Decizia civilă nr. 256/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 256/R/2013 Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F. , președinte secție JUDECĂTOR: R. I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții S. | I. | C., S. | ||
V. | jr., S. T., S. Saniel, S. O. și N. L. | A. | împotriva |
sentinței civile nr.12713/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._
*, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții recurenți S.
I. C., S. V. junior, S. T. asistați de avocat Petra V. cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul-intimat R. I. asistat de avocat O. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții-recurenți S. D., S.
O., N. L. A. și pârâții intimați B. G., B. E., R. E., baciu A.
, T. M., M. R., B. V. jr., B. M. și Z. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată în termen legal declarat recursul, motivat și legal timbrat. Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței,
întâmpinare din partea pârâților-intimați B. G., B. E. și R. I., prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Un exemplar de pe întâmpinare s-a comunicat cu reprezentantul recurenților.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat Petra V. arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, avocat Petra V., solicită admiterea recursului în baza disp.art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu cheltuieli de judecată în instanța de fond și în recurs.
Reprezentantul pârâților-intimați, avocat O. C., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit înscrisului justificativ pe care îl depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.12713/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții
S. I. C.
, S. V.
, prin moștenitori S. V. jr., S. D., S.
O.
, S. L.,
prin moștenitori S. T.
, și N. L. A.
, împotriva pârâților B. G.
, B. E., R. I.
, R. E.
și B. A.
, având ca obiect acțiune în revendicare.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților B. G., B. E., R.
I. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții S. I. -C., S. V., S. Livid Și S. T., au chemat în judecată pe pârâții B. V., R. I., B. G., și solicită ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei porțiuni de teren de cea. 330 mp, din cel înscris pe numele lor în c.f. 10650 B., nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/1 în suprafață totală de 8.700 mp, să le predea această porțiune de teren și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în urma aplicării Legii 18/1991, mamei reclamanților
S. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8.700mp, teren situat în hotarul municipiului B., ridul "Pe Cetate", sens în care s- a și eliberat titlul de proprietate nr._, care a fost intabulat în c.f. 10.650 B. . Ulterior mama acestora a decedat și în baza certificatului de moștenitor nr. 3/2005 imobilul în cauză a fost intabulat pe numele reclamanților.
În vecinătatea acestora, spre est avea reconstituit dreptul de proprietate numitul Gomboș M. pentru suprafața de 3.230 mp, pe care a înstrăinat-o pârâților, care cu ocazia împrejmuirii terenului cumpărat ( B. G. 1.000 mp, R. I. 1.230 mp și
B. V. 1.000 mp, de la stânga la dreapta) au ocupat cea 330 mp, din terenul nostru. Deși au solicitat pârâților să elibereze porțiunea ocupată ei au refuzat acest lucru, astfel încât au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune.
În drept s-au invocat prev. art.480 și art.998 și 999 cod civil și art. 274 Cod proc. Civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind nefondată.
În motivare au arătat că, au cumpărat în anul 1997, de la numitul Gomboș Anton, câte un lot de teren, hotar B., ridul "Pe Cetate"(1.200 mp - R., cu soția E.
; 1.000 mp - B. G., cu soția A. ; 1.000 mp - B. V. cu soția E. ), asupra căruia și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate (nr.7809,top.nr.641/1/2/3/1- B., cu soția; nr.7910,top.6456/1/2/3/2/2 - B. G., cu soția; nr.7911,top.6456/1/2/3/2/1 - R. I., și soția). De la data înregistrării cererii (fiecăruia) de înscriere în coala funciară intabularea este opozabilă și terților(art.27,L.nr.7/1996;art.31,D.L.nr.115/1938). La cumpărare fiecare lot s-a delimitat, lungime, lățime, fiind, fiecare îngrădite (pe toate laturile). Când au edificat gardul despărțitor față de terenul antecesoarei reclamanților nu s-a obiectat în nici un
fel (nici de aceasta, nici de către reclamanți, descendenți). Gard este față și de terenul reclamanților,din stâlpi de beton, cu plasă din sârmă.
