Decizia civilă nr. 105/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/A/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant C. V., apelant C. L., împotriva Sentinței civile nr. 1030/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., privind și pe apelant C. V., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
apelant Reclamant - C. V. personal și asistat de avocat Hodiș M.
reprezentantul apelantei pârâte avocat B. M.
martor D. M. personal
martor M. F. personal
martor M. ANA personal
martor M. V. personal Lipsă fiind:
apelant Pârât - C. V.
apelant Reclamant - C. L. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar un script din partea apelanților C., prin care se indică numele și adresa martorilor încuviințați spre audiere.
La data de_ s-a depus la dosar un script din partea apelantei C.
, prin care se indică numele și adresa martorilor încuviințați de instanță.
Instanța procedează la administrarea probelor testimoniale cu martorii
M. Ana, M. V., M. F. și D. M., sub jurământ, depoziția acestora fiind consemnată în procesele verbale aflate la filele 51-54 dosar.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită în probațiune efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, având în vedere faptul că d-nul expert Morar I. nu a răspuns tuturor obiectivelor, iar linia de hotar a fost grașit stabilită.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită respingerea cererii formulate în probațiune de reprezentantul apelantei pârâte având în vedere faptul că, raportat la obiectul cauzei, această solicitare nu este utilă cauzei.
Instanța, după deliberare, respinge cererea formulată în probațiune de reprezentantul apelantei pârâte.
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat în scris, în sensul modificării sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului declarat de pârâtă astfel cum a fost formulat în scris, cu consecința desființării în tot a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată pe care se obligă să le depună până la finele dezbaterilor. Cu referire la apelul formulat de reclamanții C.
, reprezentantul apelantei pârâte solicită respingerea acestuia.
Cu referire la apelul declarat de recurenta pârâtă, reprezentantul recurenților reclamanți solicită respingerea acestuia conform motivelor invocate în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1030/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamant față de pârâtul C. I. .
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. V. și C. L.
, în contradictoriu cu pârâta C. V., și în consecință:
A stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, situat în
G. str. C. nr.58, înscris în CF nr.2575/a G. și imobilul proprietatea pârâților, situat în G. str. C. nr.56, înscris în Cf nr.1762 G., transcris în Cf nr.9323, nr. cad.273, conform variantei I propuse de expertul judiciar, ing. Morar
I., în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, din anexa 7, de care se va ține seama în momentul efectuării operațiunilor de trasare a liniei în teren, variantă potrivit căreia proprietatea reclamanților va avea suprafața de 2665 mp iar proprietatea pârâților va avea suprafața de 2775 mp;
S-a dispus rectificarea înscrierii din cartea funciară nr.9323 N cu nr. cadas.273, la foaia A, a întinderii de suprafață a imobilului înscris, de la 2880 mp la suprafața reală găsită la fața locului de 2775 mp;
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți cu ocazia acestui proces.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Părțile sunt proprietarii tabulari ai unor imobile situate în G., strada C., imobile care se învecinează pe una din laturi.
La capătul terenurilor celor două părți trece calea ferată pe direcția Cluj-Napoca - Dej.
Potrivit înscrierii din cartea funciară nr. 2575/a și respectiv nr. 1762
G., cele două terenuri au avut suprafețe egale de 800 stj.p. adică 2880 mp. (f. 11-13, 21-22)
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor și proprietatea pârâților în sensul că aceasta ar trebui să înceapă de la capătul terenurilor respectiv linia ferată, cu dimensiunile de 22,57 m, pentru pârâți și de 22,68 m pentru reclamanți și până la strada C.
, punct care ar stabili fronturi la stradă egale, pentru cele două imobile așa cum ar fi fost inițial. (f. 31)
Dimpotrivă, pârâții au solicitat ca această linie despărțitoare dintre proprietăți să fie stabilită pe aliniamentul reprezentat de linia dreaptă ce unește gradul din strada C. la sud-est și zona de protecție CFR la nord- vest prin mijlocul unui șanț de scurgere a apelor.
