Decizia civilă nr. 920/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 920/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent B. G. -T., prin avocat, recurent M. S. impotriva Sentintei civile nr. 194/2013 pronuntata de Judecatoria D., privind și pe intimat R. A. R. R., intimat I. P. C. - S. P. C. R. P. DE C. ,Î.
A., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de R.
A. nomă - R. A. R. B. .
A fost admisă excepția lipsei capacității de folosință și lipsei capacității de exercițiu a Regiei A. nome - R. A. R. - Reprezentanța C. .
A fost respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul Muncelean S. .
A fost respinsă acțiunea introdusă de reclamantul B. G. T. în contradictoriu cu pârâții Muncelean S., R. A. R. B., având ca obiect constatarea nulității Contractului de vânzare cumpărare încheiat la _
, și restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 3000 Euro.
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de Muncelean S. în contradictoriu cu I. P. C. - S. P. C. - R. P. de conducere, înmatriculări autovehicule cu sediul în C. - N., B-dul 21 Decembrie 1989 nr.58 județ C. și R. A. nomă- R. A. R. .
Au fost respinse cererile pentru plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La_ între reclamant și pârât s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare având ca obiect autovehiculul marca AUDI tipul 80, cu nr. de
identificare WAUZZZ8CZRA099365 și nr. de înmatriculare_ prețul fiind de 3000 euro,achitat integral de reclamant. f.7
La data de_, cu ocazia efectuării inspecției tehnice auto la S.
R. s-a constatat că numărul de identificare pentru autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_ corespundea cu nr. de identificare al unui alt autovehicul înmatriculat pe raza județului Brașov. S-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către I.P.J. C. -serviciul Criminalistic. Prin Raportul de constatare tehnico științific nr.259857/_ s-a concluzionat că autoturismul cumpărat de reclamant avea numărul de identificare falsificat, seria de sașiu WAUZZZ8CZRA093365 a autoturismului marca AUDI cu nr. de înmatriculare_ prezintă urme de modificări(f.96- 102). Așa fiind la_ autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_ a fost radiat din circulație.
La_, cu adresa nr.2550 I. P. Județului Brașov a comunicat către RAR C. revenind la adresa cu același număr din_, că domnul Chiția Virgil domiciliat în Homorod județ Brașov a cumpărat un autoturism Audi 80 din Italia având seria sașiu WAUZZZ8CZRA099365, s-a prezentat la RAR Filiala Brașov i s-a comunicat că autoturismul este autentic dar mai există un alt autoturism cu același nr. de identificare la C., având seria CIV- ului H3., deținătorul actual al autoturismului fiind reclamantul.
Reclamantul invocă falsitatea cauzei si faptul că a fost în eroare cu privire la obiectul contractului, considerând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 966 și art. 984 Cod civil.
Art. 5 din Ordinul 2133/2005 prevede: (1) Vehiculele rutiere înmatriculate pot fi menținute în circulație numai dacă se face dovada încadrării acestora în cerințele tehnice specifice prevăzute în prezentele reglementări, prin efectuarea inspecțiilor tehnice periodice, precum și a existenței dotărilor obligatorii. (2) Obligația efectuării inspecțiilor tehnice periodice, precum și a respectării periodicității acestora, în funcție de categoria de vehicul, revine deținătorului legal al vehiculului. Pentru autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afară locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune - ITP se efectuează la 2 ani
Din Certificatul de înmatriculare depus la fila 107 în dosar, rezultă că, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea inspecția tehnică efectuată
la data de_, aceasta fiind reînnoită la data de_ .
Prin urmare, la data de_, data la care reclamantul a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare cumpărare pentru acest vehicul, acesta corespundea din punct de vedere tehnic normelor legale în vigoare, pentru a circula.
După data de_, reclamantul nu a inițiat nici un demers pentru a verifica în ce măsură nr. de identificare pentru autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_ a fost falsificat anterior sau ulterior datei cumpărării, deși a luat la cunoștință că urmează să se ia măsuri cu privire la cartea de identitate a autoturismului ca urmare a faptului că un alt autoturism cu același nr. de identificare s-a prezentat la reprezentanța RAR Brașov.
Nu există nici o dovadă a datei la care a fost falsificat nr. de identificare pentru autoturismul_ (pentru a se verifica dacă această falsificare a intervenit anterior datei de_ sau ulterior acestei date), a persoanei care a fost autorul falsului pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a acelei persoane. De asemenea nu s-a făcut dovada în cauză că, pretinsele urme de intervenție artizanale pe plăcuțele cu seria de șasiu au apărut anterior sau ulterior eliberării certificatului de autenticitate de către RAR, emis la cererea reclamantului, în data de_ (f.111,112).
Nu poate fi antrenată răspunderea civilă a RAR B. în condițiile în care acesta nu este autorul faptei ilicite prin care a fost produs prejudiciul în patrimoniul reclamantului, nu există raport de cauzalitate între nerespectarea disp. art.11 al.1, art.12 al.1,2, art.13 al.2,5,6 și art.15 din OG.78/2000, la emiterea cărții de identitate și a certificatului de autenticitate de către RAR și prejudiciul cauzat reclamantului. Răspunderea civilă delictuală ar fi existat raportat la persoana care a comis falsul.
