Sentința civilă nr. 1622/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1622.
Ședința publică din 18 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. -T.
G. ier F. P.
Pe rol este pronunțarea asupra cauzei civile formulate de către reclamanții H. M., H. A. V., H. O. P., toți cu domiciliul în B. M., str. F., nr. 18, județul M., în contradictoriu cu pârâții B. V. G., în prezent internat în Spitalul Municipal Sighetu Marmației-Secția Psihiatrie și B. Ana, cu domiciliul în F., str. C. C. nr. 38A, județul Vrancea și cu domiciliul procesual ale la av. K. J. în C.
N., str Eremia Grigorescu, nr. 110, județul C., având ca obiect acțiunea în răspundere delictuală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 2 octombrie 2013 când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea acelei ședințe, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării, în temeiul art.146 și 260 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat inițial pentru data de 9 octombrie 2013 ,ulterior pentru data de 16 octombrie și apoi pentru data de azi, când s-a pronunțat sentința civilă de față.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. în data de_ sub nr._, reclamanții H. M., H. A. V., H. O. P. i-au chemat în judecată pe pârâții B. G. și B. Ana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomana de după înmormântare și la trei zile, pomana de șase săptămâni și legate de amenajarea mormântului și cruce;
obligarea solidară a pârâților la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale:
a).75.000 euro, sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii judecătorești, pe seama reclamantei de rândul 1;
b).câte 50.000 euro, sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii judecătorești, pe seama fiecăruia dintre ceilalți doi reclamanți (2 și 3); c).obligarea solidară a celor doi pârâți, la plata unor rente periodice lunare, pe seama reclamantei de rândul 1 și a reclamantului de rândul 3, reprezentând diferența dintre suma alocată întreținerii reclamanților de rândul 1 și 3, de către defunctul lor soț și tată și pensia de urmaș ce urmează a fi
stabilită pe seama acestora, începând cu data de_ ;
-obligarea solidară a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că în noaptea de 5 spre 6 octombrie 2011, pârâtul B. V. G. se afla la domiciliul său din Firiza, împreună cu soțul și respectiv tatăl reclamanților, consumând băuturi alcoolice. În prealabil, cei doi, consumaseră băuturi la bufetul din sat. Urmare a stării în care ajunsese pârâtul de rândul 1, pe fondul stării sale psihice precare, fără nici un motiv și argument logic, i-a aplicat mai multe lovituri cu un lemn și cu tăișul unei securi lui H. V., cauzându-i decesul.
Pârâtul de rândul 1 a fost cercetat în dosar nr.557/O/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art.174 alin.1 C.pen., în care s-a dispus netrimiterea lui în judecată, în raport de concluziile Raportului de expertiză medico-legală-psihiatrică, emis de Serviciul Medico-Legal Județean M. -B. M. și sesizarea T. ui M. în vederea luării față de acesta, a măsurii internării medicale, în conformitate cu prevederile art.114 C.pen.
Reclamanții au mai arătat că această sesizare face obiectul dosarului nr._ . Raportul de expertiză medico-legală-psihiatrică reține că, acesta avea bogate antecedente psihiatrice, a căror debut este situat mult anterior comiterii omorului. Din actele existente la dosarul de urmărire penală, se reține că justificat de starea sa, s-a dispus mai întâi, în temeiul art.113 C.pen., obligarea sa la tratament medical, instituindu-se în același timp, prin dispoziția Autorității Tutelare, curatela, sfârșindu-se ca, în final, la sesizarea instanței, făcută de fiica sa Bantos Ana (pârâta de rândul 2), pe argumentul că, nu respectă tratamentul medical și este incapabil să-și administreze bunurile, să se dispună instituirea tutelei (dosar nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4741/_ ).
S-a precizat că în ambele situații invocate mai sus, numirea curatorului și apoi a tutorelui, în persoana soției pârâtului de rândul 1, B. M., a fost inoportună, ineficace și, pot afirma, nelegală: aceasta pentru că, nu ținea seama de situația reală și de obligațiile ce reveneau curatorului, respectiv tutorelui, față de persoana incapabilului.
