Decizia civilă nr. 263/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

4204

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 263/R

Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.

J. ecător: P. M. B.

J. ecător: W. D.

G. ier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul C.

P. E., domiciliat în C., nr. 76, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 309/_ pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ concluzii scrise din partea intimaților A. E. M. și A. A. .

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

Prin sentința civilă nr. 309/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către instanță din oficiu, în ce privește capătul de cerere posesoriu formulat de către reclamanții A. E. M. și A. A., în contradictoriu cu pârâtul C. P. E. .

A fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanții A. E.

M. și A. A. în contradictoriu cu pârâtul C. P. E. .

A fost obligat pârâtul C. P. E. la plata către reclamanții A. E.

M. și A. A. a sumei de 1000 lei.

A fost respinsă cererea formulată de către reclamanții A. E. M. și

A. A., având ca obiect obligarea pârâtului C. P. E. să le lase în liniștită posesie și pașnică folosință terenul situat în intravilanul comunei C., în locul numit "Peste Vale";, categoria de folosință -livadă, în suprafață de 1300 mp, cu următoarele vecinătăți: la nord Graur I., la est pârâu, la sud pârâu și la vest C. I. .

A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului C.

P. E. la plata către reclamanții A. E. M. și A. A., a sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea perelor însușite de către pârât din perii de pe terenul "Peste Vale"; în suprafață de 1300 mp, ca neîntemeiat.

A fost obligat pârâtul C. P. E. la plata către stat a sumei de 91 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților A. E. M. și A.

A. .

A fost obligat pârâtul C. P. E. la plata către reclamanții A. E.

M. și A. A. a sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: În toamna anului 2009, pârâtul C. P. E., a angajat mai multe persoane să culeagă merele de pe terenul numit "Peste Vale";, având categoria de folosință -livadă, în suprafață de 1300 mp, cu următoarele vecinătăți: la nord Graur I., la est pârâu, la sud pârâu și la vest C. I., și care s-a aflat în detenția reclamanților de mai mulți ani, în baza unui contract de arendare încheiat cu numita Roman M. .

Pârâtul C. P. E. a luat în toamna anului 2009 de pe terenul respectiv o parte din recolta de mere, aproximativ 500 kg, pe care a încărcat-o în autoutilitara marca Dacia și le-a transportat la domiciliul său, cauzându-le reclamanților un prejudiciu de aproximativ 1000 lei. Restul merelor culese nu au fost luate de către pârât întrucât acesta a fost surprins de către reclamanți, la fața locului sosind și organele de poliție sesizate cu privire la săvârșirea unei agresiuni fizice asupra reclamantei A. A. .

Deși reclamanții susțin faptul că valoarea merelor sustrase este de 7200 lei, respectiv 60 de saci a câte 40 kg, prețul merelor fiind de 3 lei/kg, din probele administrate nu rezultă acest lucru. Potrivit declarației martorului Câmpan Valer, autoutilitara marca Dacia era încărcată cu aproximativ 400- 500 kg de mere, puse în lăzi și în saci, iar un număr de aproximativ 45 de saci cu mere, pe care chiar el i-a numărat, au rămas la fața locului(fila 31). Din declarația martorului Petrehuș Călin, agent de poliție, rezultă că pârâtul avea încărcate în autoturism mai multe lăzi cu mere, fără a putea preciza cantitatea, iar acesta nu știe ce s-a întâmplat cu celelalte mere culese. De asemenea, din înscrisul de la fila 56, care este o copie a declarației martorului Rostaș S. din dosarul cu numărul_ al Judecătoriei Târgu Lăpuș, rezultă că la acea dată

s-au cules de pe terenul respectiv, la cererea pârâtului C. P. E., un număr de 42-43 de saci cu mere.

Față de cele arătate, nu se poate reține că pârâtul a luat întreaga cantitate de mere de pe terenul deținut de pârâți, ci doar o cantitate de aproximativ 500 kg, conform declarației martorului Câmpan Valer.

