Decizia civilă nr. 503/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 503/A/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant P. C. B., împotriva Sentinței civile nr. 9323/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat P. T., intimat P. I., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s- au depus la dosar concluzii scrise din partea apelantului.
De asemenea se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimaților.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9323/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C.
, în contradictoriu cu pârâții P. T. și P. I. ; a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții P. T. și P. I., în contradictoriu cu reclamantul P. C. B. ; s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare certificat sub nr. 2/_, având ca obiect terenul în suprafața de 500 m.p. situat în C. -N., str. I. Iacob nr. 20, identificat în CF ind.
-N. nr. 2., cu nr. top. 21124/15 și nr. cadastral 7259/2; a fost obligat pârâtul reconvențional P. C. B. să achite reclamanților reconvenționali P. T.
, P. I. cheltuieli de judecata în cuantum de 2.069,56 lei taxa timbru și 5 lei timbru judiciar.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține:
Pârâții sunt proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafață de 500 m.p. situat din punct de vedere administrativ în C. -N. str. I. Iacob nr. 20, identificat în CF individuală 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., nr. top. 21124/15 și nr. cad. 7259/2, fapt ce rezultă din extrasul CF de la filele 9-11.
La data de_, sub nr. 2 la avocat Nueleanu Constantin R., reclamantul și pârâții încheie un antecontract de vânzare-cumpărarea pentru imobilul teren în suprafață de 500 m.p. situat din punct de vedere administrativ în C. -N. str. I. Iacob nr. 20, identificat în CF individuală 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., nr. top. 21124/15 și nr. cad. 7259/2. Prețul a fost stabilit la suma de
8.500 euro, din care 7.400 euro au fost achitați la o dată anterioară, iar suma de
1.000 euro se vor achita la data încheierii actului autentic.
La data de_, potrivit încheierii de certificare nr. 3752 a BNP Furdui H. Augustin pârâții au fost notificați să se prezinte în vederea încheierii actului în formă autentică, însă nu s-au prezentat în fața notarului.
Despre actul încheiat sub semnătură privată pârâții susțin că el ascunde un împrumut în sumă de 5.000 euro, pe care fiul acestora, urma să-l restituie cu dobândă, respectiv suma de 7.500 euro. Contractul de împrumut nu a fost încheiat în formă scrisă, în schimb, pentru garantarea lui, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru terenul litigios. Pretind, prin urmare, că nu a existat consimțământul lor la vânzare, dovadă fiind prețul mic al vânzării.
Pornind de la definiția simulației, în sensul că este acea operație juridică în care, printr-un act aparent public, nereal se creează o altă situație juridică decât cea stabilită printr-un act ascuns, secret, dar adevărat, se constata că, pentru a invoca existenta simulației, trebuie, în primul rând, să se dovedească existența concomitentă, între aceleași părți, a doua contracte, unul public aparent și altul secret, care corespunde voinței reale a părților și care anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public simulat. Mai este necesar, de altfel, ca actul secret să fie încheiat concomitent sau înainte de încheierea contractului aparent.
În prezenta cauză, reclamanții reconvenționali, invocând simulația, au arătat ca între aceștia și pârâtul reconvențional s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție reală imobiliara, pentru suma de 5.000 Euro, cu dobândă și cu restituirea acesteia la suma de 7.500 euro și ca, totodată, intre fiul acestora și pârâtul reconvențional s-a încheiat și un contract de împrumut pentru care nu există nici un act scris, dat fiind relațiile bune pe care le avea pârâtul în posesia unui înscris secret li s-a încuviințat parților proba cu interogatoriu și pentru a dovedi faptul remiterii unei sume de bani pârâtului reconvențional și proba testimoniala.
Din probele administrate, a rezultat faptul că actul public maschează un contract de împrumut, pe care fiul reclamanților reconvenționali l-a încheiat cu pârâtul reconvențional, iar reclamanții reconvenționali nu au dorit niciodată vânzarea terenului către pârâtul reconvențional.
În acest sens, instanța de fond s-a raportat la răspunsul dat de pârâtul reconvențional la interogatoriu. Acesta recunoaște că a ajutat în mai multe rânduri fiul reclamanților reconvenționali, acordându-i împrumuturi garantate cu ipoteci, însă, arată pârâtul reconvențional în răspunsul dat la întrebarea nr. 4, în acest din urmă caz situația nu a fost identică. Menționează apoi că probabil fiul reclamanților reconvenționali i-a indus în eroare, însă este problema lor.
