Decizia civilă nr. 23/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R. IA
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 23/A/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. A B.
GREFIER: M. - E. P.
S-au luat în examinare apelurile declarate reclamantul C. I. și de pârâtul S.
R. prin M. B. -prin primar împotriva sentinței civile nr. 7384/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-apelant C. I.
, asistat de avocat Chiorean Grigore, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul-apelant S. R. prin M. B. -prin P. și pârâta-intimată E. F.
S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului-apelant C. I., avocat Chiorean Grigore, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantului-apelant C. I., avocat Chiorean Grigore, solicită respingerea apelului declarat de către pârâtul-apelant S. R. prin M. B. -prin
P. ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Arată că în baza dispozițiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului român doar suprafața de 238 mp. de teren, cu privire la care s-a dispus restituirea prin Ordinul prefectului nr. 189/2011, diferența de 810 mp. rămânând vechiului proprietar
M. Ileana, motiv pentru care s-a promovat prezenta acțiune în prestație tabulară. Arată că urmașa pârâtei M. Ileana a recunoscut actul încheiat de fosta proprietară, încasarea integrală a prețului, nu are nicio pretenție și a fost de acord cu admiterea acțiunii apelantului-reclamant C. I. .
Arată că apelantul C. I. a renunțat la apelul declarat, solicitând a se lua act de această renunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 7384/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții E. F. S. și S. R. prin M. B. prin primar și în consecință s-a constatat validitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în data de_, între numitul C. I. n, în calitate de promitent cumpărător și numita M. Ileana, în calitate de promitentă vânzătoare, având ca obiect terenul în suprafață de 1084 mp, înscris în CF 4493 B., nr. top. 666/2 și 667/2 hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de stat județean B. -Năsăud sub nr. 1712/1981, încheiat între numita M. Ileana, în calitate de vânzător și numitul C. I. n, în calitate de cumpărător, acesta din urmă a dobândit casa din B., str. Ion Minulescu nr. 13, construită din cărămidă, compusă dintr-o cameră, bucătărie și pivniță, înscrisă în CF nr. 4493 B., nr. top.
666/2, 667/2 și anexe gospodărești, bucătărie de vară și magazie, care urmau a se localiza în aceeași carte funciară, în baza contractului. În convenție a fost inserată o clauză potrivit căreia terenul aferent construcției trece în proprietatea S. ui, în temeiul art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, cu plata unei despăgubiri conform art. 11 din Decretul nr. 467/1979, cumpărătorului urmând a i se atribui în folosință, prin decizie administrativă, o suprafață de teren necesară, pe durata existenței construcțiilor, cu plata unei taxe anuale.
Părțile au convenit că prețul contractului a fost achitat și pentru suprafața grădinii înscrise în CF 4493 B., aspect confirmat prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract, depus la fila 69, semnat de numita M. Ileana, în calitate de vânzător și numitul C. I. n, în calitate de cumpărător.
Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea 58/1974, "în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri";. Astfel, prin Decizia nr. 266/_ a Consiliului popular al municipiului B., terenul în suprafață de 238 mp aferent construcțiilor înstrăinate a trecut în proprietatea statului român, cumpărătorului C. I. n atribuindu-i-se un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra unei suprafețe de 100 mp. Potrivit art. 3 din decizia menționată, aceasta a servit ca titlu pentru înscrierea în CF 4493 B. a drepturilor descrise anterior.
Sunt așadar lipsite de temei susținerile pârâtului statul român în sensul că întregul teren înscris în CF nr. 4493 B., în suprafață de 1.048 mp, ar fi trecut în proprietatea sa cu ocazia vânzării construcțiilor din str. Ion Minulescu nr. 13.
Instanța a reținut că la momentul vânzării acestor construcții, statul român a devenit proprietar tabular al terenului în suprafață de 238 mp, reconstituit ulterior, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, în favoarea reclamantului, prin Ordinul Prefectului județului B. -Năsăud nr. 189/2011, iar diferența de 810 mp a rămas înscrisă în cartea funciară pe numele lui M. Ileana.