B. M., la momentul la care era numită curator și apoi, tutore (în special), se afla la o vârstă foarte înaintată, ea însăși aflată în dificultate și cu neputință de a-l supraveghea, îngriji și administra tratamentul medicamentos pe
care-l impunea situația lui B. V.G., împrejurări dovedite a fi reale, cât timp, încă din cursul anului 2008, la o vârstă de peste 80 ani, aceasta a fost imobilizată la pat, fiind luată de pârâta de rândul 2 și dusă la domiciliul său din
F., unde ea la_ a și decedat, înmormântarea făcându-se în localitatea
F. .
Dacă până la momentul la care B. M. a fost luată de fiica sa și dusă la F., s-ar putea afirma că, mai exista cineva care să se intereseze de pârâtul de rândul 1, după acest moment, el a fost în mod practic abandonat, nimeni nemaiinteresându-se de el, spre a verifica dacă își face în permanență tratamentul la care era obligat și să-l supravegheze în raport de situația lui psihiatrică. Ba mai mult, intervenind o situație ce împiedică tutorele să-și îndeplinească sarcinile, fapt cunoscut de pârâta de rândul 2, nu s-a făcut nimic pentru sesizarea Autorității Tutelare, spre a lua măsura înlocuirii tutorelui. Pârâtul B. V.G. îi era pârâtei de rândul 2 tată, în raport de care, interveneau, în sarcina acesteia, și obligații morale, nu numai acelea legale impuse prin textul art.142, 149, 152 și urm. din fostul cod al familiei sau în raport de art.110 și urm. cod civil actual.
În sarcina pârâtei de rândul 2, reveneau obligații de întreținere și supraveghere a pârâtului de rândul 1, după cum, în măsura în care nu s-a implicat direct, să anunțe Autoritatea Tutelară de situația intervenită pe seama mamei sale, tutore numit al pârâtului de rândul 1, în scopul luării măsurii înlocuirii tutorelui, astfel încât, apreciază că i se poate angaja răspunderea delictuală, în sensul prevederilor art.1372 C.civ., după cum, în sarcina pârâtului de rândul 1, i s-ar putea angaja răspunderea delictuală proprie, în ipoteza în care, ar fi putut prevedea rezultatul faptelor sale și urmările acestora. Cum el este iresponsabil din punct de vedere al legii penale și nu mai poate fi tras la răspundere, după cum, în raport de definiția dată vinovăției prin textul art.16 din noul C.civ., apreciază că răspunderea delictuală, în mod nemijlocit poate fi angajată doar în sarcina pârâtei de rândul 2, iar chemarea în judecată a pârâtului de rândul 1 se impune doar de necesitatea ca hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată, să-i fie opozabilă, cât timp, prejudiciul cauzat de el, s-ar putea acoperi prin urmărirea bunurilor sale.
În drept, au fost invocate disp.art._ și urm. n. C.civ. precum și art.112 C.pr.civ.
Pârâta B. Ana a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței sesizate de către reclamanți, iar pe fond a solicitat a se dispune respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a învederat că și-a îndeplinit obligațiile legale care îi reveneau în calitate de tutore, nefiind însă în măsură să poată împiedica producerea faptului prejudiciabil, astfel că nu poate fi angajată răspunderea sa în temeiul art.1372 alin.1 Cod civil. Deși nu locuia împreună cu tatăl său B. G. (o asemenea obligație legală nefiind de altfel impusă tutorelui) era preocupată ca acesta să- și urmeze tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist, acesta
respectând întocmai tratamentul medical prescris, astfel cum va rezulta și din probatoriul pe care înțelege să-l administreze în cauză. Era în permanentă legătură cu tatăl ei, discutând cu acesta telefonic, în mod obișnuit de 2-3 ori pe zi, asigurându-se de starea sa de sănătate și de eventualele probleme pe care le întâmpină. În pofida punerii sale sub interdicție, tatăl pârâtei avea relații normale cu vecinii, ajutându-i chiar pe aceștia, nefiind cunoscut cu antecedente de agresare fizică față de alte persoane. În atare condiții, producerea evenimentului din 5/6 octombrie 2011 nu s-a datorat neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor legale ce îi reveneau în calitate de tutore, ci unor cauze care exced obligației sale de supraveghere, făcând imposibilă împiedicarea faptului prejudiciabil.
Chiar dacă ar fi locuit efectiv în localitatea Firiza nu ar fi putut împiedica producerea faptului prejudiciabil, încât forța fizică a tatălui său era deosebită, în pofida vârstei înaintate, cu mult peste posibilitățile sale. Și împrejurările concrete în care s-a produs evenimentul sunt de natură a proba lipsa culpei ei în realizarea acestuia, fapta prejudiciabilă producându-se pe fondul consumului de alcool atât al victimei cât și a tatălui ei, evenimentul fiind consecința unui comportament spontan dezvoltat pe fondul consumului de alcool și al conduitei culpabile a victimei.
Producerea evenimentului s-a datorat faptei victimei care, deși avea cunoștință despre starea psihică a tatălui său, fiind de notorietate lipsa de discernământ a acestuia și faptul că acesta este pus sub interdicție, a consumat băuturi alcoolice împreună cu acesta, l-a însoțit acasă la domiciliul său unde au continuat să consume băuturi alcoolice până noaptea târziu, expunându-se astfel riscului unui comportament incontrolabil a lui B. G. . Mai mult decât atât, din relatările tatălui ei victima ar fi fost cel care a exercitat mai întâi acte de provocare și de violență față de tatăl ei. În atare condiții, consideră că există o cauză exoneratoare de răspundere civilă care împiedică angajarea răspunderii lor.
În subsidiar, a solicitat să se constate cel puțin culpa concurentă a victimei, în condițiile reglementate de art.1371 Cod civil. Există cel puțin o culpă concurentă, chiar determinantă, care poate fi reținută în sarcina victimei, care cunoscând antecedentele psihiatrice ale victimei a consumat o perioadă îndelungată de timp alcool împreună cu acesta, s-a deplasat la locuința acestuia, aflată la 3-4 km de locuința victimei, unde au continuat consumul de băuturi alcoolice provocând/potențând astfel producerea nefericitului eveniment care a determinat moartea victimei.
Pentru ipoteza în care instanța va considera că poate fi totuși angajată răspunderea sa pentru repararea integrală/parțială a prejudiciului, solicită a se avea în vedere caracterul incert al acestora, nefiind depuse dovezi și nefiind prezentate argumente juridice în susținerea acestora. Având în vedere condițiile materiale ale victimei nu crede că prejudiciul material legat de cheltuielile de
înmormântare se ridică la cuantumul indicat de reclamanți, aceste cheltuieli putând fi acordate doar în limitele în care vor fi dovedite în fața instanței.
Privitor la daunele morale solicitate, pârâta a arătat că aceste sume au un cuantum vădit exagerat. Chiar dacă există o libertate de apreciere mai largă a instanțelor în acordarea daunelor morale, reclamantul trebuia să justifice fundamentele și modalitatea în care a ajuns la cuantumul solicitat. Rolul daunelor morale este acela de a contribui la repararea unui prejudiciu, iar nu acela de a constitui o sursă de îmbogățire pentru persoanele care îl reclamă.
În ceea ce privește obligarea solidară a pârâtei la repararea prejudiciului, alături de tatăl său B. G., arată că acesta nu poate fi obligat la repararea prejudiciului în acest sens fiind dispozițiile art.1366 alin.1 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.3526 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. M., iar soluționarea acțiunii a fost declinată în favoarea T. ui M. .
Pe rolul T. ui M. dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de_ instanța l-a desemnat în calitate de curator special al pârâtului B. G. pe domnul H. I. .
Acesta, în exercitarea curatelei judiciare, a depus întâmpinare, prin care a solicitat a se respinge acțiunea față de acest pârât, arătând că nu se poate angaja răspunderea civilă a lui B. G. în condițiile în care fapta din_ nu a fost săvârșită cu discernământ.
De asemenea, s-a mai arătat că motivele conduitei lui B. G. au fost amenințările cu moartea venite din partea victimei și refuzul de a părăsi imobilul proprietatea lui B. G., pe fondul consumului excesiv de alcool, gradul de alcoolemie al victimei fiind de 3,4‰.
În data de_ pârâta B. Ana a depus la dosar o completare la întâmpinare prin care a arătat că nu i se aplică prevederile art.1372 alin.1 din Noul cod civil deoarece instituirea tutelei s-a făcut anterior intrării în vigoare a acestuia (_ ) astfel că efectele tutelei, fiind vorba de un act juridic, rămân supuse dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii Dispoziției nr.2935/_ . Pârâta a mai arătat că fiind vorba de un act voluntar, consecințele tutelei, inclusiv sub aspectul consecințelor asupra tutorelui, trebuie să fie acelea pe care tutorele și le-a reprezentat la momentul instituirii tutelei, concluzie confirmată de altfel și de prevederile art.3 și art.5 din Legea nr.71/2011.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
În ședința publică din data de_ s-a administrat proba cu interogatoriul reclamanților H. A. -V. (fila 138), H. M. (fila 139-140), precum și al pârâtei B. Ana (fila 141).
