Decizia civilă nr. 1180/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1180
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. G. C. C. -S.
, cu sediul în C. S., str. L., nr.45, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.1658 din 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante, preotul paroh M. C., lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta-reclamantă nu a achitat diferența de 250 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. De asemenea, se constată că recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.27-28).
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar un set de înscrisuri și dovada achitării diferenței de 250 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.(f.30-35).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei-reclamante, solicită instanței admiterea recursului formulat. Arată că reclamanta are o sentință definitivă și irevocabilă cu daune cominatorii de 50 lei/zi, pe care a investit-o definitivă și irevocabilă, ducându-se la primărie pentru a fi aplicată sentința. În ultima zi a fost chemat la primărie pentru a semna procesul verbal de punere în posesie. A mers pe teren cu țărușii pentru a delimita proprietatea, iar acolo din 10 ha i s-a spus că sunt doar 3 ha de spini, susținând că acolo sunt 5 ha de spini, dar nu se face referire la suprafața de 7,84 ha care este împădurită.
Mai arată că procesul verbal de punere în posesie este cel tipizat care a fost semnat după un an de zile. S-a dus din nou la primărie și a semnat procesul - verbal în care până în 10 mai ca să poată înscrie la APIA, dacă nu se face curat vrea un alt amplasament. Între timp a consultat APIA și de acolo i s-a spus că dacă acceptă nu poate face nimic cu el, pentru că terenul trebuie curățat, sesizat corpul de control, distruși spinii, să vină să facă proces-verbal de constatare și apoi poate să-l înscrie la APIA. În urma deplasării la fața locului, primarul i-a spus că aceasta este oferta, noi suntem legea. Recurenta i-a adus la cunoștință primarului faptul că are daune cominatorii, primarul spunându-i că dacă nu
semnează procesul - verbal merge pe daune cominatorii. Mai arată că a declanșat daunele cominatorii ca să le transforme în daune compensatorii, și că într-un an de zile ar fi putut primi de la APIA 4160 de EURO, iar dacă i s-ar fi restituit din anul 2007 când au avut prima sentință judecătorească ar fi putut lua 28.000 EURO, și că daunele cominatorii transformate sunt 1% din prejudiciu, plus că ar fi putut închiria acele 20 ha crescătorilor de animale care ar fi adus un alt venit la biserică. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.1658 din 31 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea în daune-interese introdusă de reclamanta P. G. -catolică C. S., împotriva pârâtului primarul orașului C. S., în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar C. S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :
Reclamanta P. G. -catolică C. S. a chemat în judecată pârâtul primarul orașului C. S., în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar C. S.
, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige la plata sumei de 14.500 lei, cu titlu de daune interese, calculate de la data de 24 ianuarie 2012, data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr.1747/2011 a Judecătoriei Z., până la data introducerii prezentei acțiuni, și cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal culpa reclamantei pentru nerealizarea punerii în posesie.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1747 din 12 iulie 2011 a Judecătoriei Z., definitivă și devenită irevocabilă la data de 29 noiembrie 2011 prin respingerea recursului, a fost obligat pârâtul "P. O. C. S. - în calitate de președinte al Comisiei Locale de F. F. C. S. "; să o pună de îndată în posesie pe reclamantă cu suprafața de 20 ha teren agricol în pășunea "Petin"; situată pe raza orașului
C. S., sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 lei pe zi, de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la data executării efective.
La data de 23 mai 2012, reclamanta a solicitat încuviințarea executării silite a hotărârii. La data de 29 mai 2012, instanța a respins cererea reclamantei-creditor pentru încuviințarea executării silite, cu motivarea că dispoziția privind daunele cominatorii nu este susceptibilă de executare, "fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii. În acest sens sunt dispozițiile Deciziei nr. XX din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.";
S-a mai reținut că prezenta acțiune a reclamantei are ca obiect tocmai transformarea daunelor cominatorii stabilite anterior prin hotărâre judecătorească în daune interese compensatorii, constatând prejudiciul cauzat reclamantei de către pârât prin neexecutarea la timp a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Or, prin mijloacele de probațiune administrate în cauză, s-a dovedit că acest prejudiciu nu există, tocmai reclamanta fiind în culpă pentru neexecutarea obligației de către pârât.
Anterior tentativei de încuviințare a executării silite solicitate de reclamantă, respectiv la data de 13 martie 2012, reclamanta a refuzat, prin reprezentantul său legal,
punerea în posesie cu suprafața de 20 ha menționată în titlul executoriu, în pășunea
"Petin";, având obiecțiuni în ceea privește starea terenului pe amplasamentul acordat în posesie, adică terenul nu era curățat. Faptul este constatat prin proces-verbal asumat de părți prin semnătură.
Punerea în întârziere a debitorului pârât, în baza acestui refuz de primire a terenului oferit în posesie, a avut loc numai la data de 23 mai 2012, data la care reclamanta a sesizat instanța pentru încuviințarea executării silite, și totuși cererea reclamantei a fost respinsă.
Pârâtul debitor avea obligația de a-și executa de îndată obligația, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, adică data de 29 noiembrie 2011, și a procedat la executare la data de 13 martie 2012, termen acceptat de reclamantă, dar la care nu s-a reușit executarea efectivă, din cauza obiecțiunilor acesteia.
Cu toate acestea, un an mai târziu, la data de 06 martie 2013, reclamanta a acceptat punerea în posesie exact pe același amplasament pe care îl refuzase, în mod neîntemeiat, cu un an în urmă, faptul fiind din nou constatat prin proces-verbal asumat de părți.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Criticile recurentei vizează următoarele :
Hotărârea primei instanțe a rămas irevocabilă la data de 24 ianuarie 2012 iar punerea în posesie a avut loc abia la data de 6 martie 2013, astfel că recurenta reclamantă a fost împiedicată să declare terenul la APIA, pentru a obține 208 Eur/ha, evocate fiind în context și Decizia nr. XX/12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu redactarea textuală a unei părți din considerentele acestei decizii.
Susține recurenta că refuzul avut în vedere de prima instanță ca temei al respingerii acțiunii a fost perfect justificat, căci conform considerentelor din sentința civilă nr.1747 din 12 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Zalău în această parcelă exista o suprafață de 81,33 ha teren liber și nereconstituit.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, intimata C. L. de F. F. C. S. apărându-se cu aceea că punerea în posesie conform sentinței civile nr.1747/2011, s-a făcut imediat după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.1747/2011, iar faptul că reclamanta a acceptat amplasamentul abia în 2013, nu este imputabil în nici o formă Comisiei locale de F. F. sau domnului Varga Andrei, P. orașului C. S. .
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor art.304 și art.304¹ C.proc.civ., instanța reține că recursul nu este fondat raportat la următoarele considerente:
Verificând susținerile reclamantei, prima instanță a concluzionat întemeiat că probele dosarului confirmă lipsa culpei pârâtei, cu privire la punerea în posesie a Parohiei
G. -Catolice C. S. .
Prejudiciul a cărui reparare recurenta-reclamantă îl pretinde nu există, în condițiile în care aceasta a refuzat punerea în posesie cu suprafețele de 20 ha în pășunea " Petin"; ( sub motiv că terenul nu era curățat), dar a acceptat un an mai târziu punerea în posesie exact pe terenul refuzat anterior.
C. locală de F. F. C. S. a făcut demersurile legale pentru a executa obligația impusă prin hotărârea judecătorească, aspect necontestat de către pârâtă.
Susținerea că înscrisul întocmit în_ nu constituie proces verbal de punere în posesie și prin urmare pârâta se află în culpă prin neîntocmirea unui astfel de proces verbal, nu poate fi primită în condițiile în care respectivul proces verbal cuprinde refuzul reclamantei de punere în posesie. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligației pârâtei și prin urmare nu este îndreptățită să pretindă daune interese.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. G. -C. C. S. în contradictoriu cu pârâta C. L. de F. F. C. S. împotriva sentinței civile nr.1658 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
C. | D. | H. I. | D. C. N. | C. | V. V. |
Red.CD/ _
Dact.VV/_ /4ex.
Jud.fond: P. C.R.
| ← Decizia civilă nr. 1158/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 100/2013. Pretenții → |
|---|