În cauză sunt incidente dispozițiile răspunderii civile contractuale și reclamantul avea posibilitatea de a sesiza instanța cu o acțiune în garanție îndreptată împotriva pârâtului, respectiv cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare pentru existența viciilor ascunse, în cauză fiind incidente dispozițiile art.1352-1359 Cod civil. Pentru această acțiune reclamantul avea posibilitatea să o promoveze în termen de 6 luni de la data la care a cunoscut faptul că numărul de identificare a autovehiculului cumpărat a fost falsificat sau în termen de cel mult un an de la data la care i s-a predat autovehiculul.
Reclamantul nu a inițiat nici un demers ulterior datei de_, când s- a constatat că autoturismul avea nr. de identificare fals și nici ulterior datei de_ când autoturismul a fost radiat din circulație, promovând prezenta acțiune la data de_ .
În cursul procesului nu s-a stabilit o identitate validă pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți la data de _
Așa fiind se va constata că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.948 și art.966 cod civil, urmând a fi respinsă acțiunea pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamant și pârât, a vând ca obiect autovehiculul marca Audi tip.80 cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare WAUZZZ8CZRA093365.
În cauză nu sunt întrunite condițiileart.998 și urm. Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a RAR astfel că, a fost respinsă acțiunea pentru a fi obligat pârâtul să-i plătească reclamantului 3000 Euro despăgubiri.
Acțiunea reconvențională a fost respinsă pentru următoarele considerente:
proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ nu este parte în proces.
obligația RAR de a proceda la generarea unui nou nr. de identificare pentru autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ (f.38) nu se justifică în condițiile în care nu se poate stabili o identitate validă pentru autoturismul proprietatea reclamantului iar I. P. Județului C. nu este în măsură să elibereze o carte de identitate corespunzătoare noului nr. de identificare pe același considerent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul B. G. -T. și pârâtul M. S. .
Prin recursul declarat (f. 9-12) reclamantul B. G. -T. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentintei și admiterea acțiunii:
In principal:
Sa constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat la data de_ intre recurent, in calitate de cumparator, si intimatul M.
S., in calitate de vanzator, avand ca obiect autovehiculul marca AUDI tipul 80, cu numar de identificare WAUZZZ8CZRA099365 si numar de inmatriculare_, cu consecinta restabilirii situatiei anterioare, in sensul
obligarii intimatului M. S. la restituirea sumei de 3.000 Euro achitata cu titlu de pret si sa plateasca dobanda legala calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata si pana la data platii integrale si efective.
Sa dispună obligarea intimatului M. S. la plata cheltuielilor de judecata, in fața instantei de fond si in recurs, conform dovezilor existente la dosarul cauzei.
In subsidiar:
Pentru ipoteza mentinerii ca valabil a contractului de vanzare- cumparare, recurentul a solicitat obligarea intimatei R. A. noma R. A.
R. sa plateasca recurentului despagubiri in suma de 3.000 Euro, reprezentand valoarea autoturismului marca AUDI tipul 80, cu numar de identificare WAUZZZ8CZRA099365 si numar de inmatriculare _
Sa fie obligată intimata R. A. noma R. A. R. la plata cheltuielilor de judecata, in fața instantei de fond si in recurs, conform dovezilor existente la dosarul cauzei.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că sunt intrunite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 si art. 312 din vechiul Cod de procedura civila pentru admiterea recursului in sensul solicitat, afirmatie bazata pe urmatoarele argumente, probe si dispozitii legale:
1.În mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca nu ar fi intrunite cerintele dispozitiilor art. 948 si 966 din Codul civil, pentru admiterea actiunii formulate, in sensul constatarii nulitatii contractului de vanzare-cumparare dintre recurent si numitul M. S., avand ca obiect autoturism marca Audi 80.
La incheierea contractului de vanzare-cumparare din_ nu a fost indeplinita una dintre conditiile de validitate ale cauzei, si anume cauza sa fie reala.
Potrivit art. 966 din Codul civil, " Obligatia...fondata pe o cauza falsa...nu poate avea niciun efect.";
In speta, cauza pe care reclamantul și-a fondat obligatiile asumate prin actul juridic incheiat este falsa, dat fiind faptul ca exista eroare asupra motivului determinant.
La incheierea contractului de vanzare-cumparare a existat o eroare asupra scopului mediat, adica a motivului determinant al incheierii contractului. Recurentul a achizitionat bunul cu scopul de a se folosi de el conform destinatiei sale, insa, intrucat numarul de identificare al autovehiculului era falsificat, a ajuns in situatia de a nu se putea folosi de acesta.
Susține reclamantul că dacă ar fi avut cunostinta, la momentul incheierii contractului, de situatia reala a bunului, nu l-ar fi achizitionat, deoarece nu îi era util.
Potrivit doctrinei juridice in materie, falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil (G. Beleiu, Drept civil roman, Editia a X-a, Editura Universul Juridic, B., 2005, p. 177).
Contractul de vanzare-cumparare este nul si pentru considerentul ca recurentul a fost in eroare cu privire la obiectul contractului, având in vedere faptul ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare recurentul a avut convingerea ca achizitionează un autovehicul care indeplineste formele legale pentru a putea circula.
