Decizia civilă nr. 241/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/A/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
Judecător: C. -A. C. Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant KARAI. OFF I. Z.
, apelant KARAI. OFF M. C., împotriva Sentinței civile nr. 25292/_ 5 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat O. O. D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, avocat Militaru Sorin M. și reprezentantul intimatei, av. Moisa
D. în substituirea avocat T. L., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, la data de 13 mai 2013, intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, un script în cuprinsul căruia învederează că înțelege să preia calitatea procesuală a pârâtului D. T. ca urmare a transmiterii convenționale a calității procesuale pasive, precum și poziția acestuia.Se anexează copia CF 2. C. și împuternicire avocațială. Se comunică un exemplar al acestui înscris cu reprezentatul apelanților.
Reprezentantul apelanților solicită în probațiune efectuarea unei completări la expertiză, întrucât nu există posibilitatea de aplicare a hotărârii judecătorești.
Reprezentantul intimatei arată că se opune suplimentării probațiunii, obiectivele astfel cum au fost formulate nu sunt utile soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât reclamanții au renunțat la petitul de revendicare.
T. ul, după deliberare, respinge cererea în probațiune ca nefiind utilă cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată ( taxă de timbru și onorariu avocațial). Învederează că pârâtul a recunoscut că a fixat de la sine putere mejdia dintre cele două proprietăți. Limitele proprietății sunt marcate în evidența cadastrală, iar folosința faptică pe o altă mejdie nu poate avea preeminență.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în ceea ce privește pârâtul inițial, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată de la pârâta care a preluat calitatea procesuală. Învederează că apelanții folosesc mai mult teren decât
cel înscris în CF. Din probele dosarului a rezultat că intimatul a folosit dreptul de proprietate așa cum l-a dobândit.
T. ul reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor reprezentantul intimatei a depus la dosar întâmpinare.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 25292/_ 5 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a luat act de renunțarea reclamanților KARAI. OFF
I. -Z. și KARAI. OFF M. -C. la judecata petitului 2 al acțiunii introductive, având ca obiect revendicare.
A admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții KARAI. OFF I. -Z. și KARAI. OFF M. -C., în contradictoriu cu pârâtul D. T. .
A stabilit linia de hotar dintre terenul înscris în CF nr. 481N C. -N., nr. cadastral 6063/1 în suprafață de 621 mp (din măsurători 625 mp) și imobilul teren înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral 11943/1, în suprafață de 887 mp (din măsurători 880 mp) pe direcția punctelor 5-6-7-8- 9, materializate în teren prin piloni metalici cu fundație de beton, conform punctului 7.3 din raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expert tehnic D. A., de la filele 54-62 din dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A respins cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului să desființeze pilonii edificați pe linia de hotar stabilită conform folosinței faptice, ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și 1/2 din cuantumul onorariului expertului, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanții să achite în favoarea pârâtului suma de 1.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Cu privire la petitlul nr. 2 al acțiunii introductive, având ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină și liniștită proprietate și posesie porțiunea de aproximativ 60 mp ce excede limita proprietății sale:
Apreciind că solicitarea a fost formulată in limine litis, înainte de a se deschide dezbaterile pe fondul cauzei, fără a fi necesară învoială pârâtului, în temeiul dispozițiilor art. 246 C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților cu privire la petitul de revendicare, prin dispoziție fără drept de apel.
Cu privire la petitul având ca obiect grănițuire:
Conform art. 584 C.civ. de la 1864, text legal în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății și aplicabil litigiului dedus judecății, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Grănițuirea este o acțiune petitorie reală prin care se urmărește stabilirea hotarului prin semne exterioare și vizibile, hotar ce separă două proprietăți vecine.
În consecință, grănițuirea se poate dispune în cazul inexistentei unei delimitări intre proprietati, sau in situatia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de parti.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1309/_ de notar public P. S. M. (filele 6-8) și a extrasului CF nr. 481N C. -N., nr. cadastral 6063/1 (fila 9), instanța reține că proprietari tabulari asupra imobilului constând în teren în suprafață de 621 mp sunt reclamanții KARAI. OFF I. -Z. și KARAI. OFF M. -C. .
