Decizia civilă nr. 218/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 218 /2013
Ședința publică din 05 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal
Judecător: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. S. D. prin mandatar S. I. din municipiul Z., Bstr. Gheorghe D., nr. 118, județul S.
, împotriva sentinței civile nr. 4494 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții..
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului reclamant - avocat Kilogramș I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 6, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul de față este motivat semnat, taxele judiciare dispuse în cauză au fost achitate - fila 14, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimata pârâtă care solicită în temeiul art. 242 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă, după care:
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul intimatului reclamant care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia - solicită cuvântul pe fond asupra recursului declarat:
Nefiind alte cereri formulate, excepții invocate, sau probe solicitate instanța acordă cuvântul asupra recursului de declarat.
Reprezentantul recurentului reclamant - avocat C. I. solicită admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, arătând că prima instanță în mod greșit a soluționat cauza pe excepția prescripției, termenul prescripției curge de la data pronunțării deciziei nr. 736/2010. prin procesul verbal de contravenție s-a stabilit culpa lui C. G., acesta atacă în instanță procesul verbal și din anul 2010 curge termenul de 2 ani iar în acest termen reclamantul s-a încadrat și a formulat prezenta acțiune. M. ul S. a formulat cerere la O., această cerere a fost clasată și a fost trimisă la B., sunt mai multe argumente, în concluzie solicită admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Instanța în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4494 din_ a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC O. Vienna Insurance Group SA.
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului S. I. și s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC O. Vienna Insurance Group SA.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC
O. Vienna Insurance Group SA.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea formulată de către reclamantul B.
S. D. prin mandatar S. I., în contradictoriu cu pârâtele SC O. Vienna Insurance Group S. B., și SC O. Vienna Insurance Group S. - SS, și intervenientul forțat C. G. G. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de_, intervenientul forțat C. G. G., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe str.Kossuth din Z., venind de pe o proprietate alăturată, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de inmatriculare_ și care, pentru a evita coliziunea cu autoturismul intervenientului, a pierdut controlul volanului și a tamponat autoturismul cu nr. de inmatriculare_ proprietatea reclamantului B.
S. D. și un alt autoturism, ambele aflate în staționare în afara părții carosabile lângă autoturismul reclamantului.
Această stare de fapt rezultă din procesul verbal seria PCA nr. 3991494 întocmit de Poliția Municipiului Z. la data de_, cu ocazia constatării accidentului (f.9), intervenientul forțat C. G. G. fiind sancționat contravențional cu amendă de 300 lei, fapta sa constituind contravenție potrivit art.101 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 (nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale).
Prin Decizia Civilă nr.736/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, a fost respins ca nefondat recursul acestuia împotriva Sentinței Civile nr.4078/_ a Judecătoriei Z. prin care a fost respinsă plângerea contravențională formulată de intervenientul forțat C. G. G. .
La data producerii evenimentului rutier, conducatorul autovehiculului vinovat de producerea accidentului, C. G. G., avea încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă auto cu SC O. SA. Urmare a cererii de despăgubire formulată de reclamant, pârâta a constituit dosarul de daună nr.RCA SJ/08/254 respins la plată cu motivarea că cererea sa este prescrisă.
În drept, conform prev. art.137 alin.1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate, conform dispozitiilor art. 137 alin.1 Cod proc.civ. care stabileste ordinea solutionarii exceptiilor procesuale, exceptia prematuritatii actiunii invocata prin întâmpinare de catre pârâtă, exceptie de procedură, absolută și peremptorie, constata urmatoarele:
Parata SC O. SA a invocat exceptia inadmisibilității cererii de chemare in judecata raportat la dispozițiile art.720 ind.1 din Codul de Pocedura Civila care prevăd că "în procesele și cererile în materie comerciala evaluabile in bani, înainte
de introducerea cererii de chemare în judecata ,reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directa cu cealaltă parte";. În motivarea acestei excepții, pârâta susține că reclamantul nu a respectat termenul imperativ de 15 zile prevăzut de lege și nici nu a făcut dovada cu confirmare de primire a convocării în vederea îndeplinirii acestei proceduri obligatorii și nici a actelor anexe.
