Decizia civilă nr. 214/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.31._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.214/A/2013
Ședința publică din 24 Aprilie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | A. | -F. | D. |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare, urmare calificării căii de atac, apelul declarat de apelantul pârât R. I. în contra Sentința civilă nr.19.374/10 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.31._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații reclamanți P. F., B. I., B. Ana, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta apelantului pârât, doamna avocat Laszlo Viorica, în substituirea domnul avocat Laszlo Traian și intimații reclamanți P. F., B. I., ambii personal și asistați de domnul avocat R. C. G., lipsă fiind apelantul pârât R. I. și intimata reclamantă B. Ana.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se reprezentanții părților prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra apelului de față.
Reprezentanta apelantului pârât solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens la dosar chitanța 00083/11 Martie 2013 în sumă de 1.742,32 lei și chitanța 00080/27 Decembrie 2012 în sumă de 1.000 lei (f.38- 39).
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens la dosar chitanța nr.25/28 Ianuarie 2013 în sumă de 1.500 lei și chitanța nr.33/07 Martie 2013 în sumă de 1.500 lei (f.36-37).
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.19.374/10 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.31._ al Judecătoriei C. -N.,
a fost admisă cererea formulată de reclamanții P. F., B. I., B. Ana, în contradictoriu cu pârâtul R. I. și, în consecință s-a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 35.000 euro, reclamanților, moștenitori legali ai defunctei B.
I. -împrumutător, cu dobânda legală aferentă începând cu data de_ și până la achitarea integrală.
Totodată, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6589,78 Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit copiei certificatului de calitate de moștenitor nr.63/_ al BNP V.
M. și Pintea L. -E., a actelor de stare civilă de la dosar, reclamanții sunt succesorii legali ai defunctei B. I., ei acceptând tacit succesiunea, luând în stăpânire bunuri în termenul legal.
Pârâtul R. I. prezent în instanță la_, a fost de acord cu admiterea cererii, a recunoscut că a luat împrumutul de 35.000 euro de la defuncta B. I., recunoscând acest lucru prin răspunsul la întrebarea nr.5 din interogatoriul formulat și anterior sesizării instanței, conform procesului verbal de la filele 21-22 din dosar.
În consecință, în temeiul art.2.517 Cod civil, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, respectiv din anul 2009, reclamanții au promovat prezenta acțiune în 2011, ca urmare a faptului că nu au intrat în posesia sumei cuvenite.
Provenința sumei a fost dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare de la filele 17-19 din dosar, din care a rezultat că defuncta și-a înstrăinat un imobil pentru suma de 30000 Euro la data de_, sora petenților, defuncta B. I., a vândut în conformitate cu contractul autentificat sub nr.846/_ de B.N.P. Asociați Stancu Tudor-D. și C. L. I., întreg dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament situat în C. -N., str. Cioplea nr.13, ap. 4, sc. l, jud. C., înscris în C.F. nr. 56197 și a dreptului de superficie C. -N., A+l, cu nr. top. 23526/2/S/IV, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 vestibul, 1 sas cu suprafața utilă de 43,16 mp., cu cotă din părțile indivize comune aferente de 2,74/100-a parte înscrise în C.F.. col. a dreptului de superficie nr. 56193, teren atribuit în folosință de 14/520-a parte, cu prețul de
de Euro.
Din moment ce pârâtul a recunoscut existența împrumutului, raportat la dispozițiile art.2.512 alin.1 și 2 coroborat cu art.2.513 Cod civil, prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, revenirea sa ulterioară nu nefiind luată în seamă. Aceasta pentru că nimic nu a justificat revenirea, câtă vreme în deplină cunoștință pârâtul a recunoscut liber, neviciat, împrumutul nerestituit defunctei.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.969-1270 Cod civil, conform cărora" Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante";.
