Decizia civilă nr. 211/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.211/A
Ședința publică din 7 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de pârâtul P. M., domiciliat în T. L., str.1 Mai, nr.66, județul M., împotriva sentinței civile nr.433 din_ pronunțată de J. ecătoria T. L. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa apelantului P.
M. și a intimatei F. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, întâmpinare, din partea intimatei F.
M. prin care s-a invocat excepția tardivității apelului și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității apelului.
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 433 din 13 august 2013 pronunțată de J. ecătoria
T. L. s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâtul P. M. și s-a dispus suplinirea consimțământului pârâtului P. M. pentru deplasarea în Franța, a minorei P. M. M., născută la data de_, însoțită de către reclamanta
F. M., în perioada_ -_, precum și pentru eliberarea unui nou pașaport pe numele aceleiași minore de către Serviciul Pașapoarte M. .
În considerentele sentinței se arată că refuzul pârâtului de a-și da consimțământul pentru eliberarea pașaportului apare ca fiind abuzivă. Din poziția exprimată de pârât rezultă că nu ar fi restituit pașaportul minorei chiar dacă nu l-ar fi pierdut. În cazul dedus judecății refuzul pârâtului de a-și da consimțământul este echivalent refuzului de restituire a pașaportului, or sub acest aspect se impune luarea unei măsuri cu caracter vremelnic câtă vreme
reclamanta urmărește în fapt doar respectarea unei hotărâri judecătorești definitive.
În ce privește urgența măsurii, instanța a reținut că prin aceasta s-ar preveni producerea unui prejudiciu atât în ce o privește pe reclamantă, respectiv încălcarea dreptului de a avea legături personale cu minora, cât și în ce o privește pe minoră, ținând seama că în astfel de cauze trebuie să prevaleze interesul superior al copilului consacrat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Astfel se reține că la începutul lunii septembrie 2013 încep cursurile școlare, iar minora P. M. M.
, în vârstă de 7 ani, trebuie să urmeze aceste cursuri. Totodată, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta are contract de muncă în Franța pe durată nedeterminată, că cererea de autorizare de muncă i-a fost aprobată, iar conform statului de plată înregistrat la data de_, reclamanta are un salariu net de 1350 euro (filele 17, 18, 21).
O ultimă cerință ce se impunea fi analizată este neprejudecarea fondului. Sub acest aspect instanța s-a limitat în analiza cererii doar la verificarea aparenței dreptului afirmat.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, astfel că a admis cererea în sensul de a suplini consimțământul pârâtului pentru deplasări multiple în Franța ale minorei P. M. M., însoțită de către reclamanta F.
M., în perioada_ -_, precum și pentru eliberarea unui nou pașaport pe numele aceleiași minore de către Serviciul Pașapoarte M. .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. M. care a solicitat admiterea apelului, suspendarea executării hotărârii atacate.
În motivarea apelului se arată că reclamanta nu a justificat urgența cererii sale, în România minora are condiții bune pentru creștere și educare. Pașaportul nu se poate elibera fără consimțământul ambilor părinți. Din niciun act nu rezultă că reclamanta are drept de ședere în Franța.
Intimata F. M. prin întâmpinarea depusă a invocat excepția tardivității apelului, a nulității acesteia.
Cu privire la excepția tardivității tribunalul reține următoarele:
Sentința civilă nr. 433 din 13 august 2013 a fost pronunțată la data de 13 august 2013. Obiectul litigiului fiind ordonanța președințială, litigiu în care au fost citate părțile, conform dispozițiilor art. 999 din Noul Cod de procedură civilă termenul de apel este de 5 zile de la pronunțare.
Apelul declarat de către apelant a fost expediat prin poștă, ștampila aplicată pe plic fiind 20 august 2013, deci peste termenul legal prevăzut de lege. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 999, art. 480 alin.1 din
Noul Cod de procedură civilă, se va admite excepția tardivității formulării apelului, urmând a se respinge ca tardiv apelul declarat de P. M. . Cererea de suspendare a hotărârii apelate se va respinge ca rămasă fără obiect urmare a soluționării apelului.
Intimata deși a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost dovedite. Din copia chitanței depusă la dosar la fila 21 nu rezultă că acel onorariu vizează prezentul dosar, motiv pentru care nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, excepție invocată de intimată. Respinge ca tardiv apelul declarat de P. M. în contra sentinței civile nr.
433 din 13 august 2013 a Judecătoriei Tg. L., județul M. .
Respinge ca fără obiect cererea formulată de apelant cu privire la suspendarea executării sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
P. G. G. | Ț. | D. | B. | D. |
Red.P.G./_ | ||
T.red.B.D./_ | ||
4 ex. | ||
J. ecător la fond:T. | D. | M. |
| ← Decizia civilă nr. 384/2013. Ordonanta presedintiala | Încheierea civilă nr. 169/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