Cu alte cuvinte, pârâtul reconvențional recunoaște că reclamanții reconvenționali nu au avut reprezentarea faptului că vor vinde terenul de 500 m.p. situat în C. -N., str. I. Iacob nr. 20, presupunând că fiul reclamanților nu i-a informat.
Pârâtul reconvențional relevă, prin răspunsul dat, că actul încheiat sub semnătură privată cu reclamanții reconvenționali este nul absolut pentru că îi lipsește un element esențial pentru valabilitatea lui: consimțământul.
Lipsa totală a consimțământului, spre deosebire de viciile acestuia, constituie o cauză de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată.
Potrivit art. 953 cod civil "consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare";.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numita și distructiva de voință) este cea mai grava forma a erorii, împiedicând formarea actului juridic și îmbracă, în funcție de natura realității asupra căreia cade, doua forme: eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error în negotio) constând în faptul că una dintre părți crede ca încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede, greșit, ca încheie un alt act juridic, și eroarea asupra identității fizice a obiectului actului juridic (error în corpore) constând în faptul ca una dintre părți crede că obiectul actului juridic îl constituie un anumit bun, pe când cealaltă parte are în vedere alt bun.
Pentru ca nu s-a format acordul de voință al părților, sancțiunea care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic, aceasta fiind soluția acceptata, în general, în practica și doctrină.
Răspunsului dat de pârât la interogatoriu, ce a determinat concluzia că nu există consimțământul reclamanților reconvenționali la vânzarea terenului i se adaugă declarația martorului P. A. . În depoziția sa arată că în cursul anului 2010 a dus fiul reclamanților reconvenționali cu mașina, mai întâi la domiciliul reclamanților reconvenționali, unde a primit de la mama lui, reclamanta reconvențională, o pungă în care erau 80 de milioane (rol) de lei. Apoi, l-a dus pe fiul reclamanților reconvenționali la Apahida, în fața unei clădiri despre care spunea că este birou notarial. Aici, fiul reclamanților reconvenționali a ieșit fără punga cu bani.
Momentul descris de martor coincide cu data la care reclamanții reconvenționali au fost notificați să se prezinte la notar, potrivit încheierii de la fila
12. În mod firesc, reclamanții reconvenționali au răspuns prin a trimite banii împrumutați, iar nu în sensul de a se prezenta efectiv la notar, știind că nu au încheiat nicio promisiune de vânzare-cumpărare.
Fără a fi vorba despre o simulație, datorită faptului că actul secret nu este încheiat între părțile actului public, dar constatând că, pentru lipsa consimțământului, antecontractul de vânzare-cumpărare certificat sub nr. 2/_
, având ca obiect terenul în suprafața de 500 m.p. situat în C. -N., str. I. Iacob nr. 20, identificat în CF ind. C. -N. nr. 2., cu nr. top. 21124/15 și nr. cadastral 7259/2 este nul absolut, cererea reconvențională va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii principale.
Reclamantul a fost obligat să achite pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 2.069,56 lei taxa timbru și 5 lei timbru judiciar, onorariul avocațial fiind depus după închiderea dezbaterilor
Pârâtul P. C. B. a declarat apel împotriva sentinței, solicitând în principal anularea în totalitate a Sentinței civile nr. 9323/_ a Judecătoriei C.
-N. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, iar in subsidiar schimbarea în întregime a sentinței, in sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale, înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată in primă instanță și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată .
In motivarea apelului, reclamantul a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
In ceea ce privește cererea principală, apelantul a arătat că prima instanță a admis cererea reconvențională și a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare, deși intimații au invocat, prin întâmpinarea calificată de instanță ca fiind o cerere reconvențională, caracterul simulat al antecontractului de vânzare cumpărare, arătând că în realitate între părți s-a încheiat un contract de împrumut, având drept garanție a restituirii împrumutul terenul în litigiu.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la caracterul simulat al antecontractului de vânzare-cumpărare, însă prin sentință a constatat nulitatea absolută a antecontractului, pentru lipsa consimțământului pârâților-reclamanți reconvenționali la vânzarea terenului, fără ca în prealabil să o pună în discuția părților, încălcând astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare al subsemnatului, precum și dispozițiile art. 129 alin 4 și 5 Cd pr.civ. și art. 6 din CEDO, prin judecarea cauzei instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Se impune din aceste considerente anularea Sentinței civile nr. 9323/2013 a
Judecătoriei C. -N. și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță
Cu privire la solicitarea formulată in subsidiar, apelantul a arătat că soluția dată de instanță celor două cereri ale părților este netemeinică și nelegală, fiind în contradicție cu probele administrate în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar nu susțin această concluzie. Astfel ceea ce rezultă din înscrisuri este că, la data de_, reclamantul a încheiat cu intimații un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu, a achitat suma de 7500 euro (filele 5-8) și că intimații nu și-au executat obligația de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, deși au fost notificați în acest sens.
Intimații au recunoscut că au încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare în întâmpinarea depusă la dosar: "am fost de acord să semnăm cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren în suprafață de 500 mp situat în C. -N., str. I. Iacob nr. 20, înscris în CF 2. C. nr. cadastral 7259/2 cu toate construcțiile existente la data respectivă".
În răspunsurile la interogatorii, de asemenea intimații au recunoscut că au semnat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în litigiu.
În răspunsul la întrebarea 2 intimata P. I. a arătat: "când a semnat contractul a văzut că e vorba de un antecontract de vânzare-cumpărare_ s-a stabilit ca în termen de un an să se încheie contractul autentic".
La întrebarea 3 intimata P. I. a răspuns că fiul lor a primit, anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, suma de 5000 euro, ca parte din prețul terenului.
Intimatul P. T. a susținut că a semnat antecontractul de vânzare- cumpărare fără a-1 citi în prealabil, însă nu se poate prevala de propria culpă, că nu a știut ce semnează, întrucât este greu de crezut că o persoană matură, cu studii superioare, profesor de matematică să semneze un act pe care nu-1 citește înainte.
Mai mult, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost atestat de avocat Nueleanu Costantin R., primind dată certă.
Astfel prin atestarea conținutului antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul și intimați, avocat Nueleanu Constantin R. a confirmat ca fiind adevărat cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a ignorat toate aceste dovezi. În schimb, a analizat trunchiat răspunsurile pe care reclamantul le-a dat la interogatoriul luat și a ajuns la concluzia că "actul încheiat sub semnătură privată cu reclamanții reconvenționali este nul absolut pentru că îi lipsește un element esențial pentru valabilitatea lui: consimțământul".
În răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, reclamantul a arătat că pe fiul intimaților l-a ajutat cu împrumuturi prietenești în mai multe rânduri, de fiecare dată acesta garantând împrumuturile cu ipoteci. Contractul de împrumut încheiat anterior termenului din_ nu are legătură cu prezentul litigiu. Din cuprinsul acestui contract se poate observa că este încheiat cu privire la un alt imobil aparținând fiului intimaților.
În cazul terenului în litigiu nu a fost vorba de acordarea unui împrumut având drept garanție terenul.
Voința apelantului și a intimaților a fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare cumpărare. Dacă ar fi fost vorba de încheierea unui contract de împrumut cu garanție ipotecară asupra terenului s-ar fi încheiat lin astfel de act, cum de altfel a mai procedat cu intimații în trecut.
În mod neîntemeiat instanța de fond a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul și reclamanții-reconvenționali este nul absolut pentru lipsa consimțământului reclamanților reconvenționali, acesta fiind dat prin eroare obstacol.
Pentru a fi incidență eroarea obstacol este nevoie să se probeze împrejurarea că voința intimaților a fost alterată de o falsa reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, în sensul că au crezut că încheie un anumit act juridic, în vreme ce în realitate s-a încheiat un cu totul alt act juridic.
Intimații au avut reprezentarea faptului că au încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu și nu un contract de împrumut, cum au încercat să susțină.
