Decizia civilă nr. 282/2013. Fond funciar

Comentarii

0

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ *

DECIZ IA CIVILĂ nr. 282/R/2013 Ședința publică din data de 19 iunie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.

JUDECĂTOR: M. -L. B. GREFIER: M. -M. E.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta P. R. B. împotriva sentinței civile nr. 1830/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ *, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 8, reprezentanta pârâtului - intimat M. G., avocat Mândru M. -D. a, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 17, lipsă fiind pârâtul - intimat M. G. și intimatele C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, depune la dosar, în scris, note de ședință în patru exemplare.

Un exemplar de pe notele de ședință se comunică cu reprezentanta pârâtului-intimat M.

G. .

Reprezentanta pârâtului-intimat M. G., avocat Mândru M. -D. a, arată că își

menține cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, apreciind că soluționarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. 942/2013 al Judecătoriei B. .

Reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, arată că se opune cererii de suspendare, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 1 C.proc.civ., întrucât soluționarea prezentului recurs nu depinde de dreptul ce face obiectul judecății dosarului nr._ al Judecătoriei B. . De asemenea, arată că dispozițiile art. 244 pct. 1 C.proc.civ. reglementează un caz de suspendare facultativă, pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea de suspendare este neîntemeiată și tardivă.

Tribunalul, după deliberare, în baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată, apreciind că dezlegarea cauzei nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei B. .

Reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentanta pârâtului-intimat M. G., avocat Mândru M. -D. a, invocă nulitatea motivelor de ordine publică ale recursului formulate de recurentă la termenul de judecată anterior, arătând că deși sunt intitulate "motive de ordine publică";, acestea reprezintă în fapt motive de recurs, care nu au fost formulate în termenul legal.

Reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, solicită respingerea excepției cu motivarea că nulitatea invocată la termenul de judecată anterior nu reprezintă motiv de recurs, întrucât nu vizează fondul cauzei, ci are în vedere motivarea hotărârii atacate. Arată că s-a invocat nemotivarea hotărârii față de faptul că prin hotărârea atacată nu s-a răspuns apărării reclamantei privitoare la lipsa calității de moștenitor al pârâtului.

Tribunalul se va pronunța asupra excepțiilor odată cu fondul recursului.

Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentanților părților în susținere.

Reprezentanta reclamantei - recurente P. R. B., avocat M. Sinefta, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu reținere apreciind că este nelegală și netemeinică și, rejudecând, a se dispune modificarea hotărârii în sensul constatării nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 2197/2002 emis de C. județeană B. -N., cu privire la terenul de 5.800 mp identificat în tarlaua 27 parcela 277/20, ridul "Clejă sub Poligon";, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtului-intimat M. G., avocat Mândru M. -D. a, solicită respingerea recursului ca nefondat, admiterea excepției invocate, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că intimatul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. În ce privește reconstituirea din anul 1992 referitoare la suprafața de 5 ha, aceasta este lovită de nulitate, întrucât nu există o cerere de reconstituire.

Tribunalul reține pricina spre soluționare, fixând ora 14:00 pentru pronunțarea hotărârii.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 1830/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 7 decembrie 2012 în dosarul nr._ * s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. B. împotriva pârâților M. G. , C. locală de aplicare a legii fondului funciar B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că în aplicarea Legii 18/1991, pârâtul M. G., a formulat la data de_ cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta Măluțan M. (decedată Boșan M. la data de_ ), cerere înregistrată sub nr. 205/_ la C. locală B., prin care a solicitat suprafața de 1,89 ha teren aflat în folosință la CAP în anul 1961, din care suprafața de 0,79 ha în ridul " În Clejă";.

În registrul agricol anii 1959-1963, defuncta Măluțan M. figurează cu suprafața totală de 1,31 ha, din care suprafața de 0,58 ha categoria de folosință fânaț în ridul "În Clejă";.

Ca urmare a cererii depuse, având în vedere mențiunile din registrul agricol, pârâtul M.

G., în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M. a fost înscris pe anexa 3 B., la poziția 269, cu suprafața de 1,89 ha teren, anexă validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ .

Contrar susținerilor reclamantei care a afirmat chiar și prin concluziile scrise depuse la dosar că validarea reconstituirii în favoarea pârâtului s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 93/1999, instanța a apreciat că rezultă fără dubiu din adresa de la fila 88 (dosar rejudecare), dar și din adresele Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar (fila 17 dosar fond, fila 20, fila 50 și fila 110 dosar rejudecare) și din adeverința de proprietate nr. 604/_ că validarea anexei 3 B. s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr. 46/1991, unde la poziția 269 este înscris pârâtul M. G. cu suprafața de 1,89 ha teren, ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. 2197/_ pentru suprafața efectiv reconstituită după Măluțan M., respectiv suprafața de 1,35 ha teren din care 5800 mp intravilan tarlaua 27 parcela 277/20 categoria de folosință fânaț în ridul "Clejă";. Pârâtul a fost pus în posesie cu această suprafață de teren la data de_, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 2069/_ .

