Decizia civilă nr. 3992/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3992/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 13 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. (fostă TOMOIOAGĂ) F., împotriva deciziei civile nr. 115/A din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta M. I., precum și pe pârâții M. V. ȘI O. V. DE S. PRIN P. ÎN RPREZENTAREA S. R., având ca obiect grănițuire - revendicare imobiliară, obligația de a face.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă pârâta- recurentă Burnat F. și reprezentantul reclamantei-intimate M. I. și al pârâtului-intimat M. V., avocat Balog Eniko.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este insuficient timbrat cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 octombrie 2013, reclamanta-intimată M. I. și pârâtul-intimat M.
V. au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solciită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și
legalăa deciziei recurate. La întâmpinare au fost anexate delegația de reprezentare și chitanța nr. 330 din 17 septembrie 2013, prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei.
Întrucât recursul este insuficient timbrat și se impune completarea taxei judiciare de timbru cu 7,5 lei, instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentei să achite diferența de timbraj.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă prezintă pârâta-recurentă B. F. și reprezentantul reclamantei-intimate M. I. și al pârâtului-intimat M. V., avocat Balog Eniko.
Pârâta-recurentă depune la dosar chitanța prin care se atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 26,05 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat și copia unui proces- verbal din data de 3 octombrie 2013 prin care se face dovada faptului că s-a prezentat la biroul mediatorului.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la dosar s-a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât întreaga motivare dezvoltată prin acesta face referire la modul de apreciere al probelor administrate în cauză.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată prin întâmpinare.
Pârâta-recurentă având cuvântul asupra excepției, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se
administra o nouă expertiză. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță, în cuantum de 72 lei, sens în care depune la dosar, două bilete de călătorie.
Reprezentanta reclamantei-intimate M. I. și a pârâtului-intimat
M. V. solicită susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de
judecată în cuantum de 1500 lei. Apreciază că prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât dispozitivul hotărârii recurate este în concordanță cu considerentele, astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză întrucât încălcarea sau aplicarea greșită a legii trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii, pentru că numai această situație justifică recursul întemeiat pe aceste prevederi legale. Prin urmare, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, având în vedere că soluția instanței de apel este rezultatul aplicării corecte a legii și în concordanță cu probele administrate în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 376 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de
S. a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții M.
V. și M. I. împotriva pârâților T. F. și orașul V. de S. prin primar și s-a stabilit linia de mejda dintre terenurile proprietatea reclamanților și a pârâtei, situate în str.C. nr. 67 și nr. 69 pe traseul punctelor 33,32,31,30,20,12 A conform anexei 1 la expertiză, ce face parte din sentință, pârâta a fost obligată să desființeze gardul construit înspre proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții sa-l desființeze pe cheltuiala pârâților, pârâta a fost obligată să permită reclamanților să-și îngrădească proprietatea pe aliniamentul menționat, au fost respinse respins petitele reclamanților privind obligarea pârâtei a executa lucrări de captare și depozitare a dejecțiilor provenite de la gospodăria ei și de a le preda în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 9 m.p. teren colorat cu galben in anexa I și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut având în vedere probațiunea administrată a reținut că proprietățile reclamanților și a pârâtei T. F. se învecinează nemijlocit pe aliniamentul 33-32-31-30- 20-12a.
A mai reținut prima instanță, pe baza concluziilor expertului, că pârâta ocupa cca.9 m.p. din terenul proprietatea reclamanților și față de aceste considerente, văzând prevederile art. 584 și următoarele Cod civil, a admis în parte acțiunea stabilind linia de mejdă dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 33-32-31-30-20-12a conform anexelor 1 si 2 din expertiză, a obligat pârâta să-și desființeze gardul de pe proprietatea reclamantului, în caz de refuz autorizându-i pe reclamanți să-l desființeze pe cheltuiala pârâtei și a obligat pârâta să permită reclamanților să îngrădească proprietatea pe aliniamentul de mai sus .
Față de faptul că atât în deplasarea la fata locului, cât și din declarațiile martorilor a constatat faptul că nu se observă scurgeri de dejecție provenind de la grajdul pârâtei, prima instanță a respins acest petit ca nedovedit și, totodată, a respins și petitul reclamanților de a obliga pârâta
să predea in deplină proprietate si folosința suprafața de 9 m.p. teren pe motivul că din concluziile expertizei nu rezulta indubitabil ca pârâta ar ocupa vreo suprafața de teren din terenul reclamanților, expertul menționând în anexa 1 la lucrarea de expertiza că potrivit susținerile reclamanților pârâta ar ocupa din terenul acestora suprafața de 9 m.p., expertul neconstatând în lucrarea din cauză acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 115/A/_ a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de apelanta B. (fostă T. ) F., împotriva sentinței civile nr. 376/_ a Judecătoriei V. de S., ca nefondat, a fost admis apelul formulat de apelanții M. V. și M. I., împotriva sentinței civile nr. 376/_ a Judecătoriei V. de S., care a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în tot acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. V. și M. I. împotriva pârâților B. (T. ) F. și O. V. de S. prin primar, pârâta B. (fostă T. ) F. a fost obligată să le lase reclamanților în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de 9 mp teren proprietate a acestora, parte din nr. top. 67/5/1 înscris în C.F. 6964
V. de S., conturată de punctele A-13-11-19-27-30-20-12-A în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert topograf Filimon I. la data de _
, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pârâta B. F. a fost obligată să execute lucrări de captare și depozitare a dejecțiilor provenind de la gospodăria sa, iar în caz de neexecutare, autorizează pe reclamanți să execute asemenea lucrări pe cheltuiala pârâtei și să le plătească reclamanților suma de 2400 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, au fost menținute celelalte dispoziții Sentinței civile nr. 376/_ pronunțate de J. ecătoria V. de S. care nu sunt contrare prezentei decizii, intimata B. F. a fost obligată să le plătească apelanților M. V. și M. I. suma de 2013,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și să plătească expertului tehnic judiciar Filimon I., prin Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile Maramureș, suma definitivă aprobată la plată de 700 lei, pentru completarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de _
.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că cele două fonduri se învecinează nemijlocit și, întrucât între părți au intervenit neînțelegeri în legătură cu gardul despărțitor edificat de pârâtă, prima instanță a stabilit traseul liniei de hotar pe aliniamentul 33-32-31-30-20-12- A.
Pârâta apelantă a criticat acest aliniament stabilit de prima instanță, susținând că actualul grad existent între proprietăți, amplasat pe linia marcată de punctele 33-32-31-30-27-19-11-13 reprezintă vechea mejdă dintre proprietăți, evidențiată de schița din_ întocmită de N. R. .
Tribunalul a reținut din cuprinsul schiței de dezmembrare nr. 418/_
- anexa 4 a completării raportului de expertiză întocmit în apel că, la origine, imobilele cu nr. administrativ 67 și 69 de pe strada C. din V. de S. au aparținut unui singur proprietar: Griger Paulina, care și-a împărțit proprietatea înscrisă în C.F. 4634 V. de S. cu nr. top._ /4 și 1732/a/4 în două loturi egale: unul format din nr. top. 67/5/1, nr. top. 1732/8 și nr. top. 1732/a/8, celălalt din nr. top. 67/5/2, nr. top. 1732/9 și nr. top. 1732/a/9.
Schița din_ de care se prevalează pârâta apelantă, a fost întocmită de N. R. pentru a-i servi vânzătoarei Griger Paulina la înstrăinarea imobilelor cu nr. top. 67/5/2, nr. top. 1732/9 și nr. top. 1732/a/9.
Din conținutul ambelor schițe rezultă că linia de delimitare dintre cele două loturi, astfel cum a fost stabilită prin voința proprietarului de la momentul formării lor, Griger Paulina, nu era amplasată pe linia peretelui casei cu nr. 67. așa cum susține pârâta apelantă, ci pe linia de streașină a acestei case.
Părțile au confirmat că imobilul casă cu nr. 67 evidențiat pe ambele schițe din 1972 există și în prezent, fiind casa de lemn cu nr. 67 utilizată ca reper atât de părți, cât și de expert, pentru stabilirea hotarului.
Amplasamentul liniei de hotar dintre nr. top. 67/5/1 și 67/5/2 trasat în cele două schițele din 1972 la distanța picăturii streșinii față de peretele casei cu nr. 67 se coroborează cu depozițiile martorilor Rad Maftei și Țicală
M. și susține prezumția ce rezultă din prevederile art. 615 Cod civil, că limita dintre proprietăți se stabilește după linia picăturilor streașinii caselor.
Așadar, cum pârâta apelantă nu a dovedit o altă linie de graniță stabilită fie prin voința comună și concordantă a dobânditorilor celor două
fonduri, fie prin hotărâre judecătorească, tribunalul a apreciat că în mod corect a fixat prima instanță hotarul dintre părți pe aliniamentul 33-32-31- 30-20-12-A, ce corespunde vechiului aliniament trasat atât în schița de dezmembrare nr. 418/_, cât și în schița din_ întocmită de N. R., cu consecința respingerii apelului pârâtei ca neîntemeiat.
Întrucât cererea pârâtei de obligarea reclamanților de a deschide accesul la fântână de consum a apei potabile nu a fost formulată în fața instanței de fond, tribunalul a reținut că ea nu poate fi primită direct în apel față de dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că în apel nu se pot face alte cereri noi.
