașului, în suprafață de 1,16 ha fânaț;
parcela nr.51, în suprafață de 5.800 m.p., din tarla nr.34; ce corespunde cu cea situată la locul denumit popular Pe coaste, în suprafață de 58 ari fânaț;
parcela nr.67, în suprafață de 6.900 m.p., din tarla nr.28; ce corespunde cu cea situată la locul denumit popular Pe secături Sălișca, în suprafață de 75 ari fânaț;
parcela nr.10, în suprafață de 1,16 ha, din tarla nr.25, ce corespunde cu cea situată la locul denumit popular Tabla lui Szekely, în suprafață de 1,16 ha arabil, astfel cum apare menționat prin sentința amintit, prin expertiză precizându-se că figurează înscrisă pe seama aceluiași antecesor în registrul agricol al comunei Câțcău.
Tot prin expertiză s-a arătat faptul că parcelele nr.51 și nr.10 din titlul de proprietate contestat nr._, se suprapun cu parcelele nr.14/1 și nr.51 din titlul de proprietate eliberat după același antecesor în favoarea pârâtei A. F. sub nr._ (f.333) pe raza comunei Câțcău, titlu care nu face însă obiectul vreunei pretenții formulate în prezentul dosar.
Prin urmare, cum din datele speței rezultă că reclamantul pârât reconvențional nu este singurul îndreptățit să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului P. P.
, ci împreună cu ceilalți moștenitori, potrivit legii, instanța va admite în parte cererea reconvențională, în sensul constatării nulității titlului de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 3,59 ha cât însumează cele patru parcele mai sus menționate, cu obligarea comisiei județene la eliberarea unui nou titlu cu privire la aceste parcele pe numele reclamantului și al pârâților A. F. și
P. P., în calitate de moștenitori după defunctului P. Petre.
S-a dispus însă respingerea cererii de obligare a pârâtei C. L. de Fond F. C. la punerea în posesie și înaintarea către comisia județeană a documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dată fiind lipsa calității procesuale pasive, dovedindu-se că terenurile sunt situate pe raza comunei Câțcău, a cărei comisie de fond funciar, neîmprocesuată în cauză, este ținută să facă toate aceste demersuri, benevol sau în urma unui proces.
Văzând și dispozițiile art.274, 276 Cod procedură civilă, cum din actele dosarului reiese, pe de o parte, suma de 2.198,61 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru, onorar avocat și expert suportate de către reclamant, iar pe de altă parte, suma de 301,7 lei suportată de către pârâtul P.
P. ca reclamant reconvențional, instanța a acordat în parte aceste cheltuieli, respectiv suma de 1.000 lei pentru reclamant și 200 lei pentru pârâtul amintit, ce au fosti compensate, astfel încât rămâne de plată suma de 800 lei. Deoarece pârâta A. F. a recunoscut pretenția reclamantului asupra terenului cuvenit și acordat, rămâne ca pârâtul P. P., care s-a opus în tot la pretențiile formulate de către reclamant, să fie obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Totodată, văzând faptul că deși expertiza a fost încuviințată în favoarea și pe cheltuiala reclamantului împreună cu pârâtul P. P. - cu pretenții reconvenționale, iar din costul total de 1.870 lei s-au achitat efectiv 935 de lei de către reclamant și doar 300 lei de către pârât (f.163 și urm.), instanța a dispus obligarea acestuia din urmă și la plata diferenței de onorar în sumă de 635 lei în favoarea expertului Ing. Sîntămarean D. .
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul P. N. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecința modificarea sentinței civile nr. 912/2012 a Judecătoriei D., în sensul admiterii acțiunii modificate formulate de reclamant.
Totodată a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reconvenționale formulata de către P. P., obligarea intimaților nr.1, 2, în solidar la plata cheltuielilor de judecata în fond, obligarea intimaților nr.1,2, în solidar la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
În motivarea recursului, au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța de fond retine, prin compararea registrelor agricole aferente anilor 1959-1963 ale com.C., că exista consemnat doar suprafața de 2000 mp, la poziția tatălui său P. Augustin, cu denumirea populara "La soc" și din acest motiv extrage concluzia că doar aceasta suprafața ar fi existat, deoarece doar aceasta suprafața este acolo trecuta, reținându-se totodată că a fost proprietatea mamei sale B. Augusta.