Văzând actele și lucrările dosarului, reținând că împrumutatul nu și-a îndeplinit principala obligație legală și contractuală, aceea de a restitui suma împrumutată, dispozițiile legale mai sus redate, instanța a admis cererea de față care este întemeiată și în consecință, a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 35.000 Euro, reclamanților, moștenitori legali ai defunctei B. I. - împrumutător, cu dobânda legală aferentă începând cu data de_ și până la achitarea integrală, deoarece în caz contrar ar opera fără temei, îmbogățirea fără justă cauză.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6589,78 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 4584,78 Ron, eșalonată la plată în 20 rate lunare, timbru judiciar în cuantum de 5 Ron și onorariu avocațial de 2000 lei.
Împotriva Sentinței civile nr.19.374/10 Octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs, recalificat ca fiind apel în ședința publică din data de 13 Martie 2013 în temeiul dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, pârâtul R. I.
(f.2-9), prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință schimbarea hotărârii de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților iar, în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
a arătat că înțelege să critice sentința atacată, în primul rând pentru nerespectarea prevederilor legale în privința aplicării în timp a normei de drept.
Instanța a admis acțiunea reclamanților în baza prevederilor art.2517 Cod civil, respectiv "În consecință, în temeiul art.2517 Cod civil, înăuntrul termenului
de prescripție de 3 ani, respectiv din anul 2009, reclamanții au promovat acțiune în 2011, ca urmare a faptului că nu intrat în posesia sumei cuvenite";.
Atât temeiul de drept invocat de instanță - art.2517 cod civil prin care a stabilit că acțiunea reclamanților nu este prescrisă și au dreptul de a solicita suma pretinsă, cât și modul de calcul al termenului de prescripție extinctivă, sunt nelegale, pentru următoarele considerente:
Prevederile legale aplicabile speței sunt cele precizate în Decretul-lege nr.167/1958 și Codul civil (valabil până la data de 01 Octombrie 2012) iar nu din Codul civil (inclusiv cele cu privire la prescripție și invocate de instanță, respectiv art.2517 Cod civil) intrat în vigoare de la data de 01 Octombrie 2012.
Astfel, având în vedere prevederile aplicabile de la data începerii cursului prescripției extinctive, acesta se împlinea, în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, conform art.3 din Decretul-lege nr.167/1958, respectiv în Iulie - August 2009.
Apelantul solicită a se observa că înaintea acestei perioade, nici defuncta B.
, decedată la data de 12 Februarie 2009 și nici intimații reclamanți nu au efectuat nici un act care eventual să fi întrerupt cursul prescripției extinctive sau să fie existat vreo cerere de depunere în termenul de prescripție.
Deși a invocat prescripție, instanța de fond a considerat că sunt aplicabile prevederile art.2517 Cod civil, socotind că intimații reclamanți au promovat acțiunea în termenul de prescripție de 3 ani, calculați din anul 2009.
Cursul prescripției cu privire la dreptul la acțiune s-a împlinit încă din anul 2009.Având în vedere calitatea intimaților reclamanți de moștenitori ai defunctei B.
I., care așa cum s-a arătat în sentință au acceptat tacit succesiune și având în vedere faptul că aceștia știau chiar de la defunctă că i-a fost dată suma de 35.000 Euro, ei nu mai pot beneficia de un nou termen de prescripție extinctivă de 3 ani, din anul 2009 așa cum a considerat instanța fondului.
Chiar dacă intimații reclamanți au promovat acțiunea civilă după data intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data de 30 Noiembrie 2011, prevederile art.201, art.203 din Legea nr.71/2011, precum și cele invocate din NCC nu sunt aplicabile, deoarece cursul prescripției era deja împlinit.
Potrivit dispozițiilor art.201 din Legea nr.71/2011 "Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";.
Mai mult, având în vedere faptul că excepția prescripției invocate fiind o excepție de ordine publică, instanța trebuia a da eficiență prevederilor legale, art.18 din Decretul-lege nr.167/1954 și nu a respinge excepția invocată.
Mai învederează apelantul că la data promovării acțiunii de către intimații reclamanți, respectiv la data de 30 Noiembrie 2011, nu aveau dovedită calitatea de moștenitori ai defunctei B. I., însă au susținut că au acceptat în mod tacit succesiune, și în calitate de moștenitori au promovat acțiunea.