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii propuși de reclamanți Banyai M. (fila 143), B. M. (fila 181) și B. R., precum și martorii
propuși de pârâți: M. u M. (fila 142), H. Floare (fila 158), D. O. (fila 159), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
S-a efectuat de către Serviciul de Medicină Legală B. M. un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, depus la filele 174-179 din dosar.
S-au atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. și dosarul nr.557/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține
următoarele:
Reclamanții sunt soția supraviețuitoare respectiv fiii numitului H. V.
, decedat în data de_, iar pârâta B. Ana este fiica pârâtului B. G. . Prin sentința civilă nr. 4741 din_ pronunțată de Judecătoria Baia
Mare în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de B. Ana și s-a dispus punerea sub interdicție a pârâtului B. G. .
Prin Dispoziția nr.3699 din_ emisă de Primarul Municipiului B. M. a fost desemnată în calitate de tutore al interzisului B. G., soția acestuia,
B. M. (fila 85 dosar de urmărire penală). Întrucât B. M. a suferit un accident vascular cerebral, la solicitarea pârâtei B. Ana, prin dispoziția nr.2935 din_ a viceprimarului Municipiului B. M. (fila 13) aceasta a fost numită tutore, pentru îngrijirea persoanei interzise B. G., administrarea bunurilor și veniturilor acestuia și reprezentarea în actele civile.
În noaptea de 5/6 octombrie 2011, aflându-se la locuința sa din cartierul Firiza împreună cu victima H. V., pârâtul B. G. a consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice și certându-se cu victima, i-a suprimat viața prin multiple lovituri de mare intensitate asupra capului și toracelui, aplicate cu o bucată de lemn, cât și cu tăișul unei securi.
Prin rezoluția din_, dată în dosarul nr.557/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. G., în cauză fiind incidente disp. art.48 C.penal referitoare la iresponsabilitatea făptuitorului, precum și cele ale art. 10 alin.1 lit.e, art.11 pct.1 lit.b C.pr.pen.
S-a dispus sesizarea T. ui M. în vederea luării față de învinuit a măsurii de siguranță a internării medicale, măsură confirmată prin sentința penală nr.22 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, definitivă în data de_ (filele 32-33 dosar_ ).
O primă problemă care s-a ridicat în cauză a vizat aplicabilitatea dispozițiilor noului Cod civil, situației juridice deduse judecății. Astfel, numirea pârâtei ca tutore al interzisului B. G. datează din_, Legea nr.287/2009 a intrat în vigoare în data de_, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost comisă de B. G. în data de_ .
În primul rând, se reține că prevederile art.103 din Legea nr.71/2011 stabilesc principiul tempus regit actum pentru obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale, acestea fiind supuse dispozițiilor legii în vigoare la
data săvârșirii lor. Așadar, în materie de răspundere civilă delictuală, legea aplicabilă este cea în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, această lege urmând a guverna, în lipsă de derogare expresă, întreaga instituție juridică a răspunderii (subiecte, condiții, modalități de reparare a prejudiciului etc.). În același sens, prevederile art.6 alin.5 din Codul civil stabilesc aplicabilitatea legii noi, tuturor faptelor săvârșite după intrarea în vigoare a acesteia. Pe cale de consecință, întrucât fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită de pârâtul pus sub interdicție B. G., în data de 5/6 octombrie 2011, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, urmează că această lege nouă este aplicabilă raportului juridic dedus judecății.
În ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, reconfirmând principiul activității și neretroactivității acesteia, prin prevederile art.6 alin.2 din Codul civil (nou) s-a stabilit că actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestora.
Contrar susținerilor pârâtei, nu se poate pune semnul egalității între dispoziția de desemnare ca tutore și actul juridic civil (acord de voință care dă naștere, modifică ori stinge un raport juridic concret). Aceasta deoarece dispoziția respectivă nu se apropie de ipostaza obișnuită a acordului de voință.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.118 alin.1 din Codul familiei, aplicabil la data emiterii dispoziției nr. 2935 din_ a viceprimarului Municipiului B. M. cel numit tutore nu poate refuza această sarcină, fiind expres stabilite ipotezele în care sarcina tutelei poate fi refuzată. Între aceste cazuri de excepție se reține și cel reglementat de disp. art.118 alin.2 lit.e, când persoana vizată nu ar putea să îndeplinească această sarcină din cauza "felului îndeletnicirii, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile ocrotitului sau din alte motive întemeiate";. Chiar ulterior instituirii tutelei exista posibilitatea înlocuirii pentru ipoteza ivirii acestor împrejurări.
