Decizia civilă nr. 3154/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3154/R/2013
Ședința publică din 20 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul
O. C. D. împotriva deciziei civile nr. 536 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații O. H. I. și R. A., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul R. A. s-a invocat excepția tardivității contestației în anulare, iar în subsidiar inadmisibilitatea acesteia.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția tardivității contestației în anulare, având în vedere că contestația în anulare raportat la art. 319 alin. 1 și 2 C.proc. civ., poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, iar motivele hotărârii nu puteau fi cunoscute decât după ce hotărârea a fost motivată, în speță, 29 martie 2013, contestația în anulare fiind introdusă în data de 22 martie 2013.
În ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare, curtea după deliberare, respinge această excepție, având în vedere că argumentele invocate în sprijinul acestei excepții se referă la faptul că instanța nu a săvârșit vreo greșeală materială în soluționarea recursului, că prin decizia pronunțată au fost menținute în întregime motivele invocate în soluționarea recursului, nu motiv de inadmisibilitate al contestației în anulare.
Curtea, constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin contestația înregistrată la_ contestatorul O. C. Dimitrie a solicitat anularea deciziei civile nr. 356/R/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, rejudecarea recursului, admiterea acestuia și în consecință, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantul R. A. .
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod proc.civ.
În motivarea acesteia s-au arătat următoarele:
Decizia instanței de recurs se întemeiază pe o serie de erori materiale constând în faptul că a apreciat că nu este cazul să se pronunțe asupra excepțiilor invocate prin cererea de recurs, deoarece acestea nu au fost invocat printr-un apel incident în condițiile art. 292 Cod proc.civ. Abordarea juridică a invocării excepțiilor procesuale, omisso medii, direct în recurs ar fi fost inadmisibilă doar dacă nu ar fi formulat întâmpinare în fața instanței de apel și nu ar fi reiterat excepțiile invocate la fond.
Instanța de recurs mai reține cu privire la acest aspect că excepțiile invocate sunt de ordine publică, situație în care se pune problema invocării lor din oficiu de către instanța de judecată.
Faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin cererea de recurs, constituie argumente pentru admiterea contestației sub aspectul ambelor teze ale art. 318 Cod proc.civ.
În al doilea rând instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs (în fapt și în drept). Prin decizia civilă nr. 110/A/2012 a Tribunalului B. -Năsăud a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost desființată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii precizate a reclamantului, cu consecința radierii din CF 61279 B. a notării cererii înregistrată la C.E.D.O. sub nr. 26348/2010.
În recurs instanța a menținut soluția, motivând în drept hotărârea pe dispozițiile art. 34 pct. 1 și art. 22 din Legea nr. 7/1996, texte de lege care nu au incidență în cauză.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs prin prisma temeiurilor de drept invocate și de aceea, motivarea în fapt a hotărârii nu are sustenabilitate. Astfel, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, iar ulterior și-a precizat obiectul cererii ca fiind întemeiat pe dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996. Ori, reținerea de către Curtea de Apel a dispozițiilor art.
34 din Legea nr. 7/1996 determină admiterea contestației în anulare.
Acțiunea reclamantului reprezintă o plângere împotriva încheierii de carte funciară și nicidecum o acțiune în rectificare de carte funciară. Din motivarea hotărârii rezultă că instanța de recurs a considerat că sunt aplicabile motive de netemeinice, dar în fapt hotărârea a fost motivată pe aspecte de nelegalitate, ce cad sub incidența art. 50 din Legea nr. 7/1996, fără să observe că nu a fost respectată procedura reglementată de această dispoziție legală.
Cererea reclamantului nu se putea întemeia pe dispozițiile art. 33, ci pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, situație în care plângerea lui este inadmisibilă, pentru că nu a înțeles să atace încheierea de carte funciară nr. 21068/2010, nu a formulat cerere de reexaminarea împotriva aceleiași încheieri, raportat la dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, iar instanța de recurs nu a observat că reclamantul a solicitat radierea din CF a litigiului înregistrat pe rolul C.E.D.O., astfel că nu a
intervenit nicio modificare a stării de fapt din cartea funciară.
În ce privește fondul cauzei:
Reclamantul are un drept de proprietate consfințit pe baza unei hotărâri judecătorești, dar acest drept s-a constituit pe o încălcare a dreptului lui de proprietate, promovând la C.E.D.O. o petiție în care va constata că există o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului. În situația în care C.E.D.O. ar pronunța o decizie chiar dacă aceasta nu produce efecte imediate în favoarea câștigătorului, decizia este obligatorie pentru Statul Român, deschizând calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 4 Cod proc.civ. Prin urmare, reclamantul nu poate pretinde radierea notării litigiului din CF, deoarece s-ar încălca dreptul comunitar.
Indiferent cum a fi privită cererea de înscriere a sesizării C.E.D.O., ea se circumscrie rolului publicității imobiliare, așa cum a reținut prima isntnța, motiv asupra căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Invocarea sentinței civile nr. 829/2011 a Judecătoriei B. nu îi este opozabilă, deoarece procesul s-a purtat de reclamant cu sine însuși și nu produce efecte față de revizuient, întrucât nu a avu calitatea de pârât.