Față de natura comercială sau civila a litigiului, instanta retine ca prin Decizia nr. 23/_ a Înaltei Curți de Casație și Justitie, s-a stabilit că "natura juridică a acțiunii în regres exercitate de asigurător împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă";. Desi, în speță, persoana prejudiciată în urma accidentului a formulat acțiune împotriva societății de asigurare întemeiată pe dispozitiile art.998-999 Cod Civil, instanta apreciază ca fiind de natura comerciala litigiul, justificat de faptul ca raportul juridic dintre părțile litigante a luat naștere ca urmare a contractului de asigurare încheiat între autorul faptei ilicite (asiguratul) și societatea de asigurare, reclamanta dobândind calitatea de beneficiar al asigurării tocmai în virtutea contractului de asigurare încheiat.
Potrivit art.720 ind.1, în procesele și cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul este obligat sa încerce solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
La termenul din data de_, reclamantul a depus în probațiune dovada înregistrării sub nr.248/_ la sucursala S. a SC O. Group, a invitației la conciliere, ulterior deci introducerii cererii de chemare în judecată.
Având însă în vedere demersurile ambelor părți finalizate cu răspunsul societății de asigurare care a notificat refuzul plății despăgubirilor, pârâta cunoscând astfel anterior introducerii cererii de chemare în judecată pretențiile reclamantului, instanța apreciază ca fiind excesiv de rigidă și formalistă o interpretare în sensul că în prezentul litigiu nu s-ar fi realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 720 ind.1 din Codul de procedura civilă pentru a se putea promova acțiunea în fata instanțelor judecătorești, fiind neîndoielnic că scopul urmărit prin instituirea procedurii prealabile a concilierii directe a fost atins în prezenta cauză. Aceasta, și în considerarea faptului că prevederile textului mentionat privind efectuarea concilierii prealabile în litigiile comerciale evaluabile în bani sunt obligatorii, în schimb termenele, conditiile, locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cât si continutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în respectivul articol, începând cu alin. (2), nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeste o vatamare, dovada care în speță nu s-a făcut.
Rațiunea procedurii concilierii constă în simplificarea și degrevarea instanței de soluționarea cauzelor având ca obiect pretenții bănești ce pot fi soluționate pe cale amiabilă, însă această rațiune este practic realizată și atunci
când procedura de conciliere a reclamantului cu cealaltă parte a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părtile prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul.
De altfel, poziția pârâtei a rămas neschimbată si în cadrul litigiului de fata, aceasta nelăsând impresia că prin parcurgerea unei noi proceduri societatea-pârâta și-ar putea revizui răspunsul la pretențiile reclamantului.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta SC O. Vienna Insurance Group SA.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de chemata în garanție SC O. Vienna Insurance Group S., instanța reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de contravenție seria PCA nr. 3991494 întocmit de Poliția Municipiului Z. la data de_, cu ocazia constatării accidentului (f.9), intervenientul forțat C. G. G. a fost sancționat contravențional cu amendă de 300 lei, fapta sa constituind contravenție potrivit art.101 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 (nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale).
Totodată, agentul poliției rutiere a constatat și avariile produse celor patru autoturisme implicate în accident.
Așadar, în considerarea aspectelor mai sus evocate, instanța va reține că data producerii evenimentului rutier este_, reclamantul luând la cunoștință despre cel răspunzător de producerea prejudiciului și de prejudiciul produs la aceeași dată, reclamantul neinvocând necunoașterea datei producerii accidentului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul general de prescripție este, conform art. 3 alin.1 din același decret, de 3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit art.8, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Aplicând aceste dispoziții legale în speță, instanța reține că reclamantul a cunoscut avariile suferite la autoturismul său și a luat la cunoștință despre cel răspunzător de producerea prejudiciului la data de_, când s-a încheiat procesul verbal de contravenție seria PCA nr.3991494 din_ de către un agent al poliției rutiere.
Rezultă astfel că dreptul la acțiune al reclamantului în repararea pagubei pricinuite s-a prescris cel mai târziu la data de_, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, a fost promovată după împlinirea termenului de prescripție.
Apărarea reclamantului potrivit căreia a cunoscut vinovăția în cauză abia la data de_ când a fost pronunțată Decizia Civilă nr.736 a T. ui S. prin care s-a soluționat irevocabil plângerea formulată de intervenientul forțat împotriva procesului verbal de contravenție, nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, nu este reglementată de lege în art.13 sau art.17 din Decretul 167/1958 nici o astfel de
ipoteză, limitativ prevăzute, a suspendării sau întreruperii termenului prescripției, iar pe de altă parte, procesul verbal de contravenție stabilește culpa contravenientului în săvârșirea unei fapte incriminate de lege ca fiind contravenție, culpă care nu se identifica cu cea din răspunderea civilă delictuală, care poate fi angajata și pentru culpa levissima.