Potrivit prevederilor art.147-149 din Codul familiei, regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție, în măsura în care legea nu dispune altfel. Tutorele poate cere înlocuirea sa (s-ar deduce, chiar fără motive întemeiate) după trei ani de la numire și este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață; în acest scop, se vor întrebuința veniturile și la nevoie toate bunurile celui pus sub interdicție, iar autoritatea tutelară putea hotărî dacă cel pus sub interdicție va fi îngrijit la locuința lui ori într-o instituție sanitară.
Având în vedere aceste aspecte, nu se poate reține caracterul de act juridic al tutelei, ci mai degrabă acela de "situație juridică";, în sensul prevederilor art.6 alin.5 și 6 din Codul civil.
Sub acest aspect se reține că legea nouă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, dar cu titlu de excepție se aplică și
efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior acestui moment, derivate din starea și capacitatea persoanelor.
Or, tutela este tocmai o măsură de ocrotire care se dispune în ipoteze de incapacitate (mai extinsă ori mai restrânsă) a persoanei fizice.
Pe cale de consecință, pârâta, desemnată tutore anterior datei de_ urmează a răspunde indirect în condițiile Noului Cod civil pentru pagubele cauzate prin fapta ilicită comisă de interzisul judecătoresc B. G. .
Astfel, în aplicarea prevederilor art.1372 Cod civil, tutorele răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către persoana pusă sub interdicție, răspunderea subzistând chiar în condițiile în care făptuitorul nu răspunde pentru fapta proprie, fiind lipsit de discernământ. Exonerarea de răspundere intervine doar în situația în care se dovedește că nu s-a putut împiedica fapta prejudiciabilă.
Această imposibilitate de împiedicare nu trebuie să fie una absolută, dar se impune a se face dovada comportamentului, conduitei maxim diligente a tutorelui, care a luat toate măsurile obiectiv rezonabile și previzibile pentru a împiedica fapta prejudiciabilă, care cu toate acestea a fost comisă. Or, sub acest aspect se reține că o atare dovadă nu a fost administrată, în contextul particular al speței, deși pârâta B. Ana a invocat lipsa culpei sale.
În dosarul nr._ însăși pârâta B. Ana a fost cea care a promovat cererea de punere sub interdicție a tatălui său, invocând în cuprinsul acesteia agresivitatea lui B. G., comportamentul acestuia fiind "imposibil de caracterizat ca fiind unul în limitele normalității, este instabil și de neînțeles";,
"în starea în care se află poate să rănească anumite persoane, dată fiind atitudinea sa agresivă";. Aspecte similare rezultă din cuprinsul procesului- verbal din_ (fila 12 dosar nr._ ), de consemnare a declarației lui B. Ana. Aceasta a fost audiată și nemijlocit de instanța de judecată, în data de_ pârâta B. Ana declarând că pe fondul consumului de băuturi alcoolice B.
G. a început să se certe cu soția, să o bată, să se certe cu vecinii.
Actele aceluiași dosar relevă că la nivelul anilor 2007-2008 B. G. refuza să mai urmeze tratamentul psihiatric prescris (filele 18,27) și avea un comportament violent pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
De asemenea, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în data de_ releva dependența cronică la alcool a lui B. G. și sublinia imprevizibilitatea, pe fondul tulburării afective organice cu exprimare hipomaniacală constantă, agravată de toxifilia etanolică.
Starea pârâtului B. G. nu s-a ameliorat semnificativ nici ulterior punerii sale sub interdicție. Astfel, din cuprinsul biletului de ieșire din spital scrisoare medicală aflat la fila 75 din dosarul de urmărire penală rezultă că B.
G. a fost internat cu diagnosticul de tulburare afectivă organică, episod maniacal, sindrom de dependență alcoolică, în perioada_ -_, deci timp de peste patru luni.
