Decizia civilă nr. 985/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 985/R/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător A. -F. D. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent S. R. PRIN M.
F. P., împotriva Sentinței civile nr. 7553/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat R. I., intimat M.
C. -N. PRIN P. M. C. -N., intimat C. M. -E., intimat C. L.
, intimat B. D., intimat M. I. -R., intimat O. DE C. ȘI P. I.
C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentanta intimatei R. I., avocat B. Lavinia M. Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. D.
intimat Pârât - C. L.
intimat Pârât - C. M. -E.
intimat Pârât - M. I. -R.
intimat Pârât - M. C. -N. PRIN P. M. C. -N.
intimat Pârât - O. DE C. ȘI P. I. C.
intimat Reclamant - R. I.
recurent Pârât - S. R. PRIN M. F. P. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatului R. I. învederează instanței faptul că nu mai susține excepția invocată prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității recursului.
De asemenea reprezentanta intimatei R. I. învederează instanței faptul că susține excepția lipsei de interes, iar excepția lipsei calității procesuale pasive o lasă la aprecierea instanței.
Instanța unește exceptiile cu fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei R. I. arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentanta intimatei solicită menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7553 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta R. I. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. C. -N., PRIN PRIMAR, C. M.
E. și C. L., B. D. și M. I. R. .
S-a constatat dreptul de proprietate al S. ui Român asupra cotei de 187/752 parte din terenul situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, jud. C., nr. top. 9081, înscris în CF nr. 2. (CF vechi 7440) C. -N. .
S-a dispus înscrierea în CF nr. 2. (CF vechi 7440) C. -N. a dreptului de proprietate al S. ui Român asupra cotei de 187/752 parte din terenul de sub A+1, situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, jud. C., nr. top. 9081. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză, terenul de 187 m.p. cu privire la care reclamanta solicită să se constate dreptul de proprietate în favoarea S. ui Român face parte din terenul de 209 st.p, respectiv 752 m.p., întabulat, împreună cu construcțiile existente, în anul 1938 în CF nr. 7440 C. -N. (actual 2. C. -N. ) în favoarea numiților Doczy E.
, Doczy Gizela, Doczy E. și Doczy I. în părți egale - filele 8 - 13. Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar la filele 8 - 13 mai rezultă și faptul că, din suprafața totală de 752 m.p., Doczy E., în baza certificatului de moștenitor nr. 980/_, și-a transmis cota de 2/8 parte deținută în proprietate din imobilul de sub A+1 numiților Csernatoni Helga și Barabas R., care ulterior au înstrăinat-o către D. ciu I. și soția D. ciu Vinca, care la rândul lor, la data de_, au înstrăinat-o către Mathe I., de la care a dobândit-o reclamanta R. I. . Totodată, din aceleași înscrisuri, instanța a mai reținut că, la data de_, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 asupra cotei de 188/752 parte din terenul de sub A+1, în porțiunea de sub B.9 - 10 a lui D. ciu I. și D. ciu Vinca s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea S. ui Român, în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a jud. C., iar la data de_ s-a întabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 2/8 parte din construcția de sub B.14 în favoarea lui R. G. ă și R. I., precum și dreptul de folosință, pe durata existenței construcției, asupra cotei de 60/752 parte din porția de teren de sub B.11 a S. ui Român, cu plata taxei anuale prevăzute de Legea nr. 4/1973 (în baza contractului de vânzare - cumpărare depus la dosar la fila 28).
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 2. (nr. CF vechi 7440) depus la dosar la filele 267 - 268, proprietari ai terenului situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, nr. topo. 9081, în suprafață 752 mp., sunt: C. M. E. și C. L. asupra cotei de 188/752, dobândită prin cumpărare, B. D. E. asupra cotei de 189/752, dobândită prin cumpărare, și M. I. R. asupra cotei de 188/752, dobândită prin donație. Apoi, conform cărții funciare colective nr. 2. - C1 (nr. CF vechi 58284 UAT C. -N. ) - filele 22 - 23, 25 - 26, reclamanta R. I. este proprietara apartamentului nr. 2, situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, iar pârâții de rând 3 - 5 proprietarii apartamentelor nr. 1, 3 și 4.
Prin urmare, așa cum reiese din cuprinsul cărții funciare prezentate mai sus, în foaia de avere este înscris sub A+1 terenul intravilan situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, în suprafață de 752 mp, iar din însumarea cotelor înscrise în foaia de proprietate rezultă o suprafață de 565/752, o cotă de 187/752 nefiind înscrisă în foaia de proprietate.