Ori, tocmai această persoană, a recunoscut prin înscrisul depus de reclamant la fila 69 că prețul vânzării imobilului de la nr. 13 de pe str. Ion Minulescu include și întreaga grădină înscrisă în CF nr. 4493 B. .
Aspectele care rezultă din înscrisul menționat anterior sunt concordante cu declarațiile martorelor Munte P. M. și M. Angela, care au arătat că părinții reclamantului au cumpărat imobilele construcții și teren în litigiu, în anul 1981 și au locuit la adresa respectivă, până la momentul decesului. De asemenea, vânzarea întregului teren odată cu construcțiile este confirmată și de pârâta E. F. S., moștenitoarea vânzătoarei M. Ileana.
Prin urmare, convenția, deși nulă absolut ca și contract de vânzare-cumpărare apt să strămute dreptul de proprietate asupra terenului, datorită lipsei formei autentice, prevăzute imperativ de art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, a fost avută în vedere de instanță, în baza principiului conversiunii actelor juridice, ca și promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, aptă de a fi perfectată pe calea acțiunii în executarea silită atipică a obligației de a încheia un contract de vânzare-cumpărare autentificat de un notar public, conform dispozițiilor art. 1073 și 1077 din C. civ., art. 27 din Legea nr. 7/1996 și art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Instanța nu a dispus însă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate conform propunerii din tabelul de mișcare parcelară întocmit de expertul Talpoș M., de la fila 53, deoarece reclamantul nu a făcut dovada transferului în favoarea sa a dreptului de proprietate dobândit asupra terenului în litigiu de către antecesorul său, C.
I. n, astfel încât înscrierea urmează a fi solicită pe cale separată, în urma dezbaterii succesiunii defunctului C. I. n.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. 1, art. 5 din titlul X din Legea nr.
247/2005, art. 1073, art. 1077 C.civ. 1864, art. 27 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul și pârâtul S. român.
Prin recursul declarat reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii sub toate aspectele, deci inclusiv în privința
rectificării suprafeței la cea real măsurată și intabulării dreptului de proprietate al reclamantului.
În motivare s-a arătat că albia râului B. s-a regularizat și suprafața reală este mai mică decât cea intabulată, motiv pentru care reclamantul a solicitat intabularea doar pentru suprafața reală, cu consecința rectificării suprafeței în sensul reducerii acesteia.
Soluția de nerectificare a suprafeței la cea reală deși este cerută și chiar în considerente se menționează că s-a solicitat intabularea doar pentru circa 400 mp. cât se va determina de expert nu a fost analizată de instanță .
În mod greșit s-a respins cererea de intabulare câtă vreme reclamantul a cerut-o și este singurul moștenitor. Oricum dacă ar mai exista alți moștenitori și câtă vreme nu au fost împrocesuați nu ar produce efecte față de aceștia.
Ca atare, s-a arătat că s-a încălcat principiul disponibilității. În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Prin recursul declarat pârâtul S. român a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefiind întemeiată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit înscrierile din CF 4493
B. și prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit colii evolutive CF. 4493 B., asupra terenului de sub nr. de ordine A+1 se intabulează dreptul de proprietate în favoarea statului român (B.12). Se poate lesne observa că imobilul de sub A+1 are suprafața de 810 mp., tocmai suprafața despre care prima instanță a reținut că a rămas în proprietatea vânzătoarei M. Ileana.
Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, întreaga suprafață de teren înscrisă în CF 4493 B. de 1048 mp. a fost preluată de către statul român în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Prin atribuirea realizată prin ordinul prefectului, reclamantul a beneficiat de prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 pentru suprafața de 238 mp., o suprafață mult mai mare decât cea atribuită în folosință.
Potrivit prevederilor art. 36 (3) din Legea nr. 18/1991, "terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor";.
Atâta timp cât reclamantul este titularul dreptului de proprietate prin atribuire, a beneficiat deja de prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, este neîntemeiată cererea de constatare a dobândirii în proprietate a încă unei suprafețe de teren, în fapt urmărindu- se dobândirea întregului teren înscris în CF 4493. Nu se poate pune semnul egal între terenul aferent unei construcții și întreg terenul înscris în C.F. Dacă petentul a fost nemulțumit de suprafața atribuită prin Ordinul nr. 189/2011, trebuia să uzeze de căile legale avute la dispoziție la acel moment.
