Decizia civilă nr. 377/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 377/R/2013
Ședința publică din 08 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. M., împotriva deciziei civile nr. 270/A/ din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat R. NECHITA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul C. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de doamna avocat Z. L. C., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru susținerea motivelor de recurs în dosarul nr._ al Curții de Apel C., lipsă fiind pârâtul intimat.
Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 69,50 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 3,15 lei. Totodată, constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare a cauzei, care a fost formulată și expediată prin fax de reclamantul recurent C. M., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător și pentru pregătirea apărării.
De asemenea, Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâtul intimat R. Nechita, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece din motive de sănătate nu se poate prezenta la dezbateri, precum și pentru a depune întâmpinare la dosar. De asemenea, constată că la aceeași dată, a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare a cauzei, care a fost
formulată și expediată prin poștă de reclamantul recurent C. M., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece pe rolul Tribunalului Maramureș are dosarul nr._, cu termen de judecată tot la data de_, cerere la care a anexat chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 69,5 lei, însă nu a depus la dosar timbru judiciar în valoare de 3,15 lei.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar timbre judiciare în valoare de 2,25 lei.
Curtea pune în vedere reclamantului recurent să depună la dosar timbre judiciare în valoare de încă 0,90 lei.
Reprezentanta reclamantului recurent se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar timbre judiciare în valoare de încă 0,90 lei.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea dacă acesta își mai susține cererile de amânare depuse la dosar, reclamantul recurent arată că nu își mai susține cererile de amânare pe care le-a depus la dosar.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantului recurent cererea de amânare formulată de pârâtul intimat.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că se opune încuviințării cererii de amânare formulată de pârâtul intimat, având în vedere că reclamantul recurent a făcut un efort să se prezinte la dezbateri și a venit din localitatea P. de Sub M. .
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de pârâtul intimat, ca nedovedită.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar xerocopii de pe următoarele înscrisuri: un înscris întitulat "Notă de constatare"; emis de Primăria com. P. de sub munte către domnul C. M., din care rezultă că s-a constatat că sub gardul acestuia sunt depozitate deșeuri (fier vechi), materiale de construcție (balastru), precum și o toaletă; adresa nr. 473429/_ emisă de I.P.J. Maramureș - Poliția Orașului Vișeu de Sus, din care rezultă că urmare sesizării formulată de domnul C. M.
, în urma deplasării organelor de poliție la magazinul pe care acesta îl administrează, situat în localitatea P. de sub munte, s-a constatat că numitul
R. N., mejdaș cu numitul C. M., a efectuat săpături pentru o fundație iar pământul rezultat a fost depozitat pe lângă gardul care desparte proprietățile, însă numitul R. N. nu a intrat pe terenul numitului C. M. și nici nu a cauzat daune care să impună cercetarea acestuia din punct de vedere penal, iar pentru faptul că au fost construite anumite anexe care nu respectă distanța față de gardul care desparte cele două proprietăți, domnul C. M. se poate adresa instanței de judecată pe cale civilă, precum și șapte fotografii cu gardul ce desparte proprietățile părților.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că prin înscrisurile pe care le-a depus la dosar dorește să dovedească existența materialelor de construcții, depozitate de pârâtul intimat și care în continuare sunt rezemate de gardul reclamantului recurent, precum și împrejurarea că susținerile instanțelor de judecată care au soluționat cauza sunt contrare realității.
După deliberare, Curtea încuviințează în parte proba cu înscrisuri, respectiv încuviințează proba cu înscrisul întitulat "Notă de constatare"; emis de Primăria com. P. de Sub M. și adresa nr. 473429/_ emisă de I.P.J. Maramureș - Poliția Orașului Vișeu de Sus și respinge proba cu cele șapte fotografii, deoarece acestea nu îndeplinesc condițiile unui înscris, iar potrivit prevederilor art. 305 C.pr.civ., în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate, respectiv a acelor motive de recurs care se referă la reanalizarea stării de fapt și la reaprecierea probațiunii, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent în susținerea recursului și pune în vedere acesteia, ca odată cu concluziile pe fond, să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, în principal, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, dată fiind încălcarea de către instanța de control judiciar a prevederilor art. 295 alin. 2 raportat la art. 292 și art. 261 C.pr.civ. în cauză impunându-se completarea probațiunii lacunar administrate, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului și modificării sentinței civile nr. 1314/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtului R. N. la retragerea molozului, pământului și a materialelor de construcție depozitate pe aliniamentul gardului, proprietatea reclamantului și
amplasat pe mejda ce desparte proprietățile părților, astfel încât, să nu afecteze structura de rezistență a acestuia.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că instanțele de judecată au considerat că nu au fost îndeplinite condițiile obligației de a face pentru că de vină a fost reclamantul întrucât acesta nu și-a îngrijit gardul. De asemenea, arată că instanța de fond și instanța de apel au soluționat cauza având în vedere doar prezumția că acel gard nu a fost îngrijit de reclamant și de aceea se degradează.
