Decizia civilă nr. 2127/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2127/R/2013
Ședința publică din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C. -M. CONȚ GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de reclamanta SC SS împotriva deciziei civile nr. 393/A din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 18 aprilie 2013, care face parte
integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 aprilie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11798/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei S.C. SSR.L. împotriva Încheierii de respingere nr.1. pronunțată de către Oficiul de cadastru și P. itate Imobiliară C. -Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. în dosarul nr.1. /_ .
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
La data de_ petenta SC SS a formulat o cerere de înscriere în cartea funciară a modificării de funcțiune actuală a imobilului înscris în cartea funciară nr.2. -C1U22 în condițiile art. 33 pct.3 din Legea 7/1996, art.914 Cod civil, art.89 pct.5 din Ordinul nr.633/2006, fără necesitatea unei autorizații de construire.
Prin Încheierea de respingere nr.1. /_ emisă de Oficiul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. în dosarul nr.1. /_ a fost respinsă cererea petentei SC Showtehnic S. cu privire la imobilul cu nr. cadastral 2. -C1- U22, înscris în cartea funciară 2. -C1-_ C. -N. și s-a notat respingerea cererii cu nr. de mai sus, având ca obiect actualizare date a unei unități individuale sub B7 din cartea funciară 2. -C1-_ C. -N. .
În motivarea acestei încheieri, registratorul a menționat că prin cerere s-a solicitat modificare funcțiune actuală imobil în condițiile art. 33 din Legea nr.7/1996, art.914 Cod civil, art.89 pct. 5 din ordinul 633/2006 pe baza actului autentificat sub nr.704/_ de către BNP Fuchs T. și a documentației cadastrale pentru actualizare date nerecepționată de biroul cadastral. S-a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile legale privind rectificarea înscrisurilor de carte funciară - respectiv documentația cadastrală nu a fost recepționată și nu s-a depus un înscris al autorității competente care să certifice schimbarea destinației din spațiu tehnic în
locuință. Ca atare, având în vedere prevederile art. 33 alin.1 din Legea nr.7/1996, art. 89 și art. 39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 și art. 49 din
Legea nr.7/1996, registratorul a concluzionat că la dosar lipsesc actele justificative ale cererii atât juridice, cât și tehnice, acte necesare conform art. 47 din Legea nr.7/1996.
Împotriva acestei încheieri comunicate la data de_ a formulat cerere de reexaminare petenta, cererea fiind respinsă prin Încheierea de respingere nr.1. emisă de Oficiul de Cadastru și publicitate Imobiliară C.
-Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. în dosarul nr.1. /_
.
În motivarea acestei încheieri s-a menționat că înscrierile în cartea funciară se fac conform art. 47 din Legea nr.7/1996, cererea fiind însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Art. 908 lit. d) cod civil și art. 89 din ordinul nr.633/2006 stabilesc când se face rectificarea întabulării sau înscrierii provizorii și care sunt înscrisurile necesare acesteia. Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art.39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 potrivit căruia categoria de folosință, destinația și descrierea construcțiilor, se preiau din documentația cadastrală și se înscriu în cartea funciară. Actului depus la dosar îi lipsea consimțământul la rectificarea/modificarea înscrierilor din cartea funciară de către proprietar. S-a concluzionat că la dosar lipseau actele justificative ale cererii-un înscris emis de o autoritate competentă care să ateste schimbarea de destinație a
imobilului din spații tehnice în spațiu locativ, precum și o documentație tehnico-cadastrală recepționată care să ateste componența și destinația actuală a imobilului.
Împotriva acestei încheieri de respingere, petenta SC SS a formulat plângere considerând că aceasta este nelegală în condițiile în care în calitate de unic proprietar al imobilului a solicitat modificarea funcțiunii spațiului din "spațiu tehnic"; în "spațiu locativ";, și întrucât era vorba numai de o modificare și nu de o rectificare de carte funciară, fără a fi nevoie de lucrări de construire, nu erau necesare autorizație de construire și documentație cadastrală.