Prin concluziile scrise depuse la dosar a invocat și lipsa dovezii legale a calității de moștenitori și dovada acceptării succesiunii de către intimații reclamanți de la defuncta B. I., dar la data de 13 Iunie 2012 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei.
Consideră că depunerea la dosar la data de 03 Octombrie 2012 a certificatului de moștenitor nr.63/05 Iulie 2012, nu poate suspenda sau întrerupe cursul prescripției, care s-a împlinit în Iulie - August 2009 și, prin urmare, consideră greșită interpretarea legii, în sensul că intimații reclamanți beneficiază de un nou termen de prescripție extinctivă de 3 ani, respectiv din anul 2009.
Mai mult, a recunoscut că a primit suma de bani, fapt pe care îl susține și l-a susținut și în fața intimaților reclamanți, dar acea sumă de bani nu a fost acordată sub forma unui împrumut în vederea restituirii.
Apelantul consideră că instanța de fond nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, considerând că speței îi sunt aplicabile prevederile art.696 Vechiul Cod civil și respectiv art.1270 Noul Cod civil, în contextul în care a arătat că a primit în anul 2006 suma de 35.000 Euro, dar nu a susținut că a existat vreo obligație de-a sa, stabilită cu defuncta B. I. de a-i restitui suma de bani.
Consideră de asemenea relevante și cele susținute de către intimații reclamanți și necercetate de instanță cu privire la circumstanțele prin care au cunoscut faptul acordării sumei de 35.000 Euro.
Un alt element esențial este cel cu privire la cadrul procesual ales de intimații reclamanți și, în special, temeiul de drept invocat și susținut în baza căruia îi solicită suma de 35.000 Euro.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, Decretul- lege nr.167/1954.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. F., B. I., B. Ana
(f.27-31) au solicitat, în principal, în măsura în care apelul nu este timbrat legal, anularea acestuia ca netimbrat sau insuficient timbrat iar, în subsidiar, în cazul achitării taxei judiciare de timbru, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
au învederat faptul că în cazul dedus judecății, coroborat cu probațiunea administrată și reținerile instanței de fond, nu sunt incidente textele la care a făcut referire apelantul.
Astfel, hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se sprijină, care nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii iar, pe de altă parte, nu se poate discuta legal că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății, sau să fi schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind în prezența unei sentințe legale și întemeiate, dată cu aplicarea corectă a legii în materie.
Faptul că instanța de fond a admis acțiunea raportat la dispozițiile art.2517 NCC, reținând că cererea reclamanților este promovată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, nu atrage nelegalitatea hotărârii, aceasta întrucât instanța a analizat acțiunea reclamanților din data de 30 Noiembrie 2011 ca fiind promovată înăuntrul termenului de 3 ani, de la data la care au luat la cunoștință de existența sumei împrumutate de defunctă apelantului, respectiv data de 12 Februarie 2009.
Chiar în măsura în care s-ar face referire la dispozițiile art.3 din Decretul- lege nr.167/1958, hotărârea instanței de fond nu este și nu poate fi lipsită de temei legal, ci dețin temei legal iar, pe de altă parte, important și relevant în cauză fiind și faptul că apelantul a făcut o afirmație nouă pentru prima dată prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor și apoi continuată în calea de atac, afirmând, dar nedovedind o perioadă a acordării sumei de către defuncta B. I., respectiv perioada Iulie - August 2006.
Intimații învederează faptul că sunt unicii moștenitori ai defunctei B. I., decedată la data de 12 Februarie 2009, în cote egale de câte 1/3 parte fiecare, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.63/2012 eliberat de B.N.P.A. V.
M. și Pintea L. -E., act din care rezultă că au acceptat în mod tacit, în termenul legal moștenirea rămasă după defunctă, prin luarea în stăpânire de bunuri.