Raportat la aspectele consemnate mai sus, instanța a reținut următoarele: După intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, proprietarii apartamentelor nr. 2 și 3 și-au înstrăinat proprietățile (ap. nr. 2 înstrăinat de Doczy E. și ap. nr. 3 înstrăinat de Doczy E.
).
Conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri; în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973, iar dobânditorul construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege; atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3.";
Astfel, cu ocazia înstrăinării cotei de 2/8 din imobilul întabulat în CF vechi nr. 7440 sub A+1 (parte din construcția devenită ulterior ap. nr. 2, după ieșirea din indiviziune cu privire la construcție - sentința de la fila 30 din dosar), asupra
terenului în cota de 188/752 m.p. s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea
S. ui Român în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a jud. C., iar în favoarea dobânditorului inițial al construcției s-a întabulat dreptul de folosință pe durata existenței construcției cu plata unei taxe anuale prevăzute de Legea nr. 4/1973 asupra cotei de 54/752 m.p. (sub B.11). În favoarea următorului dobânditor, reclamanta din prezenta cauză, a fost întabulat dreptul de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de 60/752 parte din porția de teren a S. ui Român, respectiv înscrierea de sub B.19 - 20.
În ceea ce privește cota de 2/8 din imobilul întabulat în CF vechi nr. 7440 sub A+1 (parte din construcția devenită ulterior ap. nr. 3, după ieșirea din indiviziune cu privire la construcție), la data de_, proprietara Doczy E. (ulterior Bilțiu E. ), în baza contractului de donație nr. 11078, i-a donat fiicei sale Aanei M. N. această cotă parte, donația fiind înregistrată în CF nr. 58287
C. -N. și notat în CF vechi nr. 7440 C. -N. sub C7, unde se menționează că se atribuie în folosință dobânditorilor, pe durata existenței construcției și cu plata taxei anuale prevăzute de Legea nr. 4/1973, în cota de 45/752 m.p., parte din terenul de sub B.11 al S. ui Român.
În baza cererii nr.11413/402 din data de_ și a actelor depuse de numita Aanei M. N. pentru suprafața de 187 m.p. din cota de 188/752 m.p. parte din terenul aflat în proprietatea S. ui Român, teren înscris în cartea funciară nr. 7440 C., cu nr. topo. 9081, situat în mun. C. -N., str. Carpați nr. 11, a fost emisă de către Instituția Prefectului Județului C. în favoarea acesteia, la data de_, Decizia nr. 65/863, în baza căreia Aanei M. N. și-a întabulat dreptului de proprietate în cartea funciară (filele 32), deși cota parte din terenul întabulat în favoarea S. ui Român în CF nr. 7440 era aferentă apartamentului nr. 2 (filele 9 - 10 din dosar).
Apoi, deși înstrăinarea cotelor părți de proprietate s-a făcut sub imperiul Legii nr. 58/1974, S. Român preluând o cotă de 376/752 m.p. din terenul nr. topo. 9081, conform înregistrărilor din CF nr. 2. (CF vechi nr. 7440) C. -N. a fost întabulată doar o cotă de 188/752 m.p. parte din teren în favoarea S. ui Român (aspecte recunoscute și de pârâtul M. C. -N. prin concluziile scrise depuse la dosar), prin urmare o suprafață de 187/752 m.p. din terenul preluat în baza Legii nr. 58/1974 este proprietatea extratabulară a S. ui Român, teren trecut în proprietatea S. ui Român, în administrarea G.I.G.C.L.C., de drept, în baza Legii nr. 58/1974.
În consecință, față de considerentele expuse, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, instanța va constata dreptul de proprietate al S. ui Român asupra cotei de 187/752 parte din terenul situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, jud. C., nr. top. 9081, înscris în CF nr. 2. (CF vechi 7440) C. -N., iar în baza art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată) a dispus înscrierea în CF nr. 2. (CF vechi 7440) C. -N. a dreptului de proprietate al S. ui Român asupra cotei de 187/752 parte din terenul de sub A+1, nr. top. 9081, situat în C. -N., str. Carpați nr. 11, jud. C. .