Dacă reclamantul ar obține radierea notării litigiului, acesta poate să înstrăineze imobilul, astfel încât cumpărătorul, în cazul în care s-ar câștiga procesul la C.E.D.O., ar putea să invoce că este un dobânditor de bună credință, că imobilul era liber de sarcini sau notări la momentul cumpărării, iar cererea de revizuire admisibilă în fapt și în drept, nu ar mai produce efectul juridic pe care-l urmărește, respectiv aducerea bunului în patrimoniul său.
Chiar dacă reclamantul a obținut dreptul de a-și intabula proprietatea, acest drept nu-i conferă posibilitatea de a solicita radierea notării din cartea funciară, pentru că notarea vizează cererea înregistrată la C.E.D.O. și nu un litigiu la C.E.D.O., adică un fapt juridic și nu un drept.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Cauza contestației în anulare este nelegalitatea hotărârii ce se atacă, nelegalitatea constând într-una dintre deficiențele prevăzute limitativ de art. 317 și art. 318 Cod proc.civ.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ. invocat ca și temei al prezentei contestații - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale
judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba, așadar, despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
În sensul textului art. 318 teza I Cod proc.civ., "greșeală materială"; înseamnă greșeală de ordin procedural, greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, cum ar fi anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru sau respingerea recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la poștă, dar instanța nu observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac.
În această categorie intră greșelile de fapt și nu greșelile de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, contestatorul nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică reținerile instanței de recurs referitoare la faptul că a apreciat că nu este cazul să se pronunțe asupra excepțiilor invocate prin cererea de recurs, deoarece nu au fost invocate printr-un apel incident în condițiile art. 293 Cod proc.civ.
Contestatorul redă trunchiat motivarea instanței de recurs, instanță care reține în realitate că excepțiile invocate de pârâți sunt identice cu cele invocate în fața primei instanțe, că aceste excepții sunt de ordine publică și pot fi invocate oricând în cursul soluționării procesului, conform art. 136 Cod proc.civ., că excepțiile au fost soluționate de prima instanță prin respingerea lor.
Instanța de recurs mai reține că, în condițiile în care reclamantul a atacat soluția primei instanțe, pârâții aveau posibilitatea să declare un apel
incident în condițiile art. 293 Cod proc.civ., ceea ce nu au făcut, astfel că soluția primei instanțe a devenit irevocabilă asupra acestor excepții, nemaiputând fi pusă în discuție.
Oricum, textul art. 318 Cod proc.civ. așa cum s-a reținut, vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, situație în care se încadrează acest motiv al contestației în anulare invocat de contestator.
Cel de al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ., are în vedere omisiunea cercetării unui motiv de casare prevăzut de art. 304 Cod proc.civ., iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte.
Contestatorul susține ca instanța de recurs să cerceteze motivele de fapt și de drept ale recursului.
Curtea apreciază că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate prin declarația de recurs astfel:
Primul și al treilea motiv de recurs se referă la faptul că dreptul reclamantului s-a constituit pe o încălcare a dreptului de proprietate al pârâtului și că dacă reclamantul ar obține radierea notării litigiului, acesta ar putea să înstrăineze imobilul, cumpărătorul, în cazul în care ei ar câștiga procesul la C.E.D.O., ar putea să invoce că este un dobânditor de bună credință, iar cererea de revizuire, admisibilă în fapt și în drept, nu ar mai produce efecte.
Instanța de recurs reține că pârâții au invocat o serie de apărări ce vizează hotărârea judecătorească ce constituie titlul în temeiul căruia reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, referitoare la opozabilitatea acesteia față de ei și autoritate de lucru judecat, care nu au legătură cu acțiune în rectificare având ca obiect notarea cererii înregistrată la C.E.D.O., că aceștia ar fi putut invoca astfel de apărări, eventual, într-o acțiune în rectificare exercitată de ei împotriva reclamantului.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, instanța reține, după ce analizează pe larg natura acțiunii, că cererea adresată Curții nu este o acțiune în legătură cu un drept înscris în cartea funciară, pentru a putea fi notat în cartea funciară, că notarea fiind greșit dispusă, sunt întrunite condițiile de exercitare a acțiunii în rectificarea ei, înscrierea ei nefiind valabilă, pentru că actul în temeiul căruia a fost solicitată notarea nu este dintre cele în baza căruia aceasta poate fi dispusă.
În cadrul aceluiași motiv, instanța de recurs a mai reținut că instanța de apel a reținut, dintre ipotezele prevăzute de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, aceea a nevalabilității actului și nu pe aceea a înscrierii, însă din motivarea soluției de admitere a acțiunii rezultă că a avut în vedere în realitate această ipoteză.
Pentru motivele reținute, curtea apreciază contestația în anulare ca nefondată și, în consecință, în baza art. 320 Cod proc.civ. urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de pârâții OLNIC C. DIMITRIE și O. H. I. împotriva deciziei civile nr. 536 din 21 februarie
2013 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. | ANA I. | A. C. C. | B. |
în C.O.,semnează Președinte Judecător M. V.
Red. IA dact. GC; 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 475/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 4451/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
