Decizia civilă nr. 232/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 232/R
Ședința publică din 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul O. F. A., cu dom. în U. str. F. U. nr. 30, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 8166/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea depusă în data de_ recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 8166 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul O. F. A., în contradictoriu cu pârâții O. U. reprezentat prin P. și C. local al O. U. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul O. F. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții O. U. reprezentat prin P. și C. local al O. U. a se dispune obligarea pârâților la plata contravalorii reparațiilor autoturismului marca BMW X5, cu nr. de înmatriculare_, cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în data de_ autoturismul reclamantului marca BMW X5, cu numărul de înmatriculare_, a fost implicat într-un incident auto cauzat de o groapă aflată pe carosabil, în dreptul imobilului nr. 61 de pe strada Petre Dulfu din localitatea U., în urma căruia au rezultat numeroase avarii la autoturism, menționate în Autorizația de
reparații seria CR nr. 2372805 din_ eliberată de IPJ M., Poliția Rutieră U. .
Reclamantul a arătat că la data de_ s-a deplasat pe strada Petre Dulfu din localitatea U., iar în dreptul imobilului nr. 61 a fost nevoit să efectueze o manevră de depășire a unui autoturism care staționa pe partea carosabilă și astfel a ajuns pe partea stângă, unde era o groapă nesemnalizată, din cauza căruia autoturismul a derapat și s-a răsturnat în șanțul de pe partea dreaptă din direcția de mers, suferind numeroase avarii.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin.2 din OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, arătând că pârâtele aveau obligația de a preveni producerea oricărei pagube prin repararea străzii în calitate de paznic juridic al drumului, prin întreținerea și reabilitarea acestuia și, până la efectuarea reparațiilor, prin semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor ce pot determina producerea de evenimente rutiere producătoare de prejudicii.
Reclamantul a susținut că în condițiile arătate pârâtele se fac vinovate de producerea prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului, fapta ilicită constând în faptul că nu și-au îndeplinit obligațiile legale referitoare la administrarea străzii ce decurg din prevederile cuprinse în OUG 195/2002 republicată, nu au luat măsuri pentru menținerea în stare tehnică bună a drumurilor, între cele două elemente existând în mod clar o legătură de cauzalitate. Evenimentul rutier s-a produs datorită gropii din carosabil, acest lucru rezultând și din declarația pe proprie răspundere dată de reclamant în fața poliției rutiere, la momentul la care a solicitat o autorizație de reparație, coroborată cu fotografiile depuse în probațiune.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât strada Petre Dulfu din localitatea U. face parte din drumul județean DJ 108A, limita județului Sălaj-Țicău-U. -Tohat-Sălsig-Gârdani- Fărcașa-S. i-Tămaia-Buzești-DJ 193 (Ardusat) 81 + 600 110 + 090 28,490 Km, conform HG nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației județene din jud. M. .
Pârâții au invocat neîntrunirea condițiilor pentru răspunderea civilă delictuală subiectivă: prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre lucru și prejudiciu și în special lipsa culpei. Deși textul art. 22 din OG nr. 43/1997 stipulează prin excepție că sectorul de drum județean care traversează o localitate urbană este în administrarea consiliului local, respectiv paza juridică, în concret, în cazul de față nu are substanța juridică pentru că nu s-a dobândit puterea de a exercita independent direcția, controlul și supravegherea acestuia. Astfel, în acest sens s-au făcut demersuri la C. J. ețean M. pentru repararea drumurilor din zona localității U., prin Administrația județeană a
drumurilor. Cauza care a determinat răsturnarea autovehiculului este viteza excesivă și nicidecum starea drumurilor.
Prin încheierea din data de_ instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al O. U. .
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat, prima instanță a reținut că în data de_ reclamantul în timp ce conducea autoturismul marca BMW X5, cu numărul de înmatriculare_ a fost implicat într-un incident auto, în dreptul imobilului nr. 61 de pe strada Petre Dulfu din localitatea U. . În urma accidentului au rezultat numeroase avarii la autoturism, menționate în Autorizația de reparații seria CR nr. 2372805 din_ eliberată de IPJ M. .