Ca natură juridică cererea formulată de către petentă nu constituie o cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară în înțelesul art. 908 Cod civil cum întemeiat a susținut petenta, ci reprezintă o cerere de modificare a descrierii imobilului în sensul art. 914 Cod civil potrivit căruia proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia în condițiile legii și în înțelesul art. 89 alin.5 din Ordinul nr.633/2006 potrivit căruia prin modificare de carte funciară de înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.
Cât privește susținerea petentei că această cerere de modificare a descrierii imobilului nu necesită întocmirea unei autorizații de construire și concomitent a unei documentații cadastrale, întrucât potrivit anexei 2 din Legea nr.50/1991 republicată privind construcțiile- se produce numai o
"schimbare de destinației"; fără a fi necesare lucrări de construire, instanța constată că prezentarea petentei își găsește numai parțial suport legislativ.
Instanța a constatat că "spațiul tehnic"; deținut de către petenta proprietară face parte din Corpul B: Bloc de locuințe colective mici D+P+E+M realizat în anii 2008-2010, cu fundații din beton armat, structură portantă din cărămidă cu termoizolație, planșee din beton armat, acoperiș cu țiglă, compus din 10 apartamente și 4 spații tehnice, având ca părți indivize
comune:acoperișul, pereții, fundațiile, casa scărilor, branșamentele de apă, canal, gaz metan, energie electrică (fila 30).
Pentru acest corp - bloc de locuințe, din care face parte și spațiul tehnic din prezenta cauză, petenta a obținut, potrivit susținerilor sale, o autorizație de construire.
Din prevederile art. 7 alin. 4, 12 și 15 din Legea nr.50/1991 instanța reține că autorizația de construire permite executarea lucrărilor de construire pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, fiind emisă în baza unei documentații complete, iar pentru situația în care apar modificări de temă se solicită (de regulă) o nouă autorizație de construire.
"Modificarea de temă"; reprezintă potrivit anexei 2 din Legea nr.50/1991 și art. 66 din Ordinul nt.839/2009 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.50/1991 orice schimbare inițiată de către investitor/proprietar care are în vedere funcțiunile și/sau capacitățile funcționale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobați, soluțiile spațiale și/sau de amplasament și alte asemenea cerințe, care au fundamentat elaborarea documentației tehnice - D.T., care a stat la baza emiterii autorizației de construire.
Cu toate că cererea petentei de schimbare a destinației nu ar implica prin sine lucrări de construire suplimentare față de autorizația de construire pe care o deține deja, instanța apreciază că acest tip de schimbare de destinație nu presupune că autorizația de construire nu ar fi obligatorie, în condițiile în care petenta urmărește prin concursul O. și al instanței să eludeze prevederile autorizației de construire pe care o deține și în baza căreia a construit condominiumul din care face parte spațiul tehnic, spațiu gândit ca o parte integrantă funcțională din întreg blocul de locuințe compus din 10 apartamente cu dependințe.
Instanța a interpretat în acest sens dispozițiile art. 1 alin.4 lit. a³ din Legea nr.50/1991 potrivit căruia prin exceptare de la prevederile alin.2 (autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții) se pot emite autorizații de construire și fără documentația de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate pentru schimbarea folosinței construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului de urbanism general sau planului de urbanism zonal aprobat, în vigoare.
Ca urmare, dispozițiile Legii nr.50/1991 trebuie interpretate unele prin altele și trebuie stabilit scopul urmărit de legiuitor atunci când a prevăzut obligativitatea emiterii unei autorizații de construire.
Este adevărat că proprietarul unui imobil își exercită atributele dreptului de proprietate în mod direct, cu plenitudinea atributelor conferite de art. 555 Cod civil, dar în același timp proprietarul își exercită dreptul de proprietate în anumite limite prevăzute de lege (art. 556 Cod civil).
Ca urmare, în mod corect a fost respinsă cererea petentei de înscriere în cartea funciară a noii funcțiuni stabilite de către proprietar, în condițiile în care lipseau actele justificative ale cererii- fie o autorizație de construire, fie un aviz din partea autorității competente că această autorizație nu este necesară și o documentație cadastrală recepționată, în condițiile în care potrivit art. 39 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 în ceea ce privește categoria de folosință, destinația și descrierea construcțiilor, acestea se preiau din documentația cadastrală, iar documentația cadastrală se recepționează (art.26 din Ordinul nr.633/2006 și art. 3 din Ordinul nr.634/2006).