Având în vedere aceste aspecte, chiar dacă atribuirea în proprietate a fost pentru o suprafață mai generoasă decât cea dobândită în folosință în anul 1981, este evident că cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate și pentru diferența de 810 mp. este nejustificată.
Mai mult, în practica Î.C.C.J. în litigii având ca obiect titularul dreptului de proprietate asupra terenului preluat de către statul român în temeiul Legii nr. 58/1974 s-a stabilit că titular al dreptului de proprietate este vânzătorul și nu dobânditorul construcției, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestuia, iar vânzătorul ar fi putut formula cerere de retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001 privind imobilele preluate abuziv de către statul român (decizia civilă nr. 7315/2007).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 36 din Legea 18/1991, republicată, prevederile Legii nr. 58/1974.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de reclamantul recurent la data de 7 ianuarie 2013 (f. 13) s-a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu motivarea că la stat a trecut doar suprafața de 238 m.p. aferentă construcțiilor. S. român devenea
proprietar în baza deciziei fostului consiliu popular. Or, decizia se referă la suprafața de 238 m.p.
Întrucât diferența a rămas în proprietatea numitei M. Ileana, aceasta avea posibilitatea legală de a întocmi antecontractul de vânzare-cumpărare. Cei 100 m.p. atribuiți în folosință au fost din suprafața de 238 m.p.
Prin notele de ședință depuse de reclamantul recurent la data de_ (f. 25) s-a arătat că la data de 5 octombrie 1981 s-a încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare între cumpărătorul C. I. n, în prezent decedat și vânzătoarea M. Ileana, decedată și ea în prezent.
Pentru că terenul nu putea fi înstrăinat părțile au încheiat un act sub semnătură privată în privința acestuia. Cu această ocazie s-a întocmit și un plan de situație al imobilelor construcție, din memoriul justificativ întocmit rezultând că terenul nu a format obiect al actului autentic de vânzare-cumpărare, iar la stat a trecut suprafața de 238 m.p.
Defuncta M. Ileana a deținut în proprietate suprafața de 1048 m.p.
Reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 238 m.p., prin ordin al prefectului. Restul suprafeței de 810 m.p. a rămas pe vechiul proprietar, așa cum atestă adresa nr. 3275/_ a Consiliului județean B. -Năsăud.
Operațiunea de trecere a terenului în proprietatea statului se făcea prin decizie a consiliului popular al județului. Or, din decizia depusă la dosar rezultă că în proprietatea statului a trecut suprafața de 238 m.p.
La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2013 reclamantul recurent personal a învederat instanței că renunță la judecarea recursului său.
La data de 6 februarie 2013 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, având în vedere valoarea obiectului litigiului.
La momentul introducerii acțiunii, în baza dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 instanța de fond a apreciat valoarea reală a imobilelor la suma de 126.000 lei, valoare în funcție de care a stabilit taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorat (f. 1 verso dosar fond), neluând în considerare valoarea indicată de reclamant.
Această valoare stabilită de instanța de fond a fost acceptată de reclamant, care nu a contestat cuantumul taxei stabilită în sarcina sa, ci dimpotrivă a achitat-o până la termenele succesive acordate de instanță (f. 19, 24, 44 dosar fond).
Această valoare se apropie de cea declarată de reclamant în fața instanței de control judiciar. Astfel, conform reclamantului (f. 19 dosar apel), valoarea unui ar de teren este de 5000 euro, ceea ce înseamnă că valoarea suprafeței solicitate prin acțiune, de 810 m.p. s-ar ridica la suma de 40.500 euro, adică 174.555 lei (la cursul euro de la data introducerii acțiunii,_, comunicat de BNR).
Prin urmare, având în vedere că valoarea obiectului litigiului la momentul promovării acțiunii depășea suma de 100.000 lei, conform art. 282 C.proc.civ. raportat la art. 2821C.proc.civ, calea de atac este apelul și nu recursul.