Urmare stabilirii unui alt amplasament al liniei de graniță decât cel al folosinței actuale, tribunalul a apreciat că în mod greșit a respins prima instanță revendicarea diferenței de 9 mp de teren cuprinsă între hotarul ce corespunde folosinței de fapt și cel nou stabilit, suprafață aflată în posesia pârâtei intimate dar în proprietatea reclamanților apelanți, fiind parte din nr. top. 67/5/1 înscris în C.F. 6964 V. de S. .
Tribunalul a apreciat fondată și critica reclamanților apelanți vizând obligarea pârâtei să execute lucrări de captare și depozitare a dejecțiilor provenind de la gospodăria sa, căci declarația martorului Rad Maftei potrivit căreia";atunci când plouă dejecțiile de la grajdul familiei T. curg pe terenul familiei M. "; coroborată cu constatările expertului judiciar privind existența scurgerilor de material lichid din platforma de gunoi din spatele grajdului pârâtei în terenul reclamanților, a confirmat starea de fapt afirmată de reclamanți și a justificat îndatorirea pârâtei a executa lucrările pretinse sau, în caz contrar, autorizarea lor a le îndeplini.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat-o pe pârâta intimată să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în primă instanță constând onorariu expert și suma de 2013,5 lei cu titlu de onorariu avocațial și taxă de timbru, timbru judiciar în apel.
În temeiul art. 22 al. 2 și 3 și art. 23 al. 2 din O.G.2/2000 tribunalul a obligat-o pe intimata B. F. să plătească expertului tehnic judiciar Filimon I., prin Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile Maramureș, suma definitivă aprobată la plată de 700 lei, pentru completarea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de_ .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. (Tomoioagă) F.
, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate, cu consecința schimbării sentinței civile nr. 376/_ în sensul respingerii acțiunii reclmanților cu privire la toate petitele și obligarea
intimaților M. V. și I. la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului pârâta a arătat că decizia pronunțată în apel este criticabilă sub aspectul interpretării probelor administrate în cauză. Instanța de apel a dispus din oficiul completarea probațiunii cu proba testimonială și recurenta a solicitat efectuarea unui nou raportul de expertiză în specialitatea topografiei, considerând că primul raport este neconcludent, precum și o expertiză tehnică în construcții, considerată ca fiind pertinentă și utilă cauzei, însă instanța de apel a respins cererile în probațiune și a dispus din oficiu completarea raportului de expertiză efectuat inițial în cauză.
Deși instanța de apel a dispus din oficiu completarea raportului de expertiză, în mod nelegal a fost obligată pârâta să suporte costurile acestei completări de expertiză, efectuate de expertul contestat de pârâtă.
În consecință, pârâta recurentă a solicitat să fie reanalizat întregul material probator și, dând o nouă interpretare a acestuia, să se dispună admiterea recursului cum a fost formulat.
Deși în lucrarea de expertiză a rezultat că intimații folosesc mai mult teren, prin admiterea apelului s-a dispus obligarea pârâtei să le lase reclamanților în deplină posesie și pașnică folosință o suprafață de 9 mp teren, fapt care ar conduce la o îmbogățire fără just temei a acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimații M. V. și M. I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de excepție au invocat inadmisibilitatea recursului, deoarece în motivele de recurs se critică exclusiv probele administrate în cauză, abordând aspecte legate de temeinicia deciziei pronunțate în apel.
În subsidiar, s-a arătat că art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., nu este incident în cauză, întrucât considerentele deciziei pronunțate în apel sunt în concordanță cu dispozitivul acesteia. Linia de hotar stabilită de expertul
topograf în prezenta cauză coincide cu schițele de dezmembrare întocmite în 1972, de care s-a prevalat recurenta pârâtă și care au fost întocmită de proprietarul comun al celor două fonduri învecinate - Griger Paulina care și- a împărțit proprietatea înscrisă în CF 4634 V. de S., în două loturi egale, unul constituind proprietatea reclamanților, iar celălalt proprietatea recurentei pârâte.
Petitul de revendicare a fost o consecință firească al stabilirii unui alt amplasament al liniei de hotar decât cel al folosinței actuale, iar petitul de obligare a recurentei să execute lucrări de captarea și depozitarea dejecțiilor, a fost admis, ca urmare a coroborării depozițiilor martorului Rad M. cu constatările expertului judiciar.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat. 304 cpt. 9 Cod proc.civ., recurenta nu a precizat pe care din cele două ipoteze reglementate de textul de lege se întemeiază, hotărârea recurată fiind lipsită de temei legal sau fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de recurentă vizează greșita interpretare a probelor administrate în apel.