Pentru a clarifica această situație dintre proprietățile părților, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, de către expertul judiciar - inginer Morar I., care s-a deplasat la fața locului și în urma verificărilor și măsurătorilor efectuate în teren, a hărților cadastrale topo și a planurilor de situație inclusiv a celor privind calea ferată, a stabilit
mai multe variante a liniei despărțitoare dintre părți; de asemenea a mai stabilit că în prezent nici una din proprietățile părților nu mai au în fapt suprafața înscrisă în CF de 2880 mp ci mai puțin, însă fără ca vreuna din părți să fi ocupat vreo suprafață din terenul celeilalte.
În urma prezentării atât în scris cât și verbal a concluziilor de către expertul judiciar cât și a analizării tuturor variantelor propuse de expert în vederea stabilirii liniei despărțitoare dintre părți, instanța a ajuns la concluzia că varianta ce ar putea fi aplicată în speța de față, pentru a pune capăt litigiului dintre părți, este cea din anexa 7 din raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv varianta I pentru că aceasta respectă în mare măsură situația inițială a celor două proprietăți, care era dată de acel
,,șanț";, pârâu care a existat și înainte și care a stabilit că acesta este reperul liniei despărțitoare dintre proprietăți; totodată, instanța a avut în vedere pentru luarea în considerare a acestei variante din anexa 7 a raportului de expertiză, faptul că prin noua linie despărțitoare propusă nu se intră în proprietatea pârâților sau a reclamanților, mai ales că, în prezent, niciuna dintre părți nu mai au în fapt suprafața înscrisă în CF ci reclamanții au în fapt o suprafață de 2760 mp, cu 120 mp mai puțin, iar pârâții o suprafață de 2846 mp, cu 34 mp mai puțin.
Însă, această diminuare a suprafeței este explicată de construirea prin anii 1970 a liniei ferate Cluj-G. - Dej, care a ocupat din terenurile tuturor persoanelor deținători de terenuri din zonă, inclusiv a părților din prezenta cauză, fără să se fi întocmit un cadastru CFR și fără să se fi făcut o expropriere a terenurilor pe baza unei documentații riguroase.
Dar, așa cum se cunoaște, cartea funciară nu garantează suprafața unui imobil ci doar proprietatea, pentru că în timp aceasta poate suferi diferite modificări datorită unor cauze independente de voința omului, cum este și în cazul de față.
Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat că varianta de stabilire a liniei despărțitoare dintre proprietăți, cea mai apropiată de vechea situație a celor două proprietăți, este varianta I, evidențiată în anexa 7, potrivit căreia proprietatea reclamanților va avea o suprafață de 2665 mp iar proprietatea pârâților va avea o suprafață de 2775 mp.
În temeiul art. 34-37 din Legea nr. 7/1996, a dispus rectificarea înscrierii din cartea funciară nr.9323 N cu nr. cadas.273, la foaia A, a întinderii de suprafață a imobilului înscris, de la 2880 mp la suprafața reală găsită la fața locului de 2775 mp;
În temeiul art. 276 din Codul de procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți cu ocazia acestui proces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recalificat apel, C. V. , solicitând modificarea hotărârii în sensul stabilirii graniței între cele două proprietăți prin șanțul care separă cele două fonduri.
În motivare arată că loturile au avut suprafețe egale dar laturile diferite, acestea scăzând în sensul de parcurgere a căii ferate Apahida-Dej.
Raportul de expertiză mai exact, reperul 8, creează probleme de vecinătate cu SNCFR. Același raport se bazează pe calcule ale suprafețelor care nu sunt luate în considerare în mod unitar pentru ambele părți.
