Decizia civilă nr. 519/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 519/A/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: O. T.
Judecător: A. D. Judecător: O. G. Grefier: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de către apelanții reclamanți G. N. și G. O. și de apelantele pârâte B. L., P.
V. Z., B. G. C. împotriva sentinței civile nr. 1197/_, pronunțată în dosar nr._ 8 al Judecătoriei T., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 1197/_, Judecătoria Turda a admis acțiunea formulată, precizată și extinsă de către reclamanții G. N. și soția G.
O. în contradictoriu cu pârâții B. L., P. V. Z., B. G. C., și în consecință:
A dispus grănițuirea proprietății reclamanților, înscrisă în CF nr. 2094 T., nr. top. 289, cu destinația de casă de lemn și curte în intravilan, în suprafață de 180 mp, de aceea a pârâților, înscrisă în CF nr. 3225 T., nr. top. 288/1, stabilind limita separatoare dintre cele două proprietăți conform variantei 3 din raportul de expertiză tehnică în specialitate topografie întocmit de experții M. Andrei Zoltan, Ionescu Victor, Balea Aurel, care face parte integrantă din prezenta sentință;
A autorizat reclamanții să construiască un gard care să separe cele două proprietăți pe limita separatoare determinată conform variantei 3 din raportul de expertiză tehnică în specialitate topografie întocmit de experții M. Andrei Zoltan, Ionescu Victor, Balea Aurel;
A obligat pârâții ca pe durata unui termen de maximum 6 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe să permită accesul reclamanților pe proprietatea lor în vederea realizării lucrărilor de întreținere și izolare cu polistiren la imobilul construcție înscris în CF nr. 2094 T., top.nr. 289;
A respins cererea reconvențională formulată și continuată de pârâtele B. L.
, P. V. Z., B. G. C. ;
A obligat reclamanții la plata sumei de 80 lei în favoarea expertului Balea Aurel și la plata sumei de 77 lei în favoarea expertului Ionescu Victor;
A obligat pârâții la plata sumei de 720 lei în favoarea expertului M. Adrei Zoltan, la plata sumei de 385 lei în favoarea expertului Ionescu Victor și la plata sumei de 240 lei în favoarea expertului Balea Aurel.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1098,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Imobilul proprietatea reclamanților este înscris în CF 2094 T., sub A1, nr. zop.289, cu destinația de casă de lemn, curte intravilan, în suprafață de 180 mp.
Imobilul proprietate pârâților este înscris în CF 3225 T., sub A2, nr.top.288/1, cu destinația casă familială cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, curte cu acces în str. B. L., în suprafață de 195 mp. Proprietarii anteriori ai acestui imobil, înaintea dezmembrării topografice, au fost numiții Rezeș I. și Rezeș Ana, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune la filele 91-100 dos.
În ceea ce privește stabilirea limitei de hotar între cele două proprietăți și autorizarea reclamanților în sensul edificării unui gard despărțitor pe această limită de proprietate astfel stabilită, văzând dispozițiile art.584 C.civ., instanța a reținut următoarele: limita între proprietăți nu este materializată în teren prin gard sau alte repere, așa cum se reține explicit în cuprinsul raportului de contraexpertiză efectuat în cauză (fila 228 dos.); martora Varga Ana (filele 275-276 dos.) arată că, deși cunoaște imobilele în cauză încă din anii 1960, între ele nu a existat niciodată gard.
Apoi, analizând planșele tehnice întocmite în cauză, se poate observa că pe proprietatea pârâților se află edificată o construcție C3 cu privire la care martora Varga Ana arată că așa cum se prezintă astăzi lucrurile, tot așa au fost și când s-a cumpărat de către pârâți, nemodificându-se nimic; mai arată martora și că această construcție cu destinația de garaj a fost edificată de comun acord de către reclamantul
G. și proprietarul anterior al imobilului aflat acum în proprietatea pârâților.
Relevanța amplasamentului construcției identificate cu C3 rezultă și din aceea că în raportul de expertiză judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert Floarea Voinigescu, la fila 154 dos., este prezentată "situația existentă indicată de reclamanți";, iar în această variantă colțul dinspre str. B. L. și dinspre proprietatea reclamanților al construcției C3 este chiar pe linia despărțitoare dintre cele două imobile în litigiu, iar restul construcției C3 se admite că se află integral în proprietatea pârâților. De asemenea, analizând planșa de la fila 230 dos. care prezintă situația actuală faptică a limitei dintre imobile așa cum a fost surprinsă de experții M. Andrei Zoltan, Ionescu Victor, Balea Aurel, se poate observa că același colț este pe linia despărțitoare și, chiar mai mult, peretele construcției C3 marchează limita dintre proprietăți, iar construcția C3 este figurată integral în proprietatea pârâților.
Astfel fiind, instanța a avut în vedere construcția C3 ca reper al liniei despărțitoare dintre cele două imobile în litigiu.
Totodată, coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu raportul de contraexpertiză judiciară în specialitatea topografie întocmit de experții M. Andrei Zoltan, Ionescu Victor, Balea Aurel (fila 222 și urm. dos.), instanța a stabilit limita între imobilele în litigiu conform variantei 3 (fila 233 dos.) din raportul de contraexpertiză pentru următoarele considerente: experții arată explicit că această variantă este conformă planurilor vechi de delimitare (fila 229 dos.); se ține cont de plasarea pe linia despărțitoare a colțului construcției C3 și de faptul că construcția C3 este integral în proprietatea pârâților; în această variantă este respectată și servitutea legală instituită de art. 615 C.civ. privind picătura streașinii.
Instanța a autorizat reclamanții să edifice pe această limită un gard, apreciind ca neîntemeiată opoziția pârâților. Faptul că nu a existat niciodată până în prezent un gard nu înseamnă că această situație trebuie să persiste și pentru viitor în condițiile în care art. 585 C.civ. stipulează că "tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea";, iar art. 584 C.civ. prevede că "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa...";. Existența unei conducte de gaz nu este apreciată de către instanță ca impediment deoarece pârâții nu au dovedit că această conductă face absolut imposibilă edificarea unui gard pe toată lungimea laturii comune dintre proprietăți, iar gardul poate să îmbrace forme multiple (ca material, tehnică de edificare etc.) astfel încât să nu fie afectată eventual această conductă.
Este de subliniat că prezenta sentință nu scutește reclamanții de obligația de a obține autorizație de construire sau orice alte autorizații administrative sau tehnice necesare pentru edificarea gardului în cauză.
Față de distanța foarte mică dintre imobilul-construcție aflat în proprietatea reclamanților și limita dintre proprietățile din litigiu (de 1,09 m în varianta 3 - fila 233 dos.), instanța a apreciat că orice lucrare la peretele casei reclamanților amplasat spre proprietatea pârâților nu se poate realiza decât intrând în curtea pârâților, pe proprietatea acestora. O atare stare de fapt nu este de altfel negată nici de către pârâți.
Față de dispozițiile art. 480 C.civ., este dreptul reclamanților de a efectua inclusiv lucrări de reparație, de întreținere și izolare cu polistiren a peretului casei lor dinspre proprietatea pârâților.
În ceea ce privește perioada maximă necesară pentru aceste lucrări, aceasta a fost indicată de către reclamanți a fi de 6 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe (fila 174 dos.). Deși pârâții au apreciat această perioadă ca excesivă, instanța a apreciat-o ca rezonabilă, cu următoarele precizări: termenul de 6 luni este un termen maxim; acordarea acestui termen nu presupune că reclamanții în mod obligatoriu vor pătrunde pe proprietatea pârâților timp de 6 luni neîntrerupt, ci doar atât cât în concret o vor cere lucrările, cu mențiunea că și reclamanții pot fi sancționați pentru exercitarea abuzivă a dreptului lor prin prelungirea nejustificată a lucrărilor dincolo de timpul strict necesar; la acordarea acestui termen a fost avut în vedere faptul că nu se știe cu exactitate momentul în care va rămâne irevocabilă prezenta sentință, iar raportat la acel moment nu este exclus să existe impedimente tehnice de realizare a lucrărilor de întreținere și izolație (de pildă, iarna).
Față de cele de mai sus, instanța a admis acțiunea formulată, precizată și extinsă, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Cât privește cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamanților la plata sumei de 1200 lei cu titlu de despăgubiri, instanța nu a apreciat, față de prevederile art.246 C.p.c., că scriptul de la fila 173 dos. reprezintă o veritabilă renunțare la judecată deoarece nu este însușit sub semnătură de autorii săi, numele fiind doar scrise olograf de cel care a redactat înscrisul. în plus, la acel moment B. I. nu era încă decedat (fila 202 dos.) și nici nu a fost prezent în instanță pentru a-și susține poziția de renunțare la judecată.
Astfel, instanța s-a pronunțat pe fondul cererii în sensul respingerii ei pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Deși nu se arată explicit pentru ce se solicită aceste despăgubiri și nici nu se indică temeiul lor legal, instanța conchide, din analiza motivării acestor pretenții că este vorba despre despăgubiri pentru prejudiciul ce îl cauzează reclamanții pârâților. În măsura în care se va pătrunde pe proprietate pârâților, este posibil a se cauza un astfel de prejudiciu prin lipsirea lor de folosința unei părți din curte, prin eventuale stricăciuni ce se vor provoca, dar acest prejudiciu este unul viitor și în momentul de față nedeterminabil. din aceste rațiuni, în temeiul art. 998 C.civ., instanța va respinge cererea reconvențională, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Totodată, instanța a constatat că părțile nu au achitat integral sumele datorate experților pentru lucrarea tehnică întocmită în cauză, astfel încât, față de notele de evaluare astfel cum au fost omologate de către instanță și față de chitanțele doveditoare ale achitării onorariilor experților depuse de părți, prin dispozitivul prezentei hotărâri părțile au fost obligate la plata următoarelor sume: reclamanții la plata sumei de 80 lei în favoarea expertului Balea și a sumei de 77 lei în favoarea expertului Ionescu Victor; pârâții la plata în favoarea expertului M. a sumei de 720 lei, la plata în favoarea expertului Ionescu a sumei de 385 lei și la plata în favoarea expertului Balea a sumei de 240 lei.
În temeiul art.274 C.p.c., instanța a obligat pe pârâții căzuți în pretenții și aflați în culpă procesuală la plata către reclamanți a sumelor reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar onorariu avocațial și ½ din onorariul expertei Floarea Voinigescu achitat integral de reclamanți - în total 1098,9 lei. Cât privește onorariile experților M. Andrei Zoltan, Ionescu Victor, Balea Aurel, acestea au fost puse de la
început în sarcina atât a reclamanților, cât și a pârâților, întrucât grănițuirea profită tuturor părților în egală măsură, astfel încât nu au mai fost avute în vedere la determinarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, respectiv recurs, atât reclamanții, cât și pârâtele B. L., B. G. C. și P. V. Z. .
În ședința publică din_, T. ul a apreciat că în cauză sentința a fost pronunțată cu drept de apel, raportat la petitul principal, și anume acela de grănițuire, autorizarea construirii unui gard fiind o chestiune accesorie, la fel și celelalte pretenții formulate.
Prin apelul promovat de către reclamanți se solicită schimbarea în parte a hotărârii, în sensul adoptării variantei a doua, planșa anexă 3, de grănițuire și a acordării integrale a cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în taxe de timbru, onorariu avocațial și cota de ½ parte din onorariul experților, cu cheltuieli de judecată și în apel.
În motivarea cererii învederează instanței că varianta asupra căreia s-a oprit Judecătoria îi prejudiciază, deoarece proprietatea lor se diminuează cu 4 mp, în timp ce terenul pârâtelor crește cu 10 mp, chiar Primăria Turda recomandând a se lua în considerare expertiza d-nei Voinigescu Floarea în care imobilul pârâtelor nu este edificat pe mejdie, fiind de notorietate faptul că grănițuirile se face prin stabilirea unui traseu liniar și nu curbat sau frânt.
Varianta solicitată corespunde cu planurile de amplasare de la Cartea Funciară și de la Primăria Turda, instanța de judecată ignorând conținutul schiței de dezmembrare a parcelei cu nr. top 288, singurul act autentic întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii 7/1996, fiind înregistrat la cadastru.
Referitor la cheltuielile de judecată de la fond se arată că acestea au fost acordate parțial, deși este bine știut că operațiunea de grănițuire profită ambelor părți litigante, caz în care se suportă în mod egal.
Deși se face referire la onorariul avocațial în sumă de 992 lei, instanța de fond nu precizează dacă îl cuprinde integral sau doar parțial în cei 1098, 9 lei, acordați cu titlu de cheltuieli de judecată, neacordându-se nici suma de 570 lei din a doua expertiză.
În plus, se impunea și acordarea taxelor de timbru plătite atât pentru grănițuire, cât și pentru obligația de a face.
În drept se invocă prevederile art. 296 alin.1 C.pr.civ.
Prin apelul formulat, pârâtele solicită modificarea hotărârii în sensul stabilirii liniei despărțitoare conform variantei 1 din contraexpertiza realizată în cauză, să fie permis dreptul de acces al reclamanților pe proprietatea lor pentru reabilitarea peretelui imobilului acestora pe o durată rezonabilă și să se respingă capătul de cerere privind montarea unui gard despărțitor între proprietăți.
Referitor la termenul de 6 luni acordat pentru reabilitarea peretelui, apreciază că constituie un abuz de drept, raportat la prevederile art. 480 C. civ., art. 555 C. civ. și art. 15 NCC, deși au depus la dosar un înscris ce emană de la o firmă de construcții și care consideră timpul necesar pentru efectuarea operațiunii necesare de izolare la câteva zile.
Cât privește stabilirea graniței, precizează că mejdia, așa cum este folosită astăzi, este stabilită de mai mulți ani, neproducându-se probe din care să rezulte că ar fi modificat linia de hotar și că ar fi ocupat vreo suprafață din terenul reclamanților, aspect confirmat de martora VARGA ANA, o bună cunoscătoare a locului.
Pârâtele au contestat și amplasarea împrejmuirii, raportat la distanța mică dintre imobile și la existența unei conducte de gaz către stradă, dispusă în mod paralel, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au dovedit necesitatea despărțiturii și nu au prezentat un deviz din care să rezulte felul materialelor ce vor fi folosite, modul în care ridicarea gardului ar afecta conducta de gaz ce alimentează imobilul învecinat.
În drept se invocă prevederile art. 299, 304 și 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtele solicită respingerea apelului reclamanților, reluând argumentele susținute în cererea de apel în privința liniei de hotar.
Cât privește cheltuielile de judecată, se arată că, de regulă, cheltuielile grănițuirii se suportă în părți egale.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanții solicită, la rândul lor, respingerea apelului pârâtelor, apreciind că termenul de 6 luni pentru realizarea reparațiilor este unul rezonabil, care poate fi redus în anumite condiții, iar construirea unui gard pe linia despărțitoare nu afectează niciuna dintre proprietăți.
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite în parte apelul pârâtelor și va respinge apelul reclamanților, pentru următoarele considerente:
Atât reclamanții, cât și pârâtele critică sentința din perspectiva modalității de stabilire a liniei despărțitoare.
Este bine cunoscut faptul că grănițuirea presupune reconstituirea vechiului hotar, convenit de către proprietarii terenurilor învecinate sau, eventual, stabilit pe cale judecătorească anterior.
În acțiunea introductivă formulată, reclamanții arată că mejdia dintre proprietățile lor, pe latura dinspre imobilul aparținând pârâtelor, o constituia peretele casei reclamanților, însă, în urmă cu câțiva ani, când proprietarul casei vecine era numitul Rezeș I., a convenit cu acesta să ridice un gard despărțitor pe mejdia confirmată de picătura streșinii, însă proiectul nu a mai fost pus în practică deoarece între timp pârâții au cumpărat imobilul acestuia.
Din declarația testimonială a acestei persoane, propusă de reclamanți, rezultă faptul că imobilul reclamanților era chiar pe linia dintre proprietăți, reclamanții având ceternă ( streașină), iar apa acesteia picura în curtea martorului. Datorită acestui fapt a făcut chiar o amenajare a țevii de gaz paralelă cu peretele casei, ridicând o rigolă pentru a o proteja. Acoperișul casei familiei reclamantei trece, chiar dacă puțin, pe terenul fosta sa proprietate. Apoi, martorul revine și arată că nici apa de pe acoperiș și nici acoperișul nu trecea în curtea sa, ci era la limită ( fila 194 dosar fond).
Martora Varga Ana, propusă de către pârâte, în calitate de vecină care locuiește din anul 1960 pe strada în discuție, a arătat că nu a existat niciodată un gard între cele două proprietăți, pentru că spațiul dintre imobile era foarte mic și nu permitea ridicarea unui gard, iar garajul a fost ridicat de către reclamantul G. și fostul proprietar, din spusele reclamantului, neexistând nemulțumiri între aceștia( f. 275 dosar fond).
Din contraexpertiza realizată în cauză (fila 230 dosar fond) reiese că în prezent, limita între proprietăți nu este materializată în teren cu gard sau cu alte repere existând împrejmuire doar în zona străzii B. L. .
Având în vedere susținerile fostului proprietar al imobilului pârâților pe care și-au construit de fapt acțiunea reclamanții, în sensul că mejdia a fost dată de streașina casei acestora, picăturile de ploaie căzând pe terenul lor, T. ul apreciază că vechiul hotar convenit de către părțile proprietare la acel moment este cel redat anterior care se regăsește în varianta 1.
În această variantă expertul arată că linia de delimitare se află la o distanță de 60 cm de zidul casei reclamanților, în partea exterioară streașinii, respectându-se astfel distanța minimă dintre construcții, precum și prevederile art.615 C.civ. privind picătura streașinii.
De remarcat că martorul nu a confirmat existența unei înțelegeri privind linia de hotar în sensul variantei solicitate ulterior de către reclamanți pe parcursul derulării procesului, și anume de stabilire a hotarului la o distanță de aproximativ 1,09 m față de peretele casei (varianta 2), în spate linia străbătând garajul, cu atât mai mult cu cât s-a arătat de către cealaltă martoră că garajul a fost construit cu acordul reclamanților pe terenul actualmente al pârâților.
Sunt lipsite de relevanță, raportat la cele menționate anterior, diminuarea proprietății reclamanților, raportat la suprafața înscrisă în CF, planurile cadastrale întocmite în temeiul Legii 7/1996 la solicitarea reclamanților cu ocazia întabulării în CF, și împrejurarea că nu este stabilită o linie dreaptă, ci frântă.
Varianta solicitată de către reclamanți constituie, într-adevăr, o linie dreaptă, dar presupune trecerea acesteia prin garajul pârâților și, evident este contrară voinței vecinilor privind stabilirea mejdiei.
Cât privește autorizarea ridicării gardului de către reclamanți, critică formulată de către pârâți, T. ul socotește că pârâții nu sunt prejudiciați, cu atât mai mult cu cât se impune materializarea liniei despărțitoare dintre proprietăți, raportat la starea conflictuală dintre părți, eventualele impedimente privind existența unei conducte de gaz urmând a fi lămurite cu ocazia eliberării autorizației de construire privind edificarea împrejmuirii, raportat la rigorile urbanismului.
Motivul de apel formulat de către pârâte privind termenul de 6 luni stabilit de către instanță pentru accesul reclamanților în vederea realizării lucrărilor de întreținere și izolație cu polistiren a propriului imobil, este întemeiat, T. ul considerând că este suficient un răstimp de 3 săptămâni, raportat la lucrările care le vor realiza reclamanții și având în vedere mijloacele de execuție și materialele avansate în domeniul construcțiilor.
De altfel, pârâtele au depus un decont întocmit de o firmă specializată din care rezultă că sunt necesare doar câteva zile pentru o asemenea operațiune, însă T. ul a acordat mai mult timp în considerarea posibilității producerii unor evenimente neprevăzute, meteo sau altele.
Ca o consecință a reconstituirii vechiului hotar, total diferit de cel solicitat de reclamanți, T. ul socotește că aceștia sunt în culpă procesuală, urmând a suporta toate cheltuielile grănițuirii în primă instanță, însă se va reține în baza art. 274 C.pr.civ., culpa procesuală a pârâtelor, raportat la obligația de a face, urmând să plătească cheltuieli de judecată de 208,3 lei, reprezentând taxe timbru și onorariu avocațial proporțional cu pretențiile admise din totalul de 357 lei (fila 277 dos.fond).
În apel, raportat la soluția de admitere în parte a pretențiilor pârâtelor, conform art.276 C.pr.civ. acestea vor plăti 200 lei reprezentând onorariu avocațial din totalul de 1000 lei, în condițiile în care nu au solicitat la rândul lor cheltuieli de judecată și nu avut angajat propriul avocat pentru a compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâtele B. L., B. G. C. și
P. V. Z. împotriva sentinței civile nr. 1197/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei T. pe care o schimbă parțial în sensul stabilirii limitei separatoare dintre cele două proprietăți conform variantei 1 din raportul de expertiză și al autorizării reclamanților să construiască un gard care să separe cele două proprietăți pe limita separatoare determinată conform variantei 1 din raportul de expertiză.
Obligă pârâții ca, pe durata unui termen de maxim 3 săptămâni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe să permită accesul reclamanților pe proprietatea lor în vederea realizării lucrărilor de întreținere și izolare cu polistiren la imobilul construcție înscris în CF 2094 T., nr. top 289.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 208,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul formulat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantele B. L., P. V. Z. și B. G. C. să achite intimaților Gîrlea N. și O. suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 25 Octombrie 2013 Red./Dact. OT/LM
_
Judecător fond:C. M. Macarie-Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 913/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 101/2013. Obligatie de a face → |
|---|
