Decizia civilă nr. 272/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.272/R
Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul O.
U. prin C. L. de A. a legilor fondului funciar și I. P., reprezentat prin Primar, cu sediul în U., str. P. D., nr. 62/A, județul M.
, împotriva sentinței civile nr. 10748 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 10748/_, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea introdusă de petenta S. N. prin mandatar V. Istvan, în contradictoriu cu intimații C. J. M. de aplicare a L. fondului funciar, C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar și P.
O. U. .
Au fost obligați intimații C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar și P. O. U. să efectueze punerea în posesie a reclamantei S.
asupra terenului cu suprafața de 43 ha 5858 mp, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin Sent. Civ. nr. 2032/18.III.2005 a Judecătoriei B. M. pronunțată în Dosar nr. 179/R/2004, pe vechiul amplasament sau, în cazul în care vechiul amplasament a fost atribuit legal altor persoane fizice, să efectueze punerea în posesie asupra unui teren cu aceeași suprafață, situat pe un amplasament și având categoria de folosința acceptate de proprietar și să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi în sarcina P.
U., de la data pronunțării prezentei sentințe și pană la data punerii efective în posesie.
A fost respinsă cererea introdusă de petenta S. N. în contradictoriu cu intimații C. Local al O. U. și O. U. .
S-au disjuns capetele de cerere având ca obiect: plata unor daune compensatorii în sumă de 900 lei/ha/an pentru lipsa folosinței terenurilor cuvenite reclamantei cu titlu de drept reconstituire, solicitate începând cu trei ani retroactiv introducerii cererii și până la punerea în posesie a reclamantei asupra acestor suprafețe de teren, precum și capătul de cerere având ca obiect constatarea suspendării efectelor, precum si a nulității absolute a Ordinului P. nr. 6544 din_, art. 1, poziția 1, pentru terenul în suprafață de 12,25 ha din terenurile înscrise în CF 112 Arduzel, nr. topo. 493/3, 494/1, 494/1/a, 494/1/c și 494/1/d, și poziția 11 pentru terenul în suprafață de 1,73 ha înscris în CF 280 Țicău, nr. topo. 230, fiind disjuns, de asemenea, și capătul de cerere având ca obiect constatarea suspendării efectelor, precum și a nulității absolute a Actului prin care terenul în suprafață de 8,09 ha din terenurile înscrise în CF 280 Țicău, nr. topo. 316/1, 316/2/1, 216/6 și 316/9, a fost trecut ca pășune comunală a O. U. .
S-a dispus înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou nr. de dosar, respectiv nr._, având ca obiect anulare act și plata de daune compensatorii și judecarea acestor capete de cerere separat, fixându-se termen de judecată la data de 12 decembrie 2012, Completul 5 Civil, sala 33, ora 830, pentru când reclamanta, prin reprezentantul său, are termen în cunoștință, urmând a fi citați pârâții.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta S. N., potrivit certificatelor de moștenitor și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei este moștenitoare a defunctei Pechy I., căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Sentința civilă nr. 2032/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 179/R/2004, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de C. J. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform Deciziei
civile nr. 6772/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2955/2005.
Prin sentința referită s-a admis în parte plângerea petentei Pechy I., s- a anulat în parte H.C.J. M. nr. 567/A/_ și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestei petente pentru terenul agricol cu suprafața de 43,5858 ha și asupra terenului cu vegetație forestieră cu suprafața de 29 ha.
C. J. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afirmă că nu are atributul punerii în posesie și solicită a se respinge cererea reclamantei față de această Comisie, trecând peste atribuția de îndrumare și control ce o are cu privire la comisiile locale, conform art. 6 lit.
c) din H.G. nr. 890/2005, astfel că apărarea intimatei în sensul afirmat va fi înlăturată, dată fiind pasivitatea manifestată de C. L. U., față de interesul legitim al autoarei petentei până la data decesului acesteia (_ ) și al petentei, după această dată, acela de a beneficia, în calitate de persoană îndreptățită, de plenitudinea dreptului de proprietate ce a fost recunoscut primeia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar celei de a doua, prin efectul devoluțiunii legale a moștenirii.
C. L. U. are, conform art. 5 din același act normativ, următoarele atribuții relevante în cauză:
- preia și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii;
- verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin.
(4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;
- stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
- pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
- identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Niciuna dintre atribuțiile precitate nu au fost îndeplinite de C. L. U.
, după cum se va demonstra în continuare.