În ceea ce privește invocarea prescripției acceptării succesiunii în termenul de 6 luni de la decesul defunctei, pe lângă certificatul de calitate de moștenitor care atestă acceptarea tacită în termenul legal a succesiunii, certificat eliberat după audierea unor martori, care atestă că au luat în stăpânire bunurile succesorale, apelantul nu a făcut decât să aducă elemente nereale, nelegale prin concluziile depuse, contrazise chiar de poziția sa procesuală.
Cu privire la pct. II al motivelor de apel, intimații solicită a se constată evidenta consecvență și poziție oscilatorie a apelantului care, deși inițial la instanța de fond nu a contestat suma acordată cu titlu de împrumut, potrivit procesului- verbal din data de 28 Octombrie 2011 coroborat cu întregul răspuns dat la interogatoriul luat în ședința publică din data de 06 Iunie 2012, în concluziile scrise și-a schimbat brusc poziția inițială, susținând că a primit suma de bani necontestată în virtutea faptului că se ocupa de întreținerea defunctei";, iar în calea
de atac "suma de 35.000 Euro nu mi-a fost acordată cu titlu de împrumut, ci în virtutea relațiilor de familie";.
În ceea ce privesc motivele de apel indicate la pct. III, pentru îmbogățirea fără just temei, intimații învederează faptul că apelantul a susținut că acțiunea promovată a fost întemeiată și pe principiul îmbogățirii fără just temei, față de care instanța nu a înțeles să o pună în discuția lui. Apelantului i s-a comunicat copia acțiunii, unde la fila 6 alin.3 au menționat că a nu solicita restituirea sumei s-ar ajunge și la o atare îmbogățire fără justă cauză a acestuia, fără o bază legală.
În consecință, pârâtul putea să-și formuleze apărare integrală față de conținutul acțiunii și motivelor detaliate, fără ca instanța să-i mai pună lui în discuție conținutul acțiunii dar, recurentul prezent în fața instanței de fond, a recunoscut existența împrumutului, a sumei acordate cu acest titlu și că este de acord cu admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, motiv pentru care instanța a și luat interogatoriul, față de mențiunea cu care a fost citat.
Pentru toate aceste considerente, intimații solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.6 alin 4 din noul Cod civil, intrat în vigoare la data
01 octombrie 2011, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit.
În aceste condiții tribunalul constată ca fiind întemeiată observația apelantului potrivit căruia în prezenta speță, în materia prescripției extinctive sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958.
Odată statuat asupra acestui aspect tribunalul urmează a verifica dacă prezenta acțiune civilă a fost formulată de către reclamanți în termenul de prescripție edictat de dispozițiile art.7 alin 2 din Decretul 167/1958.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de_ la sediul Cabinetului de Avocatură T. S. M., tribunalul constată că la acea epocă recurentul R. I. a declarat că recunoaște existența unui împrumut și cuantumul acestuia, respectiv de 35000 euro și faptul că moștenitorii defunctei B.
I., respectiv P. F., B. Ana și B. I. sunt îndreptățiți la restituirea acestei sume, însă temporar nu deține lichidități în vederea restituirii, banii dânsului fiind blocați într-un imobil-teren achiziționat în comuna Florești(filele 21, 22 din dosarul de fond).
De asemenea, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, pârâtul R.
I., prin răspunsurile la întrebările nr.2 și nr.5 din interogatoriul administrat în cauză, a recunoscut existența împrumutului în cuantum de 35000 euro, fiind de acord că achite reclamanților, în calitate de moștenitori ai împrumutătorului, defuncta B. I., contravaloarea sumei împrumutate(filele 62, 63 din dosarul de fond).
În speță nu este contestat de către nici una dintre părțile litigante faptul că suma de 35000 euro a fost remisă recurentului R. I. de către defuncta în perioada iulie-august 2006.
În aceste condiții, în care tribunalul a conchis, raportat la poziția procesuală a pârâtului în fața primei instanțe, că în speță este vorba despre un împrumut încheiat între defuncta B. I. și pârâtul R. I., chestiunea care trebuie pe deplin lămurită este a prescripției acțiunii în restituire.