Pârâta B. Ana este de profesie medic. Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică depus la filele 174-179 dosar s-a relevat că bolile
psihice de care suferă B. G. pot răspunde sau nu la tratament, au o evoluție imprevizibilă, manifestările de violență externă, care nu sunt însoțite de semne premonitorii nu reprezintă o caracteristică specifică bolii, putând apărea cu caracter exploziv și imprevizibil. Comportamentul agresiv în context psihotic poate fi stăpânit doar de personal medical specializat în domeniul psihiatric. Cu toate acestea, câteva elemente sunt de reținut: manifestările violente anterioare ale pârâtului, cunoscute de fiica sa, pârâta fiind cea care a solicitat punerea sub interdicție; cunoașterea de către aceasta a riscului potențării comportamentului violent, prin consumul de alcool, de care tatăl său era dependent, potrivit diagnosticelor de specialitate. Cu alte cuvinte, una dintre cauzele (afirmate) care au determinat promovarea cererii de punere sub interdicție a fost tocmai heteroagresiunea, iar pârâta, medic fiind, cu atât mai mult cunoștea imprevizibilitatea conduitei tatălui său care suferea de boli psihice. Nu are relevanță că pârâta nu ar fi putut împiedica săvârșirea faptei ilicite în concret, neavând forța fizică necesară pentru a se opune tatălui său, căci prevederile art.1372 alin.3 C.civil nu au în vedere iminența comiterii, ci prevenirea comiterii faptei ilicite, mai exact dovedirea faptului că deși tutorele s-a achitat ireproșabil de toate sarcinile legate de îngrijirea sa și supravegherea persoanei puse sub interdicție, totuși nu a putut împiedica săvârșirea faptei.
Or, pârâta locuiește și profesează în F., în timp ce persoana pusă sub interdicție locuia în B. M. . Pentru a obține dispoziția de instituire a tutelei, pârâta a declarat o reședință în B. M. pe strada Firiza nr.208, ulterior, din darea de seamă pe anul 2010 (filele 123-125 dosar) rezultând că locuiește în fapt în F. . Este adevărat că tutela nu presupune și comuniunea de locuință, dar în mod cert implică o relaționare suficient de strânsă, care să poată asigura o supraveghere și îngrijire efective a persoanei puse sub interdicție, în funcție de gravitatea problemelor de sănătate pe care aceasta le prezintă.
Coroborând răspunsul pârâtei la întrebarea nr.6 din interogatoriu, cu desfășurătoarele apelurilor Romtelecom depuse la dosar rezultă că pârâta își suna tatăl foarte des, însă mai ales după decesul mamei îl vizita extrem de rar, de câteva ori pe an. Împrejurarea că acesta gătea și își gestiona singur treburile gospodărești nu o exonerau pe pârâtă de o supraveghere mai accentuată, deoarece nu există echivalență între ceea ce presupune supravegherea unei persoane vârstnice în general (mai exact sprijinul moral și material) și ce implică supravegherea unei persoane lipsite de discernământ, cunoscută cu antecedente violente.
Martora M. u M. a relatat că i-a spus pârâtei că după plecarea lui
B. M., B. G. consuma alcool, ea era nemulțumită, dar martora nu avea cunoștință ce măsuri a luat în concret.
De asemenea, martorii audiați la solicitarea pârâtei au arătat că pârâtul
B. G. refuza să se mute la F., deși i s-a oferit această variantă de către fiica sa, dar în acest context pârâta avea la dispoziție alte mijloace: internarea, angajarea unei alte persoane pentru supraveghere etc.
Pe cale de consecință, nu se poate reține nici exonerarea de culpă a pârâtei, tot astfel cum nu se poate aprecia asupra culpei exclusive a victimei H.
V. a producerea faptei ilicite.
Exceptând declarația lui B. G., dată în dosarul de urmărire penală, prin care acesta a arătat că victima l-ar fi provocat, înjurându-l și refuzând să părăsească locuința, nicio altă probă nu confirmă această ipoteză. Pârâtul însuși s-a stabilit că nu avea discernământ la acel moment și atât agresorul, cât și victima consumaseră cantități apreciabile de băuturi alcoolice.
Matorul D. O. a arătat că se înțelegeau bine cei doi, astfel încât nu se poate aprecia dovedită o culpă conturată a victimei, în sensul că ar fi consumat alcool împreună cu o persoană notoriu lipsită de discernământ. De altfel, însăși pârâta a invocat în repetate rânduri că tatăl său avea un comportament glumeț, se descurca singur, nu părea bolnav. Pentru aceleași motive nu a fost dovedită nici măcar o culpă concurentă a victimei, de natură a diminua răspunderea care se angajează în sarcina pârâtei B. Ana.
Reținând așadar că există faptă ilicită, există culpă și există raport de cauzalitate între îndeplinirea necorespunzătoare de către pârâta B. Ana a obligațiilor care îi reveneau relativ la supravegherea și îngrijirea pârâtului B.
G. și prejudiciul suferit de reclamanți urmare a uciderii soțului respectiv tatălui acestora, instanța va analiza în ce măsură s-a dovedit prejudiciul invocat, sub aspectul certitudinii și a caracterului său nereparat.
Astfel se reține că potrivit cuponului de pensie depus la fila 55 dosar, H.
