Decizia civilă nr. 269/2013. Fond funciar

cod operator 4204

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.269/R

Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.

J. ecător: P. M. B.

J. ecător: P. G. G.

G. ier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul L. Gavril, cu domiciliul în V. I., nr. 45/A, județul M., precum recursul formulat de recurenții L. V., cu domiciliul în S. M., str. V. C., nr. 152, județul M., L. M., cu domiciliul în S. M.

, str. V. C., nr. 152, județul M. T. I., cu domiciliul în S. M.

, str. V. C., nr. 140, județul M., L. C., cu domiciliul în sat Șugatag, nr. 37, județul M. și L. C., cu domiciliul în sat Șugatag, nr. 233, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2058 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

T.

Prin sentința civilă nr. 2058 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului L. Gavril invocată de pârâți. S-a respins crerea de

intervenție accesorie formulată de intervenienții L. V., L. M., T. I.

, L. C., L. C., L. C. . S-a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul L. G., și a intervenienților L. V., L. M., T. I., L.

C., L. C., în contradictoriu cu pârâții Vanderbergh A. și Vanderbergh I. și C. P. și C. Gheorghe, (decedat pe parcursul procesului civil, moștenitoarea acestuia fiind soția sa C. P. ) ca introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

În considerentele sentinței se reține că: Este de remarcat că reclamantul, nu probează existența unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea sa (adeverința nr. 1520 din_ fiind inaptă a naște dreptul de proprietate). În acest context, apare ca fiind corectă aserțiunea pârâților conform căreia, în raport de imobilul din titlul de proprietate nr. 1963-

24 emis la data de_ în favoarea numitului Corneștean Grigore, reclamantul nu înfățișează niciun drept, nedovedind eventuala sa calitate de moștenitor în raport de beneficiarul titlului de proprietate.

Pe de altă parte, celălalt titlu de proprietate de care reclamantul se prevalează, respectiv nr. 1963-23 din_, este eliberat în favoarea numiților Lavită I., P. I., Corneștean A., Corneștean I. .

Existența interesului la care textul legal face referire, se impune a se analiza în raport de specificul speței, petitele și finalitatea acțiunii.

Instanța reține că acțiunea a fost formulată de reclamant, prevalându-se de calitatea acestuia de succesibil al defunctei Laviță I., fără a fi însușită de către ceilalți coindivizari ce figurează în titlul de proprietate nr. 1963-23 sau -și moștenitori ai numitului Corneștean Gheorghe, beneficiarul titului de proprietate nr. 1963-24.

Raportat la modalitatea de formulare a cererii de intervenție (promovată de persoane ce susțin fără a dovedi calitatea lor de fii și nepoți ai defunctei Laviță I. ), prin care se exprimă acordul inclusiv în legătură cu petitul privind întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 310 mp, este limpede că nu pretind un drept propriu, ci doar sprijină poziția reclamantului, sens în care instanța califică această cerere ca fiind o cerere de intervenție accesorie.

Chiar presupunând calitatea intervenienților accesorii de moștenitori ai defunctei Laviță I., (deși nedovedită) nu se poate susține că acțiunea a fost promovată și de către ceilalți coindivizari.

În raport de specificul speței, interesul reclamantului este de a-și întabula dreptul de proprietate asupra imobilului litigios în favoarea sa. Interesant este că reclamantul nu face referire la titlul, actul care îi recunoaște dreptul de proprietate și îl îndreptățește la întabulare (exceptând cele două titluri de proprietate, contractele de vânzare cumpărare încheiate sub semnătură privată și adresa nr. 1520 din_, insuficiente în cauză), nu cere a se constata dobândirea dreptului de proprietate în favoarea sa dar nici nu înfățișează acte care să probeze dreptul de proprietate.

La solicitarea instanței de a prezenta actele la care adresa nr. 695 din_ emisă de Comisia Locală de fond funciar V. I. (fila 48) face referire, reclamantul a atașat dosarului cauzei contractele de vânzare cumpărare încheiate la_ și respectiv nr._ .

Contractele de vânzare cumpărare mai sus menționate, fiind încheiate sub semnătură privată, în lipsa formei autentice, reclamate ad validitatem de dispozițiile legale în vigoare, sunt lovite de nulitate absolută.

Instanța apreciază că interesul la care dispozițiile fac referire pentru a se putea promova o acțiune în constatarea nulității absolute ar fi impus ca reclamantul să dovedească un drept de proprietate asupra imobilului litigios, nefiind suficiente simpla sa vocație de moștenitor al defunctei Lavită I., (beneficiara unuia din cele doua titluri de proprietate, emise pe numele altor persoane, de care reclamantul se prevalează) și deținerea cel mult a unui drept de folosință.

