Decizia civilă nr. 244/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
-SECTIA CIVILĂ-
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 244
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. | D. | D. | , judecător |
L. | M. | T. | , judecător |
B. | D. | R. | , grefier |
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă, privind
apelurile
formulate de către reclam anții M. I.
, domiciliat în B., C. D.
, Nr.111-135, Bl.9A, Sc.G, Et.3, Ap.228, Sector 1 și T. S. , domiciliată în B.
, A. Valea Bujorului, Nr.1, Bl.D9, Sc.F, Et.2, Ap.55, sector 1 - ambii cu domiciliul ales la SCA "VLAD ȘI TUDOR"; - B., B-dul Unirii, Nr.27, Bl.15, Sc.3, Et.4, Ap.58, Sector 4
și apelul formulat de pârâții N. V.
și N. E.,
ambii cu domiciliile în B., Poiana B., V. V., Ap.2, Jud. B. - cu domiciliile procesuale alese în B., Str. 13 Decembrie, nr. 1, Kornstadt Plaza, et.4, ap.12 - la SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE AVOCAȚI ADAM
&RUSU, împotriva sentinței civile nr. 2049 din_, pronunțată de către judecătoria Z., în dosarul nr._, având ca obiect "succesiune.";.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2049 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții
M. I. și T. S. , în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. E. .
Au fost obligați pârâții să predea reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul situat în B. str.Livezii nr.4, ap.2B, jud.B. înscris în CF nr. 14071 B., cu nr. top_ /1/b/2/2/1/1, totul /II b și următoarele bunuri mobile:
Dormitor: pat dublu, două noptiere cu veioze, șifonier cu 3 uși, scrin cu 4 sertare, o toaletă cu oglindă, masă cu canapea și 4 scaune, candelabru, un covor persan, două carpete, tablouri, icoane si cărți bisericești.
Sufragerie: masa ovala de lemn cireș de 12 persoane, 12 scaune cu pernițe, bufet lemn cireș cu plăci de marmura, doua servante cu plăci de marmură, recamier extensibil, doua fotolii si măsuță, oglindă mare venețiana înrămată, pat tip dormeză, frigider, televizor, candelabru, măsuță bar, covor persan, perdea transparenta, două tablouri goblen, tablouri cu foto familie.
Vestibul: dulăpior, măsuță rotundă cu tăblie metalică, două fotolii, două cuiere, două măsuțe de serviciu cu plăci de marmură, două trofee-păsări împăiate.
Bucătărie: mobilier complet, aragaz, set tacâmuri pentru 12 persoane din argint, 3 seturi complete veselă, 2 seturi pahare cristal.
Cămara: rafturi cu obiecte gospodărești, mașină de cusut, aspirator.
Alte obiecte: 4 plapumi, 4 perne, 6 lenjerii de pat fete de masă, 2 sfesnice argint, bibelouri, vaze flori, caseta cu bijuterii, acte.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâții N. V. și N. E. .
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
S-a luat act de renunțarea la petitul din cererea reconvențională privind constatarea, prin interpretarea contractului, că pârâții sunt proprietarii imobilului apartamentuI situat în B. str.Livezii nr.4, ap.2B,jud.B. .
S-a admis în parte acțiunea precizată ce formează obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei B., formulată de reclamanții N. V. și N. E. împotriva pârâților M. I., T. S. și M. D. -E., decedată pe parcusul procesului și reprezentată de moștenitorul său, M. A. -C. .
S-a admis în parte acțiunea ce formează obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei B., formulată de reclamanții N. V. și N. E. împotriva pârâților M. I., T. S. și M. D. -E., decedată pe parcursul procesului și reprezentată de moștenitorul său, M. A. -C. .
S-au obligat pârâții M. I., T. S. și M. A. -C., moștenitorul def. M. D. -E., decedată pe parcursul procesului, să încheie cu pârâții N. V. și N. E. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul înscris în CF nr. 28227 B. nr. top.14199/2/21b/1, în suprafață de 11.000 mp (din totalul de 19.600 mp), prețul fiind achitat.
In caz de refuz, prezenta hotărâre ținând loc de act apt pentru intabulare.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V. și N. E. asupra imobilului înscris în CF nr. 28227
B. nr. top.14199/2/21b/1, în suprafață de 11000 mp, cu titlu de drept cumpărare.
S-a respins ca nefondate capetele de cerere privind constatarea faptului că între defuncta Andreescu S., în calitate de vânzătoare și reclamanții N. V. și
N. E., în calitate de cumpărători, a intervenit operațiunea juridică de vânzare- cumpărare cu privire la imobilul situat în B. str.Livezii nr.4, ap.2B, jud.B., precum și dreptul de proprietate al pârâților asupra acestui imobil dobândit în urma operațiunii de vânzare-cumpărare, precum și întabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
S-a luat act de renunțarea la judecata capătului nr.1 de cerere din acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. .
S-au respins ca nefondate capetele de cerere nr.3,4 din acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. și capătul de cerere privind
întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V. și N. E. asupra imobilului apartament situat în B., str.Livezii nr.4, ap.2,jud.B. .
S-au respins ca nefondate capetele de cerere nr.4-7 din acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. .
Au fost obligați pârâții N. V. și N. E. la plata către reclamanții M.
I. și T. S. a sumei de 99.431 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea principală introductivă de instanță înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 344/197/_ (nr. vechi de înregistrare 7060/2995), reclamanții M. I., T. S. și M. D. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. E., să se dispună obligarea pârâților să se lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în B., pe str. Șirul Livezii nr. 4, identificat sub nr. 2B, precum și obligarea pârâților la restituirea tuturor bunurilor mobile situate în acest apartament, bunuri care au fost ulterior expres indicate prin precizarea de acțiunea depusă la filele 28 și 49 din același dosar.
Formulând întâmpinare și cerere reconvențională pentru termenul de judecată din_ (f. 59-61, 64 dosar fond, vol. I), pârâții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților în acțiunea în revendicare, pe motiv că aceștia au doar un certificat de moștenitor, care nu justifică calitatea de proprietari, și solicitând pe cale reconvențională, să se constate, prin interpretarea contractului, conform art. 942 C.civ., că pârâții sunt proprietarii apartamentului din B., str. Șirul Livezii nr. 4, apartament ce le-a fost valabil înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3710/_ ; să se dispună întabularea dreptului lor de proprietate în CF nr. 14071 B. asupra acestui apartament; să se anuleze în parte certificatul de moștenitor nr. 175/_, în ceea ce privește acest apartament.
Tot pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul nr. 16779/197/_
, în care reclamanți figurează pârâții din dosar nr. 344/197/205, respectiv, N. V. și N. E., acțiunea fiind promovată în contradictoriu cu M. I., T. S. și
M. D. E., dosar în care s-a solicitat constatarea caracterului simulat parțial a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. 3710/_, ca fiind parțial deghizat, în ceea ce privește obiectul contractului, în sensul că în baza acestui contract a fost vândut în realitate și imobilul situat în B., str. Livezii nr. 4, ap. 2 județul B. ; să se constate că proprietarii acestui imobil sunt reclamanții N. V. și E. ; să se constate că sunt proprietari alături de cota indiviză de 8600/19600 mp teren situat în B., Poiana B., înscris în CF nr. 28227; să se constate că între defuncta Andreescu S., în calitate de vânzătoare, și reclamanții N. V. și E.
, în calitate de cumpărători, a intervenit operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a imobilului situat în B., str. Livezii nr. 4 ap. 2, precum și a diferenței de teren de 11000 mp; să se constate dreptul de proprietate al reclamanților N. V. și E. asupra acestor imobile, dobândite în urma operațiunii de vânzare-cumpărare, urmând ca sentința să țină loc de act de vânzare-cumpărare; să se constate calitatea lui N. V. și E. de unici moștenitori ai defunctei Andreescu S., în calitate de legatari universali; să se constate că aceștia sunt proprietarii tuturor imobilelor din masa succesorală, în calitate de legatari universali; să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 175/2004, în sensul desființării în
totalitate a acestuia; să se dispună întabularea dreptului de proprietate a lui N. V. și E. în cărțile funciare în care sunt înscrise aceste imobile.
Reclamanții au invocat în favoarea lor un testament olograf întocmit de defuncta Andreescu S. la data de_ prin care aceasta le-a testat toate bunurile mobile și imobile aflate în patrimoniul său la data decesului, astfel că prin actele cu titlu oneros sau gratuit încheiate de defunctă în timpul vieții, la data decesului nu mai exista niciun bun imobil sau mobil în patrimonial succesoral.
Acest dosar având nr._ a fost conexat la dosar nr._, prin încheierea ședinței publice din_ .