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs impotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia in sensul respingerii acțiunii reclamantei in contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 c.pr. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond, deși retine ca la data de_, paratul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, nu justifica in niciun fel care este motivul care a dus la respingerea excepției lipsei calității procesule pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, aflându-ne astfel in fata unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Considera greșita soluția instanței de fond întrucât, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata si inscrisurile anexate in probatiune, imobilul in litigiu, a intrat in proprietatea S. ui
R. reprezentat prin parata de rândul 2 M. C. -N. si în administrarea GIGCL - din subordinea paratei de rândul 2.
In situația mai sus descrisa, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva. Astfel, recurenta face trimitere si la dispozițiile art. 36(3) din Legea nr. 18/1991, conform cărora: Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, si ale al. (6) din aceiași lege, conform cărora: Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Conform celor mai sus arătate, apreciază recurentul, autoritatea competentă să se implice in reglementarea situației juridice a terenului in litigiu este instituția prefectului si municipiul C. -N. si nu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Strâns legat de problema mai sus pusa in discuție, este cea legata de inadmisibilitatea prezentei acțiuni pentru lipsa procedurii prealabile cu autoritățile administrative competente înainte ca reclamanta sa se adreseze instanței.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul O. de C. și P. I.
C. (f. 14-15), s-a invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a O. ui de C. și P. I. C., pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 32 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată și actualizată: "soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum si prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial." Acțiunea în rectificare de carte funciară se soluționează în contradictoriu cu proprietarul tabular, astfel cum prevede Decizia nr. 5728, pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 11276/2004, în care se arată că "nicio rectificare a situației de carte funciară, nu este posibil a fi soluționată ori dispusă, decât în contradictoriu cu titularul dreptului contestat." De asemenea, se specifică faptul că "o cerere de rectificare a situației de carte funciară se soluționează în contradictoriu cu titularul dreptului înscris si nu cu organul competent de a efectua operațiunea de carte funciară."
Având în vedere prevederile art. 32 din actul normativ mai sus amintit, precum și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care face precizarea că acțiunea în rectificare de carte funciară nu se judecă în contradictoriu cu organul competent de a efectua operațiunea de rectificare - în speță O. de C. și P.
I. C., solicită respectuos onoratei instanțe admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. ui de C. și P. I. C. .
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată și actualizată, pe cele ale Deciziei nr. 5728, pronunțată în ședința publică din data de_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 11276/2004 și pe dispozițiile! art. 205 - 208 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de intimata R. I. (f. 17-20), s-invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția lipsei de interes iar pe fondul cauzei s-a susținut netemeinicia criticilor formulate.
Referitor la excepția inadmisibilităății recursului, intimații au arătat că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 282 alin. 1 C.pr.civ. "hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal";. Având în vedere obiectul cauzei care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile expres prevăzute de art. 282¹ C.proc.civ., respectiv de hotărâri care nu sunt supuse apelului, singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva Sentinței civile nr. 7553/_ este apelul. In consecință solicita respingerea recursului ca inadmisibil.
Promovarea de către pârâta S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a recursului este lipsită de interes. Așa cum se reține și în literatura de specialitate
condiția interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită.
Printr-o simplă verificare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească interesul (să fie legitim, să fie personal și direct, să fie născut și actual) instanța va observa că în speță acestea nu sunt întrunite în mod cumulativ; astfel calea de atac promovată nu denotă "folosul practic" urmărit și nici interesul juridic, respectiv prejudiciul la care s-ar expune recurenta - pârâtă dacă nu ar fi recurs la această cale de atac.
S-a apreciat în consecință că interesul promovării unei acțiuni sau căi de atac nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal si direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă sau a exercitat calea de atac.
Prin prisma obiectului acțiunii formulate de intimata - reclamantă, care a solicitat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al S. ui Român, si finalitatea litigiului care presupune dobândirea unui drept de către S. Român fără a fi obligat la niciun fel de cheltuieli (de judecată sau de altă natură) solicită onoratei instanțe să respingă recursul ca lipsit de interes.
Pe fond, a arătat că Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de reprezentant al S. ui Român. Din dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice (norma legală în vigoare la data promovării acțiunii) "(1) S. este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. (2) El participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop."- normă legală preluată de art. 223 alin. (1) Noul cod civil - rezultă că indiferent dacă statul are/pretinde un drept de proprietate publică sau un drept de proprietate privată, dacă nu există texte legale care să atribuie altei entități calitatea de reprezentant al statului, statul român va fi reprezentat în judecată de Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere că art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale prevede doar că "terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului" fără a distinge, iar dosarul aferent transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului 3 (intervenit în anul 1989) în urma căruia nu a fost înscris în CF 2. (CF vechi 7440) C. -N. dreptul de proprietate dobândit ope legis de statul român nu există în arhiva O. ui de C. si P. I. C. N. în mod corect instanța de fond a admis acțiunea fată de ambii pârâți atât fată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și față de M. C. -Nanoca prin Primar.
Referitor la asa-zisa lipsă a procedurii prealabile invocată prin recursul promovat arată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în fața instanței de fond a dovedit îndeplinirea acestei cerințe, aspect verificat de altfel de instanța de fond. Mai mult, simpla afirmație a recurentei - pârâte lipsită de orice motivare în fapt sau în drept nu poate constitui un motiv de recurs, drept pentru care solicită onoratei instanțe respingerea și acestui motiv.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată precizează că nu solicită obligarea
S. ui R. la plata acestora. Prin introducerea cererii de chemare în judecată intimata - reclamantă dorește exclusiv reglementarea situației juridice a cotei în cauză prin existența unei concordanțe între situația din cartea funciară și situația juridică reală a imobilului, astfel încât ulterior să poată fi soluționată favorabil cererea dânsei de atribuire în proprietate a terenului și grădinii aferente casei de locuit.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Analizând excepțiile invocate prin întâmpinare, instanța le-a înlăturat față de următoarele considerente:
Chiar dacă pârâta ar fi înaintat o altă cale de atac decât cea recunoscută de lege împotriva hotărârii, această eroare nu era sancționată cu inadmisibilitatea, ci
impunea recalificarea căii de atac din calea declarată de parte în calea de atac recunoscută de lege.
Susținerile intimatei din întâmpinare referitoare la calea de atac căreia îi este susceptibilă hotărârea s-au dovedit eronată, întrucât valoarea mai mică de 100.000 lei a terenului și disp. art. 282 ind. 1 pct 1 Cod pr.civ. a impus concluzia că recursul este calea de atac recunoscută de lege împotriva hotărârii primei instanțe, în ciuda mențiunilor cuprinse în hotărârea atacată.
Excepția lipsei de interes a fost găsită neîntemeiată întrucât, în opinia instanței, recurentul S. Român are tot interesul să lămurească situația terenurilor aflate în proprietatea sa pentru a avea o evidență clară a acestora.
Pe fondul cauzei, recursul este neîntemeiat în opinia T. ului, deoarece reclamanții au solicitat înscrierea în CF a unui drept dobândit de Stat în baza art.
30 din Legea 58/1974. Acest text legal se referea la dreptul de proprietate al statului, fără a fi vizată unitatea administrativ-teritorială, căci la acel moment nu existau distincțiile care există în legislația actuală între proprietatea statului și cea a unității administrativ-teritoriale.
Dispozițiile art. 36 din Legea 18/1991 nu au relevanță în cauză, întrucât reclamanții nu au solicitat atribuirea în proprietate a terenului, ci așa cum am arătat înscrierea dreptului de proprietate dobândit de stat anterior anului 1990 în baza Legii 58/1974.
Apoi, textul art. 36 din Legea 18/1991, care atribuie competentă primăriilor și prefectului in procedura atribuirii in proprietate a terenurilor aflate in folosința proprietarilor construcțiilor, vine ca o consecință firească a dispozițiilor art. 26 din același act normativ, ce stipulează că terenurile proprietate de stat, aflate in administrarea primăriilor, trec in proprietatea unității administrativ teritoriale.
In speță însă se solicită înscrierea in cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de S. Român anterior intrării in vigoare a Legii 18/1991.
Dreptul a fost dobândit de S. Român l momentul incheierii convețiilor, iar eventuala trecere in proprietatea unității administrativ teritoriale a avut loc ulterior, după intrarea in vigoare a Legii 18/1991.
Principiul publicității integrale a cărții funciare impune ca înscrierea drepturilor reale a ce au existat in timp asupra unui imobil să se facă succesiv.
Pentru acest motiv, raportat la disp. art.17 și 26 din decretul lege 115/1938, văzând dispozițiile art. 30 din Legea 58/1974, potrivit cărora terenurile treceau de drept in proprietatea S. ui la înstrăinarea construcțiilor, apreciem neîntemeiată atât excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, cât și criticile adus pe fond soluției.
Procedura prealabilă nu era necesară in speță, căci nu ne află într-un litigiu de drept administrativ sau intr-un litigiu întemeiat pe legile speciale de reparație, ci intr-o acțiune civilă de constatare a dreptului de proprietate și intabulare, ce nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile.
Pentru considerentele arătate, recursul este nefundat și urmează să fie respins, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 7553 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, C. -S. Ș. |
Red.dact.C.B./LM 2 ex/_
Jud.fond.B. I. A.
| ← Decizia civilă nr. 1244/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 105/2013. Actiune in constatare → |
|---|
