Decizia civilă nr. 529/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVI LĂ NR. 529/R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. M. B.
J. ECĂTOR: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta A.
F. domiciliată în C. N. Piața A. bl. C3 ap. 36 jud. C. împotriva sentinței civile nr. 11214 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_ ,_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului civil promovat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11214 pronunțată la data de 27 noiembrie 2012 de Judecătoria Baia Mare a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. F. prin mandatar A. V. în contradictoriu cu pârâtul I.
M. și în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 1.803 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea formulată de pârâtul I. M. cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva pârâtului I.
M., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina învinuitului că acesta nu a respectat în totalitate sentința civilă nr. 1414/_ a Judecătoriei Baia Mare (dosar nr. 667/1007), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1962/_ a Curții de Apel C. (dosar nr. 4231/2002), împiedicând
partea vătămată A. F. să folosească o parte din terenul obținut prin hotărârile anterior menționate.
În urma cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 1414 din_, Judecătoria Baia Mare a fost obligat învinuitul I. M. să îi lase părții vătămate A. F. în pașnică folosință terenul în suprafață de 1.410 mp de la locul numit "Ograda din Jos"; sau "Acasă";, stabilind linia de hotar între proprietatea învinuitului și a părții vătămate, sentință care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1962 din_ a Curții de Apel C., prin care a fost respins recursul învinuitului.
Sentința civilă nr. 1414 din_ a fost pusă în executare de către Biroul Executorului J. ecătoresc M. i Marius, în prezența părților și a expertului topograf Zlampareț I., suprafața de teren aparținând părții vătămate fiind delimitată cu țăruși de cea a învinuitului.
Partea vătămată a susținut că ulterior punerii în executare a hotărârii judecătorești, în perioada 2003-2008, învinuitul I. M. a mutat țărușii care delimitau cele două proprietăți, intrând pe terenul său, cu aproximativ 3 m, fără a putea preciza cu exactitate data mutării țărușilor, observând acest lucru în timp, cu ocazia vizitelor la proprietatea sa din localitatea T., aceasta locuind în municipiul C. -N. .
Învinuitul I. M. nu a recunoscut că ar fi mutat țărușii dintre cele două proprietăți, arătând că el a respectat în totalitate hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate litigiile civile dintre el și partea vătămată.
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de către expertul topograf Suciu M., în care se concluzionează că suprafața ocupată de învinuit din terenul aparținând părții vătămate este de 295 mp și un număr de 4 țăruși, numerotați cu numerele 14, 15, 16 și 17 sunt deplasați spre vest, raportat la data punerii în executare a hotărârii de către executorul judecătoresc.
Din declarația expertului topograf Zlampareț I. și a executorului judecătoresc M. i Marius, rezultă că punerea în posesie s-a făcut în conformitate cu sentința civilă nr. 1414/2001 și că învinuitul I. M. nu a contestat procesele verbale întocmite cu acea ocazie.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de
4.053 lei.
Având în vedere împrejurările, modul și mijloacele comiterii faptei (suprafața relativ mică ocupată de învinuit), urmarea produsă, vârsta și persoana învinuitului (persoană în vârstă, nu are antecedente penale), s-a apreciat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, fiind incidente prevederile art. 181Cod penal.
Prin Ordonanța din 2 iunie 2011 dată în dosarul nr. 2329/P/2009, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală, raportat la art. 18 indice 1 și art. 91 lit. c Cod penal, văzând și prevederile art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedură penală,
raportat la art. 249 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 2 Cod penal, aplicarea față de învinuit a sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei, restabilirea situației anterioare în ceea ce privește lăsarea în folosința părții vătămate A. F. a suprafeței de 295 mp, identificată în C.F. 980 T., nr. topo. 182/b/1, conform sentinței civile nr. 1414/2001 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă la data de_, cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 150 lei, potrivit art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, urmând să fie suportate de învinuit.
Cu privire la cheltuielile efectuate de reclamantă și mandatarul acesteia, ca urmare a nerespectării de către pârâtul din prezenta cauză a hotărârii judecătorești arătate mai sus, instanța a reținut că apar ca fiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, conform cărora: "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";, respectiv "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa";, nu numai cu privire la expertiza efectuată în dosarul de urmărire penală și cu privire la deplasările expertului, dar și în privința daunelor morale și a contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafața de 295 mp, timp de 5 ani de către pârâtul din prezenta cauză, prejudicii pe care le invocă reclamanta. Astfel, condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, constând în nerespectarea hotărârii judecătorești arătată mai sus prin notarea stâlpilor de către pârâtul I. M., așa cum de altfel rezultă din expertiza efectuată în dosarul de urmărire penală, prejudiciul, constând tocmai în cheltuielile pe care reclamanta a fost nevoită să le facă pentru a reuși să obțină repunerea în situația anterioară încălcării dispozițiilor hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea pârâtului și terenul proprietatea reclamantei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul astfel produs și culpa pârâtului, apar ca fiind îndeplinite doar pentru aceste sume, pentru restul sumelor pretinse cu titlu de despăgubire nefiind îndeplinite condiția dovedirii existenței unui prejudiciu cert și nereparat și condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Raportat la aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea civilă conform dispozitivului, obligându-l de asemenea pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constatându-se astfel culpa procesuală a acestuia, urmând a respinge cererea formulată de pârâtul I. M. cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată prin raportare la faptul că dovada acelor cheltuieli nu poate fi considerată ca fiind făcută, chitanța depusă în probațiune în acest sens necuprinzând numărului dosarului sau contractului de asistență juridică, astfel încât cererea privind
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost considerată ca fiind nefondată.
