Decizia civilă nr. 549/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 549/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. C.
GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. N. AL L.
D. T. F. "T. CF" R., împotriva sentinței civile nr. 750 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată U. S. D. T. F., având ca obiect acțiune în constatare.
În această cauză, la data de_, unul din membrii completului de judecată C 6-R, respectiv doamna judecător A. -A. P., a formulat o declarație de abținere de la soluționarea recursului care formează obiectul prezentului dosar, pe motiv că și-a spus părerea cu privire la pricină, întrucât a făcut parte din compunerea completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 2487/R/_ a Curții de Apel C., în dosar nr._, iar această declarație de abținere a fost admisă prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de_, astfel încât, conform Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 republicată, în compunerea completului de judecată intră doamna judecător A.
C., în conformitate cu planificarea de permanență pentru această dată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, doamna consilier juridic C. P. M., care depune la dosar delegația de reprezentare, precum și reprezentantul pârâtei intimate, domnul avocat A. F., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea concluziilor scrise, în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul S. N. al L. din T.
F. "T. CF" R. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, republicată, și a Legii nr. 62/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea acordă cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în fața instanței de fond a solicitat efectuarea unei adrese către pârâtă, pentru ca aceasta să depună la dosar adeziunile ce reprezintă manifestările de voință ale angajaților, în sensul de a deveni membrii de sindicat în U. S. din T. F., dar instanța de fond s-a limitat doar la efectuarea unei adrese către angajator pentru a se comunica instanței numărul de membrii de sindicat.
Curtea învederează reprezentantei recurentei împrejurarea dacă are de formulat vreo cerere în probațiune, având în vedere că în memoriul de recurs a făcut mențiune "în probațiune: înscrisuri";.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului recurent arată că are de formulat următoarea cerere în probațiune: să se facă o adresă la pârât, prin care să i se solicite acestuia să facă dovada adeziunilor ce reprezintă manifestările de voință ale angajaților, în sensul de a deveni membrii de sindicat în U. S. din T. F., așa cum de altfel, a formulat această cerere și în fața primei instanțe.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtei intimate cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că reclamantul este obligat să probeze ceea ce a solicitat prin acțiune și nu pârâtul.
De asemenea, face referire la art. 1169 C.civ., în vigoare la data când cauza a fost judecată pe fond și arată că are aceiași poziție ca în fața instanței de fond.
Solicită respingerea cererii în probațiune, formulată de reclamantul recurent prin memoriul de recurs, ca fiind inadmisibilă.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 292 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 172 alin. 1 C.pr.civ., respinge această cerere în probațiune, având în vedere că, într-adevăr, potrivit art. 172 alin. 1 C.pr.civ., "Când partea învederează că partea potrivnică deține un înscris privitor la pricină, instanța poate ordona înfățișarea lui";, însă, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 292 alin. 1 C.pr.civ., o atare solicitare trebuia făcută expres în memoriul de recurs.
Or, în speță, prin cererea de recurs s-a solicitat doar proba cu înscrisuri, fără a se menționa care anume înscrisuri se solicită a fi administrate în cauză, și care este teza probatorie pentru care se solicită administrarea probei cu respectivele înscrisuri.
Totodată, Curtea apreciază că această cerere în probațiune nu este concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Referitor la primul aspect invocat prin recurs, reprezentanta reclamantului recurent solicită instanței să observe că pârâta U. S. din T. F. reprezintă o formă de asociere ce are personalitate juridică dobândită potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, fiind constituită din organizații sindicale cu personalitate juridică distinctă și, totodată, arată în accepțiunea art. 51 pct. C din Legea nr. 62/2011 textul legal se referă strict la reprezentativitatea la nivel de unitate a sindicatelor, iar nu a uniunilor sindicale, care au statut legal de sindicat și reprezintă forma de asociere a mai multor sindicate. De asemenea, face referire la art. 134 și 135 din Legea nr. 62/2011.
Referitor la al doilea aspect invocat prin recurs, reprezentanta reclamantului recurent arată că pârâta nu îndeplinește condiția numărului de membrii ai sindicatului de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților, condiție impusă de art. 51 pct. C, lit. c din Legea nr. 62/2011 și, totodată, arată că pârâta nu este o organizație sindicală constituită la nivelul angajatorului S.C.