Ori, în speță, nu s-a probat existența acestui drept de proprietate, care l-ar fi îndreptățit pe reclamant la întabulare.

În lumina argumentelor mai sus prezentate, instanța va admite excepția lipsei calității procesual active.

Pe de altă parte, reclamantul susține că suprafața de 310 mp este cuprinsă în mod eronat în titul de proprietate emis în favoarea pârâtei C. P., suprafața regăsindu-se însă și în titlurile de proprietate eliberate în anul 2006 iar includerea în aceste două titluri este corectă.

În speță, nu s-a solicitat o comparare a titlurilor de proprietate și nu s-au prezentat actele care să dovedească că suprafața în litigiu se cuvine cu titlu de reconstituire doar în favoarea beneficiarilor titlurilor de proprietate eliberate în anul 2006 (susținerea din cuprinsul adresei nr. 695 din_ - fila 48, fiind o simplă afirmație care nu are prin ea însăși forță probantă, simplele declarații neechivalând cu probațiunea faptului afirmat).

Mai mult, în speță, nu s-a probat incidența niciunui dintre cazurile ce atrag nulitatea absolută, prevăzute de art. III din titlul V al Legii nr. 247- 2005, cu modificările ulterioare.

Nici concluziile raportului de expertiză nu sprijină teza temeiniciei acțiunii promovate, în condițiile în care instanța a solicitat în mod expres expertului să identifice criteriile, factorii, cauzele care au condus la concluzia suprapunerii de suprafețe, iar acesta în cuprinsul completării aduse raportului de expertiză întocmit face referire doar la rezultatele comparării schițelor ce au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate implicate în cauză. Instanța apreciază că simpla procedură de comparare a schițelor care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate este insuficientă, în lipsă coroborării cu alte acte, să legitimeze concluzia existenței unei suprapuneri.

Se impune a preciza că finalitatea acțiunii reprezentată de întabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței litigioase, ar fi reclamat ca etape constatarea nulității absolute parțiale nu doar a titlui de proprietate

eliberat în favoarea pârâtei C. P. dar și a contractului de vânzare cumpărare și de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 4673 din_, radierea dreptului de proprietate al pârâților.

Raportat la conținutul contractului de vânzare cumpărare și de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 4673 din_, cu reținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor, instanța de fond a apreciat că acesta se exclude sferei actelor cu titlu gratuit, fiind un contract cu titlu oneros.

Chiar presupunând nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei C. P. (deși în speță nu s-au dovedit nici calitatea procesuală de a solicita constatarea nulității absolute, nici intervenția unui caz care să atragă o astfel de sancțiune), în speță, în raport de natura juridică a contractului mai sus menționat și de situația juridică a terțului dobânditor de buna credință (nefiind probată reaua credință a acestuia iar buna credință se prezumă) ar fi fost operantă excepția de la principiul rezoluto jure dantins rezolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal), cu consecința respingerii petitelor privind radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și a întabulării acestui drept în favoarea reclamantului.

Respingerea petitelor accesorii se impune ca urmare a respingerii petitului principal, fiind aplicabilă regula accesorium sequitur principale, regulă ce antrenează și respingerea cererii de intervenție accesorie drept consecință a respingerii acțiunii principale.

Față de considerentele de fapt și de drept în precedent expuse, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant și cererea de intervenție accesorie conform dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs L. Gavril precum și L. V., L. M., T. I., L. C. și L. C. .

1)L. Gavril a solicitat admiterea recursului și, în principal, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza III Cod procedură civilă casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza I modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active, admiterea acțiunii (în fapt a cererii reconvenționale disjunse din dosarul_ ) și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 40015/67 eliberat de Comisia J. ețeană M. în sensul excluderii suprafeței de 310 mp din terenul situat în hotarul comunei V. I. la locul denumit "Grădina casei"; în suprafață totală de 3.260 mp, rectificarea CF 1736, înscrierea dreptului de proprietate pentru suprafața de 310 mp, constatarea nulității absolute parțiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare și întreținere imobiliară nr. 4673 din 4 noiembrie 2005 cu privire la suprafața de 310 mp.

