Decizia civilă nr. 28/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 28/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător O. -C. T. Grefier A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant L. N., apelant L. M.
, apelant L. R. împotriva Sentinței civile nr. 17665/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. M., intimat G.
O., intimat G. B. M., intimat S. M. R., intimat G. V., intimat A. M. G. L., intimat P. M. C. -N., intimat L. A.
, intimat C. D., intimat C. D., intimat C. G., intimat T. H., intimat C. I., având ca obiect pretenții DISJ DIN_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă civile nr. 17665/_ pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâți și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții
L. M., L. N. și L. R., în contradictoriu cu pârâții G. M., G. O.
, G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L., L. A.
, C. D., C. D., C. G., T. H., C. I., și P. M. C. -
.
Au fost obligați reclamanții în solidar, să plătească pârâților G. M., G.
, G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L. suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâți la ultimul termen de judecată și căreia i se va da prioritate de soluționare față de excepția autorității de lucru judecat, instanța reține incidența prevederilor art. 111 Cod de procedură civilă potrivit cărora "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";
Acțiunea în constatarea unui drept este definită ca fiind acțiunea prin care reclamantul solicită instanței, spre deosebire de acțiunea în realizare, doar să i se constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului.
Așa cum este formulată, acțiunea reconvențională a reclamanților întrunește condițiile atât ale unei acțiuni în constatare pozitive cât și a unei acțiuni în constare negative.
Unul din caracterele acțiunii în constatare, astfel cum rezultă din teza a II - a art. 111 Cod de procedură civilă, este caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizarea dreptului, în această din urmă categorie intrând toate
categoriile de acțiuni în care dreptul a cărui constatare se solicită poate fi valorificat, realizat.
În raport cu cele mai sus arătate, instanța a apreciat că acțiunea în constatare, formulată, respectiv continuată, de către reclamanți este inadmisibilă, acesta având deschisă calea acțiunii în realizare, de care de altfel a și uzat. Astfel, așa cum susțin chiar părțile prezentului litigiu, cotele dreptului de proprietate în raport de care s-a formulat cererea în constatare au fost solicitate de către reclamant autorităților administrative responsabile cu aplicarea Legii nr. 10/2001, dispoziția de respingerea a cererii de restituire fiind atacată de către antecesorul reclamanților în fața T. ului C., întreaga procedură judiciară finalizându-se prin pronunțarea deciziei nr. 1429/_ în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre a cărei considerente sunt neechivoce în sensul celor arătate, sub aspectul conținutului demersului judiciar.
Prin urmare, în lumina prevederilor art. 111 Cod de procedură civilă, instanța constată că acțiunea formulată de către antecesorul reclamanților, continuată de către aceștia din urmă, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
În privința cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține incidența prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă și, constatând că reclamanții sunt cei căzuți în pretenții, instanța a dispus obligarea în solidar a acestora să le plătească reclamanților suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor depuse în ședință publică, în privința cheltuielilor de transport, solicitate prin nota de cheltuieli, reținându-se că acestea nu au fost probate.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel reclamanții (f.3)
solicitând anularea sentinței civile atacate și prin urmare, în principal, stabilirea competenței în primă instanță a T. ului C., Secția civilă și în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N. .
În motivarea cererii
învederează instanței că judecătoria a nesocotit normele de competență materială în ceea ce privește soluționarea acțiunilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 în sensul că potrivit dispozițiilor art. 26 instanța competentă în soluționarea acțiunilor pe dispozițiile acestui act normativ este Tribunalul Cluj - Secția civilă, ori, cererea reconvențională disjunsă care face obiectul acestui dosar este întemeiată tocmai pe dispozițiile acestei legi.
În plus, se invocă Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că T. ul este competent să soluționeze pe fond notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, stabilind calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Ca urmare a disjungerii cererii reconvenționale, apelanții consideră că aceasta încetează să mai fie o cerere incidentală a unei alte acțiuni, nemaifiind astfel incidente disp. art. 17 C.pr.civ.
Se mai critică și faptul că s-a promovat prezenta cerere pentru a se constata inexistența dreptului pârâților la măsuri reparatorii în ceea ce privește cota de 3/8 din imobilul litigios, în condițiile în care aceștia nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, așa încât se impune admiterea acestei acțiuni pentru a nu se da posibilitatea pârâților care nu justifică nici un drept cu privire la imobilul în litigiu, de a formula noi acțiuni de natura celei anulate ca netimbrate din dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Referitor la constatările judecătoriei în sensul că acțiunea în realizare a antecesorului lor, L. Remus, a fost soluționată, se impune constatarea că la momentul formulării cererii reconvenționale dosarul se afla în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție și la acea dată chiar a solicitat suspendarea acestuia din urmă până la soluționarea prezentei cauze.
În final, se conchide că în mod nelegal instanța a admis excepția inadmisibilității deoarece a expus pe larg considerentele pentru care se impune admiterea cererii.
În drept, se invocă prev. art. 297 alin. 2, alin. 1 C.pr.civ. și Legea nr.
10/2001.
Prin întâmpinarea formulată (f.24) intimatul P. municipiului C. -N.
solicită respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței în discuție.
În motivarea poziției procesuale
învederează instanței că în lumina prevederilor art. 111 C.pr.civ., acțiunea formulată este inadmisibilă în condițiile în care a uzat deja de acțiunea în realizare, cotele dreptului de proprietate fiind stabilite în mod irevocabil prin pronunțarea Deciziei nr. 1429/2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, finalizându-se astfel procedura în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ceilalți intimați, prin reprezentanții lor, au formulat apărări orale în sensul respingerii apelului.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de către apelanți vizează necompetența judecătoriei de a soluționa prezenta cerere, raportat la prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în condițiile în care această cerere este întemeiată pe dispozițiile actului normativ menționat.
Inițial, cererea în discuție a fost formulată ca o acțiune reconvențională în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., la cererea introductivă formulată de către intimații reclamanți G. M., G. O., G. B. M., S. M. R.
, G. V., A. M. G. L. împotriva pârâților L. A., C. D. ,
C. D., C. G., T. H., C. I., L. Remus și Statul Român prin Consiliul Local Al M. C. -N. și Asociația de locatari din C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, având ca obiect constatarea masei succesorale după defuncta G. M., respectiv după defunctul Roșca Teofil și sistarea stării de indiviziune privind imobilul din C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4.
Prin cererea reconvențională formulată s-a solicitat să se constate că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/8 din imobilul în discuție, în sensul că este unicul moștenitor al defunctului Roșca Teofil cu privire la cota de 3/24 din imobil și că profită de cotele de 3/24 a defunctei G. M. și de 3/24 a defunctei
C. Dochița, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Această cerere a fost disjunsă de către Judecătoria Cluj-Napoca, așa cum rezultă din dispozitivul Sentinței civile nr. 3259/_ pronunțată în dosarul menționat, fiind înregistrată sub număr nou de dosar, respectiv_ .
Măsura disjungerii unei cereri reconvenționale în vederea unei mai bune administrări a justiției nu face ca aceasta să își piardă caracterul de cerere incidentală, rămânând pe deplin aplicabile prevederile art. 119, 120 C.pr.civ.
Drept urmare, sunt incidente și prevederile art. 17 C.pr.civ. referitoare la competența de soluționare a unei asemenea cereri care stabilește că sunt de competența instanței care judecă cererea principală.
De altfel, este de remarcat faptul că prin regulatorul de competență pronunțat de către Curtea de Apel C. s-a statuat faptul că instanța competentă este Judecătoria Cluj-Napoca, având în vedere criteriul valoric al cererii principale și prevederile art. 17 C.pr.civ. în ceea ce privește cererea incidentală formulată în cauză.
Așadar, instanța competentă rămâne Judecătoria Cluj-Napoca.
Cât privește celălalt motiv de apel formulat, T. ul îl socotește de asemenea, nefondat.
Astfel, prin Decizia nr. 277/A/_ pronunțată de Curtea de Apel B. ești în dosar nr. 2533/2002 (f.35-40 dosar judecătorie), admițându-se apelul formulat de reclamantul L. Remus împotriva Sentinței civile din_ pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului C.
-N. și invervenienta Asociația de locatari str. Ferdinand nr. 4 C. -N. s-a schimbat în tot sentința nr. 722/_ pronunțată de Tribunalul București iar pe fond s-a admis acțiunea reclamantului și s-a respins în consecință cererea de intervenție accesorie, constatând că defunctul Roșca N. a avut în proprietate cota
parte de ½ din imobilul în discuție în prezenta cauză, dispunându-se rectificarea întabulării sub B+7 și B+8 din CF 6940 nr. topo 115 și stabilindu-se situația anterioară privind pe defunctul Roșca N. .
Totodată, s-a constatat că de pe urma defunctului Roșca N. au rămas ca moștenitori G. M., C. Dochița, Roșca Teofil și L. Ana, cu câte o cotă de ¼ parte din cota de ½ din litigiu iar de pe urma defunctei L. Ana a rămas moștenitor reclamantul.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al defunctei L. Ana asupra imobilului litigios, în favoarea reclamantului.