T. CFR S.A., ci este un amalgam de organizații sindicale de sine stătătoare.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantului recurent, referitoare la ce anume dispoziții din Legea nr. 62/2011 s-au încălcat de către pârâta U. S. din T. F., reprezentanta reclamantului recurent arată că s-au încălcat dispozițiile art. 62 și art. 222 din lege, și ale art. 14 din Legea nr. 62/2011 stabilește modul în care se dobândește personalitatea juridică de către un sindicat, iar pârâta U. S. din T. F. are constituită personalitatea juridică prin sentința pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului C. și nu așa cum rezultă din decizia pronunțată în dosarul civil nr._ al Curții de Apel C. .
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantului recurent că prin recurs nu a invocat prevederile art. 222 din Legea nr. 62/2011, chiar dacă acestea au fost invocate în motivarea cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent susține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 62 și art. 222 din Legea nr. 62/2011 și, totodată, arată că instanța investită cu soluționarea recursului trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Totodată, arată că în recursul promovat de reclamant a remarcat două motive de recurs.
Cu privire la primul motiv de recurs, reprezentantul pârâtei intimate arată că acesta reprezintă o reiterare a motivului de recurs formulat în dosarul civil nr._ al Curții de Apel C., astfel încât, avem autoritate de lucru judecat, deoarece Curtea de Apel C. a dezlegat această problemă invocată de reclamant prin primul motiv de recurs și a statuat că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii, considerând că pârâta U. S. din T. F. îndeplinește condițiile de reprezentativitate.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei intimate că potrivit art. 337 C.pr.civ., în materia procedurii necontencioase, încheierile nu au puterea lucrului judecat.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, referitor la numărul de membrii, reprezentantul pârâtei intimate arată că în dosarul instanței de fond există o probă clară, respectiv o adresă care a fost înaintată și reclamantului, din care rezultă că numărul de membrii ai Uniunii S. din T. F. este de 715 dintr-un total de 960 de angajați, respectiv un procent mai mare de 70% din numărul de angajați, astfel încât, sunt îndeplinite condițiile legale pentru reprezentativitate.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar "Concluzii scrise"; și solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamant, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1.240 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 750/( ...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.
_ , s-a respins acțiunea precizată formulată de către reclamantul S. N.
al L. | din T. | F. | "T. CF" R. | , împotriva pârâtei U. | S. | |
din T. | F. | . |
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Inițial, acțiunea introductivă a avut ca și obiect constatarea că pârâta nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate pe considerentul că nu are statut legal de sindicat și nu este îndeplinit nici criteriul numărului de membri care este cerut de lege unui sindicat pentru a fi reprezentativ, sindicatul reprezentând o formă de organizare voluntară a angajaților și nu o formă de asociere a mai multor sindicate, conform art.41 din Legea 62/2011.
În ce privește aceste aspecte, este de remarcat că au fost reiterate și în cuprinsul recursului formulat de către reclamantă împotriva încheierii civile nr. 13/CC/_ pronunțată în dosarul nr._ prin care instanța a admis cererea formulată de petenta U. S. din T. F. și a constat
îndeplinirea de către aceasta a condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv SC T. CFR S.A. B. .
Prin Decizia civilă nr.2487/R/_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul menționat s-a respins acest recurs, cu motivația că în situația în care nici un sindicat din unitate nu îndeplinește condiția de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art.41 din Legea 62/2011 printre care se numără și uniunile teritoriale, petenta din acest dosar fiind o astfel de uniune, îndeplinind astfel condițiile de reprezentativitate prevăzute de art51 lit.c) din legea menționată.
Chiar dacă în materia necontencioasă conform art.337 C.pr.civ. nu se poate reține puterea de lucru judecat, asupra a ceea ce s-a statuat anterior de către o instanță judecătorească nu se poate reveni decât în măsura în care se invocă alte motive.
Drept urmare din perspectiva acestor chestiuni tribunalul va respinge cererea formulată.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea (f.60, 61) în sensul că circumstanțele care au stat la baza obținerii reprezentativității pârâtei în ceea ce privește numărul membrilor de sindicat vizează situația acestora la data de _
, dar pârâta este obligată să facă dovada menținerii și îndeplinirii condițiilor legale de constatare a reprezentativității și în prezent.