Cu privire la prețul merelor culese din livadă, martorul Câmpan Valer arată că reclamanții obișnuiesc să vândă mere în piața din Târgu Lăpuș la un preț de 1,5 lei kilogramul, martorul Câmpan Marius arată că merele se vând la prețul de 2 lei/kg, iar martorul Petrehuș Călin M. arată că în comuna C. merele culese, categoria I, se vând cu prețul de 1,5 lei/kg. Instanța urmează să rețină că prețul merelor luate fără drept de către reclamant de pe terenul deținut de pârât este de 2 lei/kg, întrucât acesta este prețul merelor în piața din orașul Târgu Lăpuș, după cum rezultă și din înscrisul aflat la fila 76 din dosar.

În ce privește capătul de cerere posesoriu, prima instanță a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune.

Potrivit art. 674 din Codul de procedură civilă, în forma existentă la momentul promovării acțiunii, respectiv la data de_, cererile privitoare la posesiune pot fi admise numai dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare. Acest termen de un an este calificat ca fiind un termen de prescripție potrivit art. 951 din Noul Cod Civil, putându-se aprecia că și termenul prevăzut de art. 674 din codul de procedură civilă în forma anterioară are aceeași natură juridică.

Cu privire la excepția invocată, instanța reține că potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Reclamanții nu au făcut dovada că au fost tulburați în posesie la data de_, respectiv că pârâtul ar fi pătruns pe terenul numit "Peste Vale";, categoria de folosință -livadă, în suprafață de 1300 mp și ar fi sustras o cantitate de pere. De altfel, martorul Câmpan Marius a arătat că martorul Câmpan Marius i-ar fi spus că pârâtul C. P. E. a luat de pe terenul deținut de reclamanți o cantitate de pere, iar acesta din urmă a arătat că doar l- a auzit pe reclamant vorbind despre acest lucru.

Față de cele expuse, nu se poate reține că reclamanții au fost tulburați în posesie de către pârât la data de_, ci doar în cursul anului 2009, motiv pentru care prima instanță a apreciat că excepția invocată este întemeiată și a respins acest capăt de cerere.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului C.

Față de toate aceste considerente, prima instanță a admis în parte cererea și la obligat pe pârâtul C. P. E. la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea merelor luate în anul 2009 de pe

terenul pe care l-au deținut, apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, existența vinovăției, legătura de cauzalitate dintre faptă ilicită și prejudiciu.

În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume";. Prin încheierea camerei de consiliu din data de_, reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar în sumă de 796,4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Întrucât pârâtul urmează a fi obligat doar la plata sumei 1000 lei, cu titlu de despăgubiri, iar taxa judiciară de timbru corespunzătoare acestei valori este de 91 lei, urmează a fi obligat la plata către stat a acestei sume.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, prima instanță la obligat pe pârâtul C. P. E. la plata către reclamanții A. E. M. și A.

A. a sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Deși reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1300 lei, prima instanță a reținut că acestea au fost dovedite numai în parte, respectiv 400 lei reprezentând onorariu de avocat și 280 lei reprezentând deplasarea reclamanților cu autoturismul proprietate personală la cele 7 termene de judecată. În ce privește bonurile de benzină depuse de către avocatul reclamanților, acestea au fost emise pentru alte date decât cele la care au avut loc dezbaterile la sediul instanței, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că reclamanții au achitat acele sume de bani avocatului, neexistând chitanțe în acest sens.

Împotriva sentinței civile nr. 309/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs recurentul-pârât C. P. E., solicitând, în baza art. 312 coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: Prin sentința civilă recurată a fost obligat la plata sumei de 1000 lei ce ar reprezenta contravaloarea a 500 kg. mere, s-au respins celelalte petite ale cererii reclamanților și a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul consideră că prima instanță în mod nelegal l-a obligat la plata sumei de 1000 lei și la cheltuieli de judecată către reclamanți.

În Titlul de proprietate nr. 55468/9 cod 1. figurează proprietar G. E. și C. I. cu terenul Peste vale cu suprafața totală de 5556 mp - fila 23.

G. E. a fost sora sa și are ca moștenitor pe fiul ei, numitul G. Octavian N., conform Certificatului de moștenitor nr. 69/2006. cu nepotul său G. Octavian N. a încheiat un Contract de împrumut de folosință la data de_ pentru cota de ½ parte din terenurile cuprinse în Titlul de

proprietate mai sus identificat și din alt Titlu de proprietate unde figurează sora sa, G. E. .