Manifestarea de voință a reclamantului din data de 9 ianuarie 2013, de a renunța la calea de atac declarată împotriva hotărârii instanței de fond reprezintă un act de dispoziție al reclamantului, obligatoriu pentru instanța de judecată, care nu poate refuza să ia act de renunțarea părții la judecarea căii de atac. Aceasta întrucât, judecata nu se poate realiza decât la sesizarea celui interesat (nemo invitur agere cogitur), iar excepțiile trebuie să fie exprese și de strictă interpretare.
Având în vedere principiul disponibilității, care implică și dreptul părții de a deschide judecata, faptul că în intervalul de timp cuprins între data introducerii cererii de apel și momentul închiderii dezbaterilor, reclamantul apelant a înțeles să pună capăt judecății deschise de acesta în fața instanței de apel, că renunțarea la judecată îndeplinește toate cerințele de formă și a intervenit anterior intrării în dezbaterea fondului, astfel că nu se impune acordul celorlalte părți, tribunalul în temeiul art. 246 C.proc.civ. va lua act de renunțarea reclamantului apelant la judecarea apelului declarat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de pârât, precum și din oficiu, tribunalul reține că apelul declarat de pârât este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre nelegală, pentru motivele care se vor releva.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în executarea silită a unui antecontract de vânzare-cumpărare pretins încheiat la data de_ .
Acțiunea a fost admisă în baza unei copii a antecontractului de vânzare- cumpărare, care nu a fost certificată pentru conformitate cu originalul și fără prezentarea și examinarea actului original.
Soluția nu a pornit de la situația de carte funciară și nici nu a avut în vedere suprafața reală existentă în teren, atestată de expertul topograf, care arată că suprafața actuală este de 664 m.p. (f. 38, 53 dosar fond).
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
existența unui antecontract valabil încheiat;
dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun;
refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare;
partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract;
promitentul vânzător să fie proprietarul bunului;
promitentul cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Din cuprinsul colii evolutive de carte funciară (f. 7) rezultă că inițial construcțiile și întreg terenul de sub A+1, 2 au constituit proprietatea numitei M. Ileana, înscrisă la B8.
Sub A+1 topografic 666/2 sunt localizate construcțiile și terenul de 810 m.p., iar sub A+2 topografic 667/2 este localizat terenul de 238 m.p.
La data de_ construcțiile de sub A+1 trec la noii proprietari C. I. n și C. Ana, părinții reclamantului, fiind înscrise la B 10, 11, iar terenul de sub A+1 devine proprietate a statului român, înscrisă la B 12.
Ca atare, analiza acțiunii trebuia raportată la situația de carte funciară din momentul promovării acțiunii, situație neschimbată la data pronunțării sentinței atacate în prezentul cadru procesual.
Simpla analiză a colii de carte funciară relevă faptul că numita M. Ileana a fost radiată în întregime din cartea funciară odată cu trecerea construcțiilor și terenului la proprietarii de la B 10 - 12, că pârâtul statul român și-a înscris dreptul de proprietate pe terenul localizat sub A+1, adică exact pe terenul de 810 m.p. obiect al prezentului litigiu.
Prin urmare, la data introducerii acțiunii și la data pronunțării sentinței, statul român era proprietar de carte funciară asupra suprafeței de 810 m.p.
În aceste condiții, lipsește una din cerințele esențiale pentru admiterea acțiunii, aceea ca promitentul vânzător să fie proprietar actu al al bunului .
Este adevărat că între situația înscrisă în cartea funciară și decizia din 8 octombrie 1981 (f. 56 dosar fond) apare o neconcordanță în privința suprafeței trecute în favoarea statului, însă atât timp cât reclamantul nu a solicitat rectificarea situației de carte funciară, instanța nu poate nesocoti mențiunile din coala de carte funciară, care atestă fără putință de tăgadă proprietatea statului asupra terenului de 810 m.p. de sub A+1.
Numai în cadrul unei cereri de rectificare a situației tabulare se poate stabili dacă suprafața de 810 m.p. a trecut sau nu în proprietatea statului. Până la o viitoare rectificare instanța este datoare să pornească de la proprietatea înscrisă în cartea funciară.
La momentul promovării acțiunii,_, erau în vigoare prevederile art. 21 din Noul Cod Civil, conform cărora dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii; în cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.