În concluzie, în temeiul art. 50 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins ca neîntemeiată
plângerea petentei SC Showtehnic S. împotriva Încheierii de respingere nr.1. pronunțată de către Oficiul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară C. -N. în dosarul nr.1. /_ .
Prin decizia civilă nr. 393/A/_ a T. ului C. a fost respins apelul declarat de apelanta - reclamantă SC SS împotriva Sentinței civile nr.11798 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N. care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță nu este legată de întemeierea în drept a cererii astfel cum aceasta a
fost făcută de către reclamant.
Indiferent de indicarea în drept a temeiului cererii, instanța poate aplica situației deduse judecății în cauză normele pe care le apreciază aplicabile în cauză.
Prin urmare, chiar dacă reclamanta a indicat anumite texte legale iar instanța s-a raportat la alte temeiuri de drept în susținerea soluției de respingere, apreciind că acestea din urmă au aplicabilitate în cauză, nu se poate reține o nelegalitate a hotărârii din acest punct de vedere.
Reclamanta a precizat că prima instanța a schimbat natura juridică a cererii din plângere împotriva încheierii de carte funciară in rectificare de carte funciară, însă nici acest aspect nu poate fi reținut în cauză.
Instanța de fond a apreciat că cererea de modificare a descrierii construcției este de fapt o cale ocolită de a obține o anumită categorie de folosință a imobilului care excede prevederilor autorizației de construcție, cu încălcarea prevederilor legale în acest sens și cu încălcarea regulilor generale de urbanism.
Aceeași este și opinia tribunalului, mai ales că pe rolul aceleiași instanțe s-a găsit și dosarul nr._ a T. ului C. în care se pune aceeași problemă.
În realitate, reclamanta a ridicat un imobil cu mai multe apartamente, prevăzând, potrivit documentației, spații tehnice la demisolul imobilului.
Aceste spații tehnice nu sunt luate în considerare la stabilirea coeficientului de utilizare a terenului,indice urbanistic în funcție de care se calculează suprafața desfășurată a construcției în raport cu întinderea parcelei de teren pe care se construiește.
În sensul Legii 350/2001, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) reprezintă raportul dintre suprafața construită desfășurată (suprafața
desfășurată a tuturor planșeelor) și suprafața parcelei. Nu se iau în calculul suprafeței construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare,
Transformând însă spațiile tehnice în locuințe, acestea sunt necesare a fi luate în considerare la stabilirea CUT, care astfel este posibil să depășească mărimea acestui indice urbanistic pentru zona respectivă.
Și oricum, pentru schimbarea destinației spațiului tehnic în locuință, așa cum s-a solicitat, în mod uzual, este necesară obținerea unei autorizații de construire, potrivit art. 3 lit.a din Legea 50/1991, fiind necesară efectuarea unor lucrări de amenajare a spațiului tehnic, respectiv de compartimentare și branșare a acestuia la rețeaua de apă, gaz și electricitate, în acord cu dispozițiile art.3 și anexa I din Legea 114/1996,
Legea locuinței, lucrările reclamând în mod necesar obținerea autorizației de construire.
Prin urmare în lipsa autorizației de construire nu se poate dispune schimbarea destinației spațiului tehnic în spațiu de locuit.
Reclamantul a susținut însă că spațiul, a cărui schimbare de destinație se cere, respectă întocmai dispozițiile art.3 din Legea l14/1996 și a fost de la început compartimentat și branșat la utilități, astfel încât nu mai este necesară nicio lucrare de construcție, în fapt destinația actuală a acestuia fiind de apartament. Astfel, susține reclamantul că nu are nevoie de nicio documentație în plus față de cele depuse deja la dosar, petitul de schimbare a destinației impunându-se a fi admis.
Punctul de vedere al reclamantului nu este însă împărtășit de tribunal.