Sunt gresite considerentele instantei potrivit carora nu s-a putut stabili data modificarii, in sensul ca au fost anterior incheierii contractului de vanzare-cumprare ori ulterior acestei date.
Cu siguranta modificarile au fost anterioare, fiindca autovehiculul a fost inmatriculat si verificat de organele de Politie si R. R., respectiv de institutiile cu atributii si competente in acest domeniu.
Practic institutia care trebuia sa lamureasca instanta era I.P.J. C., institutie care a ajuns la concluzia ca aceste numere contin modificari, ca autoturismul detinut de recurent ar avea numere de identificare false si nu autoturismul care s-a prezentat la RAR Filiala Brasov, cu un vehicul achizitionat din Italia.
In acest sens, s-au si emis adrese catre I.P.J. C. (fila 121), pentru a efectua un supliment la constatarea din_, prin care sa stabileasca data la care s-au efectuat modificarile la seria de sasiu a autoturismului Audi 80 si pentru a stabili daca aceste modificari sunt anterioare sau ulterioare datei incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Insa, aceasta prin adresele de raspuns pe care le-a comunicat instantei, sfidator, a refuzat (fila 123), aratand ca efectueaza expertize doar in dosare penale, or cauza de fata este una civila, aratand si faptul ca nu detine mijloacele tehnice necesare penru a raspunde la obiectivele fixate de catre instanta.
In acest context, instanta a revenit cu adresa la I.P.J. C. (filele 122-
125) pentru a indica instantei care este temeiul de drept care sta la baza afirmatiei ca se efectueaza rapoarte de expertiza doar in dosare penale, precum si pentru ca aceasta institutie sa arate motivele pentru care este in imposibilitate de a raspunde la obiective in conditiile in care aceasta institutie a efectuat raportul de constatare tehnico-stiintifica care a stat la baza retinerii cartii de identitate si a talonului masinii.
Cu toate acestea, atitudinea sfidatoarea a continuat, iar raspunsul trimis pentru termenul de judecata din data de_ tot n-a lamurit instanta si nu a continut un raspuns concret la cele puse in vedere de catre instanta de judecata.
In acest context, si raportat la aceste raspunsuri, care au fost date tocmai de autoritatea care trebuia sa lamureasca instanta cu privire la aceste imprejurari, recurentul este în imposibilitate de a dovedi data exacta la care aceasta modificare a fost efectuata la numarul de identificare al autoturismului.
De asemenea, consideram ca aceste considerente practic reiau principiul folosit in dreptul penal in dubio pro reo, insa acest principiu in cauza de fata nu-si are aplicabilitate, in conditiile in care instanta trebuia sa se pronunte intr-o cauza civila.
Avand in vedere aceaste imprejurari, instanta in mod gresit îi reproseaza recurentului ca "Dupa data de 0_, reclamantul nu a initiat niciun demers pentru a verifica in ce masura nr. de identificare pentru autoturismul Audi cu nr. de inmatriculare_ a fost falsificat anterior sau ulterior datei cumpararii, desi a luat la cunostinta ca urmeaza sa se ia masuri cu privire la cartea de identitate a autoturismului ca urmare a faptului ca un alt autoturism cu acelasi nr. de identificare s-a prezentat la reprezentanta RAR Brasov.";
Sustine ca solutia pronuntata de catre instanta, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant, este in contradictie cu concluziile considerentelor instantei, retinute in pag. 4, in sensul ca "In cursul procesului nu s-a stabilit o identitate valida pentru autoturismul ce a facut
obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti la data de _
.";
De regula, prin considerentele care se retin de catre instanta in sentinta care se pronunta intr-o anumita cauza, nu se tinde la altceva decat la explicarea solutiei care se pronunta in cauza respectiva, in sensul prefigurarii acesteia.
Or, in ipoteza in care instanta, apreciind probele care au fost administrate pe parcursul dezbaterilor, retine ca nu s-a putut stabili o identitate valida, valabila, legala pentru autoturismul achizitionat de recurent la data de_, corect ar fi fost ca instanta sa admita actiunea formulata, avand in vedere ca din aceste considerente aceasta ar fi fost solutia fireasca.
In mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca nu sunt intrunite conditiile cerute de art. 998 si urm. din Codul civil, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a paratei intimate R. -R. A. R.
, cu sediul in B. .
Conform art. 998-999 din Codul civil, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite o serie de conditii, si anume:
existenta unui prejudiciu;
existenta unei fapte ilicite;
existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Sunt intrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale, pentru antrenarea raspunderii paratei R. A. noma R. R., raportat la urmatoarele aspecte:
In ceea ce priveste prima conditie, cea a existentei unui prejudiciu, acesta este elementul esential al raspunderii delictuale si consta in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
Despagubirea nu se poate stabili prin apreciere sau analogie, ci in raport de dauna efectiv suferită, adică de întinderea reală a prejudiciului, care se află în raport de cauzalitate cu fapta săvârșită.
Principiul fundamental al raspunderii civile delictuale este acela ca fiecare este raspunzator pentru propriile sale fapte si trebuie sa repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin savarsirea acestora.
Conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat trebuie inteleasa in sensul scopului raspunderii civile delictuale, adica a inlaturarii integrale a efectelor faptei ilicite si, nicidecum, a obtinerii de venituri suplimentare fata de paguba suferita.