Astfel, sentința în baza căreia s-a formulat cererea petentei aici examinată, s-a pronunțat într-un al doilea ciclu procesual, urmare a invalidării cererii de reconstituire a numitei Pechy I., înregistrata sub nr. 602/_ (f. 6 - Dos. nr. 2256/2003, atașat), într-un prim ciclu procesual dispunându-se rejudecarea plângerii acesteia împotriva invalidării referite.
La data de 28 noiembrie 2005, numita Pechy I. a formulat cerere de punere în posesie cu privire la terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, prin Sentința civilă nr. 2032/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 179/R/2004, precum și pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței rămase teren ce a aparținut proprietarului tabular, Pechy F. .
În pofida hotărârii judecătorești și a vechimii cererii de reconstituire, C.
L. U. nu a realizat punerea în posesie a petentei Pechy I., în prezent decedată, sau a moștenitoarei ei, reclamanta, acestea fiind lipsite de un drept fundamental, dreptul de proprietate asupra terenului agricol cu suprafața de suprafața de 43,5858 ha.
În cauza Groza și Marin c. României (cererea nr. 21246/03, hotărârea din 2 iunie 2009), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, obligând Statul Român să achite reclamantei și moștenitoarei reclamantului, decedat în cursul procedurii, câte 5.500 Euro, reprezentând daune materiale.
Curtea a reținut că Statul Român, prin autoritățile de specialitate, nu a depus toate eforturile necesare, pentru executarea integrală și rapidă a hotărârilor judecătorești prin care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În cauza P. escu c. României (30 iunie 2009), Curtea a retinut că, prin autoritățile de specialitate, statul nu a depus eforturile adecvate pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești favorabile reclamantului.
Din considerentele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în materia fondului funciar rezultă ineficiența procedurilor judiciare interne pentru executarea unor hotărâri judecătorești executorii în materia recunoașterii dreptului de proprietate asupra unui teren sau prin lipsa măsurilor pentru rezolvarea unor situații contradictorii în care, același teren, cuvenit reclamantului, a fost atribuit unor terțe persoane.
Principiile ce se degajă din jurisprudența instanței de contencios european sunt referitoare la obligația statului de a asigura, prin legile reparatorii (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 etc.), o procedură corectă, rapidă, accesibilă, previzibilă.
Executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, lipsa implicării, lipsa dispunerii de către autoritățile administrative competente a unor măsuri prin care să propună oferte concrete, pertinente, pentru executarea hotărârilor, echivaleaza, prin urmare, cu nerespectarea principiului stabilității și securității raporturilor juridice (Stoișor ș.a. contra României), Curtea constatând în aceste
tipuri de cauze încălcarea unuia sau mai multor drepturi protejate de Convenție.
C. L. U. de aplicare a legilor fondului funciar a depus înscrisuri ce relevă înseși constatările instanței de contencios european, astfel cum au fost expuse rezumativ în cele ce precedă.
Astfel, la solicitarea instanței, C. L. U. a răspuns semnificativ numai la termenul din_, când a depus balanța de fond funciar, titlurile de proprietate emise altor persoane după data de_, la Legii nr. 247/2005, răspunsul Comisiei la cererea petentei formulate în baza aceleiași legi sub nr. 238/_ și motivele de amânare a soluționării acestei cereri .
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din relațiile comunicate cu privire la terenul aflat la dispoziția sa, C. U., răspunzând cu Adresele nr. 6233/_ ; nr. 296/_ ; nr. 1550/_ ; nr. 2202/_ și nr. 6712/_
a demonstrat că nu a făcut aplicarea dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 890/2005, astfel cum a fost completat prin H.G. nr. 1832/2005, încălcând obligațiile legale ce-i revin, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul textului legal evocat și redat mai jos:
În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.
Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului.
Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de
comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a reținut că prin pasivitatea sa, C. L. de aplicare a legilor fondului funciar U., deși avea obligația legală de a efectua toate demersurile necesare pentru a efectua punerea în posesie a reclamantei asupra terenului agricol cu suprafața de 43,5858 ha, nu și-a îndeplinit obligațiile precitate, astfel ca se rețin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Intimații C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar și P. O.
U. au fost obligați să efectueze punerea în posesie a reclamantei S. N. asupra terenului cu suprafața de 43 ha 5858 mp, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin Sentința civilă nr. 2032/_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în Dosar nr. 179/R/2004, pe vechiul amplasament sau, în cazul în care vechiul amplasament a fost atribuit legal altor persoane fizice, să efectueze punerea în posesie asupra unui teren cu aceeași suprafață, situat pe un amplasament și având categoria de folosința acceptate de proprietar și să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi în sarcina P.
