Decizia civilă nr. 229/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/R/2013
Ședința publică din 24 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva deciziei civile nr. 476 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații B. V., M.
G. ȘI SC C. DE A. S. SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent M.
V., asistat de avocat Capătă Antoniu Domițian M., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâții intimați B. V. și M. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 23 ianuarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Se prezintă pentru pârâții intimații B. V. și M. G., domnul Kovacs Tiberiu, care arată că are un mandat de reprezentare, dat la instanța de fond și că a semnat întâmpinarea depusă la dosar în calitate de mandatar al pârâților intimați.
La întrebarea instanței, domnul Kovacs Tiberiu, arată că este membru în Baroul Constituțional și nu este rudă cu nici una dintre părți.
Curtea, pune în vedere domnului Kovacs Tiberiu că nu poate pune concluzii neavând nici un grad de rudenie cu părțile și neavând calitate de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului, solicitând reprezentantului recurentului ca în concluziile sale să arate dacă toate motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art.
304 Cod proc.civ., sau dacă există motive care privesc și aspecte de netemeinicie a hotărârii.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în temeiul art. 312 C.proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., să admită recursul și rejudecând cauză, să se modifice în totalitate hotărârea atacată, în sensul admiterii apelului, cu consecința obligării intimaților la plata unor daune morale în cuantum de 5000 euro în echivalent la cursul BNR din ziua plății, cu cheltuieli de judecată doar pentru fond.
Apreciază că soluțiile pronunțate de ambele instanțe contravin dispozițiilor prevăzute de art. 998 și art. 999 din C.civ. coroborate cu practica CEDO care instituie obligația pentru partea care solicită acordarea
daunelor morale să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorilor, ceea ce evident în speța de față aceste aspecte le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Apreciază că toate motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Pârâta intimată B. V. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat M. G., solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13532/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamantului M. V., invocată de pârâții B. V. și M.
G. .
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții B. V. și M. G. și în consecință, au fost obligați pârâții la reluarea furnizării apei curente la imobilul reclamantului din C. -N. str. K. nr. 52 ap. 1. A fost respins restul pretențiilor cu privire la obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâții B. V. și M. G., în contradictoriu cu pârâta C. de A.
S. SA și reclamantul M. V., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, pentru cererea de obligare la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta și a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâții B. V. și M. G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de A. S. și reclamantul M. V., ca inadmisibilită pentru cererile în constatare .
A fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâții B. V. și M. G., în contradictoriu cu pârâta Companiei de A. S. și reclamantul M. V. ca neîntemeiată, pentru cererea de obligare la despăgubiri.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea din data de_, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților reconvenționali în a solicita obligarea Companiei de A. S. și a pârâtului reconvențional de a încheia contract de furnizare a apei, pârâții nefiind titularii dreptului în raportul juridic dedus judecății, cererea reconvențională privind obligarea pârâtului
M. V. să procedeze la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta SC C. DE A. SA va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța a admis excepția inadmisibilității cererilor în constatare față de disp. art. 111 Cod proc.civ., raportat la împrejurarea că există o acțiune în realizare la îndemâna părților, nu o acțiune în constatare, caz în care oricum nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt, ci se pot formula cereri cu privire la existența sau inexistența unui drept, prin urmare, cererea de a se constata că pârâtul M. V. nu deține contract de furnizare a apei potabile pentru locuința sa și de a se constata că pârâtul M. V. a procedat la conectarea ilegală la sursa de apă, vor fi respinse ca inadmisibile pe calea acțiunii în constatare.
Instanța a reținut că în privința cererii formulată de pârâta B. V., privind obligarea Companiei de A. la depunerea contractului de furnizare a apei potabile împreună cu documentația tehnică aferentă pentru pârâtul M.
V., s-a precizat că se susține ca cerere în probațiune.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că printre condițiile de exercitare a acțiunii civile se numără și calitatea procesuală, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Atât la formularea acțiunii, cât și pe parcursul judecății, reclamantul este obligat să facă dovada calității procesuale active.
Instanța a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză raportat la împrejurarea că a făcut dovada că este proprietarul locului de consum în privința căruia se susține că a fost sistată furnizarea apei curente. Prin urmare, excepția invocată a fost respinsă.
Prin sentința civila nr. 5060/_ pronunțata de Judecătoria Cluj- Napoca in dosarul nr._ a fost admisa acțiunea civila formulata de reclamantul M. V. in contradictoriu cu pârâții din prezenta cauza si s-a dispus sistarea parțiala a stării de coproprietate asupra contracției existente pe terenul înscris in CF nr. 22498 C. -N. in natura, prin formarea a doua unități locative.
Prin ordonanța președințială nr. 8400/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, au fost obligați pârâții B.