Din raportul de expertiză depus la dosar de către reclamant rezultă că spațiul tehnic nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi transformat în apartament, chiar dacă în mod neautorizat a fost compartimentat și branșat la utilități, din faza de construcție. Pentru ca un spațiu să poată fi destinat unei locuințe este necesară o înălțime minimă de 2,55 m conform anexei I din Legea 114/1996 menționate. În loc de înălțimea minimă de 2,55 m, cerută pentru o locuință spațiul tehnic are 2,38 m. între planșee, conform planșei imobilului în secțiune, anexă a expertizei./f.31 dosar de fond/.
Împrejurarea că în realitate lucrările de compartimentare și branșare au fost deja executate neautorizat și că în prezent spațiul funcționează ca și locuință nu este relevant în cauză din perspectiva operațiunii de schimbare a destinației spațiului, fiind necesară obținerea autorizației de construire.
Pe calea procedurii de autorizare se verifică dacă într-adevăr spațiul tehnic îndeplinește condițiile legale cerute pentru schimbarea destinației în locuință, atât în fapt cât și inclusiv din punctul de vedere al reglementărilor urbanistice și al respectării indicilor urbanistici, inclusiv din punctul de vedere al respectării reglementărilor locale cu privire la asigurarea locurilor de parcare.
Reclamantul a depus cu titlul de practică judiciară în apel Decizia civilă nr. 80/2012 a Curții de Apel C., prin care s-a admis schimbarea destinației spațiilor tehnice în spații locative, însă tribunalul reține că respectiva decizie reprezintă o soluție singulară de speță și nu poate ține instanța în sensul pronunțării unei soluții identice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta,solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și în consecință, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Cu privire la primul temei de drept recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 Cod proc.civ. și își fundamentează hotărârea pe o stare de fapt ce nu rezultă din probele administrate și care nu este una corectă, toate acestea fără a pune în discuția părților noile motive de fapt și de drept reținute prin hotărârea pronunțată în apel.
Astfel, instanța de apel menține hotărârea pronunțată de prima instanță, dar modifică considerentele acesteia, considerente care sunt întemeiate însă pe o stare de fapt și de drept ce nu a făcut obiectul apelului, fără ca instanța de apel să pună în discuția părților problemele de fapt și de drept reținute.
Procedând în această modalitate, instanța de apel a săvârșit grave greșeli în aplicarea corectă a legii. Astfel, instanța de apel a apreciat în mod nelegal că schimbarea de destinație a imobilului în litigiu este condiționată de emiterea unei autorizații de construire fără a analiza și apărarea reclamantei.
Instanța de apel în contra probelor de la dosar și fără a pune în discuția părților și fără a administra probe în acest sens reține că "în realitate lucrările de compartimentare și branșare au fost deja executate neautorizat";. Dar, această afirmație este o împrejurare reținută fără nici un suport probatoriu și contrazisă de probele administrate, încălcând prin aceasta îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză.
Instanța era obligată să aibă în vedere că respectarea autorizației de construire este o chestiune ce nu poate fi contestată atâta vreme cât s-a eliberat procesul verbal de terminare a lucrărilor, care a stat la baza
înscrierii în cartea funciară.
Instanța de apel fără a pune în discuția părților reține că suprafața apartamentului în cauză nu trebuia luată în calculul inițial, la autorizare, pentru că prin excepție la calculul CUT nu se ia suprafața subsolurilor ce au destinația de spațiu tehnic. Instanța reține în mod eronat și nelegal aceste aspecte, atâta vreme cât apartamentul nu este situat la subsol, ci este un demisol, astfel încât excepția nu este aplicabilă, iar autoritatea publică emitentă a autorizației de construire este ținută să verifice respectarea indicilor urbanistici la eliberarea autorizației prin luarea în calcul inclusiv a acestei suprafețe.