Din declarațiile martorilor Salvan T. și Han M. -Lucia (filele 73, 74), audiați conform îndrumărilor deciziei de casare instanța a reținut că terenul deținut anterior de defuncta Măluțan

M. și cu care aceasta s-a înscris în registrul agricol este același cu terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului M. G. după autoarea sa (așa cum rezultă din înscrisurile de la fila 79-80). Mai mult martora Han M. Lucia a confirmat susținerile pârâtului în sensul că Măluțan M. a avut teren anterior colectivizării în locul numit Braniștea, teren care i-a fost luat de către stat, în anul 1952, pentru a fi dat la herghelia din B. și în schimbul acestui teren a primit terenul din "Clejă"; cu care s-a înscris în CAP.

Raportat la decizia de casare și pentru a se stabili dacă terenul inclus în titlul de proprietate nr. 2197/_ reprezintă vechiul amplasament al fostului proprietar de CF, a fost efectuată în cauză o expertiză topografică pentru identificarea terenului în litigiu tarlaua 27 parcela 277/20, expertul concluzionând că suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor este de 4854 mp (față de 5800 mp. cât este în titlul de proprietate), categoria de folosință fânaț, situat în ridul "Clejă Poligon";, în zona în care reclamanta revendică suprafețele folosite de pârâți, iar potrivit hărții de CF, terenul respectiv face parte din nr. topo inițial 783. Terenul nu este îngrădit și pe acesta nu există edificate construcții, iar posesor faptic este pârâtul M. G. . În completarea raportului de expertiză (fila 106) s-a arătat că terenul (cu nr. topo 783) este înscris în CF 117 B. - copie c.f. in extenso (fila 115-123).

Față de acestea, instanța a reținut cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M. G. că pârâtul a formulat cerere la Legea nr. 18/1991 pentru terenul în suprafață de 0,58 ha pe care l-a avut anterior autoarea sa Măluțan M., în ridul "Clejă"; iar dreptul de proprietate asupra acestui teren i-a fost reconstituit la data de_ prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ prin care a fost validată Anexa 3 B. unde pârâtul figurează la poziția 269.

Este adevărat că pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor B. -N. nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 prin care s-a validat Anexa 3 B., motivând că nu se găsește în arhiva instituției, întrucât în anul 1991 hotărârile au fost redactate doar parțial, însă această împrejurare intervenită exclusiv din vina Comisiei județene nu poate lipsi actul de efecte juridice atâta timp cât existența acestei hotărâri este confirmată chiar de autoritatea emitentă și rezultă dintr-o serie de înscrisuri (adeverința de proprietate nr. 604/_ ).

De asemenea, se constată din actele de la dosar, inclusiv adresele celor două comisii că există două hotărâri ale comisiei județene cu nr. 46 din data de_, rezultând că în ședința comisiei județene din data de_ s-a hotărât pe de o parte validarea Anexei 3 B., respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea solicitanților înscriși în anexă, inclusiv pârâtului care a solicitat teren în Clejă, iar pe de altă parte reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață de 5 ha în favoarea reclamantei P. Ortodoxă B. .

Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că în baza Legii nr. 18/1991, reclamanta a formulat contestația nr. 134/_ (fila 55 dosar rejudecare) prin care a solicitat reanalizarea cererii depuse la C. orașului B. pentru "împroprietărirea parohiei cu terenul deținut ca proprietar"; fără să indice terenul la care se face referire, menționându-se că actele doveditoare au fost anexate la cererea depusă la comisia locală. Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ s-a admis contestația și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea contestatoarei asupra suprafeței de 5 ha teren. La dosarul cauzei nu a fost depusă cererea de reconstituire formulată de reclamantă în anul 1991 pentru terenul ce face obiectul cauzei, iar prin adresa nr. IID/18150/_ (f. 51 dosar rejudecare), C. județeană B. -N. a comunicat că Hotărârea Comisiei județene nr 46/_ de admitere a contestației Parohiei Reformate B. nu a fost atacată, astfel că a rămas în vigoare, însă nu s-a realizat punerea ei în aplicare prin înscrierea reclamatei în anexa 13, întrucât conform art. 21 din Legea nr. 18/1991 numai parohiile din mediul rural aveau dreptul să primească suprafața de 5 ha.

În baza Legii nr. 169/1997 reclamanta a formulat cererea de reconstituire nr. 547/_, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40,99 ha teren agricol și 23,30 ha teren păduri, dovedită cu extrasul CF 117 B. nr. topo 780, 782, 783. A fost emisă Hotărârea Comisiei județene nr. 55/_ prin care s-a validat anexa 39a B. (despăgubiri) unde la poziția 6 este menționată reclamanta cu suprafața neretrocedată de 10 ha teren din CF 117 B. .

În baza Legii nr. 1/2000 prin cererea nr. 75 din data de_, reclamanta a solicitat reconstituirea suