Decizia civilă nr. 229/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 229/R/2013 Ședința publică din: 16 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător
JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C. GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta B. L. împotriva sentinței civile cu nr.517 din 7 martie 2013, pronunțată de către Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect ordonanță președințială-sistare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cu împuternicire avocațială pentru pârâții intimați M. V. și M. S., avocat Bora A., lipsă fiind reclamanta recurență și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat și netimbrat.
Instanța constată că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul cauzei la fila 13, reclamanta recurentă B. L., a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru de 5 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat iar aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care ridică din oficiu și pune în discuție excepția nulității recursului.
Reprezentantul pârâților intimați, avocat Bora A. solicită admiterea excepției, anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței pe care urmează să o depună la dosarul cauzei până la sfârșitul ședinței de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 517 din 7 martie 2013, pronunțată de către Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată în cauză; s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială invocată în cauză.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. L. domiciliată în comuna T., strada P., nr. 894, județul Bistrița Năsăud împotriva pârâților M. V., M. S. ambii domiciliați în comuna T., strada P., nr. 893, județul Bistrița Năsăud având ca obiect sistare lucrări. S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de către reclamantă, și a fost obligată reclamanta să le plătească pârâților suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF 25685 T. nr. top 34/2, 36/2, 32/2, figurează ca și coproprietari tabulari asupra imobilului teren, B. Ștefan și respectiv B. D. -I. cu titlu de donație bun propriu în cote egale de câte ½ părți (persoanele fizice evidențiate fiind descendenții direcți de gradul I și II - fiu și nepot de fiu al antecesorilor defuncți B. I. și V. ia).
Conform acțiunii civile obiect al dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Năsăud, reclamanta B. L. a solicitat ca în contradictoriu cu ceilalți comoștenitori ai defuncților părinți B. I. și B. V. ia și respectiv cu posesorii terenului limitrof
M. V. și M. S. să se dezbată masele succesorale rămase după cei doi antecesori defuncți, cât și constatarea că pe terenul în litigiu s-au edificat imobilele construcții și anexe gospodărești (neînscrise în evidențele de CF) și implicit să se efectueze partajul judiciar al imobilelor din litigiu - ce compun masele succesorale dezbătute și implicit să se dispună desființarea lucrărilor efectuate de pârâții M.
V. (V. ) și S. și care-i afectează construcția proprietatea reclamantei.
Din studiul pieselor dosarului de fond se reține și faptul că s-a promovat de către pârâții M. V. și S. și o acțiune reconvențională prin care se vizează concomitent și partajarea în natură a imobilului teren înscris în CF 2. T. nr. top
33 cu consecința atribuirii în favoarea exclusivă a acestor pârâți-reclamanți și respectiv pentru grănițuire și determinarea liniei de metă dintre imobilul astfel atribuit și imobilul înscris în CF 25685 T. nr. top 34/2, 36/2, 32/2 - ce constituie obiectul acțiunii principale de fond și cu ipoteza de revendicare imobiliară pentru o suprafață ocupată.
Din probatoriul administrat în speță și prin raportare la condițiile specifice și limitele trasate de soluționarea unei cereri de ordonanță președințiale și obiectul propriu-zis care vizează sistarea lucrărilor de construcție realizate de către pârâți, instanța a reținut că pârâții M. V. și M. S. au declanșat lucrările de construire ale unei anexe gospodărești în regim D+P pe imobilul teren înscris în CF 2.
T. nr. top 33 și conform Autorizației de construire nr. 26/_ și a documentației tehnice întocmite.
Astfel în toamna anului 2012 cei doi soți pârâți M. V. și S. au procedat la edificarea acestei construcții de natură anexă și conform concluziilor reținute de către instanță atât prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și din ansamblul probatoriu administrat practic această construcție este finalizată cu excepția racordului privind alimentarea la rețeaua de încălzire centralizată a casei pentru sistemul de încălzire al anexei.
De asemenea s-a constatat că structura coșului amplasat în interiorul anexei gospodărești noi de natură bucătărie de vară reprezintă în stadiul în care se află în prezent o aerisire cu diametrul de aproximativ 15-20 cm și care are plecarea din beciul existent la demisolul construcției, cu continuarea spre nivelele următoare și ieșirea direct pe acoperiș.
Nu s-a observat prin verificările efectuate cu prilejul deplasării la fața locului amplasarea vreunei sobe la demisol și intenția de utilizare a acestui coș astfel amplasat în structura anexei pentru eliminarea reziduurilor de combustibil solid (lemn sau cărbune) sau de gaz.