La termenul de judecată din data de_ reclamanții N. au renunțat la capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat parțial a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. 3710/_, în sensul că în baza acestui contract a fost vândut în realitate și imobilul situat în B., str. Livezii nr. 4, ap. 2 județul B. ;
Tot pe rolul T. ui B., a fost înregistrat dosarul nr. 12729/197/_, în care reclamanți figurează pârâții N. V. și E., în contradictoriu cu reclamanții din dosar nr._, și prin care s-a solicitat instanței să constate că prin acte sub semnătură privată încheiate la data de_ și, respectiv_, defuncta Andreescu S. s-ar fi obligat să le vândă lui N. V. și E. apartamentul nr. 2 din str. Livezii nr. 4, și terenul de 11000 mp din Poiana B., și că aceste obligații s-au transmis pe cale succesorală lui M. I., M. D. E., și T. S., să se constate că aceste imobile sunt înscrise în CF nr. 14071 B. și CF nr. 28277 B. ; să fie obligați M. I., M. D. E., și T. S. să se prezinte la notar pentru încheierea în formă autentică a acestor contracte, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act apt de întabulare; să se constate calitatea de succesori testamentari ai defunctei Andreescu S., în persoana lui N. V. și E.
; să se dispună predarea bunurilor succesorală cu titlu de moștenire testamentară; să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 175/2004 pentru cauză ilicită, fraudă la lege și nevalabilitatea obiectului actului juridic; să se dispună rectificarea înscrierilor din CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al lui M. I., M. D. E., și T. S., și înscrierea dreptul de proprietate cu titlu de titlu de cumpărare a lui N. V. și E. .
Acest dosar a fost conexat la dosar inițial nr._, prin încheierea ședinței publice din_ .
După conexarea dosarelor la dosarul nr._ pârâții N. V. și E. au depus mai multe precizări de acțiune la filele 39, f. 118, f. 108 - această din urmă precizare intervenind la termenul de judecată din_, când pârâții au declarat că nu mai stăruie în constatarea simulației, solicitare care a constituit primul petit din acțiunea înregistrată sub nr._ .
Ulterior, printr-o nouă precizare de acțiune, formulată, conform propriilor susțineri, în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ., depusă la fila 118 din același dosar, pârâții N. V. și E. N. V. și E., în calitate de reclamanți, în dosar nr. _
, au arătat, că "la petitul 4 al acțiunii, masa succesorală rămasă în urma defunctei Andreescu S. se compune, pe lângă bunurile acolo arătate din imobilul teren de 11000 mp întabulat în CF nr. 28227 B. nr. top 14199/2/21b/1, grevat de obligația de înstrăinare asumată de Andreescu S. și din imobilul construcție
situat în B., str. Livezii nr. 4, ap. 2B, întabulat în CF nr. 14071 B., nr. top 2093, 2094/II b/2/2/1/1 totul/II grevat de obligația de înstrăinare asumată de Andreescu S. ";.
Instanța de față a fost investită cu judecarea cererii principale având ca obiect principal revendicare și a cererilor conexate ce formează obiectul dosarelor nr._ și nr._ ale Judecătoriei B., în prezentul dosar nr._ nou format la data de_, ca urmare a casării Deciziei Civile nr.68/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ și a desființări Sentinței Civile nr.9397/_ a Judecătoriei B. pronunțată în dosar nr._ la care au fost conexate dosarele nr._ și nr._ ale Judecătoriei B., cauza fiind trimisă spre rejudecare pe fond la Judecătoria Zalău.
Prin decizia civilă nr. 569/R/2012, pronunțată de Curtea de A. C., în recurs, s-au stabilit ca dispoziții obligatorii pentru instanța de fond că, în rejudecare, instanța va analiza cauza pe fond strict sub aspectul cererilor cu care prima instanță de fond a fost legal și procedural investită; se vor administra probe pentru a se stabili cu certitudine dacă pârâții N. V. și E. au acceptat în termenul legal de acceptare a succesiunii, moștenirea după defuncta Andreescu S.
; se va solicita de la BNP Miesss G. ta dosarul succesoral nr. 191/2004, în care a fost emis certificatul de moștenitor nr. 175/_, pentru a se verifica dacă au fost nesocotite dispoziții legale imperative în acest dosar succesoral, cu ocazie eliberării certificatului de moștenitor; se vor face demersuri la Serviciul de Stare Civilă B., pentru a se stabili cine a declarat decesul defunctei la acest serviciu și cine a fost indicat, cu acea ocazie, ca fiind moștenitor( sau moștenitori) ai defunctei; cine a ridicat ajutorul de înmormântare după defunctă și în condiții; se va solicita comisiei de experți care a efectuat expertiza INEC să completeze expertiza cu indicarea eventualelor deosebiri dintre scrisul din testament și alte scrieri de comparație emanând de la defunctă; se va suplimenta probațiunea pentru a se stabili când au aflat pârâții N. despre certificatul de moștenitor nr. 175/2004, respectiv, când au aflat reclamanții despre testamentul olograf; se vor administra orice alte probe vor fi apreciate de către instanța de rejudecare ca fiind utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, în deplin acord cu cele statuate prin decizie de casare.
Astfel învestită, Judecătoria Zalău reține în continuare următoarele :
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că autoarea Andreescu S. a decedat la_ (f.31), iar la data de_ a fost sesizat Biroul Notarului Public Miess G. ta cu deschiderea procedurii succesorale de către Primăria Municipiului B. (f.235), din actele dosarului succesoral nr.191/2004 depus în copie la solicitarea instanței (f.234-258) rezultând că, înlăuntrul termenului de exercitate a dreptului de opțiune succesorală, reclamanții
M. I., T. S. și M. D. E. au acceptat expres succesiunea defunctei Andreescu S. și au dezbătut succesiunea acesteia, procedura succesorală finalizându-se cu emiterea Certificatului de Moștenitor legal nr.175/_ .
Prin acest certificat de moștenitor, eliberat în dosar succesoral nr. 191/2004 de BNP Miess G. ta, s-a statuat că de pe urma defunctei Andreescu S., văduvă, decedată la data de_, au rămas ca moștenitori reclamanții din prezenta cauză, în calitate de colaterali privilegiați, în cotă de câte 1/3-a parte
fiecare, masa succesorală fiind compusă din următoarele imobile: apartamentul nr. 2 B, situat în B., str. Șirul Livezii nr. 4, înscris în CF nr. 14071 B., cu nr. top_ /1/b/2/2/1/1, totul /II b, identificat sub nr. ser. A + 8, porțiunea de proprietate de sub B 12; cota de 11000/16600 din imobilul situat în B. - Poiana
B., înscris în CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, identificat sub nr. ser. A
+ 13, porțiunea de proprietate de sub B 60, făcându-se precizarea că acest imobil, ca imobil dominant, i se compete dreptul de servitute temporară de trecere cu piciorul și cu vehicule de orice fel asupra parcelei cu nr. top 14198/1/2 din CF nr. 32509 B., ca parcelă aservită, până la crearea unui alt acces la calea publică din această parcelă (f.257-258 din dosar).
În cuprinsul acestui certificat de moștenitor s-a făcut precizarea expresă conform căreia natura succesiunii este legală, potrivit prevederilor art. 672 C.civ.
În CF nr. 28227 col. B., asupra porțiunii de proprietate de sub B 60 a lui Andreescu S., asupra cotei de 11000/16600 parte din imobilul situat în B. - Poiana B., înscris în CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, identificat sub nr. ser. A + 13, s-a întabulat, cu titlu de drept moștenire, prin încheierea de CF nr. 72111-16/_, dreptul de proprietate al reclamanților M. I., M. D. E. și T. S., în cotă de câte 1/3 parte fiecare, sub B 63, 64, 65 (f. 120-131 dosar nr._ vol. III).
Potrivit cărții funciare nr. 14071 B., asupra apartamentului nr. 2B din str. Șirul Livezii nr. 4, B., aferent nr. top_ /1/b/2/2/1/1, totul /II b, înscris în certificatul de moștenitor nr. 175/_, respectiv, asupra porțiunii de proprietate de sub B 12 a defunctei Andreescu S., s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire, prin încheierea de CF nr. 72111-16/_, sub B 20, 21, 22, în favoarea reclamanților M. I., M. D. E. și T. S., în cotă de câte 1/3 parte fiecare (f. 141-144 dosar nr._, vol. III).
Cererea promovată de reclamanți în dosar nr._, și întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 480 C.civ., care constituie sediul legal al acțiunii în revendicare, este o veritabilă cerere în revendicare promovată de proprietarul neposesor, împotriva posesorului neproprietar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâți, s-a reținut că acțiunea în revendicare este o acțiune reală și petitorie, pentru a solicita compararea titlului lor cu al pârâților fiind necesar ca reclamanții să-și dovedească calitatea de proprietar. Aceștia trebuie să dovedească faptul că dreptul de proprietate se află în patrimoniul lor, lipsindu-le doar posesia pentru a se bucura de prerogativele conferite de lege proprietarului, ceea ce în plan procesual coincide cu dovedirea calității procesuale active a reclamanților.
