Decizia civilă nr. 257/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 257/R/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător V. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent T. V., recurent T. F., recurent R. I., împotriva Sentinței civile nr. 1115/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., și pe intimat G. Ș., intimat C. L. DE A. A L. F. F. A M.
, intimat C. J. DE A. A L. F. F. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
- intimat Pârât - C.
J.
DE A.
A L.
F.
F.
C.
- intimat Pârât - C.
L.
DE A.
A L.
F.
F.
A M.
G.
- intimat Pârât - G.
Ș.
recurent Intervenient în nume propriu - R. I.
recurent Reclamant - T. F.
recurent Reclamant - T. V. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1115/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., respins excepția inadmisibilității, a tardivității și a puterii de lucru judecat invocate de pârâtul G. Ș. .
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. V. și F. împotriva pârâtului G. Ș. și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta R. I. împotriva reclamanților și a pârâtului, pentru fond funciar.
În temeiul art.274 cod procedură a obligat reclamanții și intervenienta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei în favoarea pârâtului G. Ș. .
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Privitor la excepțiile absolute, peremtorii invocate de pârâtul G. S. prin întâmpinarea depusă, instanța le-a analizat pe fiecare în parte, reținând următoarele:
Excepția inadmisibilității - în practică s-a creat în mod artificial o așa numită excepție a inadmisibilității deși legiuitorul nu a reglementat în nici un fel această "excepție";, nefiind inclusă nici în categoria excepțiilor procedurale și nici a celor procesuale astfel că inadmisibilitatea nu este o excepție propriu-zisă ci ea vizează efectul spre care tinde aceasta, adică o anumită modalitate de respingere a cererii, de către instanță. Față de aceste considerente, instanța a respins așa numita excepție a inadmisibilității, urmând ca pe fondul ei să aprecieze dacă acțiunea este admisibilă sau inadmisibilă.
Excepția tardivității acțiunii principale și a cererii de intervenție - stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face după o anumită procedură reglementată de Legea nr. 18/1991, cu toate modificările ei, până în 2005, inclusiv prin regulamentul de aplicare a legii fondului funciar;
În speța de față, atât prin acțiunea principală cât și prin cererea de intervenție se solicită nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pârâtului G. Ș., nulitate care poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată, fără să fie necesar a se respecta vreun termen, acțiunea fiind imprescriptibilă;
Am fi putut vorbi de un termen de decădere dacă titlul de proprietate încă nu era eliberat iar procedura se desfășura încă în fața celor două comisii de stabilire a dreptului de proprietate, când împotriva hotărârii comisiei locale de fond funciar sau a comisiei județene se putea exercita calea de atac a plângerii într-un anumit termen în fața instanței de judecată.
În fine, excepția puterii (autorității) de lucru judecat - inițial instanța de fond a admis, prin sentința civilă nr. 1163/2010, excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de intervenție formulată de intervenientă însă, instanța superioară a admis recursul împotriva hotărârii menționate și a retrimis cauza spre rejudecare pe fondul ei, reținând că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile acestei excepții. (f. 41-42 din dosarul T. ului C. )
În privința puterii de lucru judecat, chiar dacă în acest mod este intitulat articolul 166 din Codul de procedură civilă, ea, adică puterea de lucru judecat nu este sinonimă cu autoritatea de lucru judecat, pentru că această putere de lucru judecat se referă la obligativitatea unei hotărâri judecătorești invocată într-un proces în care nu au existat aceleași părți sau nu s-a discutat același obiect și cauză, pe când autoritatea de lucru judecat se referă la exclusivitatea unei hotărâri judecătorești invocată în cadrul unui alt proces.
Prin urmare, instanța a apreciat că această putere de lucru judecat, așa cum a fost înfățișată, este în realitate o apărare de fond care a fost analizată ca atare;
Trecând la judecata pe fond, raportat la amplul probator administrat în cauză, instanța a respins atât acțiunea principală a reclamanților cât și cererea de intervenție a intervenientei, pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._ a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului G. S. pentru suprafața totală de 1000 mp, intravilan, tarlaua I 108, parcela 1, situat în G., jud. C. (f. 4), teren care a fost deținut anterior cooperativizării de către antecesoarea acestuia G. Ana;
Cu privire la acest teren de 1000 mp s-au mai purtat litigii, în care s- au pronunțat hotărâri civile definitive și irevocabile prin care s-a stabilit în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat (nu autoritate de lucru judecat,
în speța de față) că terenul de 1000 mp solicitat de intervenienta R. I., cu titlu de re sau constituire a dreptului de proprietate, nu i se cuvine, întrucât acest teren nu i-a aparținut niciodată acesteia, ci antecesoarei pârâtului; intervenienta era îndreptățită doar la suprafața de 535 mp, din care 250 mp, i-a fost atribuit prin ordinul prefectului nr. 515/1993 iar diferența de 285 mp i-a fost atribuită prin titlul de proprietate nr._ ;
Prin urmare, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1875/2004, sentința civilă nr.586/2005 și sentința civilă nr. 251/1999 a Judecătoriei G.