Raportat la această precizare, tribunalul a considerat necesară întocmirea unei adrese către pârâtă pentru a comunica instanței care este la momentul actual numărul salariaților angajați cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată și câți sunt înscriși în uniunea sindicală în discuție, răspunsul fiind că actualmente această societate are 997 de salariați din care membri sindicali sunt 715, situație în care se verifică condițiile prevăzute de art. 51 din Legea 62/2011, numărul de membri ai sindicatului reprezentând cel puțin
jumătate plus unu din numărul angajaților.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge acțiunea formulată și pentru acest temei, fără cheltuieli de judecată";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman tul S.
N. al L. din T. F. "T. CF" R. , solicitând, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul hotărâri primei instanțe, arătându-se că, în fapt, prin sentința civila nr. 750/_ s-a respins acțiunea formulata de către reclamantul S. N. al L. din T.
F. T. CF R. in contradictoriu cu U. S. din T. F. .
Instanța de fond a avut in vedere la adoptarea soluției, pe de o parte, faptul ca motivația invocata pe calea prezentei cereri a fost invocata si in cuprinsul recursului formulat împotriva încheierii nr. 13/CC/_, pronunțata în dosar civil nr._, prin care instanța a constatat îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, iar pe de alta parte, a constatat ca parata îndeplinește condiția numărului de membri ai sindicatului, de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților.
Recurentul considera hotărârea nelegala si netemeinica sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, parata U. S. din T. F. reprezintă o forma de asociere ce are personalitate juridica dobândita potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, fiind constituita din organizații sindicatele cu personalitate juridica distincta.
D. acest punct de vedere, cum parata este constituita din mai multe organizații sindicale, aceasta nu poate, in accepțiunea art. 51 punctul C) din Legea nr. 62/2011, a îndeplini condițiile de reprezentativitate, câtă vreme textul legal se refera strict la reprezentativitatea la nivel de unitate a sindicatelor, iar nu a uniunilor sindicale, care au statut legal de sindicat, iar nu uniune sindicală, ce reprezintă forma de asociere a mai multor sindicate, au independență organizatorică și patrimonială, ceea ce nu este cazul in speța, uniunea fiind dependenta patrimonial de organizațiile sindicale ce au înființat-o.
Faptul ca legiuitorul a dorit a acorda reprezentativitate in mod distinct organizațiilor sindicale, federațiilor si confederațiilor, este reglementarea in mod distinct a condițiilor de îndeplinit, prevederea in articole diferite a nivelului la care trebuie îndeplinite condițiile de reprezentativitate, respectiv la nivel național pentru confederații, la nivel de sector de activitate sau grup de unități pentru federații si la nivel de unitate pentru sindicat, acesta din urma privit ca organizație unica, de sine stătătoare, iar nu constituita prin asociere, forma ce nu este prevăzuta la art. 51 din Legea nr. 62/2011.
Totodată, aceasta rațiune este reiterata de legiuitor in dispozițiile prevăzute in art. 134 și art. 135 din Legea nr. 62/2011 ce reglementează părțile si reprezentarea acestora in cadrul negocierii contractului colectiv de munca la diferite niveluri, respectiv sindicate, federații si confederații, legea nespecificând la enumerare si uniunile sindicale ca participante la negocierea contractului colectiv de munca. A accepta contrariul ar însemna ca pârâtei căreia i s-a acordat reprezentativitatea în mod greșit ar putea participa si la încheierea contractului colectiv de munca la nivel național sau la nivel de sector de activitate sau grup de unități, câtă vreme aceasta uniune este constituita din mai multe organizații sindicale, subrogându-se astfel dreptului de reprezentare acordat in aceasta materie doar federației sau confederației.
Sub al doilea aspect, in strânsa legătura cu argumentația mai sus expusa, recurenta apreciază că pârâta nu îndeplinește condiția numărului de membri ai sindicatului de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților.
Astfel pentru a fi reprezentativ la nivel de unitate, condiție impusa de art. 51 punctul C, lit. c) din Legea nr. 62/2011, trebuie ca membri sindicatului sa reprezinte jumătate plus unu din angajați.
Ori, parata nu este o organizație sindicala constituita la nivelul angajatorului SC T. CFR SA, ci este un amalgam de organizații sindicale, uniune constituita din organizații de sine stătătoare.
In aceste condiții, cum parata reunește în componența (potrivit art. 41 alin.
din Legea nr. 62/2011) mai multe organizații sindicale, cerința impusa de text
- jumătate plus unu membri ai organizației sindicale din numărul de angajați -
nu este îndeplinita, uniunea putând avea cel mult membrii in fiecare din organizațiile sindicale din care este constituita.