Autorizația de construire emisă este un act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate atâta vreme cât autorizația nu a fost declarată nelegală printr-o hotărâre judecătorească.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, recurenta a arătat că instanța de apel nu a aplicat corect regula instituită prin art. 3 din Legea nr. 50/1991. În cauză este vorba despre edificarea unui imobil în strictă concordanță cu autorizația de construire eliberată în acest scop. Iar modificarea de folosință și destinație a unor spații situate la demisol nu este supusă autorizării, atâta vreme cât nu este necesară realizarea de lucrări de construire în acest sens. Caracteristicile acestor spații permit folosirea lor ca spații de locuit fără nicio modificare, doar în acord cu voința proprietarului ca expresie a plenitudinii dreptului de proprietate, fiind vorba de un imobil individual, proprietate exclusivă și nu proprietate indiviză, iar potrivit art. 914 C. civil "proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea
funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia";.
Tot în mod nelegal instanța de apel face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 114/1996 atunci când reține că apartamentul în discuție nu ar îndeplini cerințele unei locuințe prin raportare la dispozițiile anexei I referitoare la înălțimea minimă de 2,55 m. Instanța confundă două noțiuni distincte definite de Legea nr. 114/1996 și anume, termenul de "locuință"; și "locuință convenabilă"; în art. 2 lit. a și b, termeni care se bucură de stabilitate și înțeles distinct.
Prima instanță reține în considerente că pentru soluționarea corectă a cauzei trebuie avute în vedere dispozițiile art. 7 alin. 4, 12 și 15 alin. 2 și 4 din Legea nr. 50/1991, precum și art. 66 din Ordinul nr. 839/2009, însă reclamanta a argumentat în cadrul motivelor de apel nelegalitatea hotărârii întemeiată pe aceste prevederi și, cu toate acestea, instanța de apel
deși găsește ca întemeiate motivele de apel referitoare la aceste dispoziții, apreciază că deși nelegale și netemeinice considerentele primei instanțe, dispoziția este corectă în baza noilor considerente date de instanța de apel.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 7 și 9, și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul temei de drept:
Conform prevederilor art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., "modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea încheierii de respingere nr. 1. din_ a Oficiului de Cadastru și P.
itate Imobiliară C. și în consecință, admiterea cererii de modificare a descrierii imobilului înscris în cartea funciară 2. -C1-U22 C. .
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, art. 18 din Ordinul nr. 839/209 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 50/1991 și art. 914 C.civil.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta a invocat faptul că prima instanță a schimbat natura juridică a cererii din plângere împotriva încheierii de cartea funciară în rectificare de cartea funciară și că s-a raportat la alte motive de drept decât cele indicate prin cererea de chemare în judecată.
Conform art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Faptul că instanța de apel a modificat considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond, nu justifică admiterea recursului, recursul vizând dispozitivul hotărârii atacate.
Nu se poate susține o încălcare a dispozițiilor art. 129 Cod proc.civ., încălcare invocată de recurentă, constând în faptul că noile considerente reținute de instanța de apel sunt întemeiate pe o stare de fapt și de drept ce nu a făcut obiectul fondului. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea promovată și intitulată plângere împotriva încheierii de cartea funciară,reclamanta a încercat, de fapt, pe cale ocolită să obțină o altă categorie de folosință a imobilului, categorie care excede autorizației de construire, cu încălcarea prevederilor legale și cu încălcarea regulilor generale de urbanism. Instanța de apel arată că "aceeași este și opinia tribunalului";, afirmație urmată de considerentele pe care instanța de apel își argumentează soluția.
Astfel, instanța de apel arată că în realitate reclamanta a ridicat un imobil cu mai multe apartamente, prevăzând, potrivit documentației spații tehnice la demisolul imobilului, spații care nu sunt luate în considerare la stabilirea coeficientului de utilizare a terenului, indice urbanistic în funcție de care se calculează suprafața desfășurată a construcției în raport cu întinderea parcelei de teren pe care se construiește. Apoi instanța de apel se referă la reglementările din Legea nr. 350/2001 cu privire la aceste aspecte și în final, concluzionează că în lipsa autorizației de construire nu se poate dispune schimbarea destinației spațiului tehnic în spațiu de locuit.
În continuare, punctul de vedere al reclamantului referitor la faptul că nu are nevoie de nicio documentație în plus față de cea depusă la dosar este înlăturat de instanța de apel.