Art.11 alin.1 al L. nr.18/1991, arată însă că dovada terenurilor aduse în CAP ar rezulta din actele de proprietate, CF cereri de înscriere în CAP., registrul agricol de la data intrării în cooperativa evidentele cooperativei sau în lipsa acestora, din orice alte probe inclusiv declarații de martori.
Apare deci că exista o motivare, cel puțin din acest punct de vedere, contradictorie, deoarece daca în registrul agricol a existat consemnat numai 20 de ari în loc de 43 de ari, înseamnă că atâta timp cat în titlul de proprietate atacat, s-a reconstituit 43 ari, instanța ar fi trebuit să ia seama la aceasta și daca registrul agricol nu a format o dovada deplina cu privire la acest teren ,atunci ar fi trebuit să considere declarația măcar a martorului de la fila 44, care releva acest lucru. De asemenea, instanța ar fi trebuit să își pună problema care să fi fost motivul pentru care în dreptul parcelei 35/2 este consemnat 4300 mp și nu 2000 mp .
Instanta de fond compară înscrierile din registrul agricol al soților P. P. și M. (bunicii paterni ai reclamantului, cu acelea din registrul agricol al părinților săi P. Augustin căsătorit cu B. Augusta și nu observa că doar la părinți săi figurează terenul denumit popular "La soc" acesta nefiind enumerat printre terenurile din Registrul Agricol al bunicilor paterni. Aceasta înseamnă că doar părinții săi au avut terenul în disputa și mai înseamnă că instanța nu putea considera că diferența de 2300 mp, care a rămas în titlul atacat în indiviziune ar aparține lui P. P. sen., deoarece acesta chiar nu l-a avut printre terenurile predate în CAP. Cu alte cuvinte, indiferent de suprafața la care instanța se oprește (2000 mp sau 4300 mp ), acest teren nu a fost niciodată în proprietatea bunicilor P. P. și M. . Astfel că parații nr.1,2, fiii acestora, nu pot să rămână proprietari în indiviziune cu recurentul pe un teren care a fost adus de mama sa și a aparținut gospodăriei părinților săi.
. Cu privire la suprafața parcelei, de 4300 mp sau de 2000 mp ., consideră că instanța putea utiliza prezumțiile, în sensul că rezulta din răspunsurile la interogatoriu ,cel puțin ale pârâtului nr.2, că reala suprafața a terenului denumit
"La soc" este de 4300 mp, apoi urma să raționeze de ce în titlu a fost trecuta suprafața reală, în condițiile în care nici unul dintre terenurile care într-adevăr au aparținut bunicului său, P. P., nu are aceasta suprafața și nici aceasta denumire, iar finalul raționamentului urma să fie că suprafața reala este de 4300 mp existenta în teren, măsurata de comisie și trecuta pe titlu, că aceasta suprafața se numește "La soc" și că aceasta suprafața exista doar la părinții reclamantului în registrul agricol.
Se pare că exista o motivare contradictorie deoarece în anumite puncte se retine că acest teren a fost exclusiv, proprietate a părinților eclamantului iar în alte părți, se retine că de fapt diferența de 2300 mp ar fi fost al lui P. P., fără a exista vreo argumentare în acest sens .
Instanța de fond retine că reclamantul ar fi solicitat în cererea de reconstituire cei 2000 mp și folosește aceasta că argument pentru a menține dreptul său doar la 2000 mp. Daca a solicitat astfel a fost doar pentru că în registrul agricol nu a fost consemnat, din motivele arătate, 4300 mp în loc de 2000 mp.
Referitor la solicitările cu privire la celelalte terenuri parcela 134/1 în suprafața de 2700 mp parcela 24/1 în suprafața de 2200 mp și parcela 17/1 în suprafața de 4000 mp, a susținut că și aceste terenuri au fost proprietatea mamei sale (cei 2700 mp și cei 2200 mp), iar cel ce 4000 mp .proprietatea tatălui său P. Augustin toate acestea separat de cele avute de către P. P. . Cel de 2700 mp se regăsește în denumirea "Brosteni" ,cei 2200 mp practic sunt parte
din parcela denumita "La gradini", totalizând 4500 mp, trecuta la P. P. urmare a aducerii în căsătorie a acestui teren de către mama sa.
Instanța retine anumite terenuri dintre cele discutate, ca fiind existente în dreptul poziției lui P. P., în condițiile în care daca se lecturează enumerarea de la aceasta poziție, nu se regăsesc acolo așa cum le-a notat instanța .
Cu privire la admiterea în parte a acțiunii reconvenționale, pentru terenuri situate în sat Salisca, com.Câțcău, se arată că hotărârea este nelegala, în primul rând pentru că paratul nr.2 nu a împrocesuat C. F. a L. Câțcău, care a efectuat punerile în posesie pentru aceste terenuri, or nu se putea schimba situația juridica rezultata din titlul de proprietate atacat cuprinzând aceste terenuri, fără chemarea în judecata a acestei comisii și nu a aceleia din com.C. .
În al doilea rând apare că instanța se sprijină pe Sentința civila nr. 708/1997 a Judecătoriei D., atunci când ia în discuție terenurile Jazul iepurașului",în suprafața de 1,16 ha fanat, "Pe coaste" ,în suprafața de 58 ari fanat, "Pe secaturi Salisca" ,în suprafața de 75 ari fanat și "Tabla lui Szekely" în suprafața de 1,16 ha arabil; cu toate acestea, deși rezulta că prin sentința civila menționata s-a stabilit exclusivul său drept de proprietate, instanța dispune admiterea acțiunii reconvenționale și constată nulitatea acestui titlu ,cu privire la parcelele enumerate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 3O4 pct. 7, pct. 8, pct. 9 C.pr.civ., prevederile legilor funciare.
Împotriva sentinței civile nr.912/2012, pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei D. a declarat recurs și pârâtul P. P., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte hotărârea atacate și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, în sensul constatării nulității parțiale a Titlului de proprietate nr. 25880/1011/_, eliberat de C. județeană pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în favoarea reclamantului P. N., în calitate de moștenitor al defunctului P. Augustin, pentru terenul în suprafața de 5000 mp., tarlaua 51, parcela 132 cu obligarea paratelor C. L. de Fond F. C. și C. J. de Fond F.
C. să întocmească documentația necesara și să elibereze proces-verbal de punere în posesie și Titlu de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului P. Petre și sa respingă acțiunea civila astfel cum a fost modificata.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacata este netemeinica și nelegala, pentru motivele care se încadrează în prevederile art.304 ind.2 pct.5,6,7,8,9 c.pr.civil.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins capetele de cerere privind constatarea nulității parțiale a Titlului de proprietate nr. 25880/1011/_, eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în favoarea reclamantului P. N., în calitate de moștenitor al defunctului P. Augustin, pentru terenul în suprafața de 5000 mp., tarlaua 51, parcela 132, obligarea paratelor C. L. de Fond F. C. și C. J. de Fond F. C. să întocmească documentația necesara și sa elibereze proces- verbal de punere în posesie și Titlu de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului P. Petre.
Terenurile în discuție au fost proprietatea defunctului său tata, P. Petre, și în mod cu totul nelegal s-a eliberat titlu de proprietate pe numele reclamantului.
În realitate P. P. este antecesorul său și a formulat cerere de reconstituire după acesta, dovada făcând-o și Adeverința nr.333/2007 eliberata de Primăria comunei C. .
De asemenea nu sunt incluse terenuri proprii ale reclamantului așa cum declara în mod eronat acesta.
Instanța de fond în mod greșit a reținut ca în Registrul Agricol al anilor 1959-1963 acest teren apare în proprietatea tatălui reclamantului.În realitate acest teren așa cum rezulta din înscrisurile existente la filele 73,155,337 aparține lui P. P., tatăl paratului .Tatăl reclamantului nu a avut teren proprietate .
Titlului de proprietate nr._ este legal emis astfel s-a reconstituit prin acesta dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha 9000 mp. ce a aparținut tatălui sau P. PETRE.
Pârâta A. F. a formulat și ea cerere la Legea 18/1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. Consideră titlul de proprietate legal motiv pentru care a și solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost modificata.