Potrivit evidențelor din cartea funciară anterior menționate (f. 141-144 dosar nr._, vol. III), reclamanții sunt proprietarii tabulari ai celor două imobile, deci și a apartamentului nr. 2B din str. Șirul Livezii nr. 4, B. ,cu privire la care solicită instanței să dispună obligarea pârâților la a le lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie respectivul apartament și, prin urmare, sunt pe deplin îndreptățiți să uzeze de prevederile art. 480 C.civ., respectiv să recurgă la acțiunea în revendicare pentru redobândirea posesiei și folosinței imobilului proprietatea lor tabulară, titlul de proprietate de care se prevalează reclamanții în cadrul acțiunii în revendicare fiind cartea funciară care atestă calitatea lor de proprietari tabulari
asupra apartamentului în litigiu, astfel cum a statuat și instanța de recurs în Decizia nr.569/R/2012.
Pe de altă parte, pârâții N. se prevalează de contractul de vânzare- cumpărare nr. 3710/_ și au solicitat pe cale reconvențională să se constate, prin interpretarea contractului, conform art. 942 C.civ., că sunt proprietarii apartamentului din B., str. Șirul Livezii nr. 4, apartament ce le-a fost valabil înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3710/_, să se dispună întabularea dreptului lor de proprietate în CF nr. 14071 B. asupra acestui apartament și să se anuleze în parte certificatul de moștenitor nr. 175/_
, în ceea ce privește acest apartament.
Prin urmare, în prezenta cauză, pârâții nu pot opune un titlu valabil reclamanților, solicitarea de a interpreta instanța clauzele contractuale fiind fără temei juridic, instanța nevând posibilitatea legală modifica, practic, obiectul contractului. Pârâții au recunoscut la interogatoriu faptul că după decesul def.Andreescu, nu au permis accesul reclamanților în imobil (întrebarea nr.1- f.155,157- dosar nr._, vol. III), împrejurare confirmată și de martora Deliu
M. (231-232), neavând relevanță, dacă elementul material (corpus) al posesiei este exercitat personal de către pârâți sau printr-un reprezentant, în speță fiica acestora tolerată în imobil, câtă vreme pârâții nu au dovedit că ar fi pierdut elementul intențional (animus) al posesiei, prevalându-se de existența unei convenții de vânzare-cumpărare. De altfel, și în acțiunile ce fac obiectul celor două dosare conexate, pârâții arată faptul că au folosit și folosesc și în prezent toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut defunctei (invocând, de această dată existența unui testament olograf), împrejurare ce justifică calitatea lor procesual pasivă în cauză, iar prin răspunsul comunicat reclamanților, prin avocat, la notificarea de a preda cheile imobilului (f.10- dosar nr._, vol. I), aceștia au precizat că imobilul apartament este proprietatea lor dobândit cu titlu legal.
Cu privire la petitul privind constatarea numității absolute a certificatului de moștenitor pentru cauză ilicită, fraudă la lege și potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Din probatoriul administrat în cauză, pârâții N. nu au reușit să producă nicio probă care să confirme faptul că, la dezbaterea succesiunii def.Andreescu, reclamanții au fost rea-credință și au avut cunoștință despre existența testamentului defunctei Andreescu S. redactat la data de_ .
Cu privire la acceptarea în termen a succesiunii defunctei Andreescu S. de către pârâții N. V. și E., aceștia au susținut constant că ar fi acceptat tacit moștenirea după defunctă prin faptul că au intrat în folosința apartamentului 2B.
În speță, reclamanta T. S. nu a negat la interogatoriu că, la priveghiul defunctei au existat discuții cu pârâții N. cu privire la predarea cheilor apartamentului din B., iar din declarația martorei Deliu M. se relevă faptul că
pârâții N. au refuzat să predea cheile imobilului, comportându-se ca niște ";moștenitori";
Pârâta N. E. a precizat la interogatoriu (fila 280-întrebarea nr.4) că după decesul defunctei, fiica sa a exercitat posesia asupra apartamentului întrucât cu un an înainte cumpărase și partea din imobil care a aparținut martorei Sârbu Aurelia.
Prin urmare, această posesie nu este de natură să aibă efecte juridice în persoana pârâților N. V. și E., respectiv, să echivaleze, în favoarea acestora, cu o posesie utilă a pârâților N., susceptibilă de a dovedi și fundamenta acceptarea de către aceștia în termen a succesiunii după defuncta Andreescu S., actele de acceptare tacită a succesiunii necesitând a fi efectuate personal de către succesibil și să denote în mod indubitabil voința acestuia de a stăpâni bunul succesoral în calitate de erede.
Cu privire la testamentul olograf întocmit la data de_ de care se prevalează pârâții N., a fost scris, datat și semnat de defuncta Andreescu, în cauză, s-a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate grafoscopică efectuată inițial de către Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C. și depus la dosarul de fond (filele 215-225) și ale cărui concluzii au fost în sensul că scrisul, data și semnătura de pe înscrisul intitulat
"testament"; nu aparțin defunctei Andreescu S. și prin urmare actul nu a fost scris, datat și semnat de către aceasta.
Luând în considerare obiecțiunile la raportul de expertiză, în temeiul art.212 (1) Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B. întocmită de 3 experți, depusă la dosarul de fond, volumul IV, filele 66-72 și ale cărei concluzii sunt în sensul că testamentul în discuție a fost scris, semnat și datat de Andreescu S. ";, fapt atestat de numărul și valoarea identificatoare a asemănărilor menționate în cuprinsul lucrării.
Având în vedere că cele două expertize criminalistice de cercetare a scrisului, datei și semnăturii defunctei Andreescu sunt contradictorii, instanța a considerat că administrarea probei cu o nouă expertiză grafoscopică este absolut necesară pentru justa soluționare a cauzei deoarece potrivit art. 129 alin. 5 C. pr. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, în cauză a fost administrată proba cu o nouă expertiză tehnică judiciară grafoscopică de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B. efectuată de o comisie alcătuită din 3 experți, ale cărei concluzii au fost în sensul că testamentul olograf întocmit la data de_ nu a fost scris, datat și semnat de Andreescu S. .
Instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, și celelalte mijloace de probă, însă, pentru a se putea exercita controlul judiciar, este necesar ca soluția instanței în privința primirii sau nu a concluziilor expertului să fie motivată.
Prima instanță și-a însușit concluziile ultimei expertize efectuată de INEC B.
, nr.37/_, apreciind că acestea se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză și, în consecință, a înlăturat raportul de expertiză nr.28/_ efectuat de INEC B., apreciat ca fiind neconvingător.
Cu privire la cele două convenții de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate la data de_ și, respectiv,_, instanța arată că reclamanții, fiind proprietari a celor două imobile care formează obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare, preluând astfel și pasivul succesoral, au dobândit în acest mod și obligațiile ce incumbau defunctei din antecontractele de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au recunoscut semnătura defunctei de pe cele două convenții, însă au precizat că nu recunosc existența acestora, semnătura putând fi aplicată pe o coală nescrisă iar textul întocmit ulterior, invocând astfel, practic, indirect, existența unui viciu de consimțământ, dar fără a arăta, în concret, în ce constă acesta.
Convenția de vânzare-cumpărare din data de_ a avut ca obiect terenul în suprafață de 11.000 mp înscris în CF nr. 28227 B. nr. top.14199/2/21b/1, părțile stipulând că prețul de 450 milioane vechi, a fost achitat la data semnării actului. Atât timp cât părțile au stabilit și prețul vânzării (o parte în bani, iar cealaltă parte, ca echivalent valoric al întreținerii acordate și pe care o va primi promitenta vânzătoare), contractul este valabil conform art. 1295 alin. 1 C.Civil, instanța având în vedere și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3710/_ având ca obiect suprafața de 8600 mp din totalul de 19.600 mp din Poiana B. și supraedificatele, părțile au stabilit un preț de 300 milioane lei (f.98-99).
Simplul fapt că prețul stabilit de părți este mai mic decât prețul real al imobilului nu poate duce la concluzia că prețul este neserios, cu excepția situației în care disproporția este atât de mare încât s-ar putea considera că nu există un preț și că lipsește contraprestația cumpărătorului, în cauză fiind necesar a fi avute în vedere și raporturile anterioare și viitoare de întreținere dintre părțile contractante, reflectate și în conținutul clauzelor contractuale.
În speță, prețul vânzării a fost achitat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, aspect confirmat și de martora Gabor M. (f.586-587) care, deși nu a putut preciza ce sumă a fost achitată la data încheierii actului, coroborat cu faptul predării posesiei terenului, și nefiind relevate împrejurări din care să rezulte că defuncta ar fi emis pretenții cu privire la preț, se poate aprecia că a fost îndeplinită obligația promitenților-cumpărători.
Promitenta-vânzătoare a decedat înainte de perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel că obligația de perfectare a antecontractului s-a transmis moștenitorilor săi care au acceptat succesiunea, masa succesorală de pe urma defunctei cuprinzând atât activul, cât si pasivul moștenirii. Convenția dintre părți, deși nulă absolut ca și contract de vânzare-cumpărare apt să strămute dreptul de proprietate asupra imobilului din patrimoniul pârâților în patrimoniul reclamanților, pentru lipsa formei autentice, prevăzută imperativ de art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, a fost avută în vedere de instanță, în
baza principiului conversiunii actelor juridice, ca și promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, aptă de a fi perfectată.