Această hotărâre a rămas irevocabilă conform mențiunilor aplicate.
Prin Decizia nr. 1429/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (f.84-96 dosar fond) s-au respins recursurile declarate de reclamantul L. Remus, pârâtul P. municipiului C. -N. și intervenienta Asociația de locatari, în prezent Asociația de proprietari din C. -N., str. Ferdinand nr. 4, împotriva Deciziei nr. 130/A/_ a Curții de apel C., respingându-se totodată cererile de intervenție în interesul recurentului pârât formulate de G. M., G. O., G.
B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L. (reclamanții din prezentul dosar).
Acest dosar a vizat plângerea formulată de reclamantul L. Remus împotriva pârâtului P. municipiului C. -N. prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 41162/_ emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului teren și construcție situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4 în cotă de ½ parte, cotă care a aparținut defunctului Roșca N. .
Din cuprinsul motivării deciziei pronunțate de instanța supremă, T. ul reține faptul că prin Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel B. ești, menționată anterior, reclamantului i s-a acordat cota de ¼ din cota de ½ din imobil, adică 1/8, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă, L. Ana, situație în care în mod corect instanța de apel a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului și a cotei de 1/8 parte din imobil în calitatea sa de moștenitor al defunctului Roșca Teofil, ca urmare a solicitării acestuia prin notificarea formulată, atât a cotei de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta L. Ana, mama sa precum și aceeași cotă în calitatea sa de moștenitor acceptant - prin formularea notificării, după unchiul său Roșca Teofil.
Instanța supremă a concluzionat în sensul că nu există nici un temei juridic în baza căruia instanța să poată acorda reclamantului și cotele de proprietate ale celorlalți doi frați ai defunctului respectiv G. M. și C. Dochița deoarece în privința acestor succesoare nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Rezultă așadar că în urma demersurilor judiciare inițiate atât pe dreptul comun cât și în temeiul Legii nr. 10/2001 care reprezintă veritabile acțiuni în realizare, defunctul L. Remus este îndreptățit la cota de 1/8 parte după defuncta
L. Ana și la cota de 1/8 parte după defunctul Roșca Teofil, totalizând astfel ¼ parte din imobil.
Acțiunea reconvențională promovată are caracterul evident al unei acțiuni în constatare, negatorie în privința reclamanților și pozitivă în privința pârâților tinzând să paralizeze acțiunea principală, însă, o asemenea cerere trebuie să se circumscrie condițiilor prevăzute de art. 111 C.pr.civ., în sensul că este admisibilă doar în contextul în care nu este posibilă realizarea dreptului, având așadar un caracter de subsidiaritate.
Așa cum s-a arătat anterior, pârâtul L. Remus a uzat de calea acțiunii în realizare, prin hotărâri judecătorești irevocabile statuându-se îndreptățirea sa doar la cota arătată ori, într-o asemenea situație este de puterea evidenței că fiind epuizate căile acțiunii în realizare, nu se poate îndrepta cu o acțiune în constatare pentru a profita de ceea ce nu a obținut pe calea acțiunii în realizare. Ori, prin acest demers se urmărește și stabilirea îndreptățirii la o cotă care nu i-a fost atribuită din considerentele arătate în hotărârile judecătorești și de care se prevalează reclamanții din cererea principală.
Față de cele ce preced, T. ul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelanților îi va obliga să plătească intimaților C. D., C. D. și Tărău H. suma de 7440 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței seria CF nr. 0086/_ eliberată de avocat Chiriță F. SCA și intimaților G. M., G.
O., G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L. suma de 1130 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând 1000 lei onorariu avocațial conform chitanței nr. 39/_ eliberată de avocat I. Bruder și 130 lei cheltuieli de deplasare, raportat la distanța de 150 km pe ruta C. -O. și la valoarea de aproximativ 5,78 lei benzină/litru.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantii L. N., L. M. si L.
R. impotriva Sentintei civile nr. 17665/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
Obliga apelantii sa plateasca intimatilor C. D., Chioren D., si T. H. 7440 lei si intimatilor G. M., G. O., G. B. M., G. V., A.
M. suma de 1130 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel. Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
-C. T.
Grefier,
P.
A.P. 19 Ianuarie 2013 Red.dact.OCT/GB/_ /18.ex.
Jud. prima instanta-I. T. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 306/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 223/2013. Pretenții → |
|---|