Prin sentința civilă nr.5053/2000, irevocabilă, printre altele, s-a dispus și intabularea în c.f. a dreptului de proprietate dobândit de B. G. și soția, pe baza raportului de expertiză întocmit de către expertul Mănășturean Emil, indicându-se lungimea, lățimea lotului(1.000 mp; dosar nr.3243/2000 al Jud.B. ). Pe loturile lui B. G. și R. loan se află edificate, înspre strada T. . Pârâtul B. G. în acest an și-a retras gardul față de terenul reclamanților la lungimea de 50,22 m., cât s- a arătat și în schița raportului de expertiză indicat.
În prezent nici unul nu ocupă vreo porțiune de teren din terenul reclamanților. Mai arată că reclamanții ar afirma că, lotul fiecăruia dintre pârâți ar trebui să cuprindă parte din drumul, vecin, strada T., ceea ce însă este greșit, Pe de o parte, drumul este de mulți ani, proprietate publică, iar pe de altă parte, punerea în posesie, cu ocazia reconstituirilor de proprietate, s-a procedat, nu dinspre drum în cealaltă parte, ci invers, fiecare lot fiind delimitat ca atare.
În data de_, reclamanții au formulat extindere de acțiune, înțelegând să împrocesueze în calitate de pârâte și pe soțiile pârâților inițiali, respectiv B. E.
, R. E., B. A., pentru ca hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă și acestora.
În motivare au arătat că, cu ocazia promovării acțiunii au cunoscut numai numele pârâților, iar din întâmpinarea depusă la dosar le-a fost comunicat și numele soțiilor lor. Față de faptul că soțiile pârâților sunt coproprietare asupra terenului cumpărat de ei și împreună cu acestea ocupă o porțiune din terenul nostru au fost nevoiți a formula prezenta extindere de acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele
. Prin acțiunea introductivă, formulată inițial de reclamanții S. I. C., S.
V., S. L. și S. T. continuată ulterior de moștenitorii reclamanților decedați, s-a solicitat, în esență, obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței precizate, în final, ca fiind de 297 mp, identificată prin raportul de expertiză, întocmit de P. Viorel, supliment fila 281-282 dosar.
În conformitate cu disp. art.480 Cod civil vechi, în vigoare în momentul nașterii raporturilor juridice dintre părți, proprietatea este definită ca fiind: "
…….dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă numai în limitele determinate de lege.";, iar acțiunea în revendicare, este definită în doctrină și jurisprudență ca fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Drept urmare, pentru admisibilitatea unei acțiuni de această natură, este indubitabil faptul că, titularul acțiunii are sarcina probei dreptului său de proprietate, corelativ cu cea a probării faptului deposedării suprafeței pretins ocupate.
În speță, este necontestat faptul că, numitei S. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, asupra unei suprafețe de 8700 mp, situate pe teritoriul mun. B.
, și înscrise în Titlul de proprietate nr.8852/_, a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La data de_, cu încheierea de CF nr.12218- 12220/2004 s-a dispus întabularea suprafeței mai sus menționate, în favoarea titularei, întabulare care a avut la bază titlul de proprietate nr.8852/2000, mai înainte menționat, și documentația
extrajudiciară a cărei schiță este evidențiată la fila 10 în dosar, întabulare operată în CF nr.10650 B. sub nr.top 6446/2/2/2/2/2/2/1, fila 57-58.
În baza certificatului de moștenitor nr.33/2005, eliberat de BNP Groza G. Sorin, prin încheierea de CF nr.129/2009 s-a dispus întabularea reclamanților inițiali
S. I., S. V., S. L., S. T., în cote indivize de ¼ părți.
De asemenea, necontestat este și faptul că, pârâții B. V., R. I., B. G. au cumpărat în anul 1997, în imediata vecinătate, anterior reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței înscrise în cf a numitei S. M., de la titularul Gomboș Anton, câte un lot de teren, de pe teritoriul municipiului B., ridul "pe cetate";, drept dobândit de vânzător prin reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991, după cum urmează: 1200 mp R. I., căsătorit, 1000 mp B. G., căsătorit, respectiv B. V. tot 1000 mp, convenții valorificate prin sentința civilă nr.3686/2000, a Jud.B., fila 33, respectiv, sentința civilă nr.5052/2000, a Jud.B.