Aceasta posibilitate întemeiată pe disp.art.1073-1077 C.civ. și ale art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat. În situația de față, din audierea martorei Gabor M. a rezultat predarea posesiei și folosința pașnică a terenului către reclamanții-pârâți N., astfel încât instanța va constata că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea acțiunii deduse judecății.
În baza art. 24 alin.2,3 din Legea nr. 7/1996 modificată, judecătoria a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V. și N. E. asupra imobilului înscris în CF nr. 28227 B., nr.top.14199/2/2/b/1,A+13, în suprafață de 11000 mp situate în Poiana B. .
Se impune precizarea că instanța a soluționat excepția autorității lucrului judecat invocată de reclamanți, prin respingerea acesteia la termenul de judecată din_, apreciind că pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza, astfel cum rezultă din dispozițiile art.1201 C.Civil, și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărāri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei, condiții care nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză.
Mai departe, apartamentul situat în B. str.Livezii nr.4, ap.2 a fost cumpărat de Andreescu S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.22258/_
, iar potrivit celor precizate în contract, este supus dispozițiilor art.9 alin.8 din Legea nr. 112/1995, neputând fi înstrăinat timp de 10 ani de la data dobândirii, respectiv de la data de_ până la data de_ .
Prin actul intitulat ";Convenție de vânzare-cumpărare"; încheiată la data de_, Andreescu S. a înțeles să vândă pârâților N. V. și N. E. bunurile pe care le deține în B. și Poiana B. înscrise în cartea funciară, respectiv un teren în suprafață de 8600 mp împreună cu tot ceea ce există pe acesta, un alt teren de 1400 mp din suprafața totală de 2400 mp și imobilul în care locuiește situat în
str.Livezii nr.4, ap.2, pentru prețul de 350 milioane lei vechi, achitată la data semnării actului și o întreținere pe care cumpărătorii i-au dat-o și i-o vor da în continuare pentru terenul de 1400 mp.
În același act s-a consemnat că vânzătoarea cunoaște faptul că nu are dreptul să vândă casa în care locuiește timp de 10 ani, însă a încheiat actul în deplinătatea facultăților mintale și datorită faptului că nepoții săi, pârâții N. V. și N. E., au ajutat-o să cumpere casa în care locuiește. De asemenea, s-a menționat că părțile urmează să încheie la notar actele de vânzare, atunci când timpul și legea le vor permite.
Această convenție de vânzare cumpărare este însă un veritabil contract de vânzare cumpărare, validitatea lui nefiind condiționată de forma autentică, necesară pentru înscrierea în cartea funciară. Astfel, potrivit art. 1294-1295 din Codul civil, vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între acestea, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și cealaltă să plătească prețul, iar vânzarea este perfectă și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului,
deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat. În materie de imobile, drepturile care rezultă prin vânzarea perfectă între părți, nu se poate opune, mai înainte de transcrierea actului, unei a treia persoane care ar avea, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut.
Părțile s-au înțeles asupra prețului care a și fost achitat și asupra predării apartamentului, singurul artificiu pe care l-au făcut părțile pentru a motiva că nu au încălcat interdicția de înstrăinare a apartamentului, în termenul legal de 10 ani, este menționarea faptului că se vor prezenta la notar atunci când ";timpul și legea"; le vor permite.
Hotărârea care ține loc de act de vânzare - cumpărare constată înțelegerea părților intervenită anterior. Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenții care la momentul încheierii lor întruneau toate condițiile de validitate nu și cu privire la convenții lovite la momentul respectiv de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condițiile de validitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel și nici nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare - cumpărare în forma autentică, dacă legea, prin excepție, nu dispune în sens contrar.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel atât reclamanții cât și pârâții.
anții-reclamanți M. I. și Todoran S., solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii tuturor acțiunilor promovate de către N. V. și N. E. .
Invocă excepția puterii de lucru judecat și pe aceea a prescripției dreptului material la acțiune în raport de Convenția Încheiată la data de 20 iunie 2004, doar cu privire la capetele de cerere din acțiunile conexe care au fost formulate după împlinirea termenului de prescripție.
Cu privire la prima excepție, apelanții reclamanți evidențiază orientările doctrinare în materia puterii de lucru judecat și subliniază că prin sentința civilă nr. 163/S/_ pronuntata de către Tribunalul Brașov, Secția I civila, in dosarul nr._, ramasa irevocabila prin respingerea recursurilor (Decizia nr. 137R/_ a Curții de A. B. ) instanta a statuat, în esență, ca promisiunea de vanzare- cumparare încheiata la data de_ este semnata numai de defuncta, nu si de către soții N., iar fata de poziția procesuala a reclamanților din prezenta cauza, acest înscris nu satisface exigentele regăsite la art. 1176 Cod civil. De asemenea, s- a mai arătat ca actul a fost încheiat in interiorul termenului prohibitiv de 10 ani prevăzut de Legea nr. 10/2001, în care imobilele dobândite in baza Legii nr. 112/1995 nu puteau fi înstrăinate, înscrisul sub semnătură privata evocat putând avea cel mult valoarea unui act prin care s-a asumat o obligație de a face, obligație care face insa obiectul unei alte judecați, respectiv litigiul din prezenta cauza. Instanța a concluzionat ca aceasta convenție nu îndeplinește condițiile de valabilitate, pentru ca in temeiul acesteia sa se constate ca defuncta s-a obligat sa vândă lui N. V. si N. E. apartamentul împreună cu terenul aferent acestuia situat în municipiul B., str. Livezii nr. 4 ap. 28.
Consideră că în cauză există putere de lucru judecat în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor de valabilitate a Convenției din data de_, pentru ca în temeiul acesteia să se constate că defuncta s-a obligat să vândă soților N. imobilul-apartament.
În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune se arată că în ceea ce privește capătul 5 alin. penultim din precizarea la acțiune și capetele de cerere nr. 1 și 3 din acțiunea conexă nr._ a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, sens în care în mod greșit prima instanță a admis acțiunea precizată ce formează obiectul dosarului conex_ și acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._, obligând obligând pe subsemnații și pe M. A.
(moștenitorul defunctei M. D. E. ) să încheie cu numiții N. V. și N.
E. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren în suprafață de
11.000 m.p. situat în Poiana B. și înscris în CF 28227 sub nr. top 14199/2/2/b/1.
Mai susțin apelanții-reclamanți că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la constatarea valabilității convenției prin care soții N. ar fi dobândit terenul de 11.000 m.p. situat în Poiana B. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 3623/_ a Judecătoriei B. rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 702/R/_ a T. ui B., instanța a respins acțiunea.
Instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare iar cererea în prestație tabulară a fost respinsă în considerarea neîndeplinirii condițiilor regăsite la art. 5 alin.2 din Legea nr. 247/2005, respectiv inexistența refuzului din partea succesorilor defunctei de a perfecta vânzarea și neîndeplinirea obligației asumate de așa-zisii promitenți cumpărători de a solicita celorlalte părți încheierea contractului.
Dacă în ceea ce privește identitatea de părți aceasta este evidentă, la fel de evidentă fiind și identitatea de obiect.
Ca atare câtă vreme în ambele cauze s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract cu privire la același imobil (suprafața de 11.000 m.p.)urmărindu-se valorificarea aceluiași drept, adică constituirea dreptului de proprietate și în aceeași manieră, identitatea de obiect este evidentă.
De asemenea, și condiția referitoare la identitatea de cauză este îndeplinită, în ambele litigii, fiind vorba de același act juridic invocat în susținerea pretențiilor, ca izvor de drepturi și obligații - convenția de vânzare-cumpărare din data de _
, precum și temeiul de drept este identic.
Instanța de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care apreciază că nu există identitate de obiect și cauză, împrejurare ce echivalează cu însăși lipsa de motivare a soluției adoptate.
Susținerea instanței de fond în sensul că prin sentința civilă nr. 3623/2007 nu s-ar fi soluționat fondul cauzei este eronat.
Astfel, dacă ar fi fost adevărat că instanța ar fi soluționat acest capăt de cerere pe cale de excepție, cu siguranță că ar fi precizat acest lucru însă tocmai delimitarea pe care o face în analizarea celor două petite conduce la concluzia neechivocă că respinge ca fiind inadmisibilă doar primul capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, criticile apelanților reclamanți vizează următoarele:
Din dispozitivul hotărârii apelate rezultă că instanța de fond, deși a înțeles să dispună obligarea apelanților de a se prezenta la notar, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act apt de întabulare, totodată a dispus și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea soților N. asupra imobilului teren în suprafață de 11.000 m.p. cu titlu de cumpărare.
Or, prin raportare la dispoziția de obligare a reclamanților de a se prezenta la notar, se constată că dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție nu s-a transmis încă în patrimoniul soților N., urmând ca transferul să aibă loc la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Consideră apelanții că din acest punct de vedere hotărârea este nelegală, fiind susceptibilă de diferite modalități de a produce efecte juridice, în funcție de atitudinea acestora.
O hotărâre judecătorească trebuie să fie univocă, or din dispozitivul sentinței atacate se naște întrebarea legitimă: cine este în măsură să constate refuzul de a se prezenta la notar pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare?