În drept, au fost invocate prevederile art.312, 274 C.pr.civ.
Reclamantul intimat P. N. a formulat întâmpinare la recursul formulat de P. P. solicitând respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata în recurs .
Cu privire la primul motiv de recurs, vizând titlul de proprietate nr. 25880/1011/_, este vorba de autoritate de lucru judecat, așa cum rezulta din motivarea instanței de fond..
Raportat la aceste aspecte, este de prisos orice comentariu asupra afirmațiilor faptice din recursul lui P. P. și acest motiv de recurs este supus respingerii, existând autoritate de lucru judecat, reținuta de altfel de sentința atacata .
Cu privire la al doilea motiv de recurs, vizând titlul de Proprietate nr. _
, recurentul nu arată în concret prin ce anume critică hotărârea fondului, astfel că și acest motiv de recurs este supus respingerii, deoarece nu are conținut .Din totalul de 3 fraze introduse ,nu se înțelege și nu se poate interpreta care este și în ce consta critica recurentului la adresa motivării instanței și a soluției .
Cu privire la temeiurile juridice consemnate în recurs, respectiv art. .304 pct. 5,6,7,8,9 C.pr.civ., reclamantul consideră că s-au introdus aceste prevederi legale pârât în mod mecanic, deoarece:
Art. 304 pct.5 C.pr.civ. este inaplicabil, neexistând vreo încălcare a formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C.pr.civ.
Art. 304 pct.6 C.pr.civ. este la fel de inaplicabil.deoarece instanța nici nu a acordat mai mult decât s-a cerut, nici nu a acordat ceea ce nu s-a cerut;
Art. 304 pct.7 C.pr.civ. urmează să aibă aceeași soarta a respingerii nefiind aplicabil în speța, deoarece hotărârea cuprinde amplu motivele pe care se sprijină și nu exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii;
Art. 304 pct.8 C.pr.civ. este tot inaplicabil în speța deoarece nu exista un act juridic dedus judecații, căruia instanța să ii fi schimbat natura sau înțelesul vădit neîndoielnic și lămurit al acestuia .
Art. 304 pct.9 C.pr.civ. nu se poate retine, neexistând o încălcare sau o aplicare greșita a legii. În drept: art.312 C.pr.civ. ,art.3O8 alin.2 C.pr.civ.
Față de recursul promovat de reclamant nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de reclamantul P. | N. | prin prisma |
motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. | ul apreciază că |
acesta este parțial fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima critică a reclamantului P. N. vizează greșita soluționare de către prima instanță a solicitării formulate prin acțiunea principală referitoare la suprafața de 4300 mp. teren, înscrisă în titlul de proprietate nr._ parcela 35/2 emis de C. județeană C., în sensul că, deși s-a reținut că această suprafață a aparținut părinților recurentului, instanța a apreciat că acesta este îndreptățit doar la suprafața de 2000 mp. în loc de 4.300 mp. cum ar fi fost corect.
T. ul apreciază că susținerile recurentului sub acest aspect nu pot fi primite.
Astfel, conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, beneficiază de prevederile acestui act normativ "membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de producție sau carora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum si, în conditiile legii civile, mostenitorii acestora _".
Art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 stabileste ca suprafața adusă în cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrarii în cooperativa, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Astfel cum în mod corect a retinut prima instanță, terenul situat în locul cu denumirea "La soc"; apare înscris în registrul agricol aferent anilor 1959-1963 doar la poziția părinților reclamantului P. N., numiții P. Augustin și P. Augusta . Ca atare, nu se justifică cuprinderea acestui teren în titlul de proprietate contestat, titlu emis în favoarea reclamantului și a paraților P. P. și A. F., în calitate de succesori ai defunctului P. P., acesta din urmă fiind bunicul patern al reclamantului, respectiv tatăl paraților P. P. și A.
F. .
Pe de altă parte însă, în ce privește suprafața acestui teren, contrar susținerilor recurentului, în mod judicios a apreciat instanța de fond că reclamantul și-a justificat îndreptățirea doar în limita suprafațeței de 2.000 mp.