, fila 34, și înscrise în CF nr.7809 B., nr.top 6456/1/2/3/1, în favoarea lui B.
V. și soția, fila 18; cf nr. 7911 B., nr.top 6456/1/2/3/2/1, în favoarea pârâților
R. I. și soția, respectiv cf 7910 B., nr. top 6456/1/2/3/2/2, în favoarea pârâților
B. G. și soția.
La înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților subdobânditori ai dreptului de proprietate cu titlu de moștenire, precum și al pârâților subdobânditori
- cumpărători de bună credință, au stat titlurile enumerate mai sus, limitele terenurilor astfel dezmembrate, fiind determinate prin schițele care au stat la baza întabulărilor succesive.
Din acest punct de vedere întabulările respectiv schițele fiind operate în CF, sub imperiul legii nr.7/1996, rep și mod. art.27, au efect de opozabilitate față de terți.
În ce privește limitele suprafețelor descrise prin schițele anexe la expertizele care au stat la baza întabulării drepturilor reale atât a reclamanților cât și a pârâților, nu au fost contestate pe întreg ciclul procesual de către părți, iar titularii inițiali, cu referire expresă la antecesoarea reclamanților, nu au contestat limitele de hotar ale terenului înscris în cartea funciară, terenul fiind folosit în aceleași limite, până la decesul său, survenit la_, folosință exercitată în aceleași condiții și de moștenitorii acestora .
Ceea ce s-a contestat au fost limitele actuale de folosință ale dreptului înscris în cartea funciară, în favoarea reclamanților, apreciindu-se că, dovadă a întinderii dreptului reconstituit, în favoarea antecesoarei reclamanților, o reprezintă procesele verbale de punere în posesie, aspect evidențiat și cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Pentru identificarea cu date reale de carte funciară a imobilelor, obiect al prezentului litigiu și, a suprafeței pretins ocupate de părți, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, expertiză care a concluzionat în primul rând, că terenul folosit de reclamanți cu suprafața 8598 mp, fila 51, și descris în planșa nr.1 și de planul de situație, planșa nr.2, filele 53-55, este identificat greșit cu nr.top 6446/2/2/2/2/2/2/1, "undeva sub blocurile ANL de pe strada Subcetate, la aproximativ 500 m de poziția corectă, cu nr.top6456/1/2/3/2, cum au vecinii";. apoi procedându-se prin metoda suprapunerii peste terenul măsurat, terenul cu dimensiunile din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate cu care s-au întabulat în cf reclamanții, a rezultat planul de situație 1/A în care sunt date dimensiunile terenului pe toate laturile, suprafața real măsurată fiind de 8598 mp. În
al doilea rând după același raționament, fără a se constata însă, erori la întabulare s-au verificat terenurile proprietatea pârâților B., R. și B., concluzionându-se, în final, că terenul al cărui proprietari sunt reclamanții inițiali, conform documentației de întabulare, are o suprafață reală de 8598 mp, iar diferența dintre suprafața măsurată și cea întabulată, este de 161 mp.
Drept urmare s-a apreciat că, suprafața pretinsă de reclamanți se află înspre vecinătatea cu numita Beudean F. a, iar pârâții nu ocupă teren din cel al reclamanților, la întabularea drepturilor reale ale reclamanților s-a avut în vedere: " gardul pârâților fără a fi precizată vreo suprafață de teren ocupată și fără ca din coordonatele colțurilor terenurilor să se constate vreo suprapunere";.
La punctul 2 din concluzii s-au efectuat identificările conform "situației de la punerea în posesie";, solicitată de reclamanți, concluzionându-se că, față de suprafața reconstituită în favoarea titularei S. M. proprietarii tabulari actuali, în speță reclamanții folosesc doar 8598 mp, diferența fiind folosită de B. G., R. I., B.
V. .
Raportul de expertiză mai sus menționat, fila 51, a fost contestat de reclamanți, care au formulat obiecțiuni -fila 76, încuviințate de instanță, fila 78, sens în care s-au întocmit completarea fila 176, întocmindu-se varianta intitulată nr.III cu schițele anexe, fila 177-180, prin care, arată că porțiunea de teren solicită a fi amplasată între drumul de exploatare și terenul pârâților având alți vecini decât pârâții, fiind "răzor sub forma unui triunghi";, întocmindu-se varianta nr.III, care cuprinde porțiunea dintre drumul de exploatare și terenul acestora. S-a mai precizat prin completare, faptul că, pârâții nu folosesc din terenul reclamanților suprafața pusă în posesie și întabulată în favoarea urmașilor lui S. M., identificarea bazându-se pe ortofotoplanul zonei.