Intimata pârâtă U. S. din T. F. C. -N. a depus la
dos arul c auze i "Con cluz ii scr ise ";, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurentul reclamant.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin recursul formulat se contestă temeinicia și legalitatea sentinței civile nr. 750/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în prezenta cauză și, în consecință, reprezentativitatea pârâtei la nivelul unității S.C. T. CFR S.A., reprezentativitate obținută de către U. S. din T. F. prin Încheierea civilă nr. 13/CC/_, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului formulat tot de către S. N. al L. din T. F. "T. CF" R. .
În argumentarea recursului, reclamantul susține, în primul motiv de recurs, că intimata nu îndeplinește condiția de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (l) lit. C lit. a) din Legea dialogului social DT. 62/2011 și anume faptul că pârâta nu ar avea statul legal de sindicat.
În ceea ce privește acest prin motiv de recurs, există autoritate de lucru judecat, deoarece Curtea de Apel C. s-a pronunțat în recurs în dosarul civil nr. nr._, si a statuat că pârâta îndeplinește condiția de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (1) lit. "c" din Legea dialogului social nr. 62/2011, iar legea menționată oferă statut legal de sindicat si uniunilor sindicale teritoriale constituite conform art. 41 alin. (4) din lege cu aplicarea art. 43.
Intimata U. S. din T. F. este o uniune sindicală teritorială constituită în baza art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011-Codul Dialogului social, dobândind personalitate juridică prin sentința civilă nr. 527/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în data de 9
iunie 2010, conform art. 43 din aceeași lege.
Prin urmare, intimata este o organizație sindicală, un sindicat cu personalitate juridică în accepțiunea art. 51 alin. (1) lit. C lit. a), raportat la următoarele texte de lege: art. 1 lit. w, art. 41, art. 51 alin. 1, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul susține, netemeinic, arată pârâta intimată, că intimata nu îndeplinește condiția numărului minim necesar de membri impus de art. 51 alin. (1) lit. C lit. c) din Legea nr. 62/2011- Codul dialogului social.
Or, la dosarul cauzei există adresa emisă de angajatorul S.C. T. CFR S.A., prin care se certifică că pârâta are un număr de 715 membri de sindicat dintr-un număr total de 998 angajați, ceea ce reprezintă faptul că un procent de 71,64% din numărul total de angajați sunt membri de sindicat ai pârâtei.
Recursul este nefondat.
Memoriul de recurs conține practic două motive de recurs, afirmativ întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Un prim motiv de recurs este cel prin care se susține că pârâta nu îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, condiție impusă de art. 51 pct. C din Legea nr. 62/2011, coroborată cu art. 134 și art. 135 și cu art. 41 din aceeași lege.
Un al doilea motiv de recurs are în vedere neîndeplinirea de către pârâtă a condiției impuse de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea constată că, practic, prin acesta se aduc critici deciziei civile nr. 2487/R/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
Prin această decizie, decizie irevocabilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Federația N. ă a S. din Ramura de T. F.
T. CF R., împotriva încheierii civile nr. 13/CC/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, încheiere prin care a fost admisă cererea formulată de petenta U. S. din T. F. și, în consecință, s-a constatat îndeplinirea de către petentă U. S. din telecomunicații F. a condițiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T. CFR S.A.
În considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că "prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept substanțial atunci când a apreciat că o uniune sindicală teritorială compusă din sindicate la nivelul aceleiași unități al căror număr de membri însumat depășește jumătate din numărul total al angajaților unității îndeplinește condițiile de reprezentativitate prevăzute de art. 51 lit. C din legea dialogului social";, întrucât, "potrivit art. 51 lit. C din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, reprezentativitate la nivelul unei unități (necesară, printre altele, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă, potrivit art. 1 lit. q din lege) o are sindicatul al cărui număr de membri reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.
Pentru situația în care niciun sindicat din unitate nu întrunește această condiție de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art. 41, printre care se numără și uniunile teritoriale, petenta fiind o astfel de uniune.
Legea se interpretează nu numai după sensul literal al termenilor, ci și sistemic, înțelesul unor norme stabilindu-se prin coroborarea lor cu altele, ținându-se seama și de intenția legiuitorului";.