Reclamanții au încheiat la data de 25 aprilie 2004 un Contract de arendare cu Roman M., până când aceasta trăiește, pentru terenul Peste vale, dar fără să fie identificată suprafața terenului și vecinătățile.

Doar în data de_ Roman M. a promis spre vânzare familiei A. suprafața de 1300 mp cu vecinii: Graur Augustin, pârâu, pârâu, C. . Cu încheierea acestei promisiuni de vânzare cumpărare a fost de acord și fiul lui Roman M., numitul C. I. .

Pentru terenurile cuprinse în Titlul de proprietate 55468/9 emis pe numele lui G. E. și C. I. nu s-a efectuat ieșirea din indiviziune și nici nu a fost stabilit care suprafață îi revine lui G. E. și care îi aparține lui C. I.

La filele 77, 78 se află adresa comunei C. și Planul de situație al imobilului Grădina Peste vale și se reține că parcela 1 în suprafață de 0,5030 ha din Schița anexă este cuprinsă în Titlul de proprietate 55468/9 emis pe numele lui G. E. și C. I., iar parcela 2 în suprafață de 0,1220 ha provine din cartea funciară 148 C. care are ca proprietar pe Ghiran Gavril ce a fost antecesorul lui Graur Augustin în favoarea căruia s-a emis Titlul de proprietate pentru suprafața de 3808 mp în locul numit Peste vale.

La fila 83 Primăria C. completează adresa mai sus menționată și arată că suprafața de 1220 mp din locul Peste vale a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legilor fondului funciar, proprietar tabular fiind Ghiran Gavril-autorul lui Graur Augustin care deține Titlul de proprietate nr. 40285/78.

La fila 22 se află declarația lui Graur I., moștenitorul lui Graur Augustin - în calitate de fiu, dată la data de_ care arată că din terenul lor Peste vale o parte a fost dată de străbunicii lui, bunicii lor (străbunicii lui C.

P. E. ) cărora le-a și lăsat folosința terenului dat în schimb.

La fila 55 se află declarația martorului Petrehuș Călin care este și agent de poliție și a fost la fața locului în toamna anului 2009 când s-au cules mere și care a reținut că reclamanții susțineau că au primit terenul de la Roman M., iar pârâtul susținea că a primit terenul de la Graur I. .

În concluzie terenul de pe care au fost culese mere în anul 2009 este cuprins în Titlul de proprietate al lui Graur Augustin, conform Adresei Primăriei C. de la fila 83.

Reclamanții nu au nicio convenție cu moștenitorul lui Graur Augustin, care este Graur I. - fiul acestuia, ei au convenții doar cu Roman M. . Din declarația lui Graur I. rezultă cu certitudine că autorii lui au făcut un schimb cu autorii recurentului, care nu sunt și autorii lui Roman M. .

În consecință recurentul nu poate fi obligat să achite despăgubiri pentru fructele culese de pe terenul peste vale care este cuprins în Titlul de proprietate al lui Graur Augustin.

Reclamanții nu au făcut dovada că sunt îndreptățiți la fructele de pe terenul lui Graur Augustin. Apoi, pentru Titlul de proprietate emis în comun pe numele lui G. E. și C. I. nu este stabilit cui i se cuvin fructele de pe terenul Peste vale și până la proba contrară acestea s-ar cuveni în cotă de ½ parte succesorilor lui G. E. și în cotă de ½ parte lui C. I. .

Recurentul consideră acțiunea reclamanților ca fiind nefondată, aceștia nu au avut posesia terenului de pe care s-au cules fructele și nici chiar Roman

M. nu are calitatea de posesor astfel după cum prevede art. 674 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1846-1847 Vechiul Cod civil.

Roman M. nu a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului din locul numit Peste vale.

Cererea de recurs a fost legal timbrată, conform art. 11 din legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare.

Intimații-reclamanți A. E. M. și A. A. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea întâmpinării, intimații au arătat, în esență, că toate criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate.

Intimații posedă cu bună credință terenul respectiv, din anul 1994 și până în prezent și invocă art. 485 Cod civil.

Pârâtul C. P. E. a recunoscut că terenul respectiv este a lui Roman

M. .

Din probele administrate, din depozițiile martorilor audiați rezultă

veridicitatea susținerilor intimaților.

Afirmațiile recurenților despre apartenența terenului în discuție nu au fost dovedite printr-o expertiză tehnică judiciară.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118, 274 Cod procedură civilă. Intimații au depus la dosar și concluzii scrise precizate.

Analizând sentința civilă nr. 309/_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pe baza motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Examinând sentința civilă nr. 309/_ atacată, se constată că singurul petit admis în parte de către prima instanță este cel cuprins în cererea introductivă de instanță, prin care intimații-reclamanți solicită obligarea recurentului pârât la plata contravalorii merelor însușite de pârât din merii de pe terenul "Peste Vale";, aflat în posesia reclamanților, pe anul 2009, petit întemeiat în drept pe art. 998 cod civil (1864)-fila 3 dosar de fond.

Prima instanță a respins toate celelalte capete de cerere, așa cum rezultă cu claritate din dispozitivul și din considerentele sentinței atacate.

Reclamanții nu au atacat cu recurs sentința nr. 309/2012.

Doar pârâtul a atacat cu recurs această sentință prin care a fost admis acest unic petit, vizând obligarea pârâtului la plata contravalorii merelor sustrase în anul 2009.

Pârâtul având în vedere modul de soluționare a celorlalte capete de cerere, care au fost respinse, nu are interes să atace sentința cu privire la celelalte capete de cerere, respinse.

Reclamanții nu au atacat sentința.

Prin urmare, criticile aduse de recurent se referă la petitul admis, respectiv la dispoziția instanței prin care pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei și la plata cheltuielilor de judecată, aspect ce rezultă din cuprinsul cererii de recurs - fila 2.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond, se remarcă împrejurarea că, în mod corect prima instanță, pe baza unei judicioase analize a materialului probator administrat, a reținut sub aspectul stării de fapt că: În toamna anului 2009, pârâtul C. P. E., a angajat mai multe persoane să culeagă merele de pe terenul numit "Peste Vale";, având categoria de folosință -livadă, în suprafață de 1300 mp, cu următoarele vecinătăți: la nord Graur I., la est pârâu, la sud pârâu și la vest C. I., și care s-a aflat în detenția reclamanților de mai mulți ani, în baza unui contract de arendare încheiat cu numita Roman

M. .

Cu privire la prețul merelor culese din livadă, martorul Câmpan Valer arată că reclamanții obișnuiesc să vândă mere în piața din Târgu Lăpuș la un preț de 1,5 lei kilogramul, martorul Câmpan Marius arată că merele se vând la prețul de 2 lei/kg, iar martorul Petrehuș Călin M. arată că în comuna C. merele culese, categoria I, se vând cu prețul de 1,5 lei/kg. Instanța a reținut că prețul merelor luate fără drept de către reclamant de pe terenul deținut de pârât este de 2 lei/kg, întrucât acesta este prețul merelor în piața din orașul Târgu Lăpuș, după cum rezultă și din înscrisul aflat la fila 76 din dosar.

Acest petit a fost întemeiat pe art. 998 Cod civil (1864).

Prima instanță a reținut în mod corect incidența art. 998 Cod civil (1864), prin probele administrate dovedindu-se că pârâtul este autorul faptei ilicite constând în sustragerea merelor obținute de reclamanți prin cultivarea merilor respectivi, existența prejudiciului, existența vinovăției autorului prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Așa fiind, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță cu privire la acest petit rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a reținut corect dispozițiile art. 998 Cod civil (1864) pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat.

În baza art. 274 alin. 1 și 274 alin. 3 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, din care 80 lei contravaloarea deplasării la instanță, calculată raportat la distanța parcursă, consumul de combustibil și prețul acestuia și 300 lei reprezentând parte din onorariul avocațial, ce a fost redus raportat la obiectul recursului, complexitatea cauzei și ponderea argumentelor apărătorului reținute de instanța de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul C. P. E., domiciliat în C., nr. 76, M. împotriva sentinței civile nr. 309/_ pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă pe recurent la plata către intimații A. E. M. și A. A., domiciliați în C., nr. 53, jud. M., a sumei de 380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI			GREFIER
Ț. DP M.	B.	, W. D.	O.	V.

Red. Ț.D./_

T.Red. O.V./_

2 ex.

J. . la fond: T. D. - M.

← Decizia civilă nr. 824/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 213/2013. Pretenții →

Decizia civilă nr. 263/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 263/2013. Pretenții