În cazul refuzului apelanților de a se prezenta la notar, încheierea notarului este insuficientă pentru întabularea dreptului de proprietate, o altă ipoteză fiind aceea că după ce se constată refuzul apelanților-reclamanți de a se prezenta la notar, soții N. să se adreseze din nou instanței de judecată, solicitând acesteia să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, ceea ce ar echivala cu lipsirea totală de efecte juridice a hotărârii pronunțate în fond.
Dispoziția de întabulare în C.F. este în evidentă contradicție cu celelalte dispoziții ale sentinței, căci întabularea nu poate avea loc dacă apelanții-reclamanți nu s-au prezentat la notar.
O altă critică vizează caracterul contradictoriu dintre considerente, dar și dintre acestea și dispozitiv în ceea ce privește Convenția din_ .
Instanța de fond face o gravă confuzie când analizează drepturile și obligațiile ce decurg din Convenția de vînzare cumpărare încheiat la data de _
, punând semnul echivalenței între obligația de a face constând în obligarea subsemnaților de a ne prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și pronunțarea, direct de către instanța de judecată, a unei hotărâri care să țină loc de contract, susțin apelanții.
Cele două capete de cerere au un regim juridic diferit, temeiuri juridice și efecte juridice diferite. Acestea nu se identifică unul în altul, nu fuzionează până la contopire și de aceea analizarea lor trebuie realizată și motivată separat. De altfel, unul se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun și celălalt pe dispozițiile unei legi speciale, iar potrivit unui principiu fundamental care guvernează dreptul civil concursul dintre legea generală și legea specială se soluționează în favoarea legii speciale.
Contradictorialitatea dintre considerente, dar și dintre acestea și dispozitiv, este de natură a concluziona că starea de fapt și chestiunile de drept nu au fost dezlegate cu respectarea normelor legale, sens în care legalitatea hotărârii pronunțată în cauză este grav afectată.
Cu privire la caracterul derizoriu al prețului prevăzut în Convenția din _
, susțin apelanții reclamanți că prima instanță a statuat greșit că prețul de 450 milioane lei (bani vechi) constituie un preț serios în înțelesul art. 1303 Cod civil.
În primul rând se observă că instanța, în analiză, critica pe care o face, pornește de plano de la o ipoteză eronată, conform căreia contraprestația promitenților-cumpărător constă atât în bani, cât și în întreținere.
Această constatare, deși faptic regăsită în termenii convenției bilaterale nu poate produce efecte juridice în sensul opiniei instanței pentru simplu motiv că întreținerea acordată defunctei era datorată de soții N. potrivit contractului de
întreținere autentificat sub nr. 3709/_ având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1400 m.p. situat în Poiana B., înscris în CF nr. 28227 a localității B., la A+4, cu nr. top 14199/2/2/a.
Din această perspectivă se observă caracterul clar al clauzei contractuale de întreținere, în sensul că a considera ca obligație de întreținere asumată expres și intuitu persoanae în acest contract s-ar translata cu oarecare efecte juridice cu privire la alte convenții ulterioare dintre părți, ar reprezenta nu numai o nesocotire a voinței contractuale a părților manifestată în contractul de întreținere, dar și un raționament lipsit de fundament logico-juridic.
Astfel, în raport de caracterul indivizibil al obligației de întreținere, aceasta nu se poate considera în mod întemeiat că reprezintă în același timp prețul contractului de întreținere, dar și o componentă a prețului din Convenția din _
.
Evocând jurisprudența instanței supreme, apelanții reclamanți apreciază că relațiile de apropiere dintre defunctă și soții N., doar în mod aparent justifică ideea de subiectivism și caracter disproporționat al prețului vânzării raportat la valoarea reală a bunului.
Analizând raporturile dintre părți în evoluția cronologică a acestora se constată că se poate pune problema unei atitudini de canalizare a acțiunilor din partea soților N. în sensul de a-și transfera sub o formă sau alta toate bunurile din patrimoniul defunctei Andreescu S. .
Astfel, inițial s-a procedat la încheierea actelor sub semnătură privată (cele două convenții), apoi s-au încheiat actele autentice cu privire la suprafața de 8600
m.p. la suprafața de 1400 m.p., iar ulterior s-a încercat obținerea apartamentului și terenului de 11.000 m.p.
Modalitățile descrise anterior conturează mai degrabă ideea de acțiuni concentrate de a folosi fel și fel de metode având ca finalitate acapararea bunurilor din patrimoniul defunctei.
Soluția instanței de fond este neîntemeiată și prin raportare la neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată., prima instanță reținând că onorariul avocațial poate fi acordat numai în raport cu actele justificative ale părților.
Prin întâmpinare, intimații N. V. și N. E., solicită respingerea apelului.
Susțin intimații că acțiunea în prestație tabulară este imprescriptibilă, potrivit art. 21 din Decretul Lege 167/1958, intervenind și o cauză de întrerupere a prescripției, constând în aceea că prețul a fost încasat iar bunul a fost predat, imobilul aflându-se în posesia intimaților și în prezent.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, intimații arată că aceasta a fost în mod corect respinsă de prima instanță, câtă vreme prin prima hotărâre a fost respinsă o acțiune în constatare, iar prin cea de-a doua hotărâre a fost soluționată o acțiune în realizarea dreptului, și cauza celor două acțiuni fiind prin urmare diferită.
Cu privire la puterea de lucru judecat se susține că dosarul nr._ a Judecătoriei B. a avut ca obiect contestație la Legea 10/2001, unde părțile din prezenta cauză nu și-au opus pretenții reciproce.
Pe de altă parte, instanța de judecată a dosarului civil nr._ a cercetat cauza prin prisma naturii juridice a acțiunii cu care a fost învestită - contestație
Legea 10/2001, în cele două grade de jurisdicție speciale ale unei asemenea proceduri - fond și recurs, neanalizând întreg raportul obligațional dintre N. V. și E., pe de o parte și autoarea apelanților - Andreescu S. pe de altă parte.
Astfel, în amintita hotărâre, instanța face analiza exclusivă a înscrisului numit convenție și datat_, omițând tocmai datorită naturii juridice aparent a procedurii ce o judecă, să cerceteze în totalitate raportul juridic dintre părți.
Pe fondul apelului, se susține că decesul promitentei vânzătoare Andreescu
a găsit neexecutată obligația patrimonială de a face, respectiv de a încheia actele juridice autentice, apte să transfere dreptul de proprietate asupra terenului situat în Poiana B., de la promitenta vânzătoare la promitenții cumpărători apte de întabulare în cartea funciară.
Cu privire la preț, se susține că instanța de fond în mod corect arată că este posibil ca prețul să fie serios, în sensul art. 1303 Cod civil, dar să fie totuși inferior valorii sale reale, fiind cunoscut că seriozitatea prețului implică o echivalență valorică relativă raportat atât la valoarea lucrului vândut cât și la subiectivismul părților, libere să stabilească valoarea lucrului la momentul vânzării, ca o expresie a libertății contractuale consacrată de art. 969 Cod civil.
Apoi este corect ca neseriozitatea prețului nu trebuie confundată, cu validitatea lui (valoarea mai mică decât cea reală), prima atrăgând nulitatea contractului, pe când cea de-a doua nu, validitatea putând ridica, eventual, problema leziunii, ca viciu de consimțământ.
Prin aderarea la apel, pârâții reclamanți reconvențional N. V. și N. E., solicită schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, astfel:
respingerea acțiunii civile formulată de reclamanții M. llie, si T.
S., în contradictoriu cu N. V. si N. E. formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
admiterea cererii reconvenționale formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
admiterea în totalitate a acțiunii precizate ce formează obiectul dosarului conexat nr.16._ al Judecătoriei B., formulată de reclamanții N. V. si
N. E. împotriva pârâților M. llie, T. S. si M. D. -E., decedată pe parcusul procesului si reprezentată de moștenitorul său, M. A. -C. .
Se solicită în principal:
- să se constate calitatea lui N. V. și E. de unici moștenitori ai defunctei Andreescu S. ,în calitate de legatari universali;
- să se constate că aceștia sunt proprietarii tuturor bunurilor mobile si imobile din masa succesorală, în calitate de legatari universali, respectiv:
. imobilul teren si construcție din B., str. Livezii nr. 4. ap. 2 înscris in CF nr. 14071B. nr. top_ /l/b/2/2/l/l totul/ll.
b). bunurile mobile ce se găseau la decesul lui de cujus, in imobilul din B., str Livezii nr.4. ap. 2, asa cum au fost evidențiate in listele de inventar, respectiv:
Dormitor: pat dublu. 2 noptiere cu veioze, șifonier cu 3 uși, scrin cu 4 sertare, o toaletă cu oglindă, masă cu canapea și 4 scaune, candelabru, un covor persan, 2 carpete, tablouri, icoane si cărți bisericești.