În motivarea recursului se arată că, instanța de fond a greșit grav pronunțând o hotărâre absolut nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă. Adeverințele nr. 1520/2007 și 229/2010 ambele eliberate de primăria comunei V. I. conferă titularului cel puțin un drept de

folosință asupra terenului, drept ce poate fi valorificat, în viitor, într-un drept de proprietate prin eliberarea unui titlu de proprietate sau a unui ordin al prefectului, lucru imposibil de obținut până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, terenul fiind aferent casei de locuit.

În baza a două contracte vânzătorul N. Constantin i-a vândut suprafața de 1995 mp de teren în a cărui folosință a intrat de la data încheierii actului, mai puțin suprafața de 310 mp. În această situație se poate spune că nu are interes în promovarea acțiunii?

Prin testamentul autentic bunica sa, M. A. i-a testat o parte din teren (800 mp) situat în V. I. nr. 46 (nr. vechi) aferent casei. Acest act nu a fost avut în vedere de instanță.

Titlul de proprietate 1963/2006 este actul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiților Laviță I., P. I. și Corneștean A.

. Laviță I. a decedat, iar recurentul L. Gavril este unul din moștenitorii defunctei. În această situație are calitate procesuală activă și interesul în a ataca titlul de proprietate.

Comisia locală confirmă susținerile recurentului în sensul că, în urma inducerii în eroare de către numita C. Pălăguța a comisiei i s-a întocmit titlul de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 310 mp decât suprafața deținută de aceasta în defavoarea proprietarului defunct Corneștean Grigore și Corneștean I. .

2) Recurenții L. V., L. M., T. I., L. C. și L. C. au solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 teza I Cod procedură civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În subsidiar, modificarea sentinței judecătoriei și admiterea cererii de intervenție în interesul reclamantului dar și a cererii acestuia așa cum a fost formulată în scris cu toate capetele de cerere, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului se arată că sunt moștenitorii defunctei L. I.

, decedată la data de 25 august 2007, iar reclamantul are dreptate deoarece terenul în litigiu se află în proprietatea și folosința acestuia, iar ei și-au primit partea ce le reveneau după antecesoare, cu titlu de zeste.

În probațiune s-au depus copii după adeverințele nr. 659/2006 și 152/2007 ambele eliberate de Comisia locală V. I., copii după contractele de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 1945 și 21 octombrie 2006, chitanța de plată din 29 ianuarie 1995, arborele genealogic, copii după acte de stare civilă. Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține

următoarele:

În dosarul înregistrat sub nr. 1_ recurentul L. Gavril a fost chemat în judecată în calitate de parte și unde a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 40015/67 eliberat la data de 1 octombrie 1996 în favoarea

numitei C. Pălăguța, în sensul excluderii suprafeței de 310 mp din terenul situat la locul numit "Grădina casei"; în suprafață totală de 3260 mp și rectificarea cărții funciare.

Această cerere reconvențională a fost disjunsă și s-a dispus înregistrarea separată într-un nou dosar. Noul dosar format a fost cel cu nr. _

. În cursul procesului mai sunt chemați în judecată în calitate de pârât și C. Gheorghe pârât alături de ceilalți pârâți V. A., V. I. și C. P. (f. 78).

Din extrasul pentru uzul oficial după Registrul de deces de la Primăria V. I. (f. 100) reiese că la data când a fost chemat în judecată pârâtul

C. Gheorghe (21 decembrie 2009-f.78) acesta era deja mort, decesul survenind în 19 august 2008.

În cursul procesului a decedat și pârâta C. Pălăguța (f. 120) respectiv la data de 4 noiembrie 2010.

La data de 13 septembrie 2012 se pronunță sentința civilă nr. 2058 de către Judecătoria Sighetu Marmației, iar din dispozitivul sentinței reiese că acțiunea a fost soluționată în contradictoriu și cu pârâta C. Pălăguța, deși aceasta decedase la data de 4 noiembrie 2010, așa cum rezultă din copia depă actul de deces depus la fila 120 din dosarul de fond.

Față de cele de mai sus reiese că sentința judecătoriei a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremtorie. Actele de procedură formate în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință sunt nule.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite ambele recursuri, se va casa sentința judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

În rejudecare, urmează ca acțiunea să se soluționeze în contradictoriu doar cu părțile din proces cu capacitate procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de L. Gavril precum și L. V., L.

M., T. I., L. C. și L. C. contra sentinței civile nr. 2058 din 13 septembrie 2012 a Judecătoriei S. M., județul M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi 22 mai 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

Ț. DP M. B.

, P. G. G. O.

V.

Red. P.G.G./_

T.Red. O.V./_ /2 ex.

J. . la fond: P. M. R.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 269/2013. Fond funciar