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că dinamica producerii accidentului din data de_ a avut următoarea evoluție și anume: în jurul orei 8,20 reclamantul se deplasa cu autoturismul marca BMW, nr._, efectuând manevra de depășire a unui autoturism neidentificat pe str. Petre Dulfu din orașul U., a trecut peste o groapă din carosabil, expertul arătând că reclamantul circulând cu o viteză apreciată la cel puțin 50- 60km/h, neadaptată la condițiile de drum, acoperit cu polei, autoturismul fiind dezechilibrat sub impulsul transmis de groapă la roțile din dreapta și, intrând în derapaj, după un parcurs de circa 35 m, pe o direcție diagonală, a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului, răsturnându-se cu roțile în sus întors la
180 de grade cu fața spre Baia Mare alunecând cu plafonul pe muchia superioară a malului exterior, rezultând astfel avarierea gravă a autoturismului.
S-a apreciat că martorii audiați în cauză au dat declarații relativ contradictorii, unul arătând că petentul circula cu aproximativ 90 km/h drumul fiind înghețat, celălalt arătând că reclamantul circula cu aproximativ 40-50 km
/ h. Martorii au prezentat modul de producere al accidentului arătând că groapa era vizibilă, pe de o parte, iar pe de altă parte că acroșarea acesteia nu putea să determine singură producerea accidentului, martorul propus de reclamant arătând că, după părerea lui și groapa existentă și poleiul au determinat producerea accidentului, confirmând astfel concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Instanța a avut de asemenea în vedere prevederile art. 123 lit. e din Regulamentul de aplicare a Legii 195/2002, conform căruia "conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: …e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă …";.
Astfel, prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998-999 Cod civil, în conformitate cu care orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui
greșeală s-a ocazionat a-l repara, raportat la art. 1000 cod civil invocat impropriu de către reclamant, în speță nefăcându-se aplicarea răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, drumul aflat în administrarea pârâtelor și respectiv groapa din carosabil neputând fi privite ca și lucruri în sensul art. 1000 alin.1 Cod civil, drumul nefiind în nici un fel sub controlul paznicului, neputându-se problema unei paze juridice în sensul aceluiași articol. Prima instanță a considerat că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului drumului prevăzută de dispozițiile art. 5 alin.2 din OUG 195/2002 și prejudiciul produs reclamantului, din fotografiile depuse la dosarul cauzei la filele 17-27 care ilustrează groapa din asfalt rezultând că aceasta sub nici o formă nu putea să determine răsturnarea unui autoturism marca BMW seria X5 în șanțul lateral. În privința condiției culpei care trebuie să fie îndeplinită pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, instanța a reținut că așa cum se arată în raportul de expertiză efectuat în cauză drumul era acoperit cu polei, iar viteza cu care circula reclamantul era în jurul a 60 km/h, acesta încălcând astfel dispozițiile art. 123 lit. e din Regulamentul de aplicare a Legii 195/2002, reținându-se astfel
în sarcina acestuia o culpă proprie care a determinat producerea accidentului.
În concluzie instanța a reținut că principala cauză a producerii accidentului o constituie existența poleiului pe carosabil și respectiv neadaptarea vitezei la acele condiții de drum, împrejurări care nu pot fi imputate pârâtelor prin prisma existenței unei gropi în asfalt de dimensiuni nesemnificative așa cum rezultă din planșele foto atașate la dosarul cauzei. Având în vedere că la data efectuării raportului de expertiză respectiva suprafață de drum a fost recondiționată, așa cum rezultă din planșele foto atașate la raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul nu s-a putut pronunța cu privire la dimensiunea gropii, singurele probe relevante în acest sens fiind planșele foto depuse la dosar chiar de reclamantul însuși.
Față de aceste considerente, având în vedere că reclamantul se face vinovat de producerea accidentului în care a fost implicat, prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum acoperit cu polei, nefiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. F. A. solicitând în temeiul art. 3041, 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă admiterea recursului în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la plata sumei de 44.819 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare_, cu titlu de despăgubiri și plata sumei de 6.320,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 998 Cod civil, pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtei se cer a fi
întrunite următoarele condiții: existența prejudiciului, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Art. 5 alin. 2 din OUG 195/2002 prevede "Administratorul drumului public, sau după caz antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stârnește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia";, iar în alin. 6 al aceluiași text de lege, este prevăzută și consecința neîndeplinirii acestei obligații în caz de producerea unui eveniment rutier. În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, răspunde după caz, administrativ, convențional, civil sau penal în condițiile legii.