Prin urmare, singurul criteriu pentru determinarea cuantumului despagubirii este acela al intinderii prejudiciului, respectiv echivalentul in lei al sumei de 3000 Euro, reprezentand pretul achitat de catre recurent in baza contractului de vanzare-cumparare.
Prejudiciul suferit de catre recurent este cert, acesta fiind sigur atat in privinta existentei cat si in privinta posibilitatii de evaluare, raportat la continutul contractului de vanzare-cumparare.
Prejudiciul suferit este unul actual, fiind deja produs la data cand se solicita repararea acestuia. Si conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca este indeplinita, repararea prejudiciului in cadrul raspunderii delictuale
avand ca scop inlaturarea integrala a efectelor faptei ilicite, cel care este tinut sa acopere prejudiciile cauzate fiind cel care a savarsit fapta ilicita.
Este intrunita si cerinta existentei unei fapte ilicite pentru angajarea raspunderii civile delictuale in persoana paratei R. A. noma R.
A. R. .
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, reprezinta orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Principiul de drept obiectiv care este incalcat este acela ca nimanui nu-i este permis sa aduca, prin fapta sa, vreo vatamare unei alte persoane sau drepturilor subiective ale acesteia.
Este important de retinut faptul ca, prin manifestarea exterioara a paratei, respectiv incalcarea flagranta a dispozitiilor cuprinse in O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cartii de identitate si certificarea autenticitatii vehiculelor rutiere in vederea comercializarii, inmatricularii sau inregistrarii acestora in R. ia a fost introdus in contextul relatiilor sociale un factor nepermis prin care a fost incalcata norma dreptului obiectiv si au fost aduse prejudicii drepturilor subiective ale subsemnatului, caracterul ilicit decurgand in mod obiectiv din aceasta incalcare.
Art. 15 din O.G. nr. 78/2000 prevede ca: "(1) R. R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii indeplineste urmatoarele atributii in conformitate cu prevederile prezentei ordonante:
r)elibereaza cartea de identitate a vehiculului
u) efectueaza operatiunile impuse la certificarea autenticitatii vehiculelor si elibereaze certificatul de autenticitate.";
Dispozitiile art. 11 din acelasi act normativ, stabilesc intelesul unor termeni, in sensul, ca "-cartea de identitate a vehiculului - document eliberat de R. R., care atesta faptul ca un vehicul a fost omologat si indeplineste conditiile tehnice privind siguranta circulatiei, protectia mediului si folosinta conform destinatiei;
-certificat de autenticitate - document eliberat de R. R. pentru un vehicul care a corespuns verificarilor efectuate la certificarea autenticitatii;";
Rezulta asadar ca atat cartea de identitate a autovehiculului, cat si certificarea autenticitatii, ambele emise de catre parata R. R, au fost eliberate cu incalcarea dispozitiilor legale in materie.
Sustine ca eliberarea acestor acte s-a efectuat cu incalcarea, cel putin, a dispozitiilor art. 11 alin. 1 litera d), art. 12 alin. 1 si 2, art. 13 alin. 2, 5, 6 din O.G. nr. 78/2000.
Fapta ilicita a paratei consta asadar in emiterea cartii de identitate si a certificatului de autenticitate cu nerespectarea dispozitiilor legale aplicabile in domeniu, respectiv O.G. nr. 78/2000, declansand si favorizand, ca si fenomen cauza, respectiv prejudicierea recurentului.
Referitor la necesitatea existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, acesta este dovedit, existand raportul de cauzalitate intre fapta ilicita a paratei de a elibera certificatul de autenticitate si cartea de identitate a autovehiculului si prejudiciul in cuantum de 3000 Euro reprezentand pretul autoturismului achizitionat de subsemnatul, devenit inutilizabil.
De asemenea, dispozitiile art. 13³ din O.G. nr. 78/2000 stabilesc ca nerespectarea prevederilor prezentei ordonante atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz, potrivit legii.
In acest context, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 78/2000 care prevad ca "Vehiculele rutiere pot fi comercializate,
inmatriculate sau inregistrate in R. ia numai dupa omologarea si certificarea autenticitatii acestora, dupa caz, de catre R. A. noma «R. A. R. », denumita in continuare R. R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii.";
In fine, in ceea ce priveste necesitatea vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, recurentul apreciază că fapta ilicita este imputabila paratei, respectiv aceasta a actionat cu neglijenta si imprudenta, ocazionand astfel rejudicierea subsemnatului.
Reclamantul nu poate sa suport un prejudiciu de 3.000 Euro, doar pentru simplul motiv ca intimatei nu i-a trezit nicio suspiciune masina in momentul in care a fost prezentat pentru identificare in cadrul R. A. noma
"R. A. R. "; si ca aceste suspiciuni au aparut doar in momentul in care a mai aparut o masina in incinta R. R. Brasov si in momentul in care subsemnatul m-am prezentat pentru o inspectie tehnica periodica.
De asemenea, lipsa altor elemente de identificare, in afara numarului de identificare, raportat la anul fabricatiei autoturismului subsemnatului (1997), nu sunt argumente pertinente pentru a se justifica situatia in care am fost pus.