Conform sentinței civile nr. 3493/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 12539/1998, a actului de dezmembrare prin parcelare autentificat sub nr. 1457/_ de către BNP Vișan I. Almira (filele 18-19) și a extrasului CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral 11943/1 (fila 17), instanța reține că pârâtul D. T. este proprietarul imobilului constând în teren în suprafață de 887 mp, Fânaț la Becaș.
Din cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expert tehnic D. A. (filele 54-62), a răspunsului expertului la obiecțiunile formulate de către reclamanți (filele 79-80), care se coroborează cu lipsa nejustificată a reclamanților de a se prezenta la termenul de judecată stabilit pentru administrarea probei cu interogatoriul încuviințat (filele 71-72), deși au fost legal citați în acest sens, împrejurare căreia instanța i-a acordat valoarea unui început de dovadă în favoarea pârâtului, în temeiul art. 225 ultima teză C.proc.civ., instanța reține că încă din anul 2008, de la data dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 481N C. -N., nr. cadastral 6063/1 în suprafață de 621 mp, și până în prezent, acest imobil este delimitat de imobilul teren înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral 11943/1, în suprafață de 887 mp aparținând pârâtului, prin pilonii metalici amplasați pe punctele 5-6-7-8-9, conform schiței de la fila 57 ce face parte integrantă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
S-a constatat în urma măsurătorilor efectuate la fața locului a celor două imobile învecinate, situate din punct de vedere administrativ în C. -N.
, str. Antonio Gaudi, nr. 41, județul C., respectiv în C. -N., str. Antonio Gaudi, f.n., județul C. că imobilul identificat în CF nr. 481N C. -N., nr. cadastral 6063/1 aflat în proprietatea reclamanților are o suprafață reală măsurată de 625 mp, adică o diferență de 4 mp față de suprafața înscrisă în CF, iar că imobilul teren înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral 11943/1, proprietatea pârâtului, are o suprafață reală măsurată de 890 mp, adică o diferență de 3 mp față de suprafața înscrisă în CF.
Cu toate acestea, la punctul 7.3 din raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expert tehnic
D. A., de la filele 54-62 din dosar, s-a reținut că aceste suprafețe în plus, determinate de diferențele între lungimile laturilor observate între planurile Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și folosința faptică, precum și de diferențele de unghiuri între acestea, nu afectează imobilele între ele, cu alte cuvinte niciuna dintre cele două proprietăți nu se suprapune faptic cu cealaltă, ci în concret instanța reține că limitele de proprietate astfel cum au reieșit în urma măsurătorilor în teren nu corespund numerelor cadastrale atribuite acestora în regim de carte funciară, cum reiese din schița de la fila 81.
În urma formulării precizării de acțiune și cu ocazia cuvântului asupra cererii de completare a probațiunii formulate, interpelat fiind de către instanța de judecată, reprezentantul reclamanților a susținut că înțelege să
deducă judecății exclusiv pretențiile astfel cum a fost precizate la filele 99- 100 din dosar.
Fiind ținută a se pronunța în limitele obiectului dedus judecății, în temeiul art. 129 alin (6) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța reține că nu este legal învestită cu soluționarea unei cereri în rectificare de carte funciară, deși susținerile în fapt care stau la baza acțiunii reclamanților, precum și concluziile orale cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, urmăresc stabilirea liniei de mejdie între proprietățile învecinate în raport de situația cadastrală.
Apare dincolo de orice dubiu că grănițuirea conform propunerii formulate de către reclamanți nu poate fi dispusă de către instanța de judecată, câtă vreme delimitarea proprietăților, conform art. 584 C.civ. de la 1864, presupune stabilirea hotarului între proprietăți astfel cum sunt acestea identificate în fapt, nicidecum conform unei situații cadastrale care nu corespunde realității și care se impune a fi rectificată, dacă părțile înțeleg să o ceară ulterior, în conformitate cu situația reală.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții KARAI. OFF I. -Z. și KARAI. OFF M. -C. în contradictoriu cu pârâtul D. T., sens în care a stabilit linia de hotar dintre terenul înscris în CF nr. 481N C. -N., nr. cadastral 6063/1 în suprafață de 621 mp (din măsurători 625 mp) și imobilul teren înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral 11943/1, în suprafață de 887 mp (din măsurători 880 mp) pe direcția punctelor 5-6-7-8-9, materializate în teren prin piloni metalici cu fundație de beton, conform punctului 7.3 din raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expert tehnic D. A., de la filele 54-62 din dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la ridicarea pilonilor edificați pe terenul pe linia de hotar stabilită conform folosinței faptice:
Instanța de fond a reținut că motivul de fapt indicat în sprijinul prezentului petit îl constituie împrejurarea că pilonii edificați de către pârât nu respectă linia de hotar cadastrală (fila 100).