Împotriva aceste soluții a declarat recurs A. F. aceasta arătând că despăgubirile de 1803 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 250 lei au fost greșit stabilite mult subevaluate, instanța ignorând zilele de muncă pierdute având în vedere documentele doveditoare depuse .
S-a solicitat reanalizarea motivării sentinței atacate.
La data de 18 aprilie 2013 au fost depuse motive de recurs invocându-se ca și temei de drept prevederile art. 6, 7, 9, 10 și 11 C.proc.civ., solicitându-se reexaminarea capetelor de cerere referitoare la prejudiciul material suferit prin cheltuielile făcute, contravaloarea zilelor de muncă pierdute de mandatar și a cheltuielilor de judecată care au fost evaluate.
S-a arătat în acest nou script depus la dosarul cauzei, în esență, faptul că prejudiciul reținut de instanța de judecată este mult mai mic decât prejudiciul efectiv cauzat de pârâtul I. M., reținându-se faptul că nu sunt îndeplinite condițiile dovedirii existenței unui prejudiciu cert și nereparat și condiția unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prejudiciul care se solicită s-a arătat că este unul patrimonial exprimabil în bani, sigur, cert și actual. Deplasările la Baia Mare au fost realizate cu bună credință, iar cheltuielile de transport și contravaloarea zilelor de muncă pierdute s-au realizat pentru impulsionarea soluționării dosarului penal.
Recurenta a mai susținut că deplasarea s-a realizat cu autovehiculul proprietate personală, sens în care s-a depus decontul nr. 1. Deplasările au necesitat o cheltuială în sumă de 1539 lei (pentru cele 15 deplasări).
În privința cheltuielilor de judecată în fața instanței s-a arătat că acestea au fost greșit stabilite deoarece în fața instanței s-au efectuat 7 deplasări. Cu toate că s-au depus înscrisuri în acest sens, instanța a ignorat acest fapt.
În recurs părțile au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate reține următoarele:
În privința excepției nulității recursului, instanța având în vedere prevederile art. 306 C.proc.civ., recursul nemotivat în termenul de recurs este nul, consideră excepția invocată neîntemeiată.
Analizând recursul declarat de recurenta A. F. prin mandatar, se constată că acesta cuprinde elementele necesare unei cereri de recurs, iar motivarea acestuia permite instanței încadrarea motivelor de fapt în cuprinsul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În privința fondului cererii de recurs se reține că obiectul dosarului nr._ soluționat prin Sentința civilă nr. 11214/_ al Judecătoriei Baia Mare îl constituie solicitarea reclamantei A. F. de a-l obliga pe pârâtul I.
M. la plata sumei de 5029 lei cu titlu de despăgubiri și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.
Se reține că între părțile din prezentul dosar au avut loc mai multe litigii. Executarea hotărârilor judecătorești nu s-a putut realiza prin executare voluntară astfel că s-a apelat la executarea silită a Sentinței civile nr. 1414/2001 a Judecătoriei Baia Mare. Acest fapt rezultă din cuprinsul actelor aflate în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 2329/P/2009 atașat prezentului dosar.
Deoarece nu a fost respectată această hotărâre judecătorească A. F. a formulat plângere penală împotriva pârâtului din prezentul dosar I. M. . Dosarul nr. 2329/P/2009 a fost soluționat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, fiind dispusă soluția de scoatere de sub urmărire a învinuitului I. M. reținându-se incidența prevederilor art. 181C.pen..
Plângerea formulată împotriva soluției dispuse de procuror a fost respinsă prin Sentința penală nr. 2154 din data de 13 octombrie 2011 a Judecătoriei Baia Mare în dosarul nr._ .
Cheltuielile solicitate de reclamantă vizează atât daunele morale solicitate ca urmare a nerespectării dispozițiilor sentinței nr. 1414/2001 a Judecătoriei Baia Mare cât și daunele materiale rezultate din fapta pârâtului.
J. ecătoria a acordat cu titlu de despăgubiri suma de 1803 lei, suma reprezentând contravaloarea expertizei topografice efectuate în dosarul penal arătat mai sus, deplasările expertului, daunele morale și contravaloarea lipsei folosinței terenului în suprafață de 295 mp timp de 5 ani.