De asemenea, reprezentanta reclamantului recurent arată că la dosarul cauzei au fost depuse planșe fotografice, care dovedesc împrejurarea că ar fi o distanță de 30 cm de la materialele de construcție depozitate de pârât până la gardul reclamantului, însă în realitate materialele de construcție sunt lipite de gardul reclamantului și nu există o degradare naturală a gardului, ci o degradare
forțată din culpa pârâtului.
În concluzie, reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată și, totodată, se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După luarea cauzei, doamna avocat Z. L. C. a depus la dosar contractul de asistență juridică nr. 14/_, pentru a dovedi cheltuielile de judecată.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.314 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._
s-a respins ca nefondată acțiunea civilă în despăgubiri intentată de reclamantul C. M. împotriva pârâtului R. N. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că terenurile proprietatea reclamantului și a pârâtului se învecinează nemijlocit
după cum se poate observa și pe schița de la fila 25 din dosar.
Martorii Benzar I. și Cuth Petru au afirmat că pârâtul a depozitat de-a lungul gardului despărțitor (construit de reclamant) pământ rezultat din săparea unei fundații, astfel că gardul s-a înclinat, iar scândurile și stâlpii au început să putrezească, astfel că prejudiciul cauzat până în prezent reclamantului este de circa 1500 lei.
Și reclamantul și pârâtul au depus la dosar o serie de fotografii color realizate din diferite poziții, astfel că se observă cu ușurință că eventualele materiale depozitate nu ating gardul pe nicio porțiune, astfel că nu avea cum să îl degradeze (f.28, 40, 57 și 58 din dosar).
S-a observat însă că stâlpii sunt bătuți în pământ fără să fie vopsiți, impregnați sau protejați în vreun fel, astfel că eventualele înclinații se datorează deprecierii naturale (putrezirii).
Față de cele reținute, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca nefondată și l-a obligat la cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr. 270/A/ din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._
, s-a respins apelul declarat de către apelantul C.
M. împotriva sentinței civile nr. 1314/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, iar apelantul a fost obligat la plata către intimatul R. N. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că solicitarea principală a apelantului este aceea ca intimatul pârât să fie obligat la ridicarea materialelor de construcții depozitate lângă gardul despărțitor al proprietăților părților.
Se invocă faptul că depozitarea acestor materiale a determinat degradarea gardului, cauzând reclamantului apelant un prejudiciu material.
Prima instanță a analizat corect probele administrate în cauză și în mod corect a acordat o importanță deosebită planșelor foto.
Planșele foto depuse la dosar sunt cele mai relevante probe deoarece din fotografii rezultă cu certitudine că materialul de construcție nu este depozitat chiar lângă gard, ci la o distanță suficient de mare astfel încât să nu îl afecteze.
Aceeași împrejurare rezultă și din planșe foto depuse în dosarul de apel.
Susținerile apelantului privind necercetarea fondului de către prima instanță nu au putut fi primite. Nu există necesitatea analizării tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale din moment ce s-a stabilit în mod corect că cea mai importantă dintre acestea, existența faptei ilicite nu poate fi reținută.
Nici susținerile apelantului că instanța a motivat că înclinația gardului se datorează deprecierii naturale doar examinând planșele foto fără o expertiză tehnică, nu au putut fi primite, deoarece nu s-a solicitat de către reclamantul apelant o astfel de probă.
Potrivit art. 1169 cod civil cel care face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Din probele testimoniale administrate în fața primei instanțe (martorul Benzar I., martorul Cuth Petru, Mașniță Petru) rezultă că între părți există o dușmănie veche de ani de zile.