Prin urmare, curtea constată că instanța de apel și-a respectat obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, așa cum prevede art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ. argumentele instanței de apel, raportându-se la susținerile și apărările reclamantei, cât și la dispozițiile legale aplicabile.
Potrivit principiului contradictorialității, atunci când instanța dă o calificare juridică exactă, ea este obligată să pună în discuția părților temeiurile de fapt și de drept de nu figurează în acțiune, pentru ca părțile să nu fie surprinse și să-și poată face o apărare corespunzătoare. În speță, așa cum s-a reținut, instanța de apel are aceeași opinie ca și instanța de fond și nu dă o altă calificare juridică cererii de chemare în judecată. Astfel, din conținutul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta invocă dispozițiile art. 2 din Legea nr. 50/1991, arătând că potrivit acestui act este necesară emiterea unei autorizații de construire numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construire pentru care legea permite emiterea unei autorizații de construire și art. 18 alin. 3 din Ordinul nr.
839/2009.
Faptul că instanța de apel s-a referit, după ce descrie imobilul ridicat de reclamantă, la natura spațiilor tehnice, la faptul dacă aceste spații sunt sau nu luate în considerare la stabilirea coeficientului de utilizare a terenului, raportat la Legea nr. 350/2001, nu duce la concluzia că instanța de apel a dat o altă calificarea juridică cererii de chemare în
judecată, care să facă necesară punerea ei în discuția părților.
Faptul că instanța de apel a înlăturat unele dintre susținerile reclamantei și nu a pus în discuția părților aspecte legale de indicii de urbanism în funcție de care se calculează suprafața desfășurată a construcției în raport de întinderea parcelei de teren pe care este edificată, aspecte reținute cu privire la componența întregii construcții, nu echivalează cu o încălcare a dispozițiilor art. 129 Cod proc.civ., întrucât nu a soluționat apelul în baza unui alt temei juridic decât cel care a făcut obiectul dezbaterilor la instanța de fond.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:
Conform art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. "modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată ci încălcarea sau aplicarea greșită a legii";.
Conform prevederilor Legii nr. 50/1991, art. 3 alin. 1 lit.a a
"construcțiile civile se pot realiza cu respectarea autorizației de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel";.
Ordinul nr. 839/2009 reactualizat pentru aprobarea Normelor materiale de aplicare a Legii nr. 50/1991 prevede la art. 18 pct. 3 că "în înțelesul prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a din lege dacă în vederea schimbării destinației unor spații interioare existente, astfel cum este definită în anexa nr. 2 la lege, nu se realizează lucrări de construire pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire, nu este necesară admiterea acestui act";.
Conform Ordinului nr. 6366/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate
imobiliară, art. 89 pct. 3, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face pe cale amiabilă prin declarație autentică, fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că operațiunea de înscriere a schimbării destinațiilor unei construcții se efectuează la cererea proprietarului în baza autorizației de construire, adeverință emisă de autoritatea competentă să elibereze autorizația de construire sau declarație autentică a proprietarului din care să reiasă că nu au fost realizate lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire sau pentru schimbarea destinației.
Având în vedere că reclamanta nu a îndeplinit aceste cerințe, soluția celor două instanțe este legală. De altfel, în încheierea de respingere a cererii nr. 1. și încheierea de respingere a cererii de reexaminare nr. 1. emise de O.C.P.I., se face mențiunea cu referire la Ordinul nr. 633/2006 al directorului ANCPI, art. 89, care sunt înscrise înscrisurile în baza cărora se face mențiunea în cartea funciară, respectiv faptul că, cererea de rectificare va cuprinde în anexă declarațiile autentice a persoanelor interesate, precum și acte doveditoare din care să rezulte situația reală a imobilului, că "actul"; depus la dosar care se consideră a fi declarația autentică cerută de prevederile legale nu conține nicio precizare cu privire la exprimarea consimțământului la rectificarea / modificarea înscrierilor din cartea funciară de către proprietar.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC SS împotriva deciziei civile nr. 393/A din 13 septembrie 2012 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
ANA I. A. | C. | C. | M. | CONȚ C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M. T., C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 510/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 4581/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