Trebuie avut în vedere și faptul că intimații sunt persoane cu studii superioare, au mai încheiat în trecut și alte acte juridice, astfel că au avut capacitatea de a face distincția între un contract de împrumut, contract de garanție și contract de vânzare-cumpărare și au putut astfel avea o imagine asupra efectelor juridice ale acestor categorii de acte
Un aspect important, care arată că voința intimaților a fost aceea de a-i vinde terenul apelantului, este faptul că în antecontractul de vânzare-cumpărare nu este
cuprins niciun pact de răscumpărare sau vreo posibilitate de încetare/rezoluțiune a antecontractului din inițiativa intimaților, în calitate de promitenți-vânzători.
Declarația martorului P. A. este neconcludentă, căci împrejurările relatate de martor nu susțineau concluzia reținută de prima instanță.
Intimații nu au reușit să dovedească aceste aspecte iar instanța de judecată a pronunțat o soluție de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare fără a avea suport probator în acest sens.
Instanța de fond a admis cererea reconvențională, deși cererea reconvențională a avut ca obiect simulația, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În considerentele sentinței atacate, instanța face unele referiri la simulație, arătând că nu este vorba despre o simulație, datorită faptului că actul secret nu este încheiat între părțile actului public.
Așa cum s-a arătat și în fața primei instanței, intimații nu au dovedit cu nicio probă admisibilă existența simulației.
Având în vedere că s-a invocat simulația, dovedirea înțelegerii dintre părți se poate face doar printr-un contraînscris. Intre părțile contractante, simulația este un act juridic și dovada actului juridic se poate face doar printr-un act scris.
Dovada existenței actului secret se poate face între părțile contractante numai cu un contraînscris. Intimații nu au prezentat un contraînscris și nici nu au susținut că ar fi existat vreo imposibilitate de preconstituire a unui contraînscris și în aceste condiții dovada simulației nu se putea face cu martori.
Potrivit art.1174 alin. 1 C.civ. (vechiul Cod civili "actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, pește obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect". Astfel, potrivit acestui text de lege înscrisul sub semnătură privată, în speță antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu intimații, face dovada până la
proba contrară.
Intimații nu au reușit să aducă dovada contrară pentru a le susține în mod real ipoteza, că de fapt între noi s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară, susținere care este în opoziție cu prevederile antecontractului sub semnătură privată.
În ceea ce privește simulația stabilită prin prisma prețului, contractul de ipotecă depus de pârâți la dosar nu face dovada prețului pentru terenul în litigiu. Așa cum rezultă și din documentația cadastrală depusă la dosar, pârâții au în proprietate două terenuri de câte 500 mp, unul cu front la stradă și altul loc înfundat. Contractul de ipotecă are ca obiect terenul situat la stradă și a fost încheiat în anul 2008. Este real că în cuprinsul contractului de ipotecă se menționează că, la data acordării creditului, terenul este evaluat la 51.000 Euro, însă nu se poate ajunge la concluzia că și terenul din spate, ce are cu totul alte Caracteristici, are aceeași valoare.
Se impune și precizarea că în anul 2009, când deja intervenise criza economică, prețurile la terenuri au scăzut vertiginos, astfel că prețul menționat în cuprinsul antecontractului este unul real.
Și cu privire la preț dovada simulației se poate face doar printr-un înscris.
Reclamantul nu a încheiat cu intimații un contract de împrumut având ca garanție terenul în litigiu, ci a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul arătat, acesta fiind singurul act ce cuprinde înțelegerea părților.
Intimații nu și-au respectat obligațiile asumate cumpărare și în aceste condiții se impune admiterea astfel cum a fost formulată.
În probațiune, pentru dovedirea prezentului apel, apelantul a solicitat administrarea următoarelor probe: interogatoriul intimaților, proba cu înscrisuri, audierea martorului Nueleanu Constantin R., avocatul care a redactat și certificat antecontractul de vânzare-cumpărare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele, art. 296, 297 pct. 1, art. 242 pct. 2, art. 274 C.pr.civ.
Intimații pârâți P. T. și P. I. a formulat întâmpinare față de apelul formulat de către P. C. Beniamim, solicitând respingerea acestuia și menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
In motivarea poziției lor procesuale, intimații au reiterat apărările formulate și in fața primei instanțe.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale relevante T. ul consideră întemeiat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea reconvențională formulată de pârâții P. T. și I., judecătoria a fost sesizată cu soluționarea unei cereri în constatarea simulației antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții P. T. și I. și reclamantul pârât reconvențional P. C. B. la data de_, atestat de avocat Nueleanu Constantin R., în sensul că actul real dintre părți îl reprezintă un contract de garanție imobiliară pentru garantarea unui împrumut dat de pârâtul reconvențional fiului reclamanților reconvenționali.