În cuprinsul considerentelor din cererea de ordonanță președințială se evidențiază și aspecte privind distanța necorespunzătoare dintre construcția nouă a
pârâților în raport de anexa veche de pe terenul limitrof al antecesorilor reclamantei, cât și eventualul impact al amplasamentului acestor construcții noi în raport de linia de metă dintre imobilele terenuri învecinate, dar obiectul strict al ordonanței președințiale vizează doar sistarea lucrărilor de construcții, iar expunerile suplimentare nu constituie obiectul analizei instanței, existând modalitatea promovării unor alte cereri cu obiect specific sau invocarea chiar în cadrului dosarului de fond promovat și prin prisma petitelor anterior expuse și care constituie obiectul acțiunii principale și al acțiunii reconvenționale din acest dosar.
Mai mult și documentația tehnică întocmită de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Bistrița Năsăud și documentația aferentă reflectă aceeași concluzie reținută de către instanță, în sensul că respectivul coș constă în aerisirea de la beci și nu într-o eliminare a deșeurilor de fum, aspect care nu determină o consecință negativă în raport de anexa gospodărească (grajd edificat de 99 ani) existentă pe imobilul teren aparținând antecesorilor defuncți ai reclamantei.
În aceeași ordine de idei, s-a remarcat că într-o astfel de cerere de ordonanță președințială având ca obiect sistare lucrări de construcție, practica judiciară a considerat că pentru o justă soluționare a unor astfel de cereri trebuie considerată și situația de fapt din momentul judecării și nu numai aceea din momentul în care a fost introdusă cererea.
S-a apreciat că acest aspect este necesar, deoarece este posibil ca între aceste două momente temporale situația de fapt să se schimbe atât de mult, încât stabilirea sa de urgență să nu se mai poată realiza, ipoteză în care cererea de ordonanță președințială trebuie respinsă.
În acest context, nu discutăm și nu analizăm o ipoteză de demolare a construcției anexă efectuată care implică părerea unui expert, concluzia unui organ specializat, iar prin prisma acestui aspect excepția inadmisibilității cererii invocate de către pârâți prin notele de ședință (f. 50) generează practic o confuzie între sistarea lucrărilor de construcții ce poate constitui obiect al unei cereri de ordonanță președințială și pe de altă parte suspendarea lucrărilor de construcții care poate fi obiect al unei proceduri de contencios administrativ.
În concret nu există similitudine între cele două obiecte care comportă o reglementare juridică distinctă și proceduri speciale astfel încât excepția inadmisibilității prin acest raționament devine nejustificată.
Deoarece în speță s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei instanța a apreciat prin analiza pieselor dosarului de fond care poate conferi valențe pentru pipăirea aparenței de drept că această excepție nu este întemeiată, existând corespondență între persoana reclamantei B. L. și eventualul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție și prin efectul partajului judiciar solicitat și cu ipoteza de atribuire exclusiv sau în stare de coproprietate a imobilelor în litigiu în lotul acestei copartajante.
Astfel în mod cert în speță reclamanta are calitate procesuală activă deoarece există identitatea între persoana reclamantei și persoana prezumată ca titular al dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății (și prin raportare la dosarul de fond care impune tranșarea situației litigioase).
Verificând circumstanțele și cerințele speciale pe care le reclamă o atare cerere în materia ordonanței președințiale instanța a apreciat că acestea nu se regăsesc în speță.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, cererea trebuie examinată prin prisma condițiilor prevăzute de acest text de lege.
Prima condiție prevăzută de textul de lege invocat este păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. În speță nu poate fi antrenată această cerință, deoarece așa cum am evidențiat, în dosarul de fond nr._ al Judecătoriei Năsăud, se va analiza și stabilirea liniei de metă dintre cele două proprietăți limitrofe și în baza unei probe tehnice de specialitate, astfel încât nu se pierde nici un drept, care să justifice admiterea acestei cereri.
Cea de-a doua condiție vizează prevenirea unei pagube iminente. Și sub acest aspect s-a relevat că, în speță nu se cauzează nicio pagubă reală, virtuală sau iminentă, în contextul în care concluziile instanței rezidă în faptul că acel coș nu este utilizat pentru eliminarea rezidurilor, ci în stadiul actual reprezintă doar o ipoteză de aerisire și mai mult s-a obținut autorizația de construire care a permis edificarea acestei anexe, iar concluziile organelor de specialitate la sesizarea efectuată au confirmat aceste statuări, precum și absența unui impediment sau a unui pericol de incendiu.
