Încheierea civilă nr. 1252/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.10._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.1252/R/2013
Ședința publică din 17 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: | E. L. | |
JUDECĂTOR: | M. O. | -S. |
JUDECĂTOR: | D. -I. T. | |
GREFIER: | A. -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenții reclamanți M.
M., Măicneanu A.
, în contra Sentinței civile nr.7440/25 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.10._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă B. G. A.
, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul recurenților reclamanți, domnul avocat M. P., lipsă fiind recurenții reclamanți și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul promovat de recurenții reclamanți a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimata pârâtă, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 12 dosar, recursul fiind legal timbrat cu 962 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, conform chitanței nr. MCJCH 4305857/13 Decembrie 2013 (f.17).
La data de 18 Noiembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatei pârâte B.
G. -A. prin care a solicitat respingerea recursului și respingerea cererilor care fac obiectul punctelor 1-10 formulate de recurenți, cu cheltuieli de judecată, fiind invocate în drept dispozițiile Codului civil și a Codului de procedură civilă. Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (f.13-16).
T. ul din oficiu, raportat la natura obiectului litigiului, respectiv a antecontractului de construire și contract de vânzare-cumpărare, în temeiul dispozițiilor art.158 alin.1 și art.159 pct.3 Cod procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C. în soluționarea prezentei cauze, dând cuvântul reprezentantului recurenților reclamanți asupra excepției invocate.
Reprezentantul recurenților reclamanți apreciază că nu este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști, ci este vorba despre raporturi între persoane fizice fără ocupație în prezent și prin urmare, apreciază că Secția civilă a T. ului C. este competentă a soluționa prezenta cauză, solicită respingerea excepției necompetenței materiale a T. ului C. .
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.7440/25 aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.10._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâtă și a fost respinsă ca lipsită de
interes și ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Miahi și M. A. în contradictoriu cu pârâta B. G. A. .
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de obligare la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, poziția procesuală a părților, dispozițiile legale incidente în materie, Legea nr.247/2005, instanța a statuat în sensul că în speță nu există o conduită contractual culpabilă de natură a aduce prejudicii reclamanților, deoarece contractul de vânzare autentic nr.1770/2008 perfectat de părți reflectă acordul lor de voință, ulterior reclamanții primind ceea ce și s-a promis anterior față de care și-au exprimat acordul necondiționat.
Textul contractului nu vizează cota de 147/462-a parte din teren, cum în mod nejustificat au susținut reclamanți și, prin urmare solicitarea lor nu are temei faptic.
Cererea dedusă judecății este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, petitele subsidiare având soarta juridică a celor ce urmează.
În caz contrar, perfect pertinent a subliniat pârâta că dreptul său de proprietate ar fi grav și nejustificat lezat, ceea ce ar echivala cu o expropriere forțată, inacceptabilă în dosar.
Raportat la art.1169 Cod civil, la înscrisurile de la dosar, instanța a apreciat că cererea dedusă judecății nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Legea nr.247/2005, actualizată, la Titlul X, art.5 alin.2, se prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Întrucât un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil, naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație fiind susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În speță, nu este vorba despre aceasta, potrivit celor ce preced.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, numai partea căzută în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. De vreme ce culpa procesuală aparține reclamantului care a sesizat instanța cu o cerere neîntemeiată, instanța a respins ca nefondată cererea acesteia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cererea pârâtei ce a apărut ca fondată, a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva sentinței civile examinate, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M. M. și M. A.
(f.3-7), solicitând admiterea recursului; respingerea excepției lipsei de interes în susținerea
acțiunii, ca nefondată; casarea sentinței atacate ca nelegală, fiind pronunțată fără cercetarea fondului cu consecința de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, în temeiul art.312 alin.5 și 6 Cod procedură civilă iar, în subsidiar, modificarea sentinței atacate, ca nelegală, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii acțiunii; obligarea intimatei pârâte să recunoască în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra părții din imobilul apartament nr.1, situat în C. -N., strada Colonia Borhanci f.n., înscris în C.F. nr.1. C., A+1, număr cadastral 16826-C1-U1, compus din terasă, iar în caz contrar sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru prețul de 4.700 lei; obligarea intimatei pârâte să recunoască în favoarea lor dreptul de proprietate asupra terenului în cota indiviză comună de 147/462-a parte din terenul situat în C. -N., strada Colonia Borhanci f.n., înscris în C.F., înscris în C.F. nr.1. C., A+1, număr cadastral 16826-C1-U2 și, respectiv în C.F. nr.1. C., A+1, număr cadastral 16825 și respectiv A+2, număr cadastral 16826, compus din teren în suprafață de 462 mp., iar în caz contrar, sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru prețul de 41.160 lei; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor de la petitele 7 și 8, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare; obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de
judecată ocazionate de prezentul proces, în fond și în recurs.
În motivare
au arătat că sentința de fond este nelegală, iar acțiunea formulată este fondată și dovedită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă B. G. -A.
(f.13-16) a solicitat respingerea recursului și respingerea cererilor care fac obiectul punctelor 1-10 formulate de recurenți, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 17 Decembrie 2013, T. ul în temeiul art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a acestei instanțe dând eficiență și prevederilor alin.2 al art.137 Cod procedură civilă.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Litigiul din părți derivă din Antecontractul de construire și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ (f. 11-13 dosar judecătorie), din care rezultă că promitenții vânzători au construit imobilul compus din mai multe apartamente în scop de revânzare.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 8 din Codul comercial,
"întreprinderile de construcții"; reprezintă fapte de comerț. În lumina Codului comercial abrogat, dacă litigiul are natură comercială pentru una dintre părți, toate părțile sunt supuse legii comerciale.
Constatarea s-ar fi impus și în lumina dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, litigiul fiind între profesioniști.
În speță, chiar dacă ulterior, între părți a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. Asociați P. an (f. 7-10 dosar judecătorie), pretențiile reclamanților, așa cum sunt motivate în cuprinsul cererii de chemare în judecată se fundamentează pe antecontractul menționat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că T. ului Specializat C. îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu.
În acest sens, T. ul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale,
cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă
relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., urmează să fie admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și se va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții M.
M. și M. A. împotriva Sentinței civile nr.7440/25 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr.10._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. . Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții M. M. și M. A. împotriva Sentinței civile nr.7440/25 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr.10._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Fără cale de atac de atac.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 Decembrie 2013
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./18 Decembrie 2013 Red. E.L./2 exemplare/_
Judecător fond: S. Iuga - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 815/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 256/2013. Prestație tabulară → |
|---|