Prin urmare, întrucât la momentul promovării acțiunii și pe tot parcursul judecății acesteia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 810 m.p. obiect al prezentului litigiu era înscris în cartea funciară în favoarea statului român, conform art. 21 NCC, dreptul se prezumă că există atât timp cât nu a fost radiat, titularul său fiind persoana înscrisă în cartea funciară.
Tribunalul nu poate reține îndeplinită nici condiția existenței unui antecontract valabil-încheiat și nici condiția dovedirii acestuia în condițiile dreptului comun.
Actul su b se mnătură privată prezentat instanței de control judiciar la termenul de judecată din data de 6 februarie 2013, ca reprezentând originalul copiei avută în vedere de instanța de fond, nu poate fi reținut ca valabil încheiat pentru următoarele considerente:
este realizat prin mijloace tehnice moderne de fotocopiere, lucru vizibil cu ochiul liber și dedus și din faptul că pe verso-ul actului nu este imprimată forma scrisului (dimpotrivă verso-ul actului este neted);
în cuprinsul său se indică prețul de 30 milioane lei în condițiile în care în actul autentic s-a prevăzut valoarea de 30.000 lei, în care suma de 30.000.000 lei la nivelul anului 1981 era o sumă extraordinară, salariul mediu în anul 1981 fiind de 2721 lei brut și 2340 lei net;
contractul este redactat cu ortografia inexistentă în anul 1981, folosindu-se scrierea cu litera â (vânzător, lângă, vândute), deși această ortografie s-a reintrodus de Academia R. ă prin vot în anul 1993;
semnăturile părților se suprapun perfect pe semnăturile aplicate pe contractul autentic de vânzare-cumpărare, fiind realizate prin copierea acestora. Utilizarea procedurii copierii se deduce de instanță din realizarea suprapunerii semnăturilor aplicate pe actul autentic și pe cel de pe înscrisul sub semnătură privată, constatându- se că pe înscrisul sub semnătură privată (prezentat ca fiind original) apare inclusiv punctul aflat pe actul autentic între cele două semnături.
În aceste condiții, tribunalul nu a putut reține actul prezentat de reclamantul apelant la termenul de judecată din data de 6 februarie 2013 ca fiind original.
Conform art. 139 C.proc.civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. În aceste condiții, în care lipsește originalul actului, copia depusă la dosar nu are nicio valoare, neputând fi luată în considerare.
Având în vedere pe de o parte că actul prezentat la 6 februarie 2013 nu este original, iar pe de altă parte că acest act sub semnătură privată conține o altă sumă decât cea indicată în actul autentic, este redactat cu altă ortografie decât cea existentă la data indicată ca fiind întocmit, conține semnături olografe neoriginale, realizate prin copiere de pe actul autentic, tribunalul nu poate reține ca valabil antecontractul depus la dosar.
Reținând că reclamantul a renunțat la apelul declarat, că potrivit colii de carte funciară promitentul vânzător nu este proprietar al terenului solicitat, că nu s-a solicitat rectificarea situației de carte funciară, că antecontractul prezentat nu poate fi apreciat ca valabil încheiat, tribunalul în baza art. 296 C.proc.civ. va lua act de renunțarea reclamantului apelant la judecata apelului său, va admite apelul declarat de pârât și în consecință va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților.
Reținând culpa procesuală a reclamantului apelant, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul îl va obliga să plătească pârâtului apelant suma de 54,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, justificate la filele 11, 12 din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtul S. român, prin M. B., prin primar împotriva sentinței civile nr. 7384/2012 pronunțată la 10 iulie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 10._, schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. , domiciliat în B., Aleea Ș. nr. 1, județul B. -Năsăud împotriva pârâților E. F. S. , domiciliată în B., P. G. nr. 94-100, bloc B, scara B2, apartament 202, sector 6 și S. român, prin M. B., prin primar, cu sediul în B., P. C. nr. 6, județul B. -Năsăud.
Ia act de renunțarea reclamantului C. I. la judecarea apelului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă apelantul C. I. să plătească apelantului S. român, prin M. B.
, prin primar suma de 54,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. | R. | -I. | B. M. | -E. | P. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 12 februarie 2013
judec. fond C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 387/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 979/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