O. U., de la data pronunțării prezentei sentințe și pană la data punerii efective în posesie.
Având în vedere că punerea în posesie cu privire la un anumit amplasament este o obligație a Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar, revenindu-i P. obligația de a o duce la îndeplinire, instanța de fond a admis numai în parte solicitarea petentei, hotărârea fiindu-i opozabila și Comisiei J. ețene M., care are atribuția de îndrumare și control cu privire la comisiile locale.
A fost respinsă însă cererea reclamantei introdusă în contradictoriu cu intimații C. Local al O. U. și O. U., aceștia neavând atribuții în materia dedusă judecății.
În ce privește cererea reclamantei de a obliga P. O. U. la plata daunelor cominatorii începând cu trei ani anteriori datei introducerii acesteia, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, pentru perioada anterioară soluționării prezentei cereri nu pot fi acordate daune cominatorii, dat fiind scopul acestora.
Excepția prescripției dreptului la acțiunea în răspundere delictuală, invocată de C. L. U. prin întâmpinare a fost examinată în dosarul disjuns, privind un capăt de cerere ce formează obiectul acestuia.
S-a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 10748/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs O. U. prin C. L. de A. a legilor fondului funciar U. și I. P. ,
reprezentat prin Primar, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs s-au arătat următoarele: Reclamanta solicită obligarea pârâților la punerea în posesie a suprafeței totale de 43,5868 teren agricol și la plata unor daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere, începând cu trei ani retroactivi anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și până la punerea efectivă în posesie.
Instanța, neținând cont de faptul că nu există teren agricol disponibil pentru punerea în posesie a reclamantei, obligă recurenta la punerea în posesie pe vechiul amplasament sau pe alte amplasamente și la plata unor daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere în sarcina P. .
Prin sentința civilă nr. 2032/2005 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 43,5868 ha teren agricol și 29 ha teren cu vegetație forestieră, pe acesta din urmă reclamanta fiind pusă în posesie.
Deși s-a propus reclamantei acordarea de despăgubiri, aceasta le refuză în mod nejustificat, prin sentința atacată recurenta fiind pusă în situația absurdă de a pune în posesie pe un teren de care nu dispune.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă. Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.
La primul termen de judecată, în recurs, în ședința publică din 15 mai 2013, tribunalul, cu opinie majoritară, din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă a invocat și a pus în discuție motivul de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii atacate având în vedere nesemnarea minutei pe pagina 573 din dosarul primei instanțe.
Reprezentantul intimatei S. N. avocat V. Istvan, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția asupra problemei invocate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivului de recurs de ordine publică, T. reține următoarele:
Conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, T. constată că minuta întocmită în dosarul nr._ nu este semnată de judecător pe pagina aflată la fila 573 din dosarul de fond, prima pagină din minută.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii, care este denumit "minută";, ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv, numit tradițional "minută";, obiectivează rezultatul deliberării și trebuie semnată de
judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului, confirmând astfel existența hotărârii și autenticitatea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea fiind concludentă, sub aspectul regularității formale a deliberării, a pretențiilor ce au făcut obiectul deliberării, al modului de soluționare a acestor pretenții și a calității celor care le-au soluționat.
Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă statuează că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, iar art. 106 alin.1 Cod procedură civilă prevede că, anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativă și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată. Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze, prima, ultima sau vreuna intermediară, sau să semneze parțial pe ciorna unei minute și parțial pe minută. Cerința ca minuta să fie semnată pe fiecare pagină de judecător reprezintă o garanție a actului procedural.
În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală și nu doar parțială pentru partea din minuta nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare. Minuta trebuie să fie unică. În ceea ce privește nesemnarea minutei, nulitatea hotărârii pentru acest motiv este expresă.
Nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către un judecător este o nulitate absolută, anume prevăzută de lege deoarece într-o asemenea situație, nu se poate constata daca instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale și dacă judecătorul a luat parte la deliberare, vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea minutei, care atrage implicit și anularea hotărârii primei instanțe.
De asemenea, nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către judecător nu poate fi acoperită în niciun mod prin semnarea ulterioară a minutei deoarece nu se poate ști dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare.
Este de remarcat faptul că Noul Cod de procedură civilă, în art. 401 prevede că, după ce a fost luată hotărârea se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și care, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători.