Cum reclamanții au apreciat că, acest ortofotoplan nu a fost avut în vedere de expert, s-a solicitat o nouă completare, prin care expertul a precizat încă o dată(fila 197), că identificarea terenului reclamanților a fost corelată cu terenul identificat în tarlaua 14/1, parcela 2, că în raport de numărul cadastral atribuit 4066 terenului proprietatea reclamanților, deși greșit întabulat în cf, s-a suprapus peste ortofotoplanul zonei, concluzionându-se astfel, în final, încă o dată, că pârâții nu folosesc terenul proprietatea reclamanților.
Ulterior, având în vedere și introducerea moștenitorilor proprietarilor tabulari în cauză s-a solicitat o nouă completare la raportul de expertiză, prin care identificările suprafețelor pretins ocupate să se efectueze exclusiv, în raport de procesele verbale de punere în posesie, cu precizarea de a fi menținută lățimea drumului avută în vedere la punerea în posesie, în funcție de care, să fie poziționate suprafețele deținute în plus de pârât și în imediata vecinătate a terenului proprietatea reclamanților.
Prin această completare, fila 281-282, expertul arată expres că: "procesele verbale de punere în posesie nu descriu dimensiunile terenurilor (lungime, lățime) ci doar suprafața, categoria de folosința, vecinii și tarla parcelă " că s-a acordat viză OCPI, pe planul cadastral de punere în posesie, eliberat de acesta, sub nr.2110, în anul 2005, respectiv la data când s-a solicitat întabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
Procedându-se prin suprapunerea schiței de punere în posesie peste lotul actual folosit, a rezultat o diferență în minus din terenul reclamanților, de 297 mp,
evidențiind apoi, pe fiecare pârât, suprafața ocupată în această variantă, denumită de expert ca fiind nr. IV .
Din conținutul acestei completări rezultă fără echivoc, faptul că întabularea terenului proprietatea reclamanților s-a făcut în baza planului de amplasament și de limitare a corpului de proprietate cu nr. cad. 4066, prin lucrare tehnică extrajudiciară, la cererea lor și nu obiectat la întabulare dreptului evidențiat și cu schița anexă, efectuată cu ocazia măsurătorilor., ocazie în care au fost avute în vedere repere clare cum ar fi, gardul dintre reclamanți și pârâți care nu a fost modificat până în prezent, aceștia din urmă fiind întabulați în evidențele de cf ale OCPI pe limita actuală de gard, identic cu reclamanții.
Drept urmare, s-a concluzionat că, prin introducerea imobilelor în evidențele OCPI, dispare schița de punere în posesie, în sensul în care, din acel moment, există evidențe clare de carte funciară. În acest context a apreciat expertul că, varianta corectă privind delimitarea terenurilor și întabularea drepturilor de proprietate ale reclamanților și pârâților, pe limite clare, actuale, este cea menționată și precizată în completarea la raportul de expertiză, ca fiind varianta III.
Prin ultima "completare";, fila 318, la cererea reclamanților, în raport de concluziile anterioare, s-a încuviințat o nouă completare, referitoare la determinarea suprafeței pretins ocupate de fiecare pârât, expertul după determinarea acesteia, concluzionând încă o dată, faptul că, în conformitate cu regulamentele OCPI, singura schiță valabilă este planul de amplasament și delimitare imobil, moment la care planul cadastral de punere în posesie a fost anulat, prin întabulare.
