Decizia civilă nr. 1109/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA N. 1109/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător A. -F. D. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent I. ANA M. impotriva Sentintei civile nr. 25082/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -
N., privind și pe intimat A. DE P. S. T. N. 5 B. Y 5 S. I-IV, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta pentru intimata d-nii
D. I. si M. I., lipsa fiind recurenta. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în temeiul art. 245 C.pr.civ, repune cauza pe rol și constată că intimata este scutită de taxa de timbru.
La data de_ recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentanții intimatei arată că lasă la aprecierea instanței. Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T. UL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 25082/_ instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta A. DE P. cu sediul în C. -N., S. T., nr. 5, bl. Y5, sc. I-IV, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul I. ANA M. cu domiciliul în C. -N., S. T., nr. 5, bl. Y5, ap. 57, jud. C. .
A obligat pârâta la plata sumei de 3.603,49 lei reprezentând contravaloare debit neachitat aferent perioadei 12.2010 - 09.2012 și 889,70 lei penalități de întârziere, aferente debitului principal, către reclamantă.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Apartamentul pârâtului este situat în C. -N., S. T., nr. 5, bl. Y5, ap.
57, jud. C. și face parte din A. DE P. .
Pârâtul nu a achitat contravaloarea cheltuielilor comune, aferente apartamentului în care locuiește.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea, funcționarea asociațiilor de proprietari, "toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari";, iar conform art. 49 alin. 2 ";termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice".
După o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru orice suma cu titlu de restanță, cu mențiunea că penalizările de întârziere nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica astfel încât
suma penalizărilor să nu depășească suma la care s-au aplicat (art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007).
Potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007 "A. de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit ".
Aceste prevederi limitează doar dreptul asociației de proprietari de a solicita instanței de judecată obligarea debitorilor la plata sumelor restante, mai vechi de 90 de zile, neavând nici un efect cu privire la existența obligațiilor debitorilor din această perioadă.
Astfel, văzând lista privind cheltuielile depuse de reclamantă și data introducerii cererii (_ ), rezultă că dreptul de a solicita obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând debit neachitat, se circumscrie prevederilor legale.
Reclamanta a depus la dosar lista de cheltuieli și calcul penalități, precum și procesul-verbal cu privire la cuantumul penalităților.
Instanța a reținut că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței debitului, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța a reținut că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații. Pârâtul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
De asemenea, pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru administrarea probei cu interogatoriul, și nici nu a invocat vreun motiv temeinic care să justifice lipsa sa, atitudine procesuală pe care instanța a socotit-o drept o mărturisire deplină în folosul părții potrivnice, în conformitate cu dispozițiile art. 225 C.proc.civ.
Prin urmare, instanța, a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.603,49 lei reprezentând contravaloare debit neachitat, aferent perioadei 12.2010 - 09.2012.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, văzând dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, instanța a apreciat că, este întemeiat. În dosarul de față, cuantumul penalizărilor de întârziere este cel indicat în procesul-verbal cu privire la cuantumul penalităților, respectiv 0,07 % pe zi de întârziere, în cuantum de 889,70 lei, așa cum a fost indicat în centralizatorul depus la dosar.
În consecință, instanța a admis capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 889,70 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamanta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. Ana M., solicitând:
admiterea recursului, casarea in totalitate a sentinței civile nr. 25082/_ a Judecătoriei C. -N., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; fara cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii arată instanței:
Hotărârea este data cu incalcarea legii, precum si cu încălcarea normelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității, raportat la imprejurarea ca instanța
de fond a admis acțiunea reclamantei fara a se pronunța pe cererea de amânare in vederea angajării unui apărător, formulata de recurenta.
Prin acțiunea introductiva de instanța, inregistrata pe rolul Judecătoriei C. -
N. la data de_, reclamanta a solicitat instanței sa dispună obligarea recurentei la plata sumei de 4493,19 lei, reprezentând debit neachitat si penalități de întârziere.
Arată că primul termen de judecata a fost fixat pentru data de_, iar la data de_ recurenta a depus la registratura instanței o cerere de amânare in vederea angajării unui apărător si pregătirii apărării.
La termenul din data de_ instanța, fara a se pronunța in niciun fel asupra cererii recurentei, acorda reclamantului cuvântul pe fond si ramane in pronunțare.
Menționează că potrivit prevederilor art. 156 alin. 1 si 2 c.pr.civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, iar daca refuza cererea, va amâna pronunțarea pentru depunerea concluziilor scrise.
Dispozițiile legale citate nu au fost respectate de instanța fondului, desi cererea recurentei de amânare a cauzei in vederea angajării unui apărător era justificata in virtutea respectării dreptului la apărare, element esențial al principiului generic al dreptului la un proces echitabil. Deseori, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat faptul ca dreptul la un proces echitabil impune sa fie respectat dreptul fiecărei parti sa-si pledeze cauza in aceleași condiții care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ fata de partea adversa.
In același sens s-a pronunțat si instanța suprema, aceasta statuând ca "Principiul dreptului la apărare impune sa fie asigurata tuturor pârtilor posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv in faza formulării concluziilor cu ocazia soluționării cauzei in fond."
Menționează că instanța de fond nu numai ca a ignorat pur si simplu cererea recurentei, dar a si procedat la soluționarea fondului cauzei, fara a-mi acorda cel puțin șansa de a depune concluzii scrise, asa cum prevăd dispozițiile Codului de procedura civila.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 06.iunie 2013 recurenta I. Ana
a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 185,22 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Recurenta a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 10 ), însă aceasta nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată T. ul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din
O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, se va anula ca netimbrat ca netimbrat recursul declarat de parata I. Ana M. impotriva Sentintei civile nr. 25082/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia netimbrarii.
Anuleaza ca netimbrat recursul declarat de parata I. Ana M. impotriva Sentintei civile nr. 25082/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -
, pe care o mentine in totul.
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. P. |
A.P. 15 Noiembrie 2013 Red AD/tehn ID
13 decembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 213/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1158/2013. Pretenții → |
|---|