În acest sens, se constată că așa cum rezultă din registrul agricol aferent anilor 1959-1963, la poziția părinților reclamantului, apare înscrisă suprafața de 20 ari în locul numit "La soc"; și în plus, chiar reclamantul recurent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de 0,20 ha prin cererea formulată în temeiul L. nr.18/1991 la data de_ (f.50 fond vol.I).
Sub acest aspect, se reține că recurentul P. N. nu a depus la dosar alte înscrisuri cu care sa dovedeasca dreptul de proprietate al autorilor săi pentru diferenta de 23 ari, situatie în care sunt incidente dispozitiile art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 conform carora, în cazul în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Asadar, în cazul cererilor de reconstituire formulate în baza L. nr. 247/2005, proba dreptului de proprietate cu martori se face în conditii restrictive, trebuind audiati martori vecini pe toate laturile terenului, care trebuie sa faca și dovada proprietății terenului învecinat cu cel revendicat de recurenti.
Martorii audiați însă în fața primei instanțe nu figureaza înscriși ca fiind vecini ai terenului solicitat, acestia nu au prezentat titlurile lor de proprietate pentru terenul pe care l-ar detine în vecinatatea terenului ce formeaza obiectul
prezentului litigiu și de altfel, nu au făcut nicio referire în legătură cu întinderea terenului înscris în parcela 35/2, tarlaua nr.28 din T.P. nr._ .
Față de împrejurarea ca recurentul nu a dovedit cu înscrisuri sau martori (în conditiile restrictive prevazute de art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000) dreptul de proprietate al autorilor săi asupra diferenței de 23 ari de teren, susținerile sale în sensul îndreptățirii lui la această suprafață nu pot fi primite.
În plus, așa cum s-a arătat anterior, recurentul nici nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru zona "La soc"; decat pentru suprafața de 20 de ari, ori, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Este neîntemeiat și argumetul referitor la faptul că sentința atacată conține rețineri contradictorii cu privire la persoana care ar fi deținut acest teren anterior cooperativizării, în condițiile în care prima instanță a arătat explicit că probele administrate au relevat că doar părinții reclamantului au deținut teren în locul numit "La soc";.
T. ul apreciază ca fiind corectă soluția primei instanțe și în ce privește terenurile înscrise în același titlu de proprietate nr._, parcelele 134/1 în suprafață de 2700 mp., nr.24/1 în suprafață de 2200 mp. și 17/1 în suprafață de 4000 mp., susținerile recurentului, în sensul că aceste terenuri ar fi aparținut părinților săi, neavand niciun suport probator .
Astfel, aceste terenuri au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză după cum urmează: terenul din parcela 134/1 în suprafață de 2700 mp.,în zona numită Braniște, cel din parcela nr.24/1 în suprafață de 2200 mp. în locul numit";la grădini"; și cel din parcela 17/1 în suprafață de 4000 mp în locul numit "La viuță";.
Ori, așa cum cu ușurință se poate constata din compararea pozițiilor din regitrul agricol al bunicilor reclamantului, P. P. și M., pe de o parte, cu cel al părinților săi, P. Augustin și Augusta, pe de altă parte, doar bunicii reclamantului au deținut terenuri în zonele identificate de expert ca fiind cele în care se găsesc terenurile reconstituite.
În ce privește însă, critica referitoare la soluția asupra cererii reconvenționale, tribunalul o apreciază ca întemeiată.
Prima instanță, admițand în parte cererea reconvențională formulată de paratul P. P., a constatat nulitatea Titlului de proprietate nr._ în limita suprafeței de 3,59 ha și a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate pe numele reclamantului și al paraților, ca moștenitori ai defunctului P. P., în condițiile în care terenurile cuprinse în acest titlu sunt situate pe raza comunei Cațcău, iar C. locală Cațcău de aplicare a legii fondului funciar nu este parte
în litigiu, nefiind chemată în judecată.
Ori, emiterea titlului de proprietate presupune conform art.27 din Legea nr.18/1991, art.34,36 din HG nr.890/2005 întocmirea în prealabil, a documentației necesare și emiterea procesului verbal de punere în posesie, atribuții ce revin exclusiv Comisiei locale de fon funciar, în speță, Comisiei locale Cațcău, entitate care însă nu a fost atrasă în prezentul litigiu, cu toate că cererea reconvențională cu care paratul a investit instanța, ar fi impus-o cu necessitate.