Motivele de recurs care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei nr.
2487/R/_ a Curții de Apel C., au fost, în esență, următoarele:
Recurenta a învederat că încheierea prin care s-a constatat că U. S. din T. F. îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T. CFR S.A., a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a dispozițiilor art. 51 alin. 1 lit. C din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, întrucât, "din interpretarea textului de lege, rezultă că organizația sindicală este reprezentativă la nivel de unitate numai dacă are și statutul legal de sindicat, condiție pe care petenta nu o îndeplinește, sindicatul fiind, potrivit art. 1 lit. w din Legea nr. 62/2011 forma de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorii.
Art. 41 din același act normativ prevede formele de asociere a sindicatelor, acestea fiind federațiile sindicale, constituite din sindicate din cadrul aceluiași sector de activitate, confederații sindicale, ce se constituie din federații sindicale din sectoare de activitate diferite, federațiile și confederațiile sindicale putând constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.
Petenta este o astfel de uniune și nu un sindicat și niciunul dintre sindicatele componente nu îndeplinește condiția de reprezentativitate.
O uniune sindicală nu reprezintă un sindicat în sensul Legii nr. 62/2011, așa cum rezultă și din modul diferit de dobândire a personalității juridice reglementat de art. 14-20 și 43 din același act normativ, distincția fiind prezentă și în Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în prezent abrogată.
Instanța fondului a reținut greșit că petenta are statul legal de sindicat cu personalitate juridică.
Prin Legea nr. 62/2011 au fost înăsprite condițiile de dobândire a reprezentativității la nivel de unitate, astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, numărul de membrilor sindicatului trebuie să reprezinte cel puțin
jumătate plus unu din numărul angajaților unității, eliminându-se, astfel, posibilitatea dobândirii reprezentativității pe baza criteriului afilierii la o organizație sindicală reprezentativă.
Efectele încheierii obiect al recursului sunt deosebit de grave, întrucât, în măsura în care aceasta nu ar fi modificată, o organizație sindicală care nu îndeplinește condițiile legale va negocia contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și va beneficia de drepturile conferite de lege unui sindicat reprezentativ.
Interesul recurentei este justificat de participarea la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate";.
Se poate, astfel, constata că toate criticile din recursul pendinte sunt, practic, aceleași critici care au fost invocate și în cuprinsul recursului soluționat prin decizia civilă nr. 2487/R/_ a Curții de Apel C., recursul de față nefăcând altceva decât să reitereze aceleași motive de recurs care au fost invocate și prin recursul declarat împotriva Încheierii nr. 13/CC/_ a Tribunalului C.
.
Este adevărat că, în materia procedurii necontencioase, conform art. 337 C. proc. civ., încheierile pronunțate nu au puterea lucrului judecat, dar nu este mai puțin adevărat că, potrivit art. 336 alin. 1 C. proc. civ., încheierea pronunțată în materie grațioasă dobândește forță executorie - este executorie de drept -, iar forța executorie constituie o caracteristică importantă a actului jurisdicțional.
În doctrina juridică de specialitate s-a arătat că "atribuțiile grațioase fac parte din funcția jurisdicțională, cu același titlu ca și atribuțiunile contencioase (a se vedea în acest sens E. Herovanu, principiile procedurii judiciare, Institutul de Arte Grafice "Lupta";, B., 1932, vol. I, pg. 3339).
Încheierea pronunțată în procedura necontencioasă, deși nu este înzestrată cu puterea lucrului judecat, are o oarecare stabilitate, cât timp împrejurările care au stat la baza ei au rămas neschimbate. Urmează, logic, că instanța poate
"reveni"; asupra încheierii pronunțate într-o astfel de procedură grațioasă numai dacă respectivele circumstanțe s-au schimbat, respectiv, numai dacă, astfel, "ea n-ar leza sau periclita drepturile subiective dobândite ulterior încheierii și tocmai în considerarea acesteia"; (a se vedea în acest sens, I. Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, Ed. All Beck, B., 2005, pg. 307).
Decizia civilă nr. 2487/R/_ chiar dacă, prin prisma art. 337 C.pr.civ., nu se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul stipulat de art. 1201 C.civ., totuși, este de apreciat în sensul că cele statuate în mod irevocabil prin această decizie, nu pot fi contrazise, printr-o hotărâre ulterioară, respectiv, nu se poate reveni asupra celor constatate în cuprinsul Deciziei nr. 2487/R/2012, decât în măsura în care, în actualul cadru procesual, s-ar invoca alte motive de fapt și de drept, total diferite de cele care au fost avute în vedere la momentul pronunțării deciziei nr. 2487/R/_ .
Or, prin recursul pendinte, se invocă aceleași motive, de neîndeplinire, de către pârâtă, a condiției de reprezentativitate la nivel de unitate, care au fost invocate și prin recursul soluționat prin decizia civilă nr. 2487/R/_, recurenta neinvocând niciun fel de motive de fapt ori de drept noi, respectiv, neinvocând intervenirea schimbării împrejurărilor existente la momentul pronunțării acestei decizii, ori apariția unor noi împrejurări.
În ceea ce privește critica referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a cerinței impusă de art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, respectiv, faptul că pârâta nu ar avea personalitate juridică, Curtea constată, pe de o parte, că art. 41 alin. 4 se referă la cu totul altceva decât dobândirea personalității juridice, respectiv, prevede faptul că "federațiile sau confederațiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale";, iar pe de altă parte, că, pârâta a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 527/2010 a
Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, fiind înscrisă în Registrul Special ținut în acest sens la Tribunalul Cluj.
Drept urmare, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv, neîndeplinirea de către pârâtă a condiției numărului de membri ai sindicatului, de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților, Curtea constată că acesta este nefondat, raportat la adresa nr. 1/1/443/_, emisă de S.C. T. CFR S.A., din care rezultă că această societate deține un număr de 997 de salariați angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar 715 salariați sunt membri în cadrul U.S.P.F. (f. 97 dosar Tribunal).
Prin urmare, Curtea constată că, în speță, este îndeplinită condiția numărului de membri ai sindicatului, de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității, condiție cerută de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011.
Recurenta a invocat în susținerea recursului său și prevederile art. 134 și art. 135 din Legea nr. 62/2011, tot în justificarea afirmației conform căreia intimata nu ar îndeplini condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate, însă, Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, întrucât, art. 134 se referă la părțile contractului colectiv de muncă, angajatori și angajați, respectiv, la cine reprezintă aceste părți la negocieri, în timp ce art. 135 precizează în ce condiții se face negocierea contractului colectiv de muncă în unitățile în care nu există sindicate reprezentative.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a recursului, la termenul de judecată din data de_ reprezentanta recurentei a invocat în susținerea recursului său și prevederile art. 222 din Legea nr. 62/2011 - text legal care prevede că "(1) Reprezentativitatea organizațiilor patronale sau sindicale poate fi contestată în instanță de către organizațiile patronale ori sindicale corespondente la nivel național, de sector de activitate, grup de unități sau de unități, în condițiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. A-C, respectiv de art. 72 alin. (1) lit. A și B, pe baza cărora a fost obținută reprezentativitatea în cauză.
Contestația se depune la instanța judecătorească care a acordat reprezentativitatea.
În cazul în care o organizație patronală sau sindicală semnatară a unui contract colectiv de muncă își pierde calitatea de organizație reprezentativă, orice parte interesată îndreptățită să negocieze respectivul contract colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă în cauză, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea, contractul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
În cazul în care pe parcursul derulării unui contract colectiv de muncă angajatorul își modifică obiectul principal de activitate, îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadrează noul obiect principal de activitate";, însă, Curtea constată că acest text legal reglementează doar procedura după care se poate contesta reprezentativitatea organizațiilor patronale sau sindicale, neconținând niciun fel de cerințe exprese ce trebuie îndeplinite pentru îndeplinirea reprezentativității la nivel de unitate.
Art. 62, pe care de asemenea, recurenta l-a invocat cu ocazia susținerii pe fond a recursului, nu conține condiții ce trebuiesc îndeplinite pentru a se întruni reprezentativitatea la nivel de unitate, acest text legal reglementând atribuțiile
organizațiilor patronale, atribuții pe care acestea trebuie să le exercite în vederea realizării scopului pentru care sunt înființate.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța nr. 2/_, aferent contractului de asistență juridică nr. 5/2013 (f. 13, 18 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. N. AL L.
D. T. F. "T. CF" R., împotriva sentinței civile nr. 750 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei U. S. D. T.
suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
-M. CONȚ
I. -D.
C.
A.
C.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 105/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 38/2013. Actiune in constatare → |
|---|