Instanța mai arată că obligația de plată a asigurătorului este una care izvorăște din contractul de asigurare și singura condiție pentru nașterea acestei obligații, dacă asiguratul a plătit ratele, este producerea evenimentului (riscului) asigurat, dată de la care s-a născut și dreptul la acțiune al reclamantului, respectiv_, independent de stabilirea vinovăției în materie contravențională a intervenientului forțat. Păgubitul avea posibilitatea de a se adresa instanței cu o acțiune în despăgubiri împotriva asigurătorului intervenientului forțat (sau chiar a ambilor conducători auto pentru culpa comună) înlăuntrul termenul de prescripție prevăzut imperativ de lege, urmând ca, eventual să fi intervenit suspendarea judecării cauzei cu privire de despăgubiri până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de intervenientul forțat, vinovat de producerea accidentului. Rămânând în pasivitate, reclamantul a acționat în prezenta cauză după împlinirea termenului de prescripție, instanța neputând reține vreo împrejurare dintre cele limitativ prevăzute pentru întreruperea sau suspendarea prescripției.
Împotriva acestei sentințe reclamantul B. S. D., prin mandatar S.
I. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea în vederea rejudecării cauzei pe fond.
În motivarea recursului se arată că data producerii accidentului a fost_ dar doar prin Decizia civilă nr. 736/2010 a T. ui S. s-a stabilit vinovatul în producerea accidentului și de la această dată curge un nou termen de prescripție, respectat de reclamant prin introducerea acțiunii.
Prin întâmpinarea sa, pârâta S. O. Vienna Insurance Group S. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că din procesul verbal de contravenție reiese în mod indubitabil faptul că accidentul rutier s-a produs la data de 12.05.208 cu mai mult de patru ani înaintea înregistrării cererii de chemare în judecată împotriva sa de către reclamantul B. S. D. . Tot de la data de_ a luat recurentul cunoștință și de prejudiciul cu ocazia accidentului și de persoana răspunzătoare de producerea acestui prejudiciu.
Recursul este întemeiat pentru următoarele:
Potrivit procesului verbal de contravenție seria PCA nr. 3991494 întocmit de Poliția Municipiului Z. la data de_, cu ocazia constatării accidentului, intervenientul forțat C. G. G. a fost sancționat contravențional cu amendă de 300 lei, fapta sa constituind contravenție potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 (nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale).
Totodată, agentul poliției rutiere a constatat și avariile produse celor patru autoturisme implicate în accident.
Este adevărat că data producerii accidentului a fost_, însă procesul verbal prin care s-a constatat săvârșirea contravenției a făcut obiectul litigiului
tocmai pe considerentul invocat de intervenientul forțat din această cauză C. Geroge G., care a invocat nevinovăția lui în producerea accidentului.
Astfel prin sentința civilă nr. 4078/_ a Judecătoriei Z. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de intervenientul forțat C. G. G.
,sentința rămânând definitivă doar în data de_ prin respingerea recursului
)decizia civilă nr. 736/_ a Trib8nalului S. ).
Ori de la această dată_ când s-a tranșat definitiv vinovatul în producerea accidentului de circulație curge termenul de prescripție, dreptul la acțiune în repararea pagubei născându-se, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Prima instanță reținând doar data producerii pagubei ca punct de reper în calcularea termenului de prescripție și nu și condiția cumulativă prevăzută de lege - cunoașterea celui care răspunde de ea, care s-a putut cunoaște doar în momentul finalizării plângerii împotriva procesului verbal de contravenție care stă la baza răspunderii în prezenta cauză, a dat o soluție pe excepție, nesoluționând fondul cauzei condiție care în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de către reclamantul B. S. D. prin mandatar S. I. împotriva sentinței civile nr. 4494 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe Judecătoria Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. C. P. E.
Red. KM/_ /dact. ECP/_ /2 ex. Jud fond L. M. D.
| ← Sentința civilă nr. 2648/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 78/2013. Pretenții → |
|---|