Martorii audiați la cererea reclamantului nu au arătat care este vechimea gardului, nici când au fost efectuate lucrările de săpare de către pârât sau cele de reparații de către reclamant.
Martorul Mașniță Petru, audiat la cererea pârâtului a arătat că gardul are 15 ani vechime nu a fost vopsit niciodată. De asemenea, martorul Cuth M. a arătat că nu a văzut ca reclamantului să i se fi cauzat un prejudiciu prin depozitarea de către pârât a pământului rezultat din săparea șanțului.
Raportat la probatoriul administrat în cauză prima instanță a concluzionat în mod corect că acțiunea reclamantului este nefondată, neputându-se reține existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În consecință s-a dispus în mod corect respingerea acțiunii reclamantului pentru obligarea pârâtului la ridicarea materialelor și plata de despăgubiri.
Apelul a fost respins conform dispozitivului și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă apelantul a fost obligat să plătească intimatului suma de 800 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța nr. 9/_ depusă în copie certificată la f.52 dosar apel.
Împotriva acestei decizii reclamantul C. M. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței, în principal, admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru completarea probațiunii, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 295 alin. 2 raportat la art. 292 C.pr.civ., deoarece tribunalul a apreciat că nu se impune analizarea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, fiind lacunar și superficial motivată întrucât nu s-a făcut nicio referire cu privire la celelalte probe administrate de reclamant, respectiv depozițiile de martori și înscrisuri.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este nemotivată, neprecizându-se considerentele de fapt și de drept care au determinat-o să admită acțiunea. Totodată, instanța de fond a omis a examina susținerile reclamantului, dar și a analiza în concret înscrisurile existente la dosarul cauzei, ceea ce echivalează cu o cercetare insuficientă a fondului cauzei.
În opinia reclamantului recurent acțiunea dedusă judecății este întemeiată, întrucât proprietățile părților din litigiu sunt mejdașe, iar pe aliniamentul despărțitor există amplasat un gard din lemn, proprietatea reclamantului. Din fotografiile depuse la dosar, din depozițiile martorilor și din adresa Poliției orașului Vișeu de Sus depusă la ultimul termen de judecată din_, rezultă că pe partea gardului dinspre proprietatea pârâtului și pe o lungime de aproximativ 35 - 40 m. se află depozitat moloz rezultat din dezafectarea construcțiilor și pământ provenit din săparea unei fundații.
Aceleași împrejurări sunt relevate și prin ultima adresă a Primăriei com. P. de Sub M., cu nr. 6905/_, depusă în apel, din care rezultă că sub gardul proprietatea reclamantului sunt depozitate deșeuri, materiale de construcții și o toaletă sprijinită.
Nici una din instanțele de judecată nu a analizat aceste înscrisuri, iar martorii audiați la cererea reclamantului au confirmat aceleași aspecte, precum și degradarea efectivă a gardului pe aceea porțiune și cuantumul aproximativ al prejudiciului cauzat, respectiv 1.500 lei constând în lucrările de reparație sau de înlocuire, material și manoperă.
Prin urmare, din probele administrate a rezultat existența unei fapte culpabile a pârâtului, constatată în mod nemijlocit chiar de către lucrătorii de poliție și viceprimarul localității, prezenți la fața locului, prejudiciul efectiv și determinat cauzat reclamantului, precum și legătura de cauzalitate dintre acestea, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.7 și pct.9, art.312 alin.3-5 C.pr.civ.
Reclamantul intimat R. NECHITA,
deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Reprezentanta reclamantului recurent a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: un înscris întitulat "Notă de constatare"; emis de Primăria com. P. de Sub M. către domnul C. M., la data de_, din care rezultă că sub gardul acestuia sunt depozitate deșeuri (fier vechi), materiale de construcție (balastru), precum și o toaletă; adresa nr. 473429/_ emisă de
I.P.J. Maramureș - Poliția Orașului Vișeu de Sus, din care rezultă că urmare a sesizării formulată de domnul C. M., în urma deplasării organelor de poliție
la magazinul pe care acesta îl administrează, situat în localitatea P. de Sub
, s-a constatat că numitul R. N., mejdaș cu numitul C. M., a efectuat săpături pentru o fundație iar pământul rezultat a fost depozitat pe lângă gardul care desparte proprietățile, însă numitul R. N. nu a intrat pe terenul numitului C. M. și nici nu a cauzat daune care să impună cercetarea acestuia din punct de vedere penal, iar pentru faptul că au fost construite anumite anexe care nu respectă distanța față de gardul care desparte cele două proprietăți, domnul C. M. se poate adresa instanței de judecată pe cale civilă, precum și șapte fotografii cu gardul ce desparte proprietățile părților care nu au fost încuviințate de instanța de recurs deoarece acestea nu îndeplinesc condițiile unui înscris (f.20, f.21).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele
:
Astfel, primul motiv de recurs invocat de reclamant vizează casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru completarea probațiunii întrucât s-au încălcat prevederile art.295 alin.2 raportat la art.292 C.pr.civ.