T. ul reține că limitele judecății sunt fixate de reclamat și că instanța este ținută să se pronunțe asupra a ceea ce solicită reclamantul în cadrul procesual fixat de acesta, raportat la dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, reclamantul, în virtutea principiului disponibilității, judecându-se cu cine dorește.
În aceste condiții, dacă reclamantul, prin cererea de chemare în judecată,(în speță paratul- reclamant reconvențional ) nu a stabilit corect cadrul procesual, pentru că nu a chemat în judecată pe cel care ar fi avut și el calitate procesuală pasivă, respectiv C. locală Cațcău de aplicare a L. nr18/1991 instanța, nu poate introduce din oficiu alte persoane în proces.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, din aceste considerente, tribunalul va admite în parte recursul declarat de reclamantul P. N. , împotriva Sentinței civile nr. 912/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei D., pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge în întregime cererea reconvențională formulată de către pârâtul P. P., va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În ce privește recursul declarat de pârâtul P. P., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, nu sunt întemeiate susținerile recurentului în ce privește greșita admitere de către prima instanță a excepției puterii lucrului judecat.
În litigiul anterior,finalizat prin Sentința civilă nr.287/2003 a Judecătoriei
D., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.609/2003 a T. ului
C., paratul din prezenta acțiune P. P., a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._ în privința suprafeței de 5000 mp.înscris în parcela 132 tarlaua 51, și emiterea unui nou titlu de proprietate. Solicitarea a fost respinsă irevocabil, iar statuările instanței de judecată cuprinse în hotărarea irevocabilă menționată, inclusiv considerentele care explică dispozitivul, se impun cu putere de lucru judecat astfel încat, pe calea prezentului demers nu mai pot fi repuse în discuție, conform art.1200, art.1202 C.civ., așa cum corect a reținut și prima instanță.
Ca atare, nici argumentele invocate în susținerea pe fond a temeiniciei cererii reconvenționale în privința acestui teren de 5.000 mp. înscris în TP nr._ parcela 132 tarlaua 51, nu se mai impun a fi analizate.
În ce privește criticile referitoare la greșita admitere a acțiunii principale, tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, pe baza acelorași argumente expuse pe larg cu ocazia analizării recursului declarat de reclamantul P. N. .
Astfel, probatoriul administrat în cauză, a relevat faptul că terenurile înscrise în TP nr._, au aparținut antecesorilor comuni ai părților, respectiv numiților P. P. și M., bunicii paterni ai reclamantului, respectiv părinții paratului, cu excepția suprafeței de 4300 mp. din locul numit "La soc";. Doar părinții reclamantului, P. Augustin și Augusta, au deținut teren în zona respectivă, așa cum atestă înscrierile din registrul agricol, și numai în limita suprafaței de 2.000 mp.
În aceste condiții, este fără relevanță dacă parata A. F., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren,întrucat ea nu era persoană îndreptățită la reconstituire, terenul neaparținand antecesorilor ei, ci celor ai reclamantului .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva Sentinței civile nr. 912/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei D. .
Raportat la soluția adoptată ,în temeiul art.274 C.pr,civ., cum acțiunea principală a fost admisă în parte ,iar cererea reconvențională a fost respinsă în întregime, va obliga pârâtul P. P. să achite reclamantului P. N. suma
de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fond, înlăturand compensarea făcută de prima instanță cu privire la suma de 200 lei, iar pentru recurs, față de admiterea parțială a recursului declarat de reclamant, va obliga paratul să plătească acestuia suma de 930 lei, corespunzător pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul P. N., împotriva Sentinței civile nr. 912/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei D., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în întregime cererea reconvențională formulată de către pârâtul P. P. .
Respinge recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pârâtul P. P. să achite reclamantului P. N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fond și 930 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 26 Martie 2013
Red. M.O.S./ tehnored. C.H. /2 ex./_ .
Jud. fond. - I. C. JULIANO, JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Decizia civilă nr. 627/2013. Anulare act | Sentința civilă nr. 2154/2013. Anulare act → |
|---|