Stâlpul de lemn invocat de reclamanți ca fiind limita de proprietate se află pe marginea de scurgere a apei, nu pe locul actualului stâlp de beton.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recalificat apel, reclamanții C. , solicitând modificarea hotărârii în
sensul stabilirii graniței conform variantei din anexa nr. 8 în mod subsidiar în varianta cuprinsă în varianta nr. 9, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că varianta anexei nr. 8 răspunde cel mai bine situației dintre părți. În anul 2005 pârâta a făcut o documentație topo cadastrală prin care și-a înscris dreptul de proprietate cu privire la teren în CF.
Aceasta a înscris însă terenul cu suprafața în forma inițială înainte de lărgirea tronsonului de cale ferată fără a ține cont de această lucrare.
Diferența pierdută la CFR se regăsește în terenul reclamanților, fapt care a determinat înscrierea în CF a unei parcele care vine până la 12 cm de vidul casei lor.
La fața locului expertul a identificat o rețea de repere fixe, însă esențial este că cele două terenuri învecinate au fost egale ca întindere înainte de lucrările la tronsonul căii ferate. Nici un reper nu a constituit în trecut sau în prezent element de marcare a liniei despărțitoare, nici măcar așa zis șanț.
Aceste aspecte sunt reflectate în varianta nr.8 recomandată de altfel și de expert.
Varianta nr. 7 oferă un plus de front la stradă de 1,66 m și un plus la suprafața terenului, soluție care nu poate fi justă.
Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, soluția nu are la bază situația concretă a speței, respectiv existența litigiului determinat de o înatabulare efectuată de către pârâtă în mod greșit.
Intimații au depus întâmpinări, prin care solicită respingerea apelului declarat de cealaltă parte.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, a acelor de ordine publică a probațiunii administrate în apel, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 584 C. civil Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine menite să apere dreptul de proprietate și se dispune atât în cazul unei inexistențe de delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Prin soluționarea cererii, trebuie reconstituit vechiul hotar între proprietățile învecinate, la origine nelitigios și în acest sens trebuie administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar.
Prealabil trebuie reținut că în cauză, în ambele cicluri procesuale, au fost administrate probe în susținerea pretențiilor părților, criticile ambelor părții îndreptându-se deopotrivă împotriva raportului de expertiză. Cum în sistemul vechiului cod de procedură civilă niciuna din probe nu avea prevalență în fața alteia, concluziile raportului nu sunt esențiale în soluționarea unui litigiu având ca obiect grănițuire. Urmărind a se reconstitui vechiul hotar, este necesar ca prin probe testimoniale să se determine vechiul traseu al mejdiei iar pentru punerea în executare a hotărârii, un specialist în materia topografie să realizeze lucrarea specifică. Cu alte cuvinte fiind evident că în unele situații, vechea mejdie a fost stabilită cu mult timp înainte și la fața locului să nu existe semne exterioare evidente, opinia expertului trebuie coroborată cu probele testimoniale și din coroborarea tuturor probelor trasă concluzia.
Așa cum rezultă din harțile de carte funciară anexate și raportului de expertiză, actualele proprietăți provin dintr-un singur corp funciar care a
făcut obiectul unei dezmembrări și transmise antecesorilor celor 2 părți prin reforma agrară din anul 1947. Ulterior acestei date au fost realizate lucrări de extindere a căi ferate, neevidențiate în cartea funciară, astfel încât suprafețele celor 2 imobile au suferit diminuării, terenurile fiind faptic la data actuală mai mici ca suprafață.
Vecinătățile celor două fonduri, pe celelalte laturi decât pe cea comună, nu au fost contestate.
Plecând de la cele arătate mai sus, probele administrate trebuie să justifice reconstituirea vechiului hotar între cele două fonduri învecinate.
Planurile și schițele întocmite cu ocazia parcelării terenurilor relevă ca mejdiile terenurilor sunt în principiu perpendiculare pe calea publică.
Declarațiile testimoniale confirmă că fronturile la str. C. ale imobilelor de pe aceeași parte nu sunt egale.