Având în vedere expertiza efectuată cu toate completările dispuse, prin care s-a concluzionat constant, (cu excepția variantei IV, conform punerii în posesie, fila 281), că întabularea inițială a reclamanților a fost greșită, sub aspectul nr. topo, că ea a fost operată în baza unei documentații extrajudiciare, că limitele terenului și semnele de hotar sunt clare, fiind întabulați reclamanții și pârâții, pe aceleași limite de gard, că procesele verbale de punere în posesie nu descriu dimensiunea terenurilor, ci doar suprafața, pe cale de consecință, ar putea produce erori cu privire la acestea și nu în ultimul rând împrejurarea că, prin întabulare și introducerea imobilelor în evidențele OCPI, dispar schițele de punere în posesie, existând evidențe clare la cartea funciară, atât în ce privește limitele de proprietate ale dreptului înscris în favoarea reclamanților cât și cea a pârâților, instanța apreciind aceste concluzii edificatoare sub aspectul limitelor proprietății reclamanților, luând în considerare și concluziile acestora cu ocazia judecării cauzei pe fond, prin care au înțeles să-și însușească și să solicite recunoașterea dreptului de proprietate, în raport cu o singură variantă, a completării la raportul de expertiză, respectiv acea în care măsurătorile au avut în vedere exclusiv punerea în posesie a antecesoarei lor și nu aceea care a stat la baza întabulării, respectiv înscrierii limitelor legale a dreptului de proprietate, în evidențele OCPI, reținând pe de altă parte, că înscrierile în cartea funciară în regimul Legii nr.7/1996, au efect de opozabilitate față de terți și nu garantează întinderea dreptului înscris și, nu în ultimul rând, împrejurarea că, în cauză, nu s-a dovedit faptul deposedării - tipic acțiunii revendicare, iar instanța nu a fost investită cu acțiune de rectificare cf, văzând textele legale mai sus menționate, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții S. I. C., S. V.
, prin moștenitori S. V. jr., S. D., S. O., S. L. prin
moștenitori S. T. și N. L. A., împotriva pârâților B. G., B. E.
, R. I., R. E., B. A., având ca obiect acțiune în revendicare
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei.
Trebuie reliefat că în cauză s-a pronunțat și sentința civilă nr.2181/2013 de Judecătoria Bistrița
în dosarul nr._ *, prin care a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 12713/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ * în sensul că s-a completat dispozitivul cu mențiunea că se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă extinsă și precizată formulată de reclamanți în contradictoriu și față de pârâții T. M., M. R., B.
V. jr., B. M. și Z. F. .
Împotriva sentinței civile nr. 12713/2012 a Judecătoriei B., în termen legal au promovat recurs, reclamanții
S. I. C., și S. V. jr., S.
D., S. O., moștenitori ai defunctului reclamant S. V., S. T., și
N. L. A., moștenitori ai defunctului reclamant S. L., solicitând admiterea recursului, modificarea sentzinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulater și obligarea celor 3 pârâți să recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren de 297 mp, indicată în suplimentul de expertiză de expert P. Viorel, din terenul înscris în CF 10650 B., nr.top. 6446/2/2/2/2/2/2/1, în suprafață totală de 8700mp, să le predea această porțiune de teren și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință; ori tulburare a acestora față de recurenți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în urma aplicării Legii nr. 18/1991 mamei acestora, S. M., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8.700 mp teren situat în hotarul municipiului B., ridul "Pe Cetate", sens în care s-a eliberat titlul de proprietate nr._, care ulterior a fost intabulat în c.f. 10.650
B. . Ulterior mama acestora a decedat și în baza certificatului de moștenitor nr. 3/2005 imobilul a fost intabulat pe numele acestora.
În vecinătatea acestora spre est avea reconstituit dreptul de proprietate numitul Gomboș M., pentru suprafața de 3.230 mp, pe care a înstrăinat-o pârâților, care cu ocazia împrejmuirii terenului cumpărat ( B. V. 1.000 mp, R. I. 1.230 mp și B.
V. 1.000 mp, de la stânga la dreapta) au ocupat 297 mp din terenul acestora.
S-a mai arătat că inițial expertul a evitat să dea răspuns tranșant, că expertul împotriva schițelor de punere în posesie a procedat la glisarea loturilor pârâților spre terenul proprietatea reclamanților cu cca. 3 ml, motivat de faptul că aceștia ar fi lăsat din loturile acestora o porțiune de teren pentru drum. Trebuia observat că din schița de cadastru reiese că drumul pârâților la data punerii în posesie avea 3 ml lățime, iar în raportul de expertiză are 6 ml lățime fără nici o justificare.