, toate menținute ca legale și temeinice prin deciziile T. ului C., titlul de proprietate nr._, emis în favoarea pârâtului G. Ș., pentru suprafața totală de 1000 mp, intravilan, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, adică a fost emis unei persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al antecesoarei sale G. Ana, persoană care a deținut acest teren anterior cooperativizării; și că a fost reconstituit pe vechiul amplasament și în limitele suprafeței deținute de acesta;
Astfel, aceste hotărâri judecătorești tind să oblige instanța de judecată, în prezenta cauză, în a lua în considerare efectul lor, respectiv cel al puterii de lucru judecat, adică cel prin care s-a statuat că titlul de proprietate emis pârâtului este valabil emis iar el este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1000 mp pe vechiul amplasament.
Aceste considerente sunt întărite și de raportul de expertiză topo efectuat în prezent, în cauză, de expertul Voinigescu Floarea și de martorii audiați în cauză, care au concluzionat că terenul în cauză a aparținut anterior cooperativizării antecesoarei pârâtei G. Ana, mama pârâtului, teren care apoi a fost preluat de CAP Hășdate, așa cum și apare înscris în CF.
În privința reclamanților T., aceștia nu au deținut niciodată anterior cooperativizării în G., str. C., vreo suprafață de teren, ca membrii cooperatori sau nu, ci au primit de la CAP Hășdate, în 1974, potrivit unei adeverințe cu nr. 353/1974, prin cumpărare o suprafață totală de 500 mp, teren care nu se include în titlul de proprietate emis pârâtului G. Ș. .
Practic, prin emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului G.
S. nu li s-a produs nici o vătămare reclamanților și intervenientei, care nu au fost îndreptățiți nici unul dintre ei, niciodată la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1000 mp; faptul că aceștia au folosit mai mult teren decât au primit de la CAP Hășdate nu îi face să devină automat proprietari;
Totuși, s-a putut reține o greșeală de identificare a terenului pârâtului deja înscris în CF, așa cum s-a precizat atât în raportul de expertiză topo întocmit într-un alt dosar care a avut ca obiect stabilirea mejdiei dintre proprietatea pârâtului G. S. și intervenienta R. I., în sensul că prin documentația tehnică ce a stat la baza întabularii acestui teren s-a făcut o greșeală de identificare, în sensul că terenul nu se identifică cu parcela cu nr.top. 1136/83 ci cu parcela cu nr.top. 1136/81 și 1136/82, greșeală ce poate în viitor a fi corectată, printr-o documentație tehnică;
În temeiul art. 274 cod procedură a obligat reclamanții și intervenienta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei în favoarea pârâtului G. Ș., reprezentând onorariu avocațial, achitat pentru toate fazele prezentului proces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în mod greșit s-a reținut puterea de lucru judecat în condițiile în care ei nu au participat în vreunul din procesele la care instanța de fond a făcut referire.
Legalitatea titlului de proprietate al pârâtului nu a fost cercetată în contradictoriu cu ei într-un alt litigiu, hotărârire pronunțate în litigii între pârâtul G. Ș. și intervenientă nefiindu-le opozabile.
Pârâtul nu și-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit prin titlul de proprietate, în schimb ei fiind vânzătorii terenului din litigiu către R. Ilena sunt ținuți de obligația de garanție pentru evicțiune.
Încheierea CF 667/1994 din CF 2521 G. dovedește întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în perioada CAP, iar expertiza judiciară demonstrează suprapunerea terenului ce a reprezentat proprietatea recurenților cu parte din terenul înscris în titlul a cărui anulare se solicită.
Întrucât terenul a ieșit din patrimoniul CAP devenind proprietate privată a recurenților nu putea să facă obiectul unei reconstituiri în temeiul L. 18/1991.
Martorii audiați se referă la terenul învecinat, teren pe care R. I. l- a dobândit de la antecesoarea pârâtului G. Ș. .
R. I., în termen legal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de intervenție, a acțiunii reclamanților și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că din expertiza administrată rezultă că parte din terenul care a aparținut reclamanților și care a fost înstrăinat face obiectul titlului de proprietate a cărui anulare se cere, pentru această suprafață titlul nefiind legal emis întrucât la data apariției L. 18/1991, reclamanții erau deja proprietari tabulari.
Acest teren a ieșit din patrimoniul CAP ca urmare a vânzării, mama pârâtului deținând un alt teren decât cel în litigiu, fiind învecinat cu acesta.