V. obținea venituri din pensie la nivelul sumei de 658 lei lunar.
Martora Banyai M. a relatat că acesta mai câștiga uneori cam 800 lei pe lună, muncind pe la vecini, la cosit, la tăiat lemne, depoziția sa coroborându- se în general cu cea a martorei B. M. (600 lei) și a martorului B. Gabriel (acesta plătind victimei aproximativ 500 lei pe lună).
Prin decizia nr.2. din_ Casa Județeană de Pensii M. a stabilit în favoarea reclamantei H. M., începând cu data de_ pensie de urmaș în sumă de 329 lei. Întrucât pensia s-a plătit doar începând cu luna mai 2012 înseamnă că în perioada octombrie 2011-aprilie 2012 prejudiciul material suferit de reclamantă este echivalent cu suma de 2303 lei, pensia aferentă acestor șapte luni.
De asemenea, prin decizia nr.2. din_ Casa Județeană de Pensii a stabilit în favoarea reclamantului minor H. O. -P. suma de 329 lei, pensie de urmaș. Conform cupoanelor depuse la dosar, se achită lunar suma de 350 lei. În același sens, întrucât în luna octombrie 2011 reclamantul a fost lipsit de sprijinul material al tatălui, se impune a se acorda acestuia cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 329 lei, pensia aferentă acesteia luni. Nu se vor acorda rente suplimentare, conform solicitării reclamanților, deoarece chiar acceptând că victima mai realiza lunar, pe lângă pensie, suma de aproximativ 600 lei, pensiile de urmaș depășesc jumătate din venitul net, conform prevederilor art. 529 alin. 3 Cod civil, iar pe de altă parte întrucât victima
obișnuia să consume alcool, se poate prezuma că afecta o parte din venituri, achiziționării respectivei băuturi, chiar dacă realiza și producție proprie. Sub acest aspect, depoziția martorei Bozântan M. reflectă doar o presupunere că victima aducea toți banii în casă deoarece trebuia să cumpere cele necesare pentru copii, iar anterior decesului, H. V. și B. G. au consumat alcool la barul din sat.
În ce privește cheltuielile de înmormântare, cu parastas, pomenire, ținând seama și de contestarea unora dintre înscrisuri de către pârâtă, instanța le apreciază ca fiind dovedite, în condițiile art.1169 din Codul civil de la 1864, pe următoarele: 30 lei taxă parastas (f.58), 150 lei contravaloare îmbălsămare (f.59), 2015 lei contravaloare masă pentru pomană, 1516,5 lei accesorii (f.60), 27,5 lei, 2,5 lei, 4,8 lei, 175 lei (prosoape, produse industriale în_ -f.61), alte cumpărături, patiserie în 10, 14 și 24 octombrie 2011- pomana de 3, 7 și 14
zile, de asemenea îmbrăcăminte (f.62- 12 lei, 9,70 lei, 182,5 lei, 682 lei, 18 lei), 10 lei taxa de înmormântare fila 63,55 lei și 10 lei produse alimentare (fila 65).
Bonul fiscal depus la fila 57 dosar este nedatat, neputându-se stabili o corelație a cheltuielilor cu fapta ilicită; de asemenea, bonul fiscal în valoare de 300 lei- benzină este emis în data de_, anterior decesului lui H. V. . Sumele înscrise pe bonurile depuse în fotocopie la fila 65 dosar (poziția 3 și 5) nu sunt lizibile sub aspectul cuantumului respectiv al corespondenței în produse. De asemenea, nota informativă depusă la fila 180 dosar, vizând cheltuielile pentru amenajarea unui mormânt cu monument funerar nu sunt certe sub aspectul efectuării lor, însăși reclamanta arătând că au titlu informativ. Sub acest aspect, al cheltuielilor, declarațiile martorilor audiați nu sunt concludente, fiind aproximative.
Pe cale de consecință, în total reclamantei i se cuvin despăgubiri materiale în sumă de 7189 lei, iar reclamantului H. O. -P., asistat procesual de mamă, de 329 lei.
În ce privește daunele morale solicitate, se reține că acestea sunt menite a compensa pecuniar suferința psihică, durerile pricinuite (în speță) de pierderea unei ființe apropiate și dragi. Această suferință morală nu este susceptibilă de dovedire directă și tocmai de aceea evaluarea cuantumului compensațiilor acordate cu acest titlu implică un standard de apreciere, fiind subiectivă. Cu toate acestea, elementele de fapt ale cauzei permit determinarea unor criterii care justifică un raționament de evaluare.