Practic, prin aceasta atitudine si prin asemenea aparari a recunoscut ca cele sustinute de subsemnatul sunt conforme realitatii, si denota o neglijenta, lipsa de vigilenta si verificari superficiale efectuate de prepusii R. R., fapt care reprezinta practic o incalcare a dispozitiilor O.G. nr. 78/2000.
De asemenea, sustinerile recurentului in prima faza au fost acceptate si de catre intimata, achiesand si acceptand, ca in conditiile in care instanta va dispune, se va genera un nou numar de identificare pentru autoturismul subsemnatului, in locul celui descoperit a contine urme de modificari, insa pe parcursul litigiului pozitia procesuala s-a schimbat.
5.Sentinta pronuntata de instanta de fond, in ceea ce priveste solutia data cererii de antrenare a raspunderii civile delictuale a R. - R. R. B., incalca dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila.
Potrivit dispozitiei legale sus-invocate, hotararea care se pronunta de carte instanta de judecata, ar trebui sa contina motivele care stau la baza convingerii instantei, precum si argumentele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.
Pentru a respinge actiunea formulata in contradictoriu cu R. -R. R., instanta retine doar ca "nu sunt intrunite conditiile art. 998 si urm. cod civil, pentru angajarea raspunderii civile delictuale a RAR.....";.
Sustine ca aceste considerente ale instantei de fond nu satisfac cerintele impuse de prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila, aceasta trebuind sa dezvolte pe larg, atat considerentele care au stat la baza formarii convingerii intime a instantei, precum si toate argumentele pe care stau la baza respingerii apararilor si cererilor invocate de parti in sustinerea actiunii.
Doar simpla mentiune ca nu sunt intrunite cerintele impuse de anumite dispozitii legale, fară a se fi detaliat care conditie nu este intrunita, explicitarea motivelor pentru care instanta a ajung la aceasta concluzie, probele care au stat la baza formarii acestei convigeri, incalca prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila.
Mai mult, recurentul consideră ca prin nerespectarea dispozitiilor art.
261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila, pune subsemnatul in situatia de a nu-si putea exercita dreptul la o cale de atac, si implicit dreptul la liberul acces la justitie, in plenitudinea lui, incalcandu-mi-se si dreptul la aparare si la un proces echitabil.
În drept, s-a invocat art. 299, 304 pct. 9, 3041, 312 si 274 din vechiul Cod de procedura civila.
Prin motivele de recurs formulate de pârâtul M. S. (f. 3-7) solicită admiterea recursului și modificarea in parte a sentintei in sensul admiterii cererii reconventionale si a obligarii intimatului la plata in favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei recurate.
Cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acest litigiu, in recurs, in temeiul art.274 C.pr.civ.
În motivarea recursului, pârâtul - reclamant reconvențional a arătat că înțelege să critice sentința în privința soluției pronunțate cu privire la cererea reconvențională, după cum urmează:
Pe de o parte, in cuprinsul considerentelor sentintei recurate, instanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca: ’’proprietarul autoturismului cu nr. de inmatriculare_ nu este parte in proces’’, desi acesta este tocmai reclamantul B. G. T. .
Pe de alta parte, instanta invoca un alt motiv al respingerii cererii reconventionale, mai exact faptul ca ’’nu se justifica obligarea R. R. de a proceda la generarea unui nou numar de identificare pentru autoturismul marca Audi cu nr. de inmatriculare_, in conditiile in care nu se poate stabili o identitate valida pentru autoturismul proprietatea reclamantului, iar
I. P. Judetului C. nu este in masura sa elibereze o carte de identitate corespunzatoare noului nr. de identificare pe acelasi considerent’’.
Actiunea reconventionala a fost formulate de pârât, fiind de totala buna credinta, tocmai pentru rezolvarea situatiei reclamantului, observându-se ca in realitate nu a facut solicitari in interes personal.
Aceasta solutie tehnica a fost sugerata parata R. A. noma R. A.
R., in cuprinsul intâmpinării si a notelor de sedinta inregistrate la data de_, pentru rezolvarea situatiei ivite in ceea ce priveste autoturismul reclamantului. Astfel, se propune doua modalitati alternative de solutionare a situatiei autoturismului reclamantului si anume: fie prin poansonarea pe autoturism a unui numar de identificare valid comunicat de I.P.J. C., fie prin generarea de catre R. R. a unui nou numar de identificare, cu consecinta eliberarii unei carti de identitate a autoturismului corespunzatoare noului numar de identificare, in situatia in care nu este posibila reconstituirea identitatii initiale a autoturismului.
Or, aceasta ultima ipoteza este cea dedusa judecatii, iar instanta de fond, cu toate ca retine ca nu se poate stabili o identitate valida pentru autoturismul proprietatea reclamantului, totusi respingere actiunea reconventionala.
In ceea ce priveste respingerea cererii pentru plata cheltuielilor de judecata, arata ca:
Dispozitiile instantei de fond privind cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, contravin dispozitiilor art. 274 alin. 1 si 2 Cod de procedura civila potrivit carora ’’Partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata. Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si orice cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut’’.