G. Ș. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Învederează că, cu privire la acest teren au mai fost purtate litigii și s-a stabilit în mod irevocabil legalitatea titlului, aspect ce se impune cu putere
de lucru judecat.
În mod corect s-a reținut că hotărârile judecătorești o obligă pe instanța de fond să ia în considerare efectul lor, în caz contrar putându-se ajunge la existența unor hotărâri potrivnice, motiv de revizuire.
Statuările hotărârilor judecătorești, precum și declarațiile martorilor și raportul de expertiză au concluzionat că terenul din litigiu a aparținut anterior cooperativizării, mamei intimatului, teren ce a fost preluat de CAP.
Anterior cooperativizării reclamanții T. nu au deținut vreo suprafață de teren ca membrii cooperatori. Prin emiterea titlului de proprietate în aceste condiții nu li s-a produs nici o vătămare acestora.
Așa cum s-a reținut și în instanța de recurs din hotărârea judecătorească pronunțată în dosar 284/1998 s-a stabilit că în realitate contractul de vânzare-cumpărare nu a inclus și terenul pentru care s-a emis în favoarea sa titlul de proprietate.
Raportat la această statuare înscrierea intervenientei în CF este eronată și nu titlul subsemnatului.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a cererilor de ordine publică, instanța reține următoarele:
Reclamanti prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ au solicitat constatarea absolută a titlului de proprietate nr._ și a procesului verbal de punere în posesie emise pe numele lui G. Ș. și modificarea acestor acte în sensul radierii terenului în suprafață de 500 mp, parte din acest titlu.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 C. civil, art. III din Legea 169/1997.
R. I. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu formulând aceleași pretenții. Ea a invocat în fapt și în drept aceleași motive ca și în cererea principală.
În primul ciclu procesual, cu privire la cererea principală, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, iar cu privire la cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
Din analiza dosarului, în primul ciclu procesual rezultă că instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de
R. I. la data de_ .
Această încheiere nu a fost atacată, astfel încât instanța de recurs a luat act de cadrul procesual stabilit prin formularea cererii de intervenție în interes propriu și prin Decizia civilă nr. 1658/R/2010, sentința 1163/2010 a fost casată și cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Instanța de recurs a considerat că este nu incidentă excepția autorității de lucru judecat, însă în rejudecare, instanța de fond a reținut că aceste hotărâri tind să oblige instanța de judecată în a lua în considerare efectul lor, respectiv cel al puterii de lucru judecat, adică cel prin care s-a statuat că titlul de proprietate emis pârâtului este valabil emis, iar el este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
În condițiile art. 315 C. proc. civ., aceste statuări apar ca nelegale întrucât în situația în care nu se poate reține autoritatea de lucru judecat nu se poate opune reclamanților puterea de lucru judecat decurgând din existența unor hotărâri judecătorești care nu le sunt opozabile.
Față de reclamanți acestea au valoarea unor mijloace de probă ce se impun a fi coroborate cu alte probe administrate în cauză.
Așa cum a reținut și instanța de casare, ca urmare a încheierii a unui act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată între reclamanți și intervenientă, reclamanții justifică un interes în promovarea acțiunii în vederea evitării răspunderii pentru evicțiune.
Este fără dubiu, din analiza CF, că reclamanții sunt înscriși în CF nr. 2521 G., asupra nr. top 1136/81/2/2 în suprafață de 201 mp și asupra nr. top 1136/82/2/2 în suprafață de 299 mp ca proprietar cu titlu de cumpărare ca bun comun.
Acest imobil a făcut obiectul cooperativizării lucru rezultat din analiza încheierii de CF 776/1974 din care rezultă că în baza adeverinței nr. 353/ 1974 eliberată de CAP Hășdate imobilul înscris sub A + 4 s-a dezmembrat și s-a transmis în favoarea reclamanților. De altfel imobilul a fost înscris în proprietatea cooperativei agricole de producție în baza procesului verbal din_, ulterior imobilul dezmembrat transmțându-se în favoarea reclamanților.
Parte din imobilul înscris în această carte funciară cu nr. top nou 1136/82/2/1, în suprafață de 535 mp s-a transcris în favoarea antecesoarei pârâtului cu titlu de uzucapiune.
Legea 18/1991 a urmărit în principiu înlăturarea consecnțelor regimului comunist în materie funciară prin reconstituirea dreptului de proprietate care este regulă și constituirea dreptului de proprietate în mod excepțional.
Această lege a avut ca obiect în principal terenurilor care au făcut obiectul cooperativizării.
Este fără dubiu din analiza cărții funciare sus menționate și având în vedere principiul realității funciare așa cum a fost reglementat poztrivit art., 17 din Decretul Lege 115/1938 în vigoare la data realizării operațiunilor de carte funciară că terenul în suprafață de 500 mp înscris în CF 2521 G. a fost în patrimoniul CAP Hășdate însă ulterior s-a transmis unor terțe persoane astfel încât el nu mai putea face obiectul L. 18/1991.
Expertiza judiciară administrată în cauză concluzionează fără dubiu ( fila 151) că terenurile din CF 2521 G. se suprapun cu o parte din terenul obiect al titlului de proprietate.
Declarațiile testimoniale administrate în cauză nu sunt de natură să ducă la concluzia netemeiniciei acestui raport. Martorii audiați nu au relatat decât aspecte tangențiale cu privire la obiectul prezentei cauze, nefiind contestată de părți existența convenției de vânzare-cumpărare între Gergeli Ana, antecesoarea pârâtului, și R. I. .
Faptul că prin alte hotărâri judecătorești s-a stabilit că vânzarea- cumpărarea dintre Gergeli Ana și R. I. nu a avut în vedere o suprafață de 1000 mp teren ci doar de 523 mp nu are relevanță în perspectiva apărării dreptului de proprietate afirmat de reclamanți.
Pentru aceste considerente, fiind probat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 500 mp titlu care nu a fost contestat în prezenta cauză, vâzând și prevederile art. 480 C. proc. civ. se poate aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată. Referitor la cererea de intervenție în interes propriu care a avut același obiect, întrucât instanța a admis-o în principiu în modalitatea în care a fost formulată și nefiind atacată această dispoziție, instanța este ținută de
calificarea inițială.
Este jurisprudențial recunoscut că soluția asupra cererii principale are înrâurire asupra cererii de intervenție. Astfel s-a statuat că cererea instanța nu poate admite în totalitate atât cererea reclamantei cât și cererea terțului intervenient atunci când au același obiect deoarece principial, se exclud una pe cealaltă.
Din această perspectivă soluția instanței de fond cu privire la cererea de intervenție apare întemeiată, în condițiile în care cererea de chemare în judecată se impune a fi admisă prin prisma considerentelor arătate anterior.
Așa fiind având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 și 3 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de R. I. și va admite recursul declarat de T. V., T. F., împotriva Sentinței civile 1115/2012 pronunțată la data de_ de Judecătoria Gherla în dosar nr._ pe care o va modifica în parte în sensul că va admite acțiunea reclamanților T. V., T. F. în contradictoriu cu G. Ș., C. locală G. și C. J. de fond
funciar C. și în consecință va dispune anularea parțială a Titlului de proprietate nr._ și a procesului verbal de punere în posesie emis pe
numele lui G. Ș. cu privire la suprafața de 500 mp din tarlaua 1108 parcela 1, arabil în intrevilan identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Voinigescu Floarea care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În fața instanței de fond reclamanții au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător ( f. 173-174) și raportat la soluția asupra cererii principale în temeiul art. 274 C. proc. civ. ca obliga pârâtul G. Ș. să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în fond, iar față de soluția asupra cererii principale, întrucât intervenienta a achitat un onorariu de 3000 lei pentru ambele cereri va obliga intervenienta R. I. să plătească pârâtului G. Ș. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în fond, cheltuielile reprezentând onorariu de expert au fost suportate de către intervenientă, motiv pentru care față de respingerea cererii de intervenție aceste cheltuieli vor rămâne în sarcina intervenientei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În fața instanței de recurs, recurenții au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător ( fila 43), fiind în culpă procesuală ca urmare a admiterii recursului va obliga intimatul G. Ș. să plătească apelanților
T. V. și T. F., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Cererea intimatului de obligare a interveneintei la cheltuieli de judecată va fi respinsă întrucât în sarcina acesteia nu se poate reține o culpă procesuală raportat la soluția dată asupra cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul declarat de R. | I. | . | |||
Admite recursul declarat de T. | V. | , T. | F. | , împotriva |
Sentinței civile 1115/2012 pronunțată la data de_ de Judecătoria Gherla în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea reclamanților T. V., T. F. în contradictoriu cu G. Ș., C. locală G. și C. J. de fond funciar C. și în consecință dispune anularea parțială a Titlului de proprietate nr._ și a procesului verbal de punere în posesie emis pe numele lui G. Ș. cu privire la suprafața de 500 mp din tarlaua 1108 parcela 1, arabil în intrevilan identificat prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Voinigescu Floarea care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul G. Ș. să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în fond.
Obligă intervenienta R. I. să plătească pârâtului G. Ș. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimatul G. Ș. să plătească apelanților T. V. și T.
F., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Judecător,
V. G.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./DT/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond . C. S.
C.Ș. 08 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 492/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 765/2013. Fond funciar → |
|---|