Pârâții au înțeles că au sesizat instanța cu o acțiune în constatarea simulației, reclamantul a formulat apărări specifice pentru combaterea unei acțiuni în simulație și instanța a reținut în cuprinsul hotărârii că este sesizată cu o acțiune în constatarea simulației.
Cu toate acestea, în dispozitiv instanța admite cererea reconvențională formulată de pârâții P. și constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, fără a face referire în dispozitiv la acțiunea în simulație cu care fusese sesizată. Și în considerente o marte parte din motivare este alocată analizării nulității convenției, în final cuprinzând o referire tangențială la simulație, pe care instanța o apreciază inexistentă pentru considerentul că actul secret nu este încheiat între părțile actului public.
Din mersul dosarului T. ul constată că instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare și s-a pronunțat în aceste condiții, încălcând dreptul reclamantului P. C. B. la apărare și disp. art. 129 al. 4-6 C.pr.civ.
Nu contestăm faptul că instanța se poate pronunța pe cale de excepție cu privire la nulitatea unui act juridic pe care se întemeiază acțiunea în executarea silită atipică a antecontractului de vânzare cumpărare, însă potrivit dispozițiilor art. 129 alin.4 C.pr.civ. are obligația de a pune această chestiune în discuția părților.
Concluzia primei instanța este greșită și în privința simulației, întrucât fiind un contract de garanție a împrumutului acordat de reclamant fiului pârâților, iar pârâții P. având calitatea de proprietari ai bunului adus în garanție, este firesc ca aceștia să fi fost parte într-un contract de garanție imobiliară accesoriu celui de împrumut.
În cele de mai sus am avut în vedere susținerile părților, nu vrem să se înțeleagă că instanța ar fi statuat acum asupra naturii actului.
În plus, apreciem că probațiunea pe care s-a întemeiat instanța în pronunțarea soluției este neconcludentă. Răspunsul la interogatoriu dat de pârât la întrebarea 4 este echivoc, căci nu se înțelege din răspuns la care act juridic se referă atunci când admite că este posibil ca pârâții P. să fi fost induși în eroare de fiul lor.
Altă probă concludentă care să ducă la concluzia susținută de pârâți nu a fost administrată în cauză, căci declarația martorului P. A. ( f.73 dosar) nicidecum nu poate fi caracterizată astfel, martorul limitându-se să arate că l-a însoțit pe fiul pârâților P. la un birou notarial în Apahida, unde fiul pârâților a afirmat că trebuie să îl întâlnească pe reclamant căruia trebuie să-i dea suma de 80 milioane lei.
Nu a făcut însă referire la un act juridic, la destinația plății.
În apel, pârâții intimați au propus administrarea mai multor probe din care, în opinia lor, rezulta fără echivoc, natura reală a actului juridic încheiat între părți.
Instanța de apel a considerat că nu este necesar să administreze probele în această fază procesuală, întrucât sunt incidente disp. art. 297 C.pr.civ., instanța
nesoluționând fondul cauzei, câtă vreme s-a abătut de la obiectul cauzei și, de asemenea, a încălcat flagrant dreptul la apărare al pârâtului.
Toate acestea impun admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza strict obiectul cauzei, iar în măsura în care va înțelege să invoce nulitatea contractului, o va face pe cale de excepție, în mod transparent, astfel încât părțile să nu fie surprinse de excepția invocată, să aibă posibilitatea să o combată și să propună probe pentru a-și dovedi susținerile.
De asemenea, instanța va avea în vedere și probațiunea propusă de părți, analizând admisibilitatea acesteia raportat la dispozițiile art. 167 Cod pr.civ și la dispozițiile Codului civil.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul P. C. B. împotriva Sentinței civile nr. 9323/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 21 Octombrie 2013 Red. C.B./ Tehnored. C.H.
Jud. fond. C. M. C. - JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Decizia civilă nr. 7/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 882/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