În drept, s-a invocat art. 299, art. 304 pct. 9, art.312 alin.1 Cod de procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamantul B. G. T. la recursul declarat de către pârâtul M. S. (f. 14) s-a solicitat
respingerea recursului si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul M. S. la recursul declarat de către reclamantul B. G. T. (f. 29-32) s-a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentul la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea formulată de către R. R. -R. (f. 19-22) s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul- reclamant B. G. -T. și menținerea ca fiind legale și temeinice dispozițiile Sentinței civile nr. 194/2013, pronunțată de către Judecătoria Dej prin care a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de
3.000 euro.
În motivare se arată că prin motivele de recurs reclamantul B. G.
T. invocă în mod nefondat că în cauză ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Solicită instanței să constate că, în ceea ce privește R. R. - R., nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât nu există nicio faptă ilicită săvârșită de prepușii R. R. - R., nu există vinovăție și nici raport de cauzalitate între prejudiciul pe care recurentul-reclamant învederează că l-ar fi suferit și faptele prepușilor R. R. - R.
Conform doctrinei juridice, răspunderea delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu ocazia exercitării funcției ce le revine, vor fi săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii ("Drept civil. Teoria generală a obligațiilor" - C. Stătescu și C.Bârsan, Editura AU Beck, B., 2002, pag. 223 - 225).
De asemenea, nu există vinovăția R. R. - R. și nici neglijență în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de legislația în vigoare, astfel cum încearcă să susțină recurentul-reclamant.
Nu există nici măcar "simpla culpă" a angajaților R. R. întrucât, la momentul efectuării prestațiilor nu erau indicii privind existența unor modificări ale numărului de identificare al autoturismului recurentului - reclamant.
Neexistând fapta ilicită și nici vinovăția, nu există, în mod evident, nici raportul de cauzalitate între vinovăție și prejudiciul suferit de reclamant.
Cartea de identitate seria H-3. a autoturismului recurentului- reclamant este anulată din data de_, ca urmare a anulării de către I.
Județului C., S. P. C. R. P. de C. și înmatriculare a Vehiculelor, a înmatriculării autoturismului recurentului
reclamant.
Anterior, la data de_, la Reprezentanța R. R. Brașov, s-a prezentat un autoturism marca Audi 80 al cărui număr de identificare era WAUZZZ8CZRA099365.
Cu ocazia verificării în baza de date a R. R. a acestui număr de identificare s-a constatat faptul că el aparține autoturismului recurentului - reclamant B. G. - T. .
Apreciază că, numai în urma analizării comparative a celor două numere de identificare, s-a concluzionat că numărul de identificare existent pe autoturismul recurentului - reclamant prezintă modificări și că autoturismul prezentat Ia Brașov este cel autentic.
După cum am învederat și prin întâmpinarea din dosarul de fond, în limita competențelor și capacității R. R. de a identifica un vehicul, autoturismul recurentului-reclamant nu a ridicat suspiciuni până la
momentul prezentării la Reprezentanța R. A.R. Brașov a unui autoturism identic.
Ceea ce a determinat schimbarea punctului de vedere al R. R. cu privire la identitatea autoturismului recurentului-reclamant a fost introducerea în R. ia a unui vehicul identic.
Menționează că identitatea unui vehicul se stabilește, în cea mai mare măsură, pe baza stării numărului de identificare poansonat, precum și pe baza altor elemente prevăzute de fabricant pe vehicul, care să susțină identitatea poansonată.
În cazul autoturismului recurentului-reclamant, având în vedere anul de fabricație al acestuia (1994), nu au fost prevăzute de producător alte elemente de identificare în afara plăcuței constructor.
Nu se poate susține că ar exista vreo culpă a R. A.R. De altfel, recurentul-reclamant nici nu a dovedit vreo culpă a R. R. - R. privind modul de efectuare a prestațiilor asupra autoturismului în cauză, ci doar a formulat o serie de afirmații nefondate.
Inspectoratul de Poliție al Județului C., S. de Investigații Criminale, Biroul de Combatere a Infracțiunilor Contra Patrimoniului a transmis R. R. adresa nr. 267411/CSC/_ în care a menționat faptul că numărul de identificare WAUZZZ8CZRA099365 al autoturismului marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare C_ prezintă urme de modificări.
Această instituție a menționat că nu s-a putut stabili în întregime seria de sașiu (numărul de identificare) inițial poansonată. De asemenea, plăcutele martor cu seria de sașiu prezintă urme de intervenții artizanale.
Din aceste constatări ale Inspectoratului de Poliție al Județului C. ,
de Investigații Criminale rezultă în mod clar faptul că R. R. - R. nu are nicio culpă cu privire la situația autoturismului recurentului- reclamant și nici cu privire la faptul că nu s-a putut stabili identitatea inițială a acestui autoturism.
Nu există nici un temei de obligare a R. R. - R. la plata contravalorii autoturismului în cauză atât timp cât nu există nicio faptă ilicită și nicio vinovăție a R. R.
Conform atribuțiilor sale legale, prevăzute de HG 768/ 1991, republicată în M. Of. nr. 307/_, R. A.R. - R. A. nu încasează contravaloarea unui autovehicul.
