Decizia civilă nr. 191/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTORI: W. D.
: P. G.
GREFIER: M. C.
Pe rol este soluționarea cererii de recurs formulată de reclamanta Arde- lean Ana, domiciliată în sat U., nr. 119, comuna Dumbrăvița, județul Mara- mureș, împotriva sentinței civile nr. 2708 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei Ar- delean Ana și a intimaților S. V. și M. A. Naționale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei Ardelean Ana și a intimaților S. V. și M. A. Națio- nale.
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de_, răspuns la adresa instanței din partea Parchetului de pe lângă T. Militar C. .
Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 2708 din 14.III.2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
N. și în consecință s-a respins acțiunea reclamantei A. Ana ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. S-a respins ca prescris dreptul la acțiune a reclamantei ca fiind rămas fără obiect. S-a
admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei A. Ana, excepție invocată de pârâtul S. V. și în consecință s-a respins acțiunea reclamantei având ca obiect răspundere delictuală ca fiind prescrisă.
În considerentele sentinței se reține că reclamantei A. Ana i-a decedat soțul, A. Constantin, în 25 iunie 1986, în timp ce se afla la prestarea unor munci agricole pe teritoriul CAP U., fiind împușcat mortal de către o persoană ce efectua trageri în Poligonul amenajat în loc. Tăuții de Sus.
Întrucât poligonul nu era asigurat, respectiv persoanele responsabile nu au efectuat verificările necesare în zona de protecție aflată în imediata vecinătate a poligonului de tragere, a fost posibilă situația regretabilă creată.
Pretenția reclamantei viza cheltuielile de înmormântare efectuate și daune morale.
. Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N. și a prescripției dreptului material la acțiune, se constată că la momentul decesului soțului reclamantei activitatea de tragere a fost desfășurată de Gărzile patriotice care funcționau sub îndrumarea, supravegherea și controlul Comitetului municipal B. M. al PCR, în prezent nemaiexistând această entitate.
Prin urmare, între activitatea desfășurată de pârâtul S. V. - care avea raporturi de prepușenie cu altă entitate juridică decât pârâtul M.
A. N., acestuia din urmă nu i se poate eventual antrena răspunderea în temeiul disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Așa fiind, întrucât în pretenția dedusă judecății nu se pot emite pretenții față de acest pârât, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. N., constatând că aceasta nu poate avea calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic asupra judecății.
2. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al
reclamantei, invocată de același pârât , instanța reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, care conform art. 3 alin. 1 din același act normativ este de 3 ani - termenul general. În cauza dedusă judecății, raportat la obiectul cauzei - acțiune în răspundere delictuală - termenul de prescripție este tot 3 ani, în conformitate cu prev. art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și el curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de aceasta.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune";.
Chiar dacă reclamanta, răspunzând apărărilor pârâtului a învederat că a luat cunoștință de potențialii responsabili pentru decesul soțului în decursul lunii decembrie a anului 2008, instanța constată că aceste susțineri nu
au fost dovedite, deși reclamanta a fost citată pentru termenul următor -_ conform dovezii existente la fila 44 din dosar, cu mențiunea să facă dovada susținerilor cu privire la momentul decembrie 2008 invocate în Răspunsul la Întâmpinare.
În cauză nu s-a putut constata nici vreo cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de prescripție, cu consecințe favorabile reclamantei.
Nici restul susținerilor reclamantei privitoare la neregulile existențe în activitatea angajaților Primăriei nu pot determina o concluzie în sensul încadrării în termenul de prescripție aplicabil în cauză. Referitor la numitul Cărăban Ilie, acesta nu a fost introdus în proces și instanța nu se poate pronunța asupra eventualei vinovății.
Chiar dacă s-ar putea presupune că soluția de netrimitere în judecată a procurorului de caz împotriva pârâtului S. V. ș.a., a fost adoptată în temeiul dispozițiilor legii speciale mai favorabile, datorită unor acte normative privind amnistierea unor fapte penale, nu a fost comunicată reclamantei, acest fapt nu atrage o soluție prin care să se poată constata formularea cererii reclamantei în termen legal, acesta fiind împlinit.
În cauză nu s-a dovedit nici când a avut loc pensionarea numitului Cărăjan Ilie - secretarul Primăriei, care avea cunoștință de nota telefonică în sensul desfășurării tragerilor în zona decesului soțului reclamantei.
Nici chiar Răspunsul dat de Președinția României, în sensul sesizării instanței de judecată, nu poate determina concluzia neîmplinirii termenului de prescripție, chiar și acesta precizând chestiuni legate de termenul de prescripție.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor legale mai sus evocate, instanța apreciază excepția tardivității - prescripției ca fiind întemeiată, în raport de soluția dată primei excepții, acesta rămâne fără obiect.