Sufragerie: masa ovala de lemn cireș de 12 persoane, 12 scaune cu pernițe, bufet, lemn cireș cu plăci de marmura, doua servante cu plăci de marmură, recamier extensibil, doua fotolii si măsuță, oglindă mare venețiana înrămata, pat tip
dormeza, frigider, televizor, candelabru, măsuța bar. covor persan, perdea transparenta, 2 tablouri goblen, tablouri cu foto familie.
Vestibul: dulăpior, măsuță rotundă cu tăblie metalică, 2 fotolii. 2 cuiere, 2 măsuțe
de serviciu cu plăci de marmură, 2 trofee-păsări împăiate
Bucătărie: mobilier complet, aragaz, set tacâmuri pentru 12 persoane din argint, 3 seturi complete veselă, 2 seturi pahare cristal.
Cămara: rafturi cu obiecte gospodărești, mașină de cusut, aspirator.
Alte obiecte. 4 plăpumi, 4 perne, 6 lenjerii de pat fete de masă. 2 sfeșnice argint, bibelouri, vaze flori, caseta cu bijuterii, acte.
c). cota de 11000/16600 din imobilul situat în B. - Poiana B., înscris în CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, sub A+13,B 60,).
să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 175/2004. în sensul desființării în totalitate a acestuia:
să se dispună radiera din cărțile funciare arătate a dreptului de proprietate a reclamanților si sa dispună întabularea dreptului de proprietate a lui N. V. și E.
.
În subsidiar, se solicită:
să se constate ca prin convenția de vânzare-cumpărare din_, încheiata intre defuncta Andreescu S. in calitate de promitenta vânzătoare si N. V. și E., in calitate de promitenți comparatori, prima s-a angajat sa înstrăineze, iar secunzii s-au angajat sa cumpere imobilul construcție si teren situat in B., str. Livezii nr. 4, ap 2 intabulat in CF nr. 14071 B. nr top 2., 2094llb/2l21111 totul/ll, la prețulde 350.000.000 lei ROL.
sa se constate ca in executarea acestei convenții promitenta vânzătoare prin actul autentic V 10/_ a recunoscut încasarea prețului pentru imobilul construcție si teren din B., str. Livezii nr 4, ap.2 intabulat in CF nr. 14071 B. nr. top _
/l/b/2/2/l/l totul/ll.
să fie obligați pârâii, în calitate de succesori legali ai defunctei Andreescu S., sa se prezinte la notar in vederea încheierii actelor autentice in privința imobilului situat in B., str. Livezii nr. 4, ap. 2 si a terenului aferent acestuia înscris in CF nr. 14071 B. nr. top_ /l/b/2/2/l/l J totul/ll, sau in caz de refuz, hotărârea să țină loc de act apt la întabularea dreptului de proprietate.
sa dispuneți intabularea în cf. a dreptului de proprietate astfel dobândit, asupra imobilului construcție si teren din B., str. Livezii nr. 4, ap.2 intabulat in CF nr. 14071 B. nr. top_ M/2/2/I/I totul/lI.
- Respingerea cererii reclamanților M. llie si T. S. de obligare a pârâților N. V. si N. E. la plata sumei de 99.431 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menținerea dispoziției instantei relativ admiterea în parte a acțiunii precizată ce formează obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei B., formulată de reclamanții N. V. și N. E. împotriva pârâților M. llie, T. S. și
M. D. -E., decedată pe parcusul procesului, și reprezentată de moștenitorul său, M. A. -C. si admiterea în parte a acțiunii ce formează obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei B., formulată de reclamanții N.
și N. E. împotriva pârâților M. llie, T. S. și M. D. -E. ,
decedată pe parcursul procesului și reprezentată de moștenitorul său, M. A. - C. prin care instanta:
Obligă pârâții M. llie, T. S. si M. A. -C., moștenitorul def. M. D. -E., decedată pe parcusul procesului, să încheie cu pârâții N. V. si N. E. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul înscris în CF nr. 28227 B. nr. top.14199/2/2/b/1, în suprafață de 11.000 mp (din totalul de 19.600 mp), prețul fiind achitat.
In caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de act apt pentru intabulare.
Dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V. si N. E. asupra imobilului înscris în CF nr. 28227 B. nr. top. 14199/2/21 b/1, în suprafață de 11000 mp, cu titlu de drept cumpărare.
-Cu cheltuieli de judecata
În susținerea cererii de aderare la apelul reclamanților, soții N. susțin că sunt moștenitorii testamentari acceptanți ai succesiunii defunctei Andreescu S. . Față de concluziile contradictorii a celor două expertize efectuate de INEC
B., prima instanță și-a însușit concluziile ultimei expertize efectuată de INEC
, nr. 37/_, aprecind în mod eronat că acestea se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză și în consecință a înlăturat raportul de expertiză nr. 28/_ efectuat de INEC B., pe care îl apreciază ca fiind neconvingător.
Starea de fapt expusă de părți trebuie stabilită de către instanță pe baza probelor administrate în cauză în faza de judecată, atât anterior casării, cât și ulterior.
Aceste probe tehnice trebuie coroborate cu celelalte administrate în cauză, respectiv mărturisirile judiciare, înscrisurile, probele testimoniale.
Astfel, plecând de la constatarea clara si neechivoca ca desi au contestat testamentul, reclamanții nu au sesizat instanța cu vreo acțiune in ineficacitatea lui, plecând de la considerentul ca Codul civil nu reglementează reguli specifice de interpretare a clauzelor testamentare, astfel incât, în materia interpretării testamentelor, se vor aplica prin analogie regulile care guvernează interpretarea convențiilor (art. 977 - 985 Cod civil), fata de celelalte probe administrate in cauza se impune concluzia ca testamentul esto un act juridic valid, producător de efecte juridice
Este evocată dispoziția martorei Sîrbu Aurelia, care declară ca a locuit în același apartament compartimentat cu defuncta Andreescu S. timp de 18 ani începând din anul 1985 până în 2003.
Mai arata ca întrucât aveau spatii comune respectiv holul și bucătăria se întâlnea cu aceasta zilnic iar în urma discuțiilor avute cu aceasta în mod frecvent a aflat cele ce le-a relatat.
Astfel a precizat că in urma discuțiilor cu defuncta a aflat ca familia N. V. si E. urma să rămână în apartament, pe care defuncta i l-a dat inclusiv o porțiune de teren din Poiana B. .
Mai arata că din anul 1985 i-a văzut în permanență pe pârâții N. N. V. si E. venind la aparatamentul defunctei pentru a o îngriji respectiv făceau curățenie, îi aduceau mâncare întrucât avea o pensie modestă.
De asemenea arata martora ca știe că începând cu anul 1985 defuncta a a început să aibă probleme majore de sănătate, familia N. ocupându-se și atunci de îngrijirea cesteia și transportând-o la spital, la B. .
Pe reclamantul M. l-a văzut de aproximativ 6 ori în cursul acestei perioade de 12 ani iar cu o ocazie l-a abordat solicitându-i să contribuie la plata cheltuielilor de întreținere ale defunctei cu apartamentul vecin cu al sau întrucât ea plătea aceste cheltuieli în totalitate., iar răspunsul reclamantului la solicitările sale a fost în sensul că nu plătește și nu-1 interesează pentru că oricum familia N. va moșteni totul.
Mai spune martora ca întrucât ajunsese într-o relație oarecum conflictuală cu defuncta, întrucât nu-i mai permitea accesul in apartamentul sau prin holul comun, martora a decis să-si vând partea mea de apartament fapt adus la cunoștința familiei N. . Ulterior aceștia au cumpărat de la martora partea acesteia din acel apartament pentru a o proteja pe defunctă. Ulterior vânzării apartamentului martora a mai trecut pe la defunctă în vizită, aproximativ de 2 ori până la decesul acesteia.
Si spune martora ca cu o astfel de ocazie defuncta i-a arătat testamentul scris de aceasta prin care lăsa moștenire familiei N. apartamentul său și terenul din Poiană.
Martora Deliu M. în declarația din_ declară ca a fost vecină cu defuncta Andreescu locuind în același imobil cu un etaj mai sus și că a stabilit cu aceasta o relație apropiată făcându-ne reciproc confidențe.
Arata martora ca întrucât defuncta nu avea copii, de îngrijirea sa s-a ocupat familia N. pe care personal i-a văzut venind frecvent la locuința defunctei atât înainte de Revoluție cât și după. Defuncta Andreescu i-a comunicat martorei, în anii 2000, faptul că dorește să lase moștenire familiei N. toate bunurile sale mobile și imobile drept mulțumire pentru modul în care aceștia se ocupau de îngrijirea sa. Tot atunci a precizat că încheiase o convenție de mână cu familia N. prin care le lăsa acestora terenurile din Poiană . Toate aceste aspecte martora le cunoaște din spusele defunctei.
Aceste probe se coroborează, susțin apelanții N., cu raportul de expertiza
I.N.E.C. nr. 28 din 26 februarie 2010 experți criminaliști: P. S., Grigore C. si Dumitrescu Cristian (f. 66 - 72 dosar fond), unde comisia de experți a concluzionat ca testamentul olograf datat_, vizat spre neschimbare la_, a fost scris, datat și semnat de Andreescu S. si cu Nota cu opinia expertului recomandat de parte nr. 23 din 2 aprilie 2013, expert criminalist autorizat Petrică
Lucian, care are aceeași concluzie, apelanții prezentând în continuare argumente de ordin tehnic în susținerea autenticității semnăturii testatoarei.