Noua reglementare oferă astfel ca soluție legislativă soluția dată în jurisprudența și în doctrina corespunzătoare reglementării anterioare,
aplicabile în speță, respectiv art. 258 alin. 1 din Vechiul cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente de drept, T. constată că în speță este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă astfel încât este inutilă examinarea sentinței atacate prin prisma celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurent, iar în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către recurent împotriva sentinței civile nr. 10748/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul O. U. prin C. L. de A. a legilor fondului funciar și I. P., reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 10748 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DP M. | B. | , P. G. G. O. | V. |
Cu opinie separată, în sensul analizării pe fond a recursului
Red.D.Ț./_
Tred. V.O./_ - 2 ex
J. ecător la fond: E. M. S.
Opinie separată
Am apreciat că în prezenta cauză excepția nulității hotărârii pronunțate de către prima instanță având în vedere nesemnarea minutei hotărârii atacate
pe prima pagină nu poate fi primită, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos. Consider că în cauză instanța ar fi trebuit să analizeze recursul pe fondul aspectelor invocate prin memoriul de recurs.
Prevederile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instituie sancțiunea nulității exprese a dispozitivului pentru ipoteza nesemnării acestuia de către judecători. Ca orice nulitate expresă, aceasta nu mai implică dovedirea vătămării (ea fiind prezumată), ci doar întrunirea celorlalte două cerințe prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Dar de asemenea, ca orice normă care instituie o sancțiune, consider că prevederile anterior evocate trebuie interpretate restrictiv, iar nu extensiv.
Norma legală pretinde semnarea dispozitivului. Semnătura se aplică la finalul unui act, cu semnificația însușirii depline a întregului conținut al acestuia.
Am apreciat că în speță această sancțiune a nulității nu este operantă pentru acest motiv, deoarece minuta tehnoredactată depusă la fila 573 din dosarul de fond, poartă semnătura judecătorului pe pagina a doua. Analizând minuta aflată la dosar se constată că aceasta cuprinde 2 pagini tehnoredactate față-verso, înscrisul aflat la fila 573, fiind semnat doar pe verso, la sfârșitul minutei.
În condițiile în care pronunțarea s-a realizat în ședință publică, fapt menționat în cuprinsul minutei, aspect necontestat de părți, având în vedere faptul că minuta scrisă pe 2 pagini constituie dispoziția unitară a instanței, pagina 1 fiind completată în mod logic și firesc de dispozițiile cuprinse în pagina a 2-a, iar prima pagină din minută (fila 573 față) nu poate fi înlocuită fără a afecta pagina a 2-a din minută (fila 573 verso), precum și constatarea că cele 2 pagini constituie un tot unitar, iar în măsura în care doar una dintre pagini (față sau verso) ar fi însușite de judecător aceasta nu ar avea nici o logică, consider că minuta pronunțată de judecător și însușită de acesta ca și rezultat al deliberării este înscrisul aflat la fila 573 (față-verso).
Trimiterea la prevederile art. 401 din Noul C.proc.civ., în condițiile în care în prezenta cauză este aplicabil codul de procedură civilă de la 1865 consider că nu poate fi însușită. Dispoziția aplicabilă în prezenta cauză este cea din art. 258 C.proc.civ. care impune semnarea minutei, legiuitorul nefăcând diferențieri între semnarea pe fiecare filă, pagină, paragraf sau alineat din minută, ci impune doar semnarea minutei care se realizează la sfârșitul acesteia.
Rațiunea pentru care legiuitorul a impus judecătorilor, după ce urmare a deliberărilor au ajuns la o soluție, de a întocmi minuta și de a o semna este aceea de a se constata care sunt judecătorii care au participat la deliberare. În prezenta cauză soluționarea cauzei s-a realizat de către un singur judecător, astfel că se poate verifica dacă a participat sau nu la deliberare. Nu se poate susține că judecătorul a deliberat doar în privința dispozițiilor consemnate, în
continuare, pe fila 573 verso, iar în privința dispozițiilor consemnate pe pagina de la fila 573-față nu ar fi deliberat.
Am considerat așadar că de lege lata în speță nu operează sancțiunea nulității în acest caz, fiind respectate prevederile expres prevăzute de art. 258 C.proc.civ., în vigoare la momentul sesizării instanței.
J. ecător
P. M. B.
Red./T.Red. P.M.B
_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 89/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1234/2013. Fond funciar → |
|---|