3. În ceea ce privește excepția prescripției, invocate de pârâtul S .
V. , instanța pentru considerentele expuse anterior, o va admite.
Pe cale de consecință, chiar regretabilă fiind situația reclamantei, instanța urmează în raport de excepția prescripției, a respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă, atât sub aspectul pretențiilor reprezentând cheltuieli de înmormântare care se prescriu în termen de 3 ani de la data decesului, cât și sub aspectul daunelor morale.
Reține instanța că în cauză, nu s-a putut constata nicio întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. Ana care a arătat că sentința judecătoriei este nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a analizat cu atenție rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 4 februarie 1988, unde se stabilește neglijența procesuală a pârâtului colonel S. V. în ce privește organizarea pazei Poligonului în vederea prevenirii unor accidente, paza fiind
instalată la o distanță de 1600 m de aliniamentul de tragere. În rezoluția pârâtului nu sunt cuprinse date personale ale celor doi ofițeri cercetați. Cei doi ofițeri aveau o dublă subordonare atât față de organul de poliție cât și față de
M. A. N. . În privința prescripției, nu i s-a comunicat oficial rezoluția procurorului militar.
Intimatul M. A. N., prin întâmpinarea depusă (f. 11) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. N. având în vedere faptul că, potrivit art. 1000 alin. 3 C.civ. răspunderea comitenților intervine doar pentru prejudiciul cauzat de propușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. La momentul decesului soțului reclamantei activitatea de începere a fost desfășurată de Gărzile patriotice care potrivit Decretului 765/1968 privind constituirea, organizarea și funcționarea gărzilor patriotice funcționau sub conducerea nemijlocită a Comitetului municipal al PCR B. M.
.
Intimatul S. V. prin întâmpinarea depusă (f. 15) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, rezoluția parchetului i-a fost comunicată reclamantei la finalizarea anchetei 4.II.1988 și ca atare acțiunea reclamatei este prescrisă. Corect s-a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. N., deoarece acest minister nu avea în administrarea acel poligon.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
La data de 25.VI.1986 la poligonul din zona comunei Tăuții de Sus a avut loc o ședință de tragere cu armamentul de infanterie la care au participat luptători din gărzile patriotice din cadrul Direcției J. ețene de Poștă și Telecomunicații M., Autobazei de călători B. M. și Cooperativei meșteșugărești "Progresul"; din B. M. . Cu această ocazie unul din gloanțele trase a lovit mortal pe numitul A. u Constantin, soțul reclamantei, care se afla pe câmp, la muncă, pe terenul CAP-ului U. comuna Dumbrăvița.
În urma cercetărilor efectuate prin Rezoluția din 4 februarie 1988 dată de Procuratura Militară C. în dosarul 173/P/1986 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonelul Vlad Florea și locotenentul colonel Sîntionean V. din Statul Major al G.P. de pe lângă Comitentul județean M. al P.C.R. La pronunțarea acestei soluții s-au avut în vedere prev. art. 1 din Decretul Consiliului de Stat nr. 255 din 24.X.1987 prin care au fost amnistiate infracțiunile pentru care Codul penal și legile penale prevedeau o pedeapsă privativă de libertate până la 3 ani sau amenda.
Această soluție a fost comunicată reclamantei prin adresa din data de 4 februarie 1988, aspect confirmat de Parchetul Militar de pe lângă T. Militar C. (f. 26).
Față de această împrejurare, că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 5.V.2011 se apreciază că în mod corect instanța de fond
a respins acțiunea reclamantei reținând excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
Chiar dacă în rezoluțiunea dată nu sunt cuprinse datele personale și domiciliul celor doi ofițeri, reclamanta avea posibilitatea să formuleze acțiunea civilă împotriva acestora care putea fi citată la locul de muncă sau, cu sprijinul instanței, avea posibilitatea să afle domiciliul de unde să fie citați, așa cum de altfel s-a întâmplat și în prezentul litigiu, unde domiciliul pârâtului Sîntionean a fost stabilit în cursul procesului.
Corect s-a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N., deoarece așa cum rezultă din probatoriul administrat, activitatea de tragere a fost desfășurată de Gărzile patriotice care funcționau sub supravegherea și controlul Comitetului Municipal B. M. al PCR.
Pe cale de consecință, urmează a se respinge recursul în temeiul art.
312 C.pr.civ. și a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A. Ana în contra sentinței civile nr. 2708 din 14 martie 2012 a Judecătoriei B. M. județul M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
P. M. B. | W. | D. | P. G. | M. | C. |
Red.: P.G./_
T.red.: M.C./_ / 2 ex.
J. ecător la fond: I. B.
| ← Sentința civilă nr. 1091/2013. Actiune in raspundere delictuala | Sentința civilă nr. 687/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