În prezența testamentului olograf din data de_ se impune constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor legal nr. 1175/_ eliberat în dosar succesoral nr. 191/2004 de BNP Miess G. ta.
Cu privire la calitatea soților N., de creditori ai obligației de a face, apelanții prezintă un scurt istoric al actelor intervenite între aceștia și defunctă, din coroborarea și interpretarea acestora și a probelor din dosar rezultând, susțin apelanții, că în mod cert și neechivoc defuncta a încheiat cu soții N. o promisiune de vânzare cumpărare pentru bunurile menționate în cererea dedusă judecății, inclusiv pentru construcție și terenul din B. .
Consimțământul celor două părți - al promitentei vânzătoare, Angelescu S. și al promitenților cumpărători N. E. și N. V., exprimat în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare (în antecontractul de vânzare cumpărare) mai sus prezentată - s-au întâlnit, însă efectul translativ de proprietate urmărit de fiecare dintre ele, nu s-a realizat, fiind amânat până la îndeplinirea unei condiții, respectiv încheierea convenției în formă autentică.
În literatura juridică s-a statuat că suplinirea consimțământului părții ce a încheiat un astfel de antecontract și care refuză să încheie contractul în forma cerută de lege, reprezintă o executare silită directă atipică a obligației asumate prin antecontract, care este o obligație de a face, realizându-se astfel o reparare în natură a prejudiciului suferit de creditor.
Sunt prezentate apoi textual prevederile art. 2 alin.1 și art. 5 alin.2 din Titlul X DIN Legea nr. 247/2005 cu sublinierea că antecontractul nu constituie prin sine însuși temei de transmitere a dreptului de proprietate pentru că nu este încheiat în forma autentică cerută de lege, însă totuși el nu rămâne fără efecte juridice pentru părțile ce-l încheie.
Astfel, dacă el nu este valabil ca și contract prin care să se transmită proprietatea, potrivit teoriei conversiei actului juridic civil, ele este valabil ca antecontract din care se naște o obligație de a face.
Cu privire la cheltuielile de judecată, se susține că instanța nu a luat în calcul că în cele trei dosare conexe,_ ,_ ,_ a fost admisă atât acțiunea reclamanților M. I. cât și acțiunea lui N. V. și N. E. .
Onorariul avocațial este nejustificat de mare, plata expertului parte nu poate fi impusă părții adverse iar soții N. au solicitat la fond plata cheltuielilor de judecată, cu excepția onorariului de avocat, menționează apelanții N. V. și E. .
Deliberând asupra apelului reclamanților și a cererii de aderare la apel formulată de intimații N., tribunalul reține următoarele:
La filele 482-486 din volumul II al dosarului nr._ al Judecătoriei Z. se află în copie sentința civilă nr. 163/S/6 iunie 2013 a T. ui B. pronunțată în dosar nr._ .
Prin această hotărâre s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de N. V. și N. E., având ca obiect solicitarea soților N. de a se constata, în contradictoriu cu M. I., T. S., M. D. E. și alții (terți față de prezentul litigiu) că prin actul sub semnătură privată din data de_, chiriașa Andreescu S. să vândă terților intervenienți imobilul în cauză, astfel încât dreptul de proprietate asupra acestui apartament și a terenului aferent este grevat de obligația ce rezultă din convenția menționată, cu cheltuieli de judecată.
Argumentele prezentate de Tribunalul Brașov în considerentele sentinței sunt cele prezentate de către apelanții reclamanți, referindu-se în rezumat la următoarele: convenția nu a fost semnată de soții N., actual a fost încheiat în interiorul termenului prohibitiv de 10 ani, actul privat putând avea cel mult valoarea unui act prin care s-a asumat a obligație de a face, obligație care însă face obiectul unei alte judecăți.
T. constată că solicitarea apelanților reclamanți, de a admite cu privire la convenția din 3 iulie 2003 excepția puterii de lucru judecat și de a respinge în acest sens cererea pârâților-reclamanți N. este nefondată.
Adevărat, din perspectiva art. 1200 pct.4 cod civil de la 1864, ceea ce o instanță de judecată a statuat anterior, într-un alt cadru procesual și chiar în contradictoriu cu alte părți decât acelea din litigiul pendinte, nu poate primi o altă rezolvare decât aceea deja dată de instanța inițial învestită.
Reglementarea cuprinsă în art. 1200 alin.4 din Codul Civil din 1864 nu are însă înțelesul că cel de-al doilea proces (adică cel pendinte) nu poate fi judecat pe fond, cum pretind apelanții reclamanți, căci instanța ulterior învestită este ținută doar a respecta cele ce prin prima hotărâre s-a statuat cu privire la chestiunea litigioasă. Această abordare a primit în jurisprudență semnificația de "efect pozitiv al lucrului judecat";.
Învestită cu acțiunea în prestație tabulară cu privire la apartamentul din B., str. Livezii, nr.4, ap.2, Judecătoria Zalău a dat în mod corect eficiență prezumției puterii de lucru judecat și a respins această cerere tocmai în considerarea argumentelor juridice avute în vedere de Tribunalul Brașov în evocata sentinței nr. 163/S/2011 și anume încheierea actului în interiorul termenului prohibitiv de 10 ani, puterea de lucru judecat nefiind prin urmare nesocotită în vreun fel.
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, pentru convenția din_ de menționat sunt următoarele:
Necontestat în cauză, pârâții-reclamanți intimați N. V. și N. E., au avut folosința continuă a terenului de 11.000 m.p., ceea ce constituie o cauză întreruptivă de prescripție, în sensul statuat prin art. 16 lit.a din Decretul Lege 115/1938, sub imperiul căruia actul sub semnătură privată a fost încheiat.
Apoi, la data introducerii acțiunii în prestație tabulară era consacrat legal caracterul său imprescriptibil, prin art. 29 alin.4 din Legea nr. 7/1996.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul reține că, deși într-adevăr sumar motivată, încheierea civilă din data de_ a Judecătoriei Z., prin care această excepție a fost respinsă, este legală, sub aspectul invocat de către apelanți.
Astfel, în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 3761/2006 al Judecătoriei
B., a fost soluționată acțiunea în constatare
formulată de soții N., împotriva pârâților M. I., T. S. și M. D. E. .
Instanța a statuat că acțiunea în constatare are un caracter subsidiar și este inadmisibilă atunci când se tinde la constituirea unui titlu de proprietate.
Este prin urmare de domeniul evidenței că nu există identitate de cauză între cele două cereri de chemare în judecată, căci în primul litigiu instanța nu a verificat, nefiind învestită cu aceasta, aspectele de fond ale pretențiilor deduse judecății în cauza de față, vizând raportul juridic propriu zis dintre promitenta vânzătoare și promitenții cumpărători.
Strîns legat de aceasta, analiza cererii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare trebuie să aibă loc în cadrul acțiunii în prestație tabulară dedusă judecății, cauza celor două petite fiind indivizibilă și comună și, deci, diferită de aceea din primul dosar.
Pe fondul apelului reclamanților, de relevat sunt următoarele:
La data de_ a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare al cărei obiect a fost reprezentat de terenul de 11.000 m.p. din totalul de 19.600 m.p. înscris în CF NR. 28227 B. (11.000mp din totalul de 19600 m.p., înscris în CF Nr. 28227 B. - cota de 11000/19600 din imobilul situat în B. - Poiana B. ,
înscris în CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, sub A+13,B60) a cărui preț de 450.000.000 lei ROL, a fost achitat la data încheierii convenției, așa cum rezultă din însăși actul întocmit.
Solicitările soților N. V. și E., de a fi obligați pârâții-reconvenționali să se prezinte la notar în vederea perfectării actului autentic, urmând ca în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare nu se află în contradicție una față de cealaltă, cum susțin apelanții.
Prin faptul că a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului dobândit de către soții N. prin hotărâre judecătorească, prima instanță nu a făcut decât să consacre, să dea eficiență și finalitate, într-un sens concret, acordului de voință intervenit între promitenta vânzătoare și promitenții cumpărători, cu privire la obligația asumată de aceștia, de înstrăinare a imobilului, dreptul astfel dobândit devenind prin întabularea în CF opozabil "erga omnes";.
Desigur, încheierea notarului public prin care acesta atestă lipsa părților la data și locul stabilit în vederea încheierii actului autentic, face în sine dovada refuzului la care se referă dispozitivul hotărârii atacate.
Același dispozitiv menționează în mod expres că hotărârea care îl conține "
… va ține loc de act apt pentru întabulare";, în cazul refuzului pârâților reconvenționali.
În practică însă, partea care a obținut hotărârea care ține loc de act autentic se prezintă la OCPI și solicită întabularea, scopul acțiunii în prestație tabulară fiind astfel împlinit, fără încălcarea unor dispoziții exprese ale hotărârii.
