Decizia civilă nr. 314/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.314/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. A. Ana
J. ECĂTOR: B. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către pârâtul S. B., domiciliat în comuna S., nr.6, județul M., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului R. I., avocat D. u I., lipsă fiind apelantul S. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin registratura instanței, la data de_, o adresă din partea apelantului S. B., la care a anexat chitanța atestând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 74,3 lei și timbru judiciar în valoare de 3,5 lei.
Instanța constată că apelantul S. B. a solicitat generic proba testimonial, fără să indice numele și adresele martorilor.
Reprezentantul intimatului R. I., avocat D. u I. solicită decăderea apelantului din proba testimonială solicitată.
Instanța constată imposibilitatea administrării probei cu martori pentru că apelantul nu a indicat numele și adresele martorilor și nici teza probatorie.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului R. I., avocat D. u I. solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Constată că prin Sentința Civilă nr. 4793 din 25 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul R. I. împotriva pârâtului S. B., acesta fiind obligat să se
prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în vederea efectuării operațiunii de transcriere a autovehiculului marca M. des Benz E 300D cu nr. de înmatriculare_, nr de identificare WDB1241311C053469, serie motor 10001979, pe numele său în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, urmând ca, în caz de neconformare a pârâtului S. B., transcrierea autovehiculului pe numele său și radierea de pe numele reclamantului să se realizeze în baza hotărârii.
Pârâtul S. B. a fost obligat să plătească reclamantului R. I. suma de 2581 lei reprezentând impozit pentru autovehicul pentru perioada_ -_ și suma de 151,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, radierea din circulație a autoturismului Marca M. des 300 cu numărul de înmatriculare_ ; obligarea pârâtului la plata impozitului anual aferent autoturismului Marca M. des 300 cu numărul de înmatriculare_, începând cu data de_, data vânzării autoturismului, până la zi, cu cheltuieli de judecată, învederând că la data de_ i-a vândut pârâtului autoturismul menționat.
Deoarece pârâtul era o persoană cunoscută, nu au încheiat un contract de vânzare cumpărare, pârâtul promițându-i că se vor vedea în cursul săptămânii care urma pentru a trece autoturismul pe numele său.
Reclamantul a arătat că l-a contactat pe pârât pentru a perfecta și încheia contractul de vânzare cumpărare, însă pârâtul i-a comunicat verbal că nu îl mai interesează și că oricum dorește să înstrăineze mai departe autoturismul și ca atare, a fost nevoit să plătească impozitul pentru autoturism, deși nu îl mai folosește din luna martie 2012.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1516, art 1518 art 1528 și art 1531 Cod civil.
Analizând cererea formulată prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile prima instanță a reținut că în luna martie 2012 între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care s-a transmis către pârât dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca M. des Benz E300D cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WDB1241311C053469, act recunoscut de pârât la interogatoriu.
Pârâtul a arătat că între părți nu s-a încheiat un înscris în care să fie materializat acordul părților, dar a achitat integral prețul ziua realizării acordului de voință și i s-a predat autovehiculul. Au existat și discuții/întâlniri în vederea efectuării transcrierii autovehiculului pe numele pârâtului, dar din motive imputabile ambelor părți nu s-a putut realiza transcrierea (f. 21).
Prima instanță a reținut că dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă (art. 1178 cod civil), contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților, în cazul contractului de vânzare cumpărare a unui autovehicul folosit nefiind necesar ca acordul de voințe să fie materializat într-un înscris.
Autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WDB1241311C053469 este înscris în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor pe numele reclamantului R. I., CNP 1., de la data de 09 aprilie 2013 (f. 29).
În luna martie 2012 reclamantul a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca M. des cu nr. de înmatriculare _
, nr de identificare WDB1241311C053469.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, radierea și respectiv înmatricularea în circulație a autovehiculelor se realizează în baza contractului tip de vânzare-cumpărare încheiat la organele de poliție. Aceste formalități nu afectează însă caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, cumpărătorul, în calitate de proprietar, este obligat în temeiul art. 11 alin.1-4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, să ceară înmatricularea pe numele său prin transcrierea în evidențele autorității competente a transmiterii ulterioare a dreptului de proprietate asupra vehiculului. Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
Potrivit art. 6 alin 3 din Ordinul 1501/2006 înmatricularea permanentă este continuă, în sensul că de la admiterea în circulație în România și până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul, acesta este înscris permanent în registrul național al vehiculelor înmatriculate, pe numele proprietarului sau, după caz, al proprietarilor succesivi.