În doctrină s-a statuat că în cazul împrumutului în care nu este stipulat termenul restituirii, așa cum este cazul în speța de față, prescripția începe să curgă de la data încheierii contractului, potrivit art.7 alin 2 din Decretul 167/1958.
Tot în literatura de specialitate s-a menționat că - potrivit regulilor generale aplicabile și în materie de împrumut - după împlinirea termenului de prescripție obligația de restituire a împrumutatului subzistă ca o obligație civilă imperfectă, naturală.Ca atare, în caz de restituire benevolă a lucrului împrumutat, cu sau fără
cunoașterea împlinirii termenului de prescripție, împrumutatul nu are dreptul să ceară înapoierea prestației efectuate. Cu atât mai mult, este valabilă convenția nouă prin care împrumutatul, după împlinirea termenului de prescripție, se obligă să restituie lucrul împrumutat. O asemenea convenție reprezintă o novație valabilă a obligației civile imperfecte, într-una perfectă, a cărei executare se poate obține prin constrângere.
Or, în speța de față, manifestarea de voință a pârâtului recurent exprimată în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de_ la sediul Cabinetului de Avocatură T. S. M. reprezintă, așa cum am evocat anterior, o novație valabilă a obligației civile imperfecte, într-una perfectă, respectiv obligația de restituire a împrumutului de 35000 euro, obligație care se naște de la acea dată, 28 octombrie 2011 și a cărei executare se poate obține prin constrângere, întrucât prezenta acțiune a fost introdusă la data de 30 noiembrie 2011.
Pentru argumentele care au fost anterior expuse tribunalul apreciază că în speța de față nu este incidentă instituția prescripției extinctive în ceea ce privește acțiunea în restituirea sumei împrumutate de către defuncta B. I. pârâtului R.
I. .
În condițiile în care, așa cum se desprinde din considerentele anterior amintite, tribunalul a concluzionat că în speță suntem în prezența existenței unui împrumut în care nu s-a precizat termenul de restituire, nu poate fi primită ca fiind pertinentă critica circumscrisă punctului II al memoriului de apel potrivit căreia remiterea sumei de 35000 euro a reprezentat o liberalitate din partea defunctei B. I. în favoarea pârâtului R. I. .
De asemenea, în situația în care, în concordanță cu judecătorul fondului, tribunalul a stabilit că este vorba despre un împrumut încheiat între defuncta B.
I. și pârâtul R. I., nu poate fi primită ca întemeiată critica formulată de apelant, în sensul că instanța de fond nu a purces la cercetarea fondului, în condițiile în care prima instanță a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei împrumutate de 35000 euro, raportându-se la recunoașterea pârâtului așa cum se desprinde din cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu.
În fine, ultima critică adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond nu și-a îndeplinit obligația de a pune în discuția părților schimbarea temeiul juridic, apreciind că reclamanții au indicat inițial ca temei de drept îmbogățirea fără justă cauză, nu poate fi primită ca fiind pertinentă în condițiile în care, așa cum se deprinde din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 35000 euro, sumă primită cu titlu de împrumut de la defuncta B. I. .
Astfel, tribunalul apreciază că în modalitatea în care a înțeles să soluționeze prezenta pricină judecătorul fondului a respectat întrutotul dispozițiile legale edictate de art.129 C pr civ.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. I. împotriva Sentinței civile nr.19.374/10 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.31._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga apelantul să plătească intimaților P.
, B. I. și B. Ana suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. I. împotriva Sentinței civile nr.19.374/10 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.31._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimaților P. F., B. I. și B. Ana suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 24 Aprilie 2013.
Președinte, Judecător,
-F. D. O. -R. G.
Grefier de ședință,
-P. B.
Redactat A.P.B./25/26 Aprilie_ Red. A.F.D./6 exemplare/09 mai 2013
Judecător fond: S. Iuga - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 402/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 550/2013. Pretenții → |
|---|