Dispoziția cu privire la întabulare produce efecte în oricare dintre situații, indiferent că partea prezintă la întabulare actul autentic încheiat ulterior pronunțării hotărârii ori prezintă hotărârea judecătorească ce ține locul actului autentic, fără ca prin această modalitate alternativă drepturile legale ale părților să fie în vreun fel afectate.
Cu privire la valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare pentru terenul de 11.000 m.p. din Poiana B., tribunalul reține că cererea cu privire la efectuarea unei expertize evaluatorii a acestui teren a fost formulată pentru prima oară în cadrul judecării apelului de față.
Până la rejudecarea cauzei în fond la Judecătoria Zalău, pârâții-intimați nu au invocat în termeni clari, fermi, neseriozitatea prețului convenției din data de _
, ca motiv de respingere a acțiunii în prestație tabulară.
Mai mult, instanța nu a fost învestită cu o cerere de anulare a promisiunii de vânzare-cumpărare, ori de constatare a nulității acestui act, pârâții-intimați apărându-se cu aceea că, deși acceptă că semnătura din antecontract a aparținut def. Adreescu S., conținutul propriu-zis al actului este posibil să fi fost redactat ulterior, pe coala de hârtie dinainte semnată " în alb"; de promitenta vânzătoare.
Cu privire la preț, prima instanță a observat întemeiat că probele dosarului confirmă plata acestuia, declarația martorei Gabor M. coroborându-se cu faptul predării posesiei terenului de către promitenta vânzătoare (acesta aflându-se până la epoca actuală în posesia soților N., conform susținerilor acestora, necontestate).
După cum și judecătoria reține, chiar dacă prețul convenit de părți este mai mic decât cel practicat în tranzacții similare, acesta nu constituie în sine un motiv pentru a se considera că prețul nu există, fiind necesar a se ține seama, în speță, și de faptul că între părți existau relații apropiate.
S-a considerat astfel inutilă proba cu expertiza evaluatorie, solicitată de către apelanții-pârâți reconvenționali căci plecând de la premisele sus arătate, stabilirea (de altfel probabilă) de către expert a unui preț superior celui de 450 milioane lei vechi, nu constituie un argument juridic pentru respingerea acțiunii reconvenționale a soților N. .
Cu privire la cheltuielile de judecată, se observă că prima instanță a acordat reclamanților cheltuielile de judecată în limita în care acestea au fost dovedite, nefiind prezentate în apel documente care să ateste cheltuieli de judecată suplimentare, efectuate în primă instanță.
Cu privire la cererea de aderare la apelul reclamanților, aparținând pârâților-reclamanți reconvențional N. V. și N. E., tribunalul reține următoarele:
Mai înainte de a verifica aspectele vizând acceptarea succesiunii de către soții N. ori nulitatea absolută a certificatului de moștenitor (pentru motivele prezentate în cererea având acest obiect) este necesar a verifica temeinicia criticilor apelanților N. V. și E. cu privire la modul de soluționare a cererii de anulare a testamentului.
Aceasta deoarece numai în prezența unui testament valabil se poate pune problema acceptării moștenirii de către succesibilii testamentari, respectiv a anulării certificatului de moștenitor emis succesorilor nerezervatari, cum este cazul reclamanților.
În acest sens, conformându-se îndrumărilor obligatorii ale instanței de casare, prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize grafoscopice judiciare de către o comisie formată din trei experți a INEC.
În considerentele sentinței apelate sunt prezentate - iar instanța de apel nu consideră necesar a le reitera - argumentele științifice avute în vedere de către experți pentru a concluziona că testamentul prezentat de către soții N. nu întrunește exigențele unui act olograf, mai precis că semnătura nu aparține testatoarei.
Prima instanță a procedat legal coroborând această a treia expertiză cu prima lucrare, efectuată de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C.
, căci cele două expertize au concluzii identice. Tot astfel, în mod temeinic a coroborat concluziile celor două lucrări științifice cu ansamblul probelor administrate în cauză.
În acest sens, este relevantă sub aspect juridic împrejurarea că decesul def. Andreescu S. a fost declarat la serviciul de stare civilă de către fiica pârâților
N. V. și E., care i-a menționat ca succesibili pe reclamanți, nu pe părinții săi. La fel de relevant este și faptul că în demersurile judiciare inițiate de soții N.
, ori în litigiile în care au fost pârâți, aceștia s-au prevalat de acte sub semnătură privată ori acte autentice încheiate cu defuncta, iar nu de testamentul olograf, a cărui existență au adus-o la cunoștința instanțelor și a moștenitorilor legali la o perioadă considerabilă după declanșarea litigiilor dintre părți, fără a prezenta explicații rezonabile în legătură cu această atitudine.
Deosebit de relevantă sub acest aspect este împrejurarea că, formulând o cerere de intervenție în dosar nr._ al T. ui B., la data de _ soții
N. recunosc în persoana reclamanților din cauza de față calitatea lor de
moștenitori legali
, după cum rezultă din considerentele sentinței pronunțate în
acest dosar, care evocă motivele prezentate de soții N., în susținerea cererii lor de intervenție.
Statuând deci întemeiat, prin prezentarea unor argumente pertinente, asupra caracterului fals al testamentului prezentat de soții N., prima instanță a făcut în mod firesc o deplină recunoaștere a legalității certificatului de moștenitor emis în favoarea succesorilor legali, respingând cererea cu privire la constatarea nulității absolute a acestui act, în condițiile în care succesiunea a fost dezbătută cu respectarea normelor legale în materie.
Din redarea celor reținute în considerentele sentinței pronunțate în sus arătatul dosar al T. ui B. rezultă așadar că însuși soții N. îi considerau la data de _ moștenitori legali pe reclamanții din cauza de față fiind prin urmare inexplicabil pentru care motive solicită în cauza de față a se constata nulitatea certificatului de moștenitor.
Neavând calitate de moștenitori ai defunctei, căci au prezentat instanței un testament fals, acceptarea sau nu de către soții N. a succesiunii acesteia nu prezintă, în sens practic, nicio relevanță.
Prima instanță a făcut însă și această analiză, a cărei necesitate rezultă din îndrumările conținute în decizia de casare.
S-a concluzionat întemeiat că în toate demersurile ulterioare decesului defunctei, pârâții-reclamanți reconvenționali nu au acționat ca succesori, nu au întreprins acte din care să rezulte această calitate ori intenția lor neechivocă de a o moșteni pe defunctă. În demersurile lor, cum s-a subliniat deja, aceștia s-au prevalat de existența unor antecontracte și nicidecum de un testament.
Nefondate sunt și criticile reclamanților-reconvenționali N. V. și E., cu privire la modul de soluționare a cererii privind construcția și terenul din B., str. Livezi, nr.4, ap.2.
Cum deja s-a arătat de către tribunal, atunci când a soluționat excepția puterii de lucru judecat invocată de apelanții reclamanți, prin sentința civilă nr. 163/S/2011 A T. ui B. (filele 482-486, vol.II al Judecătoriei Z. ), cu privire la convenția din_ instanța de judecată, a statuat irevocabil că aceasta este nelegală.
Reiterând argumentele reținute în această sentință, judecătoria a statuat întemeiat că această convenție s-a încheiat cu nesocotirea, cu știință, a dispozițiilor art. 9 alin.8 din Leg. 112/1995, cererea în prestație tabulară fiind astfel în mod corect respinsă, căci prin trecerea termenului prohibitiv convenția încheiată nu a devenit legală, cum pretind apelanții N. .
Cu privire la cheltuielile de judecată, raportat la complexitatea dosarului, la durata considerabilă în care acesta a fost soluționat, această durată fiind influențată și de repetatele precizări formulate de către pârâții-reclamanți reconvenționali, acordarea lor în cuantumul stabilit de prima instanță apare justificat.
Cu privire la acordarea onorariului plătit expertului parte de către reclamanți, tribunalul constată ca fiind corectă această dispoziție a primei instanțe, câtă vreme observațiile expertului parte s-au dovedit corecte și au contribuit la stabilirea adevărului în cauză. Aceste cheltuieli nu pot fi considerate voluptorii, cum susțin apelanții, căci ele au o legătură cu prezentarea de către aceștia a unui document fals, pe care reclamanții sunt îndreptățiți să îl combată prin toate mijloacele.
Apreciind astfel asupra apelului declarat de reclamanții M. I. și T.
S. și asupra cererii de aderare la apel a numiților N. V. și N. E., tribunalul constată că acestea sunt nefondate, urmând ca în baza art. 294 Cod procedură civilă să le respingă ca nefondate.
Pentru aceste motive:
ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. I. și T.
S. contra sentinței civile nr. 2049/11 iulie 2013 a Judecătoriei Z. . Respinge ca nefondată cererea de aderare la apelul reclamanților,
formulată de N. V. și N. E., cu privire la aceeași hotărâre. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2013. Președinte, Judecător, Grefier,
I. D. D. L. M. T. B. D. R.
Red.I.D./_
Dact.B.D.R./_ /11 ex.
Jud. fond - L. M. -D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 165/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 1854/2013. succesiune → |
|---|