Recurenții au mai susținut că expertul pleacă de la premisa falsă că recurenții ar fi trebuit să fie întabulați cu 237 mp spre vecina Beudean F. a, ori ei cer să se aibă în vedere tocmai schița de punere în posesie vizată de OCPI. În ce privește suprafața de teren ocupată de pârâți expertul a răspuns mai exact în completarea raportului de expertiză depusă la termenul din_, unde a specificat că acesta suprafață este de 297 mp și în schița anexă .
Lotul de 310 mp despre care vorbire expertul spre drumul de exploatare nu a fost folosit niciodată de recurenți și nici nu au fost puși în posesie cu el, caz în care solicitarea pârâților de a include acest teren în cel al reclamanților nu poate fi
acceptată. Prin completarea la raportul de expertiză depusă la termenul din_ a arăta că recurenții folosesc doar 8598 mp, iar prin completarea depusă la_ expertul a arăta că dacă pârâții revin la suprafața la care au fost repuși antecesorii în drepturi suprafața deținută de pârâți este de 297 mp pe care au solicitat să le fie recunoscută și predată. Expertul a mai arătat că terenul reclamanților este corect poziționat la întabulare ținând cont de nr.cadastral atribuit 4066 peste ortofotoplanul zonei, acesta fiind singurul vizat de OCPI cu nr.885/_, astfel că dispariția nr. topografice nu are vreo relevanță și nu influențează suprafața de teren proprietatea reclamanților, cum eronat susține prima instanță.
În drept, s-au invocat prevederile art. 312, art.304 pct.9, art.304/1 Cod Procedură Civilă.
Recursul promovat a fost legal timbrat.
Intimații pârâți B. G., B. E., R. I. au depus la dosar întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului promovat ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în recurs f.31-33.
În susținerea acestei poziții procesuale intimații au precizat inițial că în cererea de recurs nu se indică motivele de netemeinicie or nelegalitate ale sentinței atacate, fiind un rezumat al judecății de fond și o amplă analiză a expertizei depuse la dosar ignorând acele părți din raport care stabilesc fără nici un dubiu că pârâții nu folosesc vreo porțiune din terenul reclamanților.
Condiția primordială a acțiunii în revendicare este acea ca pârâții să folosească un teren care să fie în proprietatea reclamanților, simplul fapt al folosirii unei suprafețe mai mare nu înseamnă automat și admiterea revendicării.
În cauză, din probele administrate la dosarul cauzei, rezultă faptul că folosința actuală este în deplină concordanță cu evidențele de carte funciară, precum și faptul că reclamanții au în posesia îngrădită mai mult decât suprafața de teren înscrisă în cartea funciară (8.773 mp față de 8.700 mp). Încă de la început menționează faptul că toate loturile de teren sunt înscrise în cartea funciară în baza unor documentații tehnice întocmite la solicitarea fiecărei părți (deci inclusiv a reclamanților).
În această situație, pentru soluționarea acțiunii în revendicare formulată de către reclamanți, se impune a se verifica dacă posesia actuală este conformă cu evidențele de carte funciară. Atâta timp cât aceste evidențe de carte funciară sunt în ființă, folosința, suprapunerile sau orice alte litigii privind posesia și proprietatea se vor soluționa potrivit acestor evidente. După cum se poate observa din schițele aflate la dosar, solicitarea reclamanților de a se ține cont de schițele de punere în posesia este neîntemeiată față de existența evidențelor de carte funciară, schițele de punere în posesie fiind empirice, nu au coordonate și nu sunt corelate cu realitatea din teren.
După cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 52, 176, dar și cele două completări ulterioare), pârâții, potrivit schițelor existente în evidențele de carte funciară (atât aferente loturilor noastre cât și cele aferente lotului reclamanților), nu ocupă nici o porțiune din terenul reclamanților, intabularea s-a făcut pe limitele actuale ale gardului existent între proprietăți, iar reclamanții au în posesie efectivă întreaga suprafața înscrisă în cartea funciară.
De asemenea, mai arată că, în planșa nr. 3 a completării la raportul de expertiză depusă pentru termenul de judecată din_, dacă s-ar lua în considerare schița de punere în posesie, reclamanții ar avea în folosință un lot în suprafață totală de 9.070
mp, deci cu 370 mp mai mult decât li s-a cuvenit prin titlul de proprietate și s-a înscris în cartea funciară.