Recurentul a susținut că pârâtele-intimate se fac vinovate de producerea prejudiciului cauzat reclamantului-recurent prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia, fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligațiilor legale referitoare la administrarea străzii ce decurg din prevederile cuprinse în OUG nr. 195/2002, nu au luat măsuri pentru menținerea în stare tehnică bună a drumurilor, între cele două elemente existând în mod clar o legătură de cauzalitate, fiind foarte clar că evenimentul rutier s-a produs datorită gropii din carosabil acest lucru rezultând din probele administrate în cauză.
S-a invocat faptul că textul art. 1000 alin .1 Cod civil constituie reglementarea cu caracter general a răspunderii pentru prejudiciile pricinuite de lucruri, bazată pe prezumția de culpă, obligația răspunderii incumbând paznicului, indiferent de categoria în care se încadrează lucrurile care au pricinuit paguba, textul de lege atribuind noțiunii de pază un caracter juridic. Dată fiind prezumția legală de culpă ce stă la baza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, dacă paguba a fost pricinuită acest fapt dovedește prin el însuși că lucru a scăpat de sub control paznicului lui.
Prezumția legală de culpă înseamnă, în acest caz scutirea reclamantului de a dovedi existența culpei, fiind suficient să dovedească săvârșirea faptei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care există un contact între lucrul respectiv și lucrul vătămat, fiind prezumată nu numai existența culpei ci și existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și pagubă. Prezumția de culpă nu poate fi răsturnată decât dacă pârâta dovedește lipsa culpei, ceea ce înseamnă că pârâtele ar trebui să probeze imposibilitatea de a prevedea urmările păgubitoare ale lucrului.
Recurentul a susținut că este de neconceput că pârâtele nu au avut reprezentarea acestor consecințe câtă vreme aveau obligația legală de a semnaliza existența oricărui obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește ori pune în pericol siguranța circulației.
Instanța de fond nu a avut în vedere și recunoașterea pârâtelor care afirmă în adresa nr.3360/_, aflată la fila nr. 48 din dosar, că sectorul de drum pe care circula reclamantul (dar nu numai acest sector de drum) era foarte distrus din cauza anotimpului rece și al autovehiculelor de mare tonaj, și astfel prezintă un mare pericol din punct de vedere al siguranței circulației pe drumurile publice.De asemenea, și prin adresele nr. 4076/_ și 4933/_ emise de pârâte, se solicită C. ui J. ețean M. să intervină de urgență pentru repararea drumurilor aflate în intravilanul și extravilanul O. U., solicitând astfel sprijin întrucât acestea nu dispun de fondurile necesare.
Din probațiunea administrată în cauză, respectiv declarația martorului propus de reclamantul-recurent și din răspunsul expertului la pct. 7.a din Raportul de expertiză fila 4, rezultă fără echivoc faptul că evenimentul rutier s-a produs datorită gropii din carosabil, întrucât "autoturismul a fost dezechilibrat sub impusul transmis de groapă la roțile din dreapta și intrând în derapaj, după un parcurs de cca 35 de m, pe o direcție diagonală, a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului";. Astfel, cauza produceri evenimentului rutier a fost groapa din carosabil care, la momentul la care autoturismul a traversat-o, a transmis un impuls care a determinat derapajul în șanțul din dreapta. Fără existența acestei gropi care a dat impuls roților din dreapta ale autoturismului, accidentul nu s-a fi produs.
S-a susținut că s-ar fi impus ca instanța de judecată să înlăture declarația martorului M. Gheorghe întrucât aceasta nu se coroborează cu restul probelor administrate, și mai mult, acesta este angajatul Primăriei U., iar la termenul de judecată din data de_ înainte de a începe ședința de judecată în care urma să fie audiat, a studiat dosarul cauzei în amănunt împreună cu reprezentantul pârâtelor, purtând discuții cu acesta despre conținutul dosarului și a fost de față la efectuarea măsurătorilor premergătoare întocmirii raportului de expertiză.
Intimatul O. U. a formulat întâmpinare prin care a arătat că instanța a reținut corect ca și cauză a producerii accidentului viteza neadaptată la condițiile de drum și nu existența gropii.
Analizând recursul, T. îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele de succed:
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 2 și 6 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia. În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau
executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Chiar dacă textul normativ instituie practic o prezumție de culpă a entităților anterior arătate, în cazul producerii unor pagube în contextul evenimentelor rutiere, rezultă cu claritate că se impune ca reclamantul să dovedească, pe lângă cerința existenței unui prejudiciu, a faptei ilicite conturate de textul legal, și existența legăturii de cauzalitate între această faptă ilicită și prejudiciul rezultat, deoarece producerea evenimentului rutier trebuie să fie "urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public";.
Prin chiar declarația dată în_ în fața organelor de poliție reclamantul-recurent O. F. a arătat că a pierdut controlul volanului, avariind mașina pe care o conducea, din cauza denivelărilor care există pe partea carosabilă în acea zonă și a poleiului care era așezat pe partea carosabilă. În cuprinsul aceluiași act s-a bifat la rubrica "starea carosabilului";
"acoperit cu gheață, acoperit cu polei";, nu și "gropi";.
Recurentul O. F. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria CC nr. 8141439 din_, în temeiul prevederilor art. 123 din OUG nr. 195/2002, deoarece nu a adaptat viteza la condițiile de drum (polei), a pierdut controlul volanului și a intrat în șanțul din partea dreaptă în direcția sa de mers. Ambii martori audiați de prima instanță au relevat că reclamantul circula cu viteză mai mare decât cea permisă de lege, de maxim 30 km/h, raportat la condițiile meteo (90 km/h respectiv 40-50km/h). Chiar martorul Dorolțan I. propus de reclamant a arătat că probabil petentul dacă circula cu 20km/h putea evita accidentul, groapa era vizibilă, probabil petentul nu și-a dat seama că este polei pe drum.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul tehnic judiciar Drule Petre a prezentat ca dinamică a producerii accidentului următoarea: efectuând manevra de depășire a unui autoturism neidentificat pe str. Petre Dulfu din orașul U., reclamantul, aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a trecut cu roțile din dreapta peste o groapă din carosabil. Expertul a arătat că, circulând cu o viteză apreciată la cel puțin 50-60km/h, neadaptată la condițiile de drum, acoperit cu polei, autoturismul a fost dezechilibrat sub impulsul transmis de groapă la roțile din dreapta și, intrând în derapaj, după un parcurs de circa 35 m, pe o direcție diagonală, a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului, răsturnându-se cu roțile în sus.
Pe cale de consecință, raportat la probațiunea administrată, se apreciază că în mod judicios prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant.
Probele administrate relevă drept cauză a producerii accidentului viteza neadaptată la condițiile meteo cu care a circulat autoturismul condus de recurent. Așadar culpa recurentului-reclamant, constând în neadaptarea vitezei la condițiile de carosabil acoperit de polei, este cea care a stat la baza producerii prejudiciului, avarierii autoturismului, iar nu groapa existentă în carosabil care, după cum a arătat expertul, a transmis roții doar un impuls,
așadar nu a fost cauza derapajului. De altfel, dimensiunile concrete ale acesteia, relevate de planșele foto depuse la dosar, nu justificau, în condiții de respectare a regimului legal de viteză, pagubele invocate. Recurentul nu a dovedit împrejurarea că dacă din lanțul cauzal s-ar elimina propria activitate culpabilă - nerespectarea regimului vitezei legale raportat la condițiile meteo concrete -, prejudiciul s-ar fi produs, ori s-ar fi produs în aceleași condiții.
Raportat la toate aceste aspecte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul O. F. A., domiciliat în U.
, str. Dr. F. U. nr. 30, județul M., în contradictoriu cu pârâții-intimați orașul U. reprezentat prin P., C. local al O. U., cu sediul în U.
, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8166 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | -T. | A. | Ț. D. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S/_ - 2 ex
J. ecător la fond: P. C.
| ← Decizia civilă nr. 529/2013. Actiune in raspundere delictuala | Încheierea civilă nr. 210/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