Cea de-a treia condiție din textul de lege evidențiat rezidă în înlăturarea unei piedici care s-ar ivi cu prilejul executării. Deoarece și în dosarul de fond există și un petit de obligație de a face, prin desființarea lucrărilor care ar afecta construcția de pe terenul antecesorilor reclamantei sau cu impact asupra liniei de metă, în ipoteza afirmativă se va putea dispune cu privire la această măsură care atrage conotația de caracter definitiv și contravine caracterului vremelnic specific cererii de ordonanță președințială și chiar cu un impact asupra elementului specific în materie de neprejudecare fond.
În aceeași analiză și pentru pipăirea fondului litigiului și reținerea unei aparențe de drept, s-ar fi impus concluzia certă că acel coș este realizat pentru eliminarea rezidurilor de combustibil ar fi presupus existența unei sobe sau a unui racord la o sursă directă de încălzire și amplasată fie în beci, fie la nivelul superior al anexei, dar starea de facto și percepția acesteia a fost redată anterior de către instanță și au fost exprimate și considerentele de anihilare ale susținerilor reclamantei.
În privința modalității de suprapunere a acoperișurilor dintre imobilele construcții ale părților și cu impact asupra zidurilor acestora și chiar cu tendință de infiltrare a picurușului streșinilor, s-a apreciat că acest aspect nu constituie obiectul cererii promovate și evident o analiză concisă ar impune atât verificarea unor constatări și concluzii tehnice, cât și modalitatea de amplasare a construcțiilor, a documentației tehnice aferente pentru fiecare construcție și care poate conține aprobările organelor emitente abilitate și implicit planurile de situație și schițele aferente (dar tot cu o valență pentru o chestiune de fond) și în raport de linia de metă.
Raportat la această stare de fapt instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru operarea prevederilor art. 581 și următoarele Cod procedură civilă, sens în care a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
În privința excepțiilor invocate în cauză și prin raportare la considerentele expuse în detaliu instanța a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a
excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respectiv ca nefondată a excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.
În temeiul dispozițiilor art. 274, art. 277 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe reclamanta B. L. să le plătească pârâților M. V. și M. S. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și care constau în contravaloare onorariu avocat conform chitanței justificative anexate și reținând culpa procesuală a reclamantei.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum s-a formulat.
În motivare s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece acțiunea întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, iar împrejurarea că pe parcursul soluționării cauzei pârâții au terminat edificarea construcțiilor a căror sitare a cerut-o reclamanta, nu îi este imputabil acesteia din urmă și nu poate constitui temei al respingerii cererii.
S-a învederat că probele administrate în cauză, inclusiv cercetarea la fața locului atestă întru-totul susținerile reclamantei și trebuie să stea la baza admiterii cererii.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare însă și-au angajat apărător în cauză, care s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din 16 mai 2013, la care instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului.
Deliberând asupra excepției invocate, tribunalul constată următoarele:
În baza art. 11 alin.1 coroborat cu art. 1 alin.1 lit.b din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 alin.1 teza a II-a din OG nr. 32/1995, cu modificările și completările ulterioare în sarcina recurentei s-a stabilit obligația achitării unei taxe judiciare de timbru de 5 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, fiind citată cu această mențiune, cu precizarea sancțiunii aferente în caz de neconformare, conform dovezii de înmânare a citației aflată la fila nr.13 din dosar, ce i-a fost înmânată personal.
Obligația achitării taxei judiciare de timbru este una cu caracter anticipat, conform art. 20 alin.1 din Legea 146/1997, modificată, iar reclamanta recurentă nu a înțeles să și-o îndeplinească, astfel că în speță devin incidente prevederile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Drept consecință, tribunalul în baza dispoziției evocate va anula recursul ca netimbrat.
Constatând că recurenta se află în culpă procesuală ,în temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul o va obliga să plătească intimaților suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin plata onorariului avocațial, potrivit chitanței aflate la fila 21 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. L. domiciliată în
T., str.P., nr.894, Județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile cu nr.517 din 7 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimaților M. V. și M. S. suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. | N. | C. | I. C. | H. | V. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond: P. A.T.
| ← Decizia civilă nr. 506/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 210/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