Art.8 din O. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor prevede documentele necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, iar transcrierea trebuie solicitată de noul proprietar.
Față de prevederile legale menționate prima instanță a obligat pârâtul să se prezinte împreună cu reclamantul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea efectuării procedurilor de radiere și înmatriculare pe numele noului proprietar, în caz contrar, radierea, respectiv înmatricularea, urmând a se face în baza prezentei hotărâri judecătorești.
În temeiul art. 261 Cod fiscal conform căruia orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport și reținând, pe baza comunicării Direcției Venituri din cadrul Municipiului B. M., că impozitul datorat pentru autovehicul aferent perioadei 14 martie 2012 - 03
aprilie 2013 este de 2581 lei, prima instanță a constatat că pârâtul datorează impozitul pentru autovehiculul cumpărat și l-a obligat să-i plătească reclamantului suma de 2581 lei reprezentând impozit pentru autovehicul.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod proc. civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 151,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru, timbru judiciar).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. B. solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
A învederat apelantul că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut deoarece reclamantul a solicitat radierea autoturismului din circulație, iar instanța a dispus transcrierea autoturismului pe numele pârâtului, deși nu a fost investită în acest sens.
Mai mult, între părți nu a existat contract scris sau un început de dovadă scrisă din care să rezulte elementele esențiale ale unui contract de vânzare cumpărare și transferul dreptului de proprietate.
Intimatul R. I., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul este nefondat.
Pentru a caracteriza corect cererea formulată, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic la termenilor folosiți, ci după cel pe care partea a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și scopul urmărit prin introducerea cererii respective.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată în care reclamantul a arătat că, în ciuda diligențelor pe care le-a întreprins, nici până la data promovării acțiunii pârâtul nu a întocmit formalitățile de transcriere a autoturismului pe numele său, rezultă fără îndoială că reclamantul a urmărit și solicitat instanței
"radierea din circulație a autoturismului marca M. des cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WDB1241311C053469"; de pe numele său, în sensul transcrierii acestuia pe numele cumpărătorului și obligarea apelantului, în calitate de proprietar, la plata impozitului de 180 lei pe lună aferent proprietății acestui mijloc de transport de la momentul vânzării.
Ca atare, pronunțându-se în sensul obligării apelantului a realiza transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului sus menționat, prima instanță nu s-a pronunțat extra petita, ci a soluționat cererea în limitele în care a fost investită, identificând și calificând corect pretențiile reclamantului intimat.
Împrejurarea că între părți nu a existat contract scris sau un început de dovadă scrisă din care să rezulte elementele esențiale ale unui contract de vânzare cumpărare și transferul dreptului de proprietate este lipsită de relevanță, cât timp apelantul a recunoscut că a cumpărat de la intimatul reclamant autoturismul marca M. des cu nr. de înmatriculare_ în luna martie a anului 2012, că a achitat prețul și i s-a predat vehiculul, iar contractul de vânzare cumpărare al unui autovehicul este, așa cum a arătat și prima
instanță, un contract consensual, valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă.
Ca atare, raportat la prevederile art. 1178 și art. 1650 cod civil coroborate cu cele ale art. 1674 Cod civil conform cărora proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă, în mod corect a reținut prima instanță că intimatul i-a transmis apelantului dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca M. des cu nr. de înmatriculare _
, nr de identificare WDB1241311C053469 și că acestuia din urmă îi revine atât sarcina transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului pe numele său, cât și plata impozitului pe proprietatea mijlocului de transport începând din luna martie 2012.
Față de aceste considerente, T., în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul S. B. împotriva Sentinței Civile nr. 4793 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei B. M., pe care o va păstra.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, T. îl va obliga să-i plătească intimatului R. I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 115 din_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul S. B., domiciliat în localitatea
S. nr 6, județul M. împotriva Sentinței Civile nr. 4793 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei B. M., ca neîntemeiat.
Obligă pe apelant să-i plătească intimatului R. I., domiciliat în B. M., str. R. nr. 11A ap. 4 suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |
S. T. A. Ana G. | B. | Roman M. |
Red./Tenred./G.B./_ /4ex. Red./J. ecător la fond:A. R. A.
| ← Decizia civilă nr. 301/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 584/2013. Obligatie de a face → |
|---|