În consecință, raportat la considerentele de mai sus care au stat la baza înlăturării variantei de grănițuire conform situației cadastrale propusă de către reclamanți, având în vedere soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale, instanța de fond a respins această cerere ca vădit neîntemeiată.
Față de prevederile art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, în considerarea soluției pe care instanța o va pronunța asupra cererilor principale, precum și a împrejurării că grănițuirea nu se va dispune conform variantei propusă de către reclamanți, neputându-se reține o culpă în înțelesul dispozițiilor procedurale menționate în sarcina pârâtului, instanța va respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și 1/2 din cuantumul onorariului expertului, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să achite în favoarea pârâtului suma de 1.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Solicitarea reclamanților cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile avocațiale nu este întemeiată câtă vreme, astfel cum reiese din motivele expuse mai sus, nu s-a putut reține o culpă procesuală în sarcina pârâtului care să fundamenteze suportarea cheltuielilor de judecată cu onorariul avocațial. Apreciind că numai pârâtul
este în drept a beneficia de cheltuieli de judecată, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera compensarea.
Împotriva sentinței menționate, au declarat în termen legal apel
K. I. Z. și K. M. C. solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată precizate și, în consecință:
-să se dispună stabilirea liniei reale de hotar (a mejdiei) dintre proprietatea lor, teren în suprafață de 621 mp, situat în C. -N., str. Antonio Gaudi nr. 41, jud. C., înscris în CF C. -N. nr. 481 N, nr. cadastral m^ 6063/1, și proprietatea pârâtului, teren în suprafață de 888 mp, situat în C. -N., str. Antonio Gaudi nr. 39, jud. C., înscris în CF C.
-N. nr. 1., nr. topo. 11943/1 -pe linia de demarcație a numerelor cadastrale, așa cum această linie rezultă din evidențele OCPI C. și așa cum este evidențiată în răspunsul la obiecțiuni formulat de către expertul tehnic judiciar inginer D. A. N., precum și, eventual, în completarea expertizei ce va fi dispusă în apel;
-să fie obligat pârâtul la desființarea pilonilor edificați pe linia de hotar stabilită conform folosinței faptice;
-să fie obligat pârâtul la plata către apelanți a sumei de 1.200 lei, reprezentând 1/2 -a parte din cuantumul onorariului expertului de la prima instanță, cu compensarea în întregime a onorariilor avocațiale de la prima instanță.
Au mai solicitat să se mențină dispoziția din sentință referitoare la renunțarea la judecata petitului 2 al acțiunii introductive, având ca obiect revendicare, și să fie obligat pârâtul la plata către apelanți a onorariului de avocat și a taxei de timbru din apel, precum și, eventual, a 1/2-a parte din cuantumul onorariului expertului din apel.
În motivarea apelului au arătat în esență, cu privire la grănițuire, instanța a luat în seamă, la stabilirea mejdiei dintre cele două proprietăți, folosința faptică actuală a proprietarilor riverani.
Solicitarea lor de a se ține cont de configurația juridică a parcelelor, așa cum ea rezultă din evidența cadastrală, a fost înlăturată cu motivarea că
"... delimitarea proprietăților... presupune stabilirea hotarului între proprietăți astfel cum sunt acestea identificate în fapt, nicidecum conform unei situații cadastrale care nu corespunde realității și care se impune a fi rectificată, dacă părțile înțeleg să o ceară ulterior, în conformitate cu situația juridică reală."