Potrivit art.292 alin.1 C.pr.civ., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori prin întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Art.295 alin.2 C.pr.civ. statuează că, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Curtea constată că prin cererea de apel reclamantul nu a solicitat refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță ori administrarea unor probe noi însă prin cererea înregistrată la data de_ reprezentantul acestuia, avocat Fericean F., a depus un set de planșe fotografice cuprinzând imagini ale gardului aflat în proprietatea reclamatului (f.33, f.41-47, f.67-70 dosar apel).
La ultimul termen de judecată din data de_ tribunalul a pus în discuția părților prezente, raportat la prevederile art.129 C.pr.civ., împrejurarea dacă sunt cereri în probațiune, iar reprezentantul reclamantului apelant, avocat Fericeanu F., a depus la dosar nota de constatare nr.6905/_ și a învederat instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune (f.121-123 dosar fond).
În dezbaterile judiciare orale asupra apelului reprezentantul apelantului, avocat Fericean F., a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
Reprezentanta intimatului, avocat Cerneștean C., a solicitat respingerea apelului pentru motivele arătate prin întâmpinare și a arătat că cererea privind obligarea pârâtului la despăgubiri nu a fost dovedită de partea adversă în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil.
În replică, reprezentantul apelantului, avocat Fericean F., a arătat că la închiderea dezbaterilor la fondul cauzei instanța s-a declarat lămurită, așa încât, nu au considerat necesar a mai propune alte probe.
Din cele mai sus expuse rezultă, fără echivoc, faptul că reclamantul nu a solicitat refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță ori administrarea unor probe noi prin cererea de apel sau ulterior, până la momentul
închiderii fazei cercetării judecătorești, precum și cu ocazia dezbaterilor judiciare orale asupra apelului. Mai mult decât atât, reclamantul recurent nu a indicat prin cererea de recurs care sunt probele noi care se impun a fi administrate și care ar fi rezultat din dezbaterile asupra apelului considerent pentru care Curtea constată că instanța de apel a respectat dispozițiile art.292 alin.1 coroborat cu art.295 ain.1 C.pr.civ. astfel că acest motiv de recurs invocat de reclamant și reglementat de art.312 alin.3 C.pr.civ. care vizează casarea hotărârii atacate fiind necesară administrarea de probe noi nu este întemeiat.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de reclamantul recurent este cel reglementat de art.304 pct.7 C.pr.civ. care prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de reclamant, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal cererea de chemare în judecată a acestuia.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât motivul de recurs reglementat de art.304 pct.7 C.pr.civ., în opinia Curții, nu este întemeiat.
Cel de-al treilea motiv de recurs invocat de reclamant este cel prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. potrivit căruia, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestei critici reclamantul s-a limitat să arate doar că, din probele administrate, respectiv depozițiile de martori, înscrisuri și fotografii, reiese existența faptei culpabile a pârâtului, prejudiciul efectiv și determinat, precum și legătura de cauzalitate dintre acestea, fără a menționa în ce mod instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit dispozițiile art.998 C.civ.
La termenul de judecată din data de_, Curtea a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată și pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează acest motiv de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, motivul de recurs conține, în totalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestui motiv de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, acest motiv conține critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimat, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc. aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente de drept Curtea constată că în speță nu este incident niciunul dintre motivele de recurs invocate astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 270/A/ din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține ac fiind legală și temeinică.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 270/A/ din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C. -M. CONȚ
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond T. H. .
J. .tribunal: Waltner D.;Țiplea D.
| ← Decizia civilă nr. 1047/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 2648/2013. Pretenții → |
|---|
