Decizia civilă nr. 27/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. -I. T.
Judecător: M. O. -S. Grefier: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de apelant G. T. sentinței civile nr. 15769/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. Z. J., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, apelantul a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise, iar la data de_, intimatul a depus, de asemenea, la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civila nr.15769/2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamantul G. T. , în contradictoriu cu pârâtul S. Z. , a fost obligată pârâtul să predea reclamantului documentele autoturismului marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare _
, în original în vederea radierii.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de impozit pe mijloc de transport ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat "Contract de vânzare-cumpărare";, încheiat între părțile litigante la data de_, reclamantul a vândut pârâtului autoturismul marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare_, prețul fiind stabilit la suma de 2.450 lei.
Dreptul de proprietate al reclamantului-vânzător asupra autoturismului litigios este atestat de fișa de înmatriculare (filele 43-44) și confirmat de relațiile furnizate de S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului Judetului C. prin adresa nr. 82506/_ (fila 46).
Instanța a acordat valoare probatorie înscrisului sub semnătură privată mai sus menționat, în temeiul art. 1176 și art. 1177 alin.1 C.civ, pârâtul netăgăduind conținutul acestui act și nici apartenența semnăturii.
Totodată, instanța reține că, în virtutea acordului de voință al părților (negotium juris), constatat prin intermediul înscrisului examinat în cauză, a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul pârâtului, conform art.1295 C.civ.
Desi a avut loc înstrăinarea autovehiculului menționat, partile nu au efectuat formalitățile legale în vederea radierii mașinii de pe numele reclamantului și înscrierii acesteia pe numele pârâtului, iar, așa cum rezulta din verificările efectuate în evidențele Primăriei municipiului C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale (fila36), reclamantul este cel care figurează în baza de date ca proprietar al autoturismului în cauza.
Instanta a retinut ca potrivit disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, radierea din evidenta a vehiculelor inregistrate, la trecerea acestora in proprietatea altei persoane, se face de catre autoritatea care a efectuat inregistrarea, la cererea proprietarului, in conditiile legii, conform art. 17 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatricularii, înregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
Conform art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din același act normativ, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate su nt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane ; radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(4).
Din analiza coroborată a textelor mentionate, reiese că proprietarul unui autovehicul înregistrat are obligația de a solicita radierea autoturismului în cazul în care înțelege să transmită proprietatea asupra acestuia către o altă perosană, radierea fiind de competența serviciului public comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a cărui rază de competență își are domiciliul proprietarul.
Chiar dacă reclamantul-vânzator nu mai dispune de actele necesare pentru radierea autovehiculului, deoarece le-a predat cumparatorului în urma înstrainarii acestuia, îi incumbă obligatia să se adreseze mai întâi organului competent să dispuna radierea, să facă dovada acestei solicitari,
iar în caz de refuz, sa se adreseze secției contencios administrativ competentă.
De asemenea, reclamantul beneficiază de posibilitatea de a obține în cadrul unei proceduri judiciare înaintea instanței obligarea pârâtului- cumpărător la predarea înscrisurilor necesare efectuării formalităților necesare radierii.
Astfel, în temeiul art. 969 C.civ. și art. 1073 C.civ., instanța a obligat pârâtul să predea reclamantului documentele autoturismului marca ARO, cu nr. de omologare AOAR130012I9205, nr. de identificare 0179573, cu nr. de înmatriculare_, în original în vederea radierii.
Privitor la cel de-al doilea capat de cerere, instanța a reținut ca potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamatul figurează în evidențele Direcție Taxe și Impozite Locale cu două mijloace de transport, dintre care pentru unul din ele, respectiv pentru mijlocul de transport Tractor identificat la fila 36 beneficiază de scutire de impozit.
Este de necontestat împrejurarea că din momentul înstrăinării autoturismului marca Aro, pârâtul avea obligația de a suporta toate cheltuielile legate de acesta, inclusiv a impozitului pe mijlocul de transport, independent de împrejurarea că nu fuseseră efectuate formalitățile radierii și înscrierii ulterioare pe numele noului proprietar.
La fel cum în situația în care reclamantul ar fi dovedit plata acestui impozit, ar fi fost în drept să ceară și să primească, în temeiul gestiunii de afaceri, sumele avansate cu acest titlu.
În cauza de față, reclamantul este scutit de impozitul aferent autoturismului în discuție.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de impozit pe mijloc de transport ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 15769/2012 pronunțată în dosar nr._ a declarat recurs pârâtul G. T. solicitand a se constata că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului; nu a ținut seama de cererile pe care le-a formulat, nici de conținutul procurii judiciare, în care se fac niște precizări. Totodată a arătat că nu s-a luat interogatoriul pârâtului așa cum a solicitat, în temeiul art. 218,220 C.pr.c. ; nu a fost luată în considerare cerera formulată în temeiul art. 220 ind. 1 C.pr.c. în sensul că interogatoriului propus de pârât să fie luat mandatarului reclamantului.
Instanța de fond a reținut greșit că reclamantul a refuzat să răspundă la interogatoriu, fără să aibă în vedere că acesta nu se poate deplasa din cauza vârstei, a sănătății.