Atât timp cât există posibilitatea de a se stabili ori atribui o identitate autoturismului în cauză, nu există niciun temei pentru obligarea R. R. la plata contravalorii autoturismului în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. (2) C.proc.civ., OG 78/ 2000, aprobată prin Legea 230/ 2003, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Recursul reclamantului B. G. T. este nefondat pentru considerentele ce urmează
Primul motiv de recurs vizează statuarea instanței de fond în sensul că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 948 și art. 966 cod civil pentru a se constata cauza falsă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurent și intimat cu privire la autoturismul în litigiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 966 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză, "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, este nelicită, nu poate avea nici un efect";. Scopul mediat - causa remota -, denumit și scopul actului juridic, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic
civil. Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant la încheierea actului.
Or, susținerile recurentului sunt contradictorii întrucât, după indicarea motivului determinant al încheierii contractului de vânzare-cumpărare - de a
"se folosi"; de bunul cumpărat -, invocă aspecte legate de calitățile acestui bun. Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței reclamantul avea posibilitatea de a sesiza instanța cu o acțiune în garanție îndreptată
împotriva vânzătorului pentru existența viciilor ascunse, cu respectarea dispozițiilor art. 1352-1359 Cod civil și a termenelor prevăzute pentru respectiva acțiune.
Constatarea anterioară se impune și sub aspectul susținerilor recurentului cu privire la eroarea în privința obiectului contractului. Recurentul invocă aceleași argumente fără a preciza în concret ce condiție a obiectului nu este îndeplinită. Astfel, potrivit art. 962 Cod civil, "Obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una dintre părți se obligă";, iar doctrina definește obiectul ca fiind conduita părților stabilită prin actul juridic încheiat, respectiv acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de care sunt ținute. Pentru a fi valabil obiectul trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat ori determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral. Argumentele
invocate nu pot fi analizate ca și critici sub aspectul neîndeplinirii vreuneia d9ntre condițiile enunțate.
Față de cele expuse, motivul analizat va fi apreciat nefondat.
În cadrul următorului motiv de recurs se susține că sunt greșite considerentele instanței de fond potrivit cărora nu s-a putut stabili data modificării în sensul că a fost anterior încheierii contractului de vânzare- cumpărare ori ulterior acestei date.
Din probațiunea administrată în cauză și din susținerile intimatei R.
A. R. R. rezultă că, într-adevăr nu s-a putut stabili data operării modificărilor, dar este evident că de la data anulării cărții de identitate H - 3. pentru autoturismul în litigiu, respectiv_, recurentul avea cunoștință de situația acestuia și avea posibilitatea de a se adresa I.P.J. pentru aprobarea poansonării pe autoturism a unui număr de identificare valid sau
R. pentru generarea unui nou număr de identificare. Acestea sunt demersurile care puteau fi efectuate, iar în ipoteza refuzului acestor autorități, mai ales în condițiile în care nu i se impută recurentului modificarea numărului de identificare, de a se adresa instanței de judecată pentru a obliga autoritățile menționate la reglementarea situației autoturismului.
T. ul nu va proceda la examinarea celorlalte argumente evocate în cadrul motivului de recurs analizat față de statuările anterioare.
Al treilea motiv de recurs vizând existența unei contradicții, potrivit susținerilor recurentului, între soluția pronunțată și considerentele instanței în sensul că "în cursul procesului nu s-a putut stabili o identitate validă pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de_ ";, sunt de asemenea nefondate. Constatarea analizată nu putea să determine automat admiterea pretențiilor reclamantului, în condițiile în care autoritățile competente au obligația de a clarifica aspectele legate de identitatea autoturismului, iar nu instanța de judecată. Soluțiile tehnice pentru reglementarea situației autoturismului au fost propuse de către intimata R. R. prin scriptele depuse la dosarul cauzei, dar reclamantul nu a învestit instanța cu cerere de obligarea a R. R. și a Instituției P. Județului C. la îndeplinirea vreunei obligații.
Al patrulea motiv de recurs prin care se critică soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea R. R. la plata despăgubirii în sumă de 3.000 euro în temeiul art. 998-999 Cod civil este nefondat.
Recurentul reclamant a susținut că fapta ilicită se concretizează în
"manifestarea exterioară a pârâtei, respectiv încălcarea flagrantă a dispozițiilor O.G. nr. 78/2000";, caracterul ilicit decurgând în mod obiectiv din această încălcare.
Din probațiunea administrată în cauză a rezultat că anterior datei de_, autoturismul recurentului nu a ridicat suspiciuni cu privire la numărul de identificare. Această problemă a fost identificată doar după prezentarea la R. R. Brașov a altui autoturism cu același număr de identificare. Intimata R. R. a susținut constant că identitatea unui vechiul se stabilește pe baza numărului de identificare poansonat, precum și pe baza altor elemente prevăzute de fabricant pe vehicul, care să susțină identitatea poansonată. Recurentul nu a contestat aceste susțineri ale intimatei și nici afirmația că, față de anul de fabricație al acestui autoturism (1994), nu au fost prevăzute de producător alte elemente de identificare în afara plăcuței constructor.
T. ul apreciază că nu este dovedită în speță fapta ilicită a intimatei pârâte R. R. și nici vinovăția, ca elemente al răspunderii civile delictuale.