Recursul este o cale extraordinară de atac și potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ., motivele de recurs vizează numai nelegalitatea
deciziei pronunțate în apel, iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C.Pr.Civ. care permiteau analizarea deciziei pronunțate în apel pentru motive de netemeinice au fost abrogate.
Așadar, în prezenta configurație, recursul vizează numai motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate în apel și această decizie nu poate fi verificată sub aspectul temeiniciei. Cu alte cuvinte, instanța de recurs nu mai poate reanaliza probele administrate și să stabilească o altă stare de fapt decât cea avută în vedere de către instanța de apel. Deci, criticile vizând interpretarea probelor administrate, precum și solicitarea de a da o nouă interpretare probelor administrate sunt inadmisibile în recurs.
Curtea constată că instanța de apel, din oficiu, a administrat o vastă probațiune, completând probațiunea administrată la fond, exercitându-și astfel rolul activ pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale. Astfel, în apel s-a suplimentat probațiunea cu probe testimoniale, fiind ascultați câte doi martori pentru fiecare parte (f. 41).
Deși în memoriul de recurs pârâta recurentă B. (Tomoioagă) F. arată că a solicitat efectuarea unui nou raportul de expertiză, curtea constată că în fața instanței de apel (în ședința publică din_, f. 60) pârâta a solicitat refacerea expertizei și în ședința publică din_ a solicitat efectuarea unei completări la expertiză.
Instanța a dispus completarea la expertiză sub aspectul identificării topografice, având în vedere și depozițiile martorilor și evident, s-a dispus ca această completare la expertiză să fie făcută de același expert care a făcut raportul inițial, expertul Filimon I. . Curtea constată că pârâta nu a solicitat un alt expert topograf, situație în care susținerea că instanța de apel i-a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize este în contradicție cu susținerile pârâtei consemnate în încheierile mai sus arătate.
În ceea ce privește solicitarea efectuării unei expertize în construcții, curtea constată că, într-adevăr, aceasta cerere în probațiune a fost formulată de recurentă, însă instanța de apel a respins motivat proba solicitată ca nefiind utilă soluționării cauzei și respingerea acestei probe s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod proc. civ. Prin urmare, curtea constată că instanța de apel a respectat dispozițiile legale referitoare la administrarea probațiunii, întrucât nu se impunea efectuarea unei expertize în construcții, raportat la obiectul cauzei și probele deja administrate.
Recurenta a fost nemulțumită de concluziile completării la raportul de expertiză, însă completarea raportului de expertiză efectuată de dl. expert Filimon I. s-a făcut la solicitarea apelantei pârâtă Tomoioagă F. și având în vedere acest aspect, chiar dacă recurenta nu a fost mulțumită de concluziile raportului de expertiză, este obligată să achite onorariul expert, potrivit dispozițiilor art. 20 din Ordonanța nr. 2/2000. Potrivit dispoziției legale anterior enunțate, partea care a solicitat efectuarea unui raportul de expertiză, are obligați să și avanseze cheltuieli de judecată necesare administrării probei.
Așadar, nici critica legată de obligația suportării costurilor completării la raportul de expertiză nu este fondată.
Pârâta recurentă a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., însă nu a criticat în concret decizia pronunțată în apel și nu a menționat care din cele trei ipoteze reglementate de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. ar fi incidente, hotărârea nu este motivată, hotărârea conține motive contradictorii ori hotărârea conține motive străine de natura pricinii și să arate care sunt acestea.
Verificând decizia pronunțată în apel, curtea constată că în considerentele deciziei instanța de apel a stabilit starea de fapt raportându- se la probatoriul administrat în cauză, înscrisurile depuse: extrasele de carte funciară, schițele de dezmembrare ale imobilului înscrise în CF 4634 V. de
S., din 1972, când proprietarul tabular inițial, Griger Paulina a dispus partajarea imobilului în două loturi egale, care ulterior au fost vândute reclamanților intimați și pârâtei. Chiar pârâta recurentă se prevalează de această schiță din 1972, în baza căreia în completare la raportul de expertiză s-a stabilit linia de demarcație dintre cele două fonduri ale reclamanților și pârâtei, linie despărțitoare confirmată de martorii audiați în apel.
Așadar, dispozițiile art. 584 și 480 C.civil, au fost legal aplicate la starea de fapt reținută, curtea apreciind că nu este incident nici motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul pârâtei recurente.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să le plătească intimaților M. V. și M. I. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B. F. împotriva deciziei civile nr. 115/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților M. V. și M.
suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
G.
M. L. -T.
Red. ATN dact. GC 2 ex/_
J. . Apel: A.Stamate Tmășan, B. Giuroiu
| ← Decizia civilă nr. 444/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 241/2013. Grănițuire → |
|---|