Deși a solicitat a fi obligat pârâtul să încheie act autentic de vânzare- cumpărare sau hotărârea să țină locul unui astfel de act, s-a dispus ca pârâtul să predea reclamantului actele orginale a autoturismului ARO, în vederea radierii,ceea ce nu s-a solicitat.
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare, pârâtul și-a indicat altă adresă la care nu mai locuia, conștient fiind, că în acest fel reclamantul nu îl mai poate găsi. Nu a fost anunțat vânzătorul nici atunci când a accidentat autoturismul auto ARO dar nici nu a predat acest autoturism la REMAT. Tocmai pentru că deținea actele acestuia în original.
Solicită a se constata că pârâtul a refuzat să achite impozitul la care a fost obligat reclamantul de către serviciul de taxe și impozite, tocmai pentru faptul că, pârâtul s-a sustras de la îndeplinirea acesteiobligații .
În drept, a invocat art. 970,_, 1172, 1176 C.c.
Intimatul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare s-a arătat că urmare a precizării de acțiune depuse în fața primei instanțe la_, reclamantul a renunțat practic la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă, astfel încat instanța nu mai era ținută să îl soluționeze.
La termenul la care s-a încuviințat proba interogatoriului, reclamantul prin mandatar, cat și instanța, au adresat paratului întrebări la care acesta a răspuns.Reclamantul a fost cel care a dorit ca interogatoriul paratului să fie luat la termenul respectiv și nu a dorit să le prezinte la un alt termen în scris, astfel încat culpa îi aparține sub acest aspect.
La momentul încheierii contractului de vanzare-cumpărare, intimatul nu avea domiciliul în F. și ca atare, nu putea indica acel domiciliu.
După comunicarea hotărarii primei instanțe, intimatul a solicitat apelantului să se prezinte la biroul avocatului pentru a -i preda actele autoturismului, dar apelantul nu a dat curs cererii.
Analizând apelul declarat, în raport cu dispozițiile legale invocate,
T. ul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
În ce privește primul motiv de apel, tribunalul reține că acesta nu poate fi primit.
Astfel, prin precizarea de acțiune depusă la data de_ reclamantul apelant a solicitat instanței, să oblige paratul la prezentarea actelor originale ale autoturismului în vederea radierii acestuia, capăt de cerere în privința căruia prima instanță s-a pronunțat. Ca atare, au fost respectate prevederile art.129 al.ultim C.pr.civ., conform căruia "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.
Pe de altă parte, potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare- cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea unei alte formalități, cum ar fi aceea a autentificării contractului.
Ca atare, independent de împrejurarea că nu s-au efectuat formalitățile legale în vederea radierii autoturismului de pe numele apelantului și înscrierii lui pe numele intimatului, transferul dreptului de proprietate a operat la data întocmirii actului de vanzare-cumpărare sub semnătură privată.Ori, în aceste condiții, ar fi inadmisibilă solicitarea ca instanța să oblige pe parat la încheierea actului de vanzare-cumpărare în formă autentică, ori, ca hotărarea judecătorească să suplinească un astfel de act, neexistand nici un temei legal care să justifice o astfel de cerere. Practica judiciară admite posibilitatea ca o hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic notarial, dar în considerarea unei executări atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare ceea ce nu este cazul în speță.
Nu pot fi primite nici criticile apelantului referitoare la administrarea probei interogatoriului, în condițiile în care această probă, în ceea ce îl privește pe parat, a fost administrată la termenul la care a fost încuviințată, respectiv_, iar în ceea ce îl privește pe reclamant, s-a făcut aplicarea
prevederilor art.225 C.pr.civ. raportat la lipsa acestuia pentru termenul la care a fost citat la interogatoriu și în lipsa dovezilor care să ateste imposibilitatea sa de prezentare, tribunalul reținand că doar varsta înaintată a reclamantului, nu constituie, prin ea însăși, un astfel de temei.
T. ul apreciază ca fiind corectă și soluția în ce privește capătul de cerere referitor la obligarea paratului la plata impozitului pe autoturism.
Astfel, potrivit adresei nr.210120/_ emisă de Municipiul C. -N.
-Direcția de Impozite și Taxe Locale, apelantul, avand calitatea de veteran de răsboi, beneficiază de scutire de impozit pentru autovehiculul marca ARO.
În aceste condiții, el avea posibilitatea ca ulterior înstrăinării autovehiculului către intimat, să solicite scutirea de impozit pentru cel de-al doilea vehicul deținut, iar, în eventualitatea în care ar fi achitat sume cu titlu de impozit pentru autoturismul ARO, ar fi fost îndreptățit să solicite despăgubiri echivalente cu respectivele sume .
În speță însă, cum apelantul nu a dovedit plata impozitului aferent autotursimului marca ARO, nu este îndreptățit să primească suma echivalentă acestuia de la intimat.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentand onorariu avocațial (f.25).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. T. împotriva sentinței civile nr. 15769/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
D. -I. T.
Judecător,
M. O. -S.
Grefier,
L. M.
L.M. 17 Ianuarie 2013 Red./Dact.M.O.S./E.C.-_
| ← Încheierea civilă nr. 1151/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4419/2013. Obligatie de a face → |
|---|