Înspre drumul de exploatare terenul reclamanților este îngrădit, aceștia folosind efectiv până la acest gard, deci și suprafața de 310 mp (planșa nr. 3 a completării la raportul de expertiză depuse pentru termenul de judecată din_ ). Având în vedere faptul că reclamanții folosesc efectiv suprafața de 8773 mp (8463 mp + 310mp) (deci cu 73 mp mai mult decât suprafața de la punerea în posesie), este indiscutabil că nu pot face dovada ca vreo suprafață de teren din proprietatea lor să se găsească în folosința pârâților.
În momentul de față, pârâților li se cuvine dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 3230 mp și folosesc o suprafață cumulată de 3338 mp (vezi fila 4 a raportului de expertiză de la fila 51 dosar), deci cu doar 100 mp (cumulat). Mai mult decât suprafața de la punerea în posesie, iar această suprafață se regăsește în partea opusă proprietății reclamanților, în vecinătatea drumului de exploatare, în aceste condiții, în nici un caz nu se poate susține că ocupă teren din proprietatea acestora.
În concluzie, s-a susținut că este de netăgăduit faptul că nu s-a făcut dovada proprietății reclamanților asupra suprafeței eventual folosită de pârâți, că simplul fapt al folosirii unei suprafețe mai mari nu atrage automat și admiterea revendicării și că schițele de punere în posesie nu valorează titlu de proprietate, înscrierile de carte funciară fiind cele constitutive de drepturi și cu opozabilitate generală.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea hotărârii atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Reclamanții au investit prima instanță cu o acțiune în revendicare, solicitând ca pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei porțiuni de teren de cca.330mp, precizat ca fiind de 297 mp potrivit suplimentului de expertiză, din cel înscris în c.f. 10650 B., nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/1 în suprafață totală de 8.700 mp, să le predea această porțiune de teren și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință.
Tribunalul examinând motivele invocate în acțiune, dar și cele din motivele de recurs, observă că nu reiese din acestea dacă terenul revendicat a fost în posesia reclamanților, ori antecesoarei acestora S. M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8.700mp și nici când pârâții au ocupat fără drept parcela de teren revendicată.
Tribunalul arată că acțiunea în revendicare fiind un mijloc de apărare al dreptului de proprietate utilizată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, aceasta implică în mod necesar să se facă atât dovada că reclamanții sunt proprietarii terenului revendicat și că au exercitat asupra acelui teren atributele dreptului de proprietate, inclusiv posesia, până la momentul când s-a produs faptul deposedării fără drept de către pârâții chemați în judecată.
În cauză, tribunalul constată că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că terenul revendicat de reclamanți de 297 mp a fost vreodată în posesia acestora, ori a antecesoarei acestora căreia i s-a eliberat titlul de proprietate și nici faptul că la un moment dat pârâții chemați în judecată au ocupat suprafața de teren revendicată de
reclamanți. Simpla afirmare a acestora că pârâții ar fi procedat la mutarea loturilor acestora cu cca.3 ml înspre terenul proprietatea reclamanților și că ar fi lăsat acel teren pentru drum nu a fost probat în nici un fel, reclamanții nu au cerut audierea unor martori în acest sens care să reliefeze când s-a petrecut această mutare a limitei de hotar între terenul pârâților spre cel al reclamanților, iar acest lucru nu reiese deloc din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din lucrarea de expertiză a cărei concluzii au fost corect indicate de prima instanță în sentința atacată, inclusiv a completărilor efectuate, motiv pentru care nu vor fi reiterate, reiese în esență faptul că întabularea terenului proprietatea reclamanților s-a făcut în baza planului de amplasament și de limitare a corpului de proprietate cu nr. cad. 4066, prin lucrare tehnică extrajudiciară, la cererea lor și că nu au obiectat la întabularea dreptului evidențiat și cu schița anexă, efectuată cu ocazia măsurătorilor, ocazie în care au fost avute în vedere repere clare cum ar fi, gardul dintre reclamanți și pârâți care nu a fost modificat până în prezent, aceștia din urmă fiind întabulați în evidențele de cf ale OCPI pe limita actuală de gard, identic cu reclamanții. Mai reiese și aspectul că că limitele terenului și semnele de hotar sunt clare, fiind întabulați reclamanții și pârâții pe aceleași limite de gard, că procesele verbale de punere în posesie nu descriu dimensiunea terenurilor, ci doar suprafața acesrtora.