În recursul declarat la data de 19 martie 2013, acesta fiind depus în termenul legal prevăzut de lege, au fost contestate despăgubirile acordate arătându-se că acestea sunt greșit stabilite, "fiind mult subevaluate eludând total contravaloarea deplasărilor și a zilelor de muncă pierdute, având în vedere documentele doveditoare depuse și invocate în dosarul menționat și cele două dosare conexe";.
Din acest punct de vedere se constată că singura nemulțumire a recurentei este legată de cuantumul cheltuielilor privind deplasările efectuate în dosarul penal, cheltuieli ce pot fi acordate în prezenta cauză cu titlu de despăgubiri precum și cheltuielile de judecată efectuate de parte cu ocazia soluționării prezentului dosar în fața Judecătoriei Baia Mare.
Se reține că recursul declarat de A. F. este fondat în parte. Astfel, instanța urmează să-l admită și să modifice sentința atacată în sensul acordării sumei de 311 lei sumă ce reprezintă cheltuieli de deplasare, pentru soluționarea dosarului penal nr. 2329/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare sumă ce se adaugă sumei de 1805 lei. Această sumă acordată reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate în dosarul penal arătat, în cuprinsul acestei sume nefiind cuprinse decât cheltuielile efectuate pentru termenele stabilite de procuror la care prezența părților era necesară. Deplasările efectuate de recurentă sau de reprezentantul acesteia care nu aveau caracter
necesar nu au fost decontate. De asemenea nu au fost acordate cheltuielile având ca obiect zilele de muncă pierdute.
Instanța a constatat că pe parcursul soluționării dosarului penal recurenta-reclamantă A. F. sau mandatarul acestei a efectuat mai multe deplasări de la C. -N. la Baia Mare sau în T. . Doar o parte din cheltuielile efectuate de recurentă pot fi considerate cheltuieli necesare utile și efectuate în vederea soluționării dosarului penal. Se consideră că doar deplasările din datele de 28 august 2009, 15 aprilie 2010, 1 iulie 2010 și 16 august 2010, au constituit deplasări necesar a fi efectuate la Baia Mare sau la terenul din T. . Faptul că reclamanta sau mandatarul acestui a ales să se deplaseze în mai multe rânduri, deplasându-se la Baia Mare pentru consultație juridică, achitarea prin virament bancar în Baia Mare a onorariului pentru expert, audiențe la Parchet, precum și celelalte aspecte indicate, se consideră aceste cheltuieli nu sunt cheltuieli necesare soluționării dosarului penal.
Reținând aceste aspecte se constată că nu există un raport de cauzalitate direct sau indirect între fapta ilicită a pârâtului I. M. și audiența la Prim- procurorul parchetului pentru că în opinia mandatarului recurentei se tergiversa soluționarea dosarului penal. Astfel, instanța va acorda cu tilu de cheltuieli pentru deplasare suma de 311 lei (300 km*4 drumuri*5,9l/100 km*4,4 lei/l de benzină).
Celelalte pretenții privind prejudiciul pe care mandatarul recurentei l-ar fi suferit pentru că nu s-a putut prezenta la punctul de lucru al societății comerciale pe care o administra, nu pot fi avute în vedere, pe de o parte pentru că prejudiciul nu a fost cauza recurentei, ci unui terț respectiv SC Vadivet SRL, persoana juridică nefiind parte în prezentul dosar, iar la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că recurenta sau mandatarul său au achitat acest prejudiciu societății comerciale.
În recurs, se constată că mandatarul recurentei a fost prezent la termenul din data de 30 octombrie 2013 în fața instanței, astfel că vor fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, fiind aplicabile prevederile art. 274 C.proc.civ., suma de 98,58 lei reprezentând cheltuielile de deplasare ale mandatarului și cota parte din taxa judiciară de timbru achitată. Celelalte solicitări privind cheltuielile de judecată în recurs vor fi respinse deoarece recursul declarat va fi admis, însă pretențiile recurentei au fost încuviințate parțial, astfel că și cheltuielile de judecată vor fi acordate proporțional cu partea de cerere admisă.
Intimatul a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Se constată că până la închiderea dezbaterilor nu a fost depusă dovada achitării unor astfel de cheltuieli, iar recursul declarat a fost admis, motiv pentru care solicitarea formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., pentru a fi admisă.
Reținând cele de mai sus, instanța în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., va admite recursul, iar sentința atacată va fi modificată în parte potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, excepție invocată de intimatul I. M. .
Admite recursul declarat de recurenta A. F. domiciliată în C. N. Piața A. bl. C3 ap. 36 jud. C. împotriva Sentinței civile nr. 11214 pronunțată la data de_ de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtul I. M. la plata sumei de 311 lei reprezentând cheltuieli de deplasare în favoarea reclamantei A. F. .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul I. M. la plata sumei de 98,58 lei în favoarea recurentei A. F. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea formulată de intimatul I. M. având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 noiembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. | B., P. G. | G. | , Ț. | D. | O. | V. |
Red. /T.Red./P.M.B./_
Verificat_ 2 ex.
J. ecător la fond: C. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 37/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 232/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