V. si M. G. sa reia furnizarea de apa curenta către reclamantul M.
V., sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la soluționarea irevocabila a acțiunii civile ce face obiectul
prezentului dosar. In considerentele ordonanței s-a reținut ca cei doi pârâți au sistat furnizarea de apa către intimatul M. V. (motivat de neachitarea facturilor emise pentru plata apei furnizate), lipsind astfel intimatul de apa curenta, adică de o utilitate esențială pentru desfășurarea unei vieți decente. Recursul declarat împotriva ordonanței președințiale menționate a fost respins prin decizia civila nr.670/_ pronunțata de Tribunalul Cluj.
Instanța a reținut că reclamantul și pârâții au proprietăți învecinate, rezultate din sistarea indiviziunii asupra unei proprietăți, iar branșamentul de apă ce alimentează cele două proprietăți se află pe terenul pârâților, singurii care au acces la robinetul care închide și deschide racordarea la apă. Această împrejurare rezultă atât din înscrisurile de la dosar cât și din recunoașterile pârâților la interogatoriu.
Reclamantul a făcut dovada că a întreprins demersuri pentru realizarea unui branșament separat pentru proprietatea sa, așa cum rezultă și din adresa de la fila 28 emisă de SC C. de A. SA, iar martorul D. ciu
I., vecin cu imobilele părților, a declarat că reclamantul, motivând că pârâții au sistat furnizarea cu apă curentă la proprietatea acestuia, s-a aprovizionat cu apă de pe proprietatea martorului, cu permisiunea acestuia din urmă.
În cauză s-a dovedit că pârâții au sistat furnizarea cu apă curentă după cum o și recunosc, invocând neplata consumului de apă de către pârât.
Pârâții nu au produs vreo probă în sensul celor afirmate prin cererea reconvențională și nici nu s-a făcut dovada că au notificat sau formulat vreo cerere în pretenții cu privire la contravaloarea consumului, condiții în care nu se justifică întreruperea furnizării unei utilități esențiale cum este apa curentă, astfel că atitudinea lor apare ca exercitare abuzivă a drepturilor lor. Pe de altă parte instanța a reținut că nici reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative pentru acoperirea prejudiciului
moral cauzat prin fapta pârâților de a opri furnizarea cu apă curentă. Aceasta, în condițiile în care pentru reglementarea situației, toate părțile trebuie să-și dea concursul, iar reclamantul nu a dovedit prejudiciul și întinderea lui.
Daunele morale au fost apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta culpabilă. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanța a respins cererea reconvențională de obligare a reclamantului - pârât reconvențional la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 476/A/_ a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 13532/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj- Napoca, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că o mare parte din memoriul cuprinzând motivele de apel, mai exact actele cuprinse în paginile 4-6, constituie motive în susținerea primului petit, având ca obiect obligarea pârâților la reluarea furnizării apei. Având în vedere că acest petit a fost admis, criticile sunt lipsite de obiect, ori din cuprinsul sentinței rezultă indiscutabil împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra cererii legate de obligarea pârâților la furnizarea apei in locuința reclamantului.
Chiar dacă prima critică ar fi fost găsită întemeiată, nu s-ar fi impus anularea sentinței in privința întregii soluții dată de instanță acțiunii reclamantului, ci doar in privința soluției dată petitului al doilea.
În ce privește critica dată soluției având ca obiect daunele morale, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Instanța a reținut corect împrejurarea că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit, căci pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficientă dovedirea existenței unui prejudiciu. ci și întinerea acestuia.
Chiar și prejudiciile morale trebuie probate, nefiind suficient pentru a dispune obligarea la 5000 euro despăgubiri, cât pretinde reclamantul, bazat exclusiv pe prezumția că în general lipsa apei creează disconfort.
Sub acest aspect, reclamantul trebuia să probeze de exemplu ce cantitate de apă folosea anterior sistării furnizării apei, ce activități consumatoare de apă avea, ce cantitate de apă aducea de la martorul D. ciu
I., cu ce frecvență.
În plus, fără a nega comportamentul abuziv al pârâților, reținut deja in sentință, și reclamantul avea posibilitatea să rezolve mult mai devreme situația lipsei de apă, prin realizarea unui branșament separat de apă separat, care să asigure furnizarea apei in locuința sa, cu contor separat de cel al pârâților.
Împrejurarea că a făcut primele demersuri in acest sens abia in iunie 2011, duce la concluzia că situația cu care s-a confruntat nu i-a cauzat atâta disconfort pe cât pretinde. Aceste demersuri sau fost foarte neconvingătoare, și au constat în aprobarea unei separări de branșament.
Din cuprinsul adresei nr. 13809 din_ emisă de C. de A. S. instituția solicitată a comunicat că a emis solicitantului avizul de principiu nr. 13195 din_ .
Deși a primit acest acord de principiu pentru separarea de branșare, la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-a realizat branșarea separată a locuinței reclamantului.
Critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât instanța a analizat global îndreptățirea la cheltuieli de judecată a părții care a câștigat parțial litigiul. Raportat la întregul litigiu și la partea în care reclamantul a fost câștigător, instanța a apreciat că acesta este îndreptățit la suma de 2200 lei din totalul cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate. Nu este obligatoriu ca instanța să facă o defalcarea pe fiecare categorie a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului, cu consecința obligării pârâților la plata daunelor mortale în cuantum de 5000 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurentul a arătat că în cauză este vorba de un prejudiciu moral constând în afectarea standardului său de viață și a familiei sale, umilința la care a fost supus el și familia lui ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de pârâți și nu în ultimul rând în efortul fizic suplimentar pe care l-a depus pentru a-și asigura apa potabilă necesară trebuințelor familiei și gospodăriei lui.
În ce privește întinderea prejudiciului, recurentul a arătat că acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, dar instanța urmează să-l aprecieze în așa fel încât suma acordată să constituie o satisfacție echitabilă.
Recurentul a mai arătat că prin probele administrate în cauză declarația martorului D. ciu I., actele depuse la dosarul cauzei la fila 108, a dovedit producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorilor, motiv pentru care instanțele de fond în mod greșit au respins ca nedovedit în ceea ce privește prejudiciul suferit și întinderea acestuia, capătul de acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor morale.
În finalul declarației de recurs reprezentantul recurentului a arătat că soluțiile pronunțate de instanța de fond și apel contravin dispozițiilor art. 998-999 C. civi coroborate cu practica C.E.D.O., care instituie obligația pentru partea care solicită acordarea daunelor morale să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorilor, ceea ce în speță s-a demonstrat prin scriptele care se găsesc la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea obținerii unui prejudiciu, că nimeni nu poate invoca în apărare acte normative străine de relația socială ce face obiectul cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.
312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În speță obiectul acțiunii l-a constituit obligarea pârâtului la reluarea furnizări apei curente la imobilul proprietatea reclamanților situat în C. -N. str. K. nr. 52 apartamentul 1, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii și la plata daunelor morale.
Primul capăt al acțiunii a fost admis, reținându-se că s-a dovedit faptul că pârâții au sistat furnizarea de apă curentă motivat pe faptul că
reclamanții nu au achitat contravaloarea consumului de apă aferent imobilului lor.
Recurentul susține că prin fapta lor pârâții i-au cauzat un prejudiciu morale, constând în afectarea standardului de viață prin lipsa apei curente și a efortului fizic, suplimentar pe care l-a depus pentru a asigura apa potabilă necesară gospodăriei sale.
În principiu, abuzul de drept apare atunci când titularul unui drept subiectiv îl exercită cu rea credință pentru a vătăma pe cineva. Abuzul de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil, iar răspunderea civilă se soluționează după regulile acestuia, presupunând întrunirea cumulativă a condițiilor derivate din interpretarea art. 998 - 999 C. civil, adică existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției, care în cazul abuzului de drept, poate fi doar în forma intenției.
În concret, prin raportare la datele din cauză, legal a considerat tribunalul că o rezolvare favorabilă a cererii reclamantului impune verificarea acestor condiții. Astfel s-a constatat că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit, pe care nu l-a indicat concret, iar în ce privește fapta ilicită, care trebuie să fie săvârșită cu rea voință, s-a reținut că sistarea apei curente de către pârât s-a făcut, fără a nega comportamentul abuziv al acestuia, urmare faptului că reclamantul nu și- a plătit contravaloarea consumului de apă aferent gospodăriei sale.
Nu în ultimul rând, în continuarea verificării acelorași condiții, instanța a mai reținut că reclamantul avea posibilitatea să rezolve problema lipsei de apă în condițiile în care C. de A. S. i-a comunicat avizul de principiu, încă din data de 9 iunie 2011, dar reclamantul nu a
făcut nici un demers pentru a realiza branșarea separată a locuinței sale la conducta de apă.
Nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensație bănească, ci numai acela de o anumită gravitate, în condițiile faptului prejudiciabil. Trebuie, așadar, să existe indicii referitoare la existența prejudiciului care să permită judecătorului să aprecieze valoarea daunelor, declarația martorului
D. ciu I., invocată de recurent, nefiind edificatoare în acest sens.
În concluzia celor reținute, curtea constată că hotărârea instanței de apel este legală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile, motiv pentru care, în baza art. 304 pct.9 și art. 312 alin.
1 Cod proc.civ., va respinge recursul reclamantului.
M. ivele de recurs care privesc temeinicia deciziei atacate, respectiv cele privind aprecierea probelor administrate în cauză și modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate,
(declarația martorului D. ciu I., a scriptelor depuse la dosar), nu mai pot fi analizate de instanța de recurs în condițiile în care art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. a fost abrogat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva deciziei civile nr. 476 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: C. V. Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 562/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 369/2013. Obligatie de a face → |
|---|