Apreciază că argumentele primei instanțe nu pot fi primite pentru următoarele:
Atâta timp cât limitele unei proprietăți sunt marcate în evidența cadastrală, prin limitele numerelor cadastrale aferente imobilului, folosința faptică pe o altă mejdie nu poate avea preeminență. în caz contrar, ar însemna ca proprietarii să poată schimba oricând o mejdie ignorând situația cadastrală, care, în acest mod, ar deveni inutilă;
Fixarea de către proprietari ori autorii acestora a mejdiei (prin semne exterioare, bineînțeles) poate fi luată ca reper în acele situații în care nu există o evidență cadastrală/topografică (aceasta fiind explicația pentru care în acele procese sunt utile inclusiv audierile de martori, pentru stabilirea modului de folosință în timp);
În cauză, este indubitabil că pilonii fixați pe mejdia faptică au fost înțărușați de însuși pârâtul, cum de altfel acesta a recunoscut la interogatoriu; astfel, dânsul practic a stabilit, prin propria și unica voință, mejdia.
Dacă s-ar admite teza primei instanțe, ar însemna că pârâtul era liber să stabilească orice mejdie ar fi dorit, urmând ca (,) configurația numerelor cadastrale să fie rectificată ulterior conform voinței acestuia, odată ce nu mai corespundeau "realității".
Au subliniat că din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni depus la dosar de către expert, a rezultat în mod clar o lipsă de suprapunere între linia de hotar "faptică" și cea Juridică" (rezultată din planurile aflate la OCPI), precum și împrejurarea că diferențele dintre cele două sunt de substanță. Mai mult, expertul nu a evidențiat, prin puncte de contur, pe schițele sale, mejdia cadastrală.
În opinia lor, instanța este ținută a respecta cea din urmă mejdie, deoarece proprietarii riverani nu pot, prin folosirea greșită a proprietăților lor învecinate, să schimbe configurația juridică a acestora.
Nu s-a formulat întâmpinare în apel.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel se învederează că instanța de fond a greșit stabilind mejdia dintre cele două proprietăți astfel cum sunt acestea identificate în fapt, și nicidecum conform unei situații cadastrale.Apelanții arată că atât timp cât limitele unei proprietăți sunt marcate în evidența cadastrală prin limitele numerelor cadastrale aferente imobilului, folosința faptică pe o altă mejdie nu poate avea preeminență.
T. ul reține că prezentul litigiu a fost fundamentat în drept pe disp.art.584 cod civil care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate-create de vecinătate-în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale.
Promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar-atunci când există semne exterioare între proprietăți-titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior.
În egală măsură, acțiunea fondată pe disp.art.584 cod civil nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părți/cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Este motivul pentru care reclamantul în acțiunea în grănițuire nu se poate fundamenta pe împrejurări ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar, ca spre exemplu determinările suprafețelor prin lucrări cadastrale.
Pe cale de consecință, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual(determinat prin semnele exterioare, în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Privită din această perspectivă, soluția primei instanțe se raportează corect la dispozițiile de drept material substanțial, determinând corect linia
de hotar dintre cele două proprietăți, care nu poate fi stabilită în raport de o situație cadastrală.
Câtă vreme prin raportul de expertiză s-a stabilit că suprafața imobilul intimatului delimitat prin piloni metalici cu fundație de beton care excede celei înscrisă în CF cu 3 mp. nu afectează imobilul, proprietatea apelanților, nu există nici o rațiune pentru desființarea pilonilor edificați pe linia de hotar stabilită conform folosinței faptice.
În ce privește cheltuielile de judecată, raportat la soluția pronunțată, în mod corect au fost stabilite în sarcina apelanților, intimatul neavând nici o culpă procesuală în demersul judiciar al acestora.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică sentința apelată, în tem.art.296 cod pr.civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de KARAI. OFF I. Z., apelant KARAI. OFF M. C., împotriva Sentinței civile nr. 25292/_ 5 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefundat apelul declarat de KARAI. OFF I. Z., apelant KARAI. OFF M. C., împotriva Sentinței civile nr. 25292/_ 5
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2013.
Președinte,
D. T.
fiind în concediu semnează Vicepreședinte T.
E. L.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. M.
fiind în concediu semnează Grefier-șef secție civilă
S. Ș.
_
red.CC/dact.DB
Jud.fond:R. -M. P.
| ← Decizia civilă nr. 3992/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 259/2013. Grănițuire → |
|---|