În ce privește varianta din completarea la raportul de expertiză din_, efectuată la solicitarea reclamanților, prin care s-a stabilit că suprafață ocupată de pârâți ar fi de 297 mp, prin suprapunerea cu schița de punere în posesie, tribunalul observă că în aceeași lucrare se indică că reclamanții în această situație ocupă 310 mp spre drumul de exploatare.
Mai mult, trebuie reliefat faptul esențial că această schiță de punere în posesie este datată iulie 2004, a fost recepționată de OCPI sub nr.885/_ f.184, dar aceasta este ulterioară atât emiterii titlului de proprietate nr._ al antecesoarei reclamanților, cât și întabulării dreptului de proprietate al pârâților B. G., B.
E., R. I. dispuse prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele atașate, situație în care în mod evident că acest înscris nu mai poate produce consecințe în sensul urmărit de către reclamanți, respectiv nu este de natură a conduce la concluzia univocă că reclamanții sau antecesoarea acestora S. M. sunt ori au fost proprietarii parcelei de 297 mp, că au exercitat posesia efectivă asupra acestei parcele și nici a deposedării acestora ori antecesoarei lor de către pârâți printr-un act abuziv de ocupare.
Așa fiind, nefiind dovedit că parcela de teren revendicată de 297 mp a fost inclusă în titlul de proprietate al antecesoarei reclamanților, schița de punere în posesie fiind ulterioară acestui titlu, nefiind probat că reclamanții sau autoarea lor au avut posesia asupra parcelei de 297 mp și nici că pârâții în mod abuziv au ocupat această parcelă, tribunalul constată că în mod corect și legal a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Față de aceste elemente anterior evocate, tribunalul arată că dacă există mici diferențe în configurarea dimensiunilor terenurilor reclamanților și pârâților, reieșite din compararea schițelor întocmite în dosarele atașate la întabularea drepturilor de proprietate și cu schița de la punerea în posesie întocmită ulterior, acest lucru nu este suficient pentru admiterea acțiunii în revendicare cât timp nu s-a probat deposedarea abuzivă a reclamanților de către pârâți. Nici faptul că pârâții folosesc o suprafață de
teren mai mare decât cea efectiv cumpărată nu poate atrage admiterea acțiunii în revendicare atât timp cât nu s-a dovedit faptul că reclamanții nu ar avea întreaga suprafață de teren cuvenită, aceștia folosind parcela de 310 mp spre drumul de exploatare, neocupată de alte persoane f.285, dar nici nu s-a probat faptul esențial și specific al acțiunii în revendicare a deposedării abuzive a reclamanților de către pârâți de parcela de 297 mp revendicată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 12713/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art.274 și art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurenții se află în culpă procesuală față de respingerea recursului și că aceștia au un interes juridic similar, motiv pentru care urmează a-i obliga în solidar pe recurenți să plătească intimatului B. G. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, ce reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar la f.34.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. I. C. , domiciliat în B., str. R., nr.21, județul B. - Năsăud, și S. V. jr., S.
D., S. O.
, cu domiciliul în B., str. R., nr.21, jud. B. -Năsăud, moștenitori ai defunctului reclamant S. V., S. T.
, cu domiciliul în B.
, str.R., nr.21, județul B. -Năsăud și N. L. A. , cu domiciliul municipiul
B., str. R., nr. 21, județul B. -Năsăud, moștenitori ai defunctului reclamant
S. L., împotriva sentinței civile nr. 12713/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ *.
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatului B. G. , domiciliat în
B., str. M., bloc 12, sc. C, ap.31, județul B. -Năsăud, suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. I. B. L. | D. |
MLB// 2ex.// 28 iunie 2013Jud. fond V. V.
| ← Încheierea civilă nr. 1252/2013. Prestație tabulară | Încheierea civilă nr. 282/2013. Prestație tabulară → |
|---|