În consecință, criticile recurentului vor fi apreciate nefondate, deoarece din probațiunea administrată nu rezultă întrunirea condițiilor impuse de art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Este nefondat și ultimul motiv de recurs prin care se invocă nemotivarea soluției de respingere a capătului de cerere formulat în baza art. 998-999 Cod civil. Recurentul susține că instanța de fond avea obligația de a
"dezvolta pe larg"; considerentele care au stat la baza soluției. În realitate, instanța de fond nu avea obligația de a răspunde la toate argumentele expuse de către părți iar soluția pronunțată în baza probelor de la dosar este legală și temeinică
Pentru considerentele expuse criticile recurentului vor fi apreciate nefondate, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.rp.cvi. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și 304¹ C.pr.civ. recursul declarat de reclamantul B. G. T. va fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de pârâtul - reclamant reconvențional M.
S. este în parte fondat pentru considerentele ce urmează
Prin cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamantul B. G. T. pârâtul a solicitat: obligarea Regiei A. nome R.
A. R. - R. să procedeze la generarea unui nou număr de identificare pentru autoturismul marca Audi 80, nr. de înmatriculare_, serie șasiu WAUZZZ8CZRA099365, proprietatea reclamantului B. G. T. și obligarea Instituției P. C. - S. P. C. R. P. de C., Î.
A. la eliberarea unei cărți de identitate corespunzătoare noului număr de identificare privind autoturismul menționat (f. 38-41 dosar judecătorie). Temeiul de drept al cererii nu a fost indicat.
T. ul apreciază, așa cum rezultă din statuările anterioare, că solicitarea reglementării situației autoturismului în litigiu către R. R. și I.
P. Județului C., și dacă este cazul către I.P.J. C., trebuie adresată de către actualul proprietar al autoturismului și nu de către recurentul M.
. Astfel, se constată că instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune oblică întemeiată pe dispozițiile art. 974 Cod civil.
Recurentul M. S. a înțeles să învestească instanța cu cererile analizate ca urmare a acțiunii îndreptate împotriva sa dar se impune constatarea în sensul că reglementarea situației autoturismului este posibilă, așa cum rezultă din actele dosarului pe cale administrativă, iar în ipoteza în care autoritățile competente nu vor răspunde la solicitarea proprietarului autoturismului, există posibilitatea cenzurării acestui refuz de către instanța de judecată.
ul nu își însușește statuarea instanței de fond în sensul că "nu se justifică obligarea R. R. de a proceda la generarea unui nou număr de identificare pentru autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, în condițiile în care nu se poate stabili o identitate validă pentru autoturismul proprietatea reclamantului, iar I. prefectului Județului C. nu este în
măsură să elibereze o carte de identitate corespunzătoare noului nr. de identificare pe același considerent";. În condițiile în care operarea modificărilor la numărul de identificare al autoturismului nu este imputată nici vânzătorului și nici cumpărătorului, nu rezultă ce impedimente ar exista pentru rezolvarea situației create conform propunerilor avansate de intimata
R. R.
În ceea ce privește reținerea instanței de fond în sensul că proprietarul autoturismului_ nu este parte în cauză, se constată existența unei erori sub acest aspect.
Față de cele expuse sunt nefondate criticile recurentului în ceea ce privește soluția de respingere pe fond a cererii reconvenționale, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Sunt fondate însă susținerile recurentului cu privire la respingerea în întregime a cererii având ca obiect obligarea intimatului B. G. T. la cheltuielile de judecată solicitate. Astfel, recurentul a susținut că, față de prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și având în vedere soluțiile pronunțate asupra celor două cereri se impune acordarea în parte a cheltuielilor de judecată solicitate.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecată la fond în sumă de 2.000 lei reprezentând onorariu avocațial (f. 74 dosar judecătorie).
T. ul apreciază că se impunea acordarea în parte a acestor cheltuieli, respectiv a sumei de 1.000 lei având în vedere că prestațiile avocatului au vizat atât apărarea față de acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1- 3 raportat la art. 299 alin., art. 304 pct. 9, art. 304¹ și art. 274 C.pr.civ., urmează să fie admis în parte recursul declarat de paratul Muncelean S. împotriva Sentinței civile nr. 194/_ pronunțată in dosar nr._ al Judecătoriei D., care va fi modificată în parte în sensul obligării reclamantului B. G. T. să plătească în favoarea pârâtului M. S. cheltuieli de judecată parțiale la fond în sumă de 1000 lei. Restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute.
În baza dispozițiilor art. 276 raportat la art. 274 C.pr.civ. vor fi compensate cheltuielile de judecată solicitate în recurs. La pronunțarea acestei soluții T. ul a avut în vedere faptul că soluția de admitere în parte a recursului reclamantului reconvențional a vizat exclusiv cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite in parte recursul declarat de paratul Muncelean S. impotriva Sentintei civile nr. 194/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o modifica in parte in sensul ca obliga reclamantul
B. G. T. sa plateasca in favoarea paratului M. S. cheltuieli de judecata partiale la fond in suma de 1000 lei.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. G. T. impotriva aceleiasi sentinte.
Compenseaza cheltuielile de judecata in recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, A. P. |
A.P. 24 Septembrie 2013 Red./tehnored./E.L./L.C./_ /2 ex.
Jud. fond: Mânzat C. I. - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 210/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 627/2013. Anulare act → |
|---|