De la bun început trebuie observată respectarea cerinței ca acordarea acestor daune să nu se transforme într-o sursă nejustificată de îmbogățire pentru titularul lor și nici într-o amendă excesivă pentru cel ținut la plată (în speță, tutorele). Rolul compensațiilor morale se circumscrie necesității de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial, iar gravitatea și amploarea acestei daune este susceptibilă de o evaluare lato sensu.
Orientările practicii judiciare în materie permit desprinderea unor criterii de evaluare precum relația de atașament dintre victimă și cel care
pretinde daune morale pentru pierderea vieții acesteia, durata stării de căsătorie eventual invocate, coabitarea și durata acesteia, trecutul comun, dependența emoțională.
Răspunsurile reclamanților la interogatoriul administrat relevă că între soți exista comunicare, munceau împreună, inclusiv cu copiii, căsnicia soților a durat 21 de ani, H. V. nu se purta agresiv, nici cu fiii săi, nici cu alte persoane. Martora Banyai M. a arătat că familia H. era una obișnuită, cu bune și rele, se înțelegeau bine, H. V. nu era violent, chiar dacă mai consuma alcool. De asemenea, martorul B. Gabriel a arătat că familia a suferit urmare pierderii, V. H. era foarte implicat cu băieții săi. La acestea se adaugă sentimentul de insecuritate legat de faptul că singurul susținător financiar al familiei a fost H. V., soția acestuia nelucrând niciodată din cauza problemelor de sănătate.
Raportat la aceste elemente, în temeiul prevederilor art. 1391 alin. 2 Cod civil, instanța o va obliga pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantului H. A. -V. suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantului H. O. -P., asistat procesual de mamă, suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale.
După cum relevă concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.284/_, întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean M., pârâtul B. G. nu are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, nu a avut discernământ la momentul comiterii faptelor și nu îl are nici în prezent. În raport de această stare de fapt și de drept, instanța va respinge pretențiile formulate de către reclamanți față de pârâtul B.
G. .
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1366 alin.1 C.civil, persoana pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei . Or în contextul în care pârâtul B. G. era lipsit de discernământ la data comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (suprimarea vieții soțului, respectiv tatălui reclamanților), răspunderea civilă a acestuia nu poate fi angajată nici măcar în solidar și nici măcar în condițiile art.1368 C.civil, întrucât în speță se poate angaja răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă instanța o va obliga pe pârâta B. Ana să achite reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții H. M., H.
A. -V. și H. O. -P., asistat de mama H. M., toți cu domiciliul în B. M., Firiza, strada F. nr.18, județul M., împotriva pârâtei B. Ana, domiciliată în F., strada C. C. nr.38, județul Vrancea.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de 7189 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de
100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantului H. A. -V. suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantului H. O. -P., asistat procesual de mamă, suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale și 329 lei, daune materiale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamanți față de pârâta B.
Ana.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului B. G., domiciliat
în B. M., Firiza nr.208, județul M., internat în Spitalul de Psihiatrie și Pentru Măsuri de Siguranță Ș., cu sediul în Ș., strada Zorilor nr.26, județul Bihor, prin curator H. I., domiciliat în B. M., strada O. nr.24, județul
M. .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. -T. A. P. F.
red.S.T.A/_
tehnred.P.F/_ 8 ex.
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ S.C.Nr.1622/_
MINUTĂ
cod operator
Pentru motivele ce se vor vedea la redactarea hotărârii ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții H. M., H.
A. -V. și H. O. -P., asistat de mama H. M., toți cu domiciliul în B. M., Firiza, strada F. nr.18, județul M., împotriva pârâtei B. Ana, domiciliată în F., strada C. C. nr.38, județul Vrancea.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de 7189 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de
100.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantului H. A. -V. suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantului H. O. -P., asistat procesual de mamă, suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale și 329 lei, daune materiale.
Obligă pe pârâta B. Ana să achite reclamantei H. M. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte pretenții formulate de reclamanți față de pârâta B.
Ana.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului B. G., domiciliat
în B. M., Firiza nr.208, județul M., internat în Spitalul de Psihiatrie și Pentru Măsuri de Siguranță Ș., cu sediul în Ș., strada Zorilor nr.26, județul Bihor, prin curator H. I., domiciliat în B. M., strada O. nr.24, județul
M. .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
ss.indescifrabil
-pentru conformitate-
G. ier,
| ← Decizia civilă nr. 482/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 72/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