Martorii Mihali și D. afirmă că mejdia dintre cele 2 terenuri o constituie sanțul existent iar martorii M. afirmă că șantul a fost construit pe terenul familiei C. . Așadar prima concluzie ce se impune este ca cele 2 fonduri au fost despărțite de un șanț. De altfel martorii au declarat că în principiu pe acea stradă mejdiile au fost constituite de șanturi.
Din probele administrate nu a rezultat că între cele 2 fonduri până la acest moment să fi existat edificat vreun gard astfel ca martorii să se raporteze la el. Deși existența unui gard este afirmată de martorul M. această declarație nu se coroborează cu o alto probă. De altfel planșele foto, anexate raportului de expertiză și necontestate, relevă lipsa acestui gard.
În aceste condiții esențial este a se determina poziția șantului. Din declarația martorului D. rezultă că gardul de beton al proprietății fam C. de la stradă se întinde până la șanțul despărțitor existent.
Din analiza planșelor foto anexate raportului de expertiză ( f.86-88) se poate trage concluzia existentei șanțului dar și a faptului că gardul de la stradă al familiei C. se întinde și asupra șanțului. În planșa foto de la fila 87 se observă o spargere a gardului de beton necesară evacuării apei.
Martorul M. a declarat că șanțul a fost construit la o distanță de un metru de casa fam. C. ceilalți martori neoferind astfel de relații. Pe de altă parte martorul D. a afirmă că șanțul nu suferit modificării.
Având în vedere aceste declarații se poate concluziona că varianta aleasă de instanța de fond este cea corectă întrucât șanțul se află la mai puțin de 1 metru de imobilul fam C. martorii afirmând că șanțul era un metru de această casă și nu se poate reține ca fiind în acord cu vechiul hotar o deplasare conform variantelor din anexele 8 și 9 din raport așa cum a solicitat apelanta C. întrucât ar depăși cu mult locul situării șanțului.
Pentru considerentele de mai sus, prin cuvenita aplicare a legii, apelurile părților cu privire la stabilirea graniței vor fi respinse.
Apelul reclamanților C. este întemeiat sub aspectul soluției cererii accesorii privind cheltuielile de judecată. Într-adevăr în cazul grănițuirii cheltuielile se suportă de ambele părți însă în cauză sa solicitat și rectificare unei întabulări ca urmare a efectuării unei documentații cadastrale care se afirmă că a determinat imposibilitatea întabulării dreptului reclamanților. Pârâții și-au întabulat în carte funciară, deschisă conform legii cadastrului, întreagă suprafață de teren, deși ca urmare a extinderii căi ferate această nu mai există în integralitate și nu se poate compensă cu teren din altă parte. Acest lucru a determinat promovarea acestui proces care a justificat pretenția reclamanților de modificare a documentației cadastrale. De aceea se impune ca o parte din cheltuielile de judecată să nu fie compensate și puse în sarcina pârâților cu titlu de culpă procesuală.
Pentru aceste considerente in temeiul art.296 C.pr.civ va admite apelul declarat de C. V. și C. L., împotriva sentinței civile nr. 1030 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta C. V. să plătească reclamanților 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compensând restul cheltuielilor de judecată.
În apel ambele părți au făcut cheltuieli cu angajarea uner avocați și plata taxelor de timbru. Ambele părți au redactat întâmpinări și s-au opus pretenților formulate. Raportat la soluția asupra apelului compensând cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru întrucât sub acest aspect apelurile au fost respinse instanța în baza art. 274 C.pr.civ. va obligă intimata C. V. să plătească apelantului C. V., suma de 780 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de C. | V. | . | ||
Admite apelul declarat de C. | V. | și C. | L., împotriva |
sentinței civile nr. 1030 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta C.
V. să plătească reclamanților 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compensând restul cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata C. V. să plătească apelantului C. V., suma de 780 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./DT/CȘ_ /5 ex.
Jud. fond .C. Sănilă
C.Ș. 04 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 580/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 444/2013. Grănițuire → |
|---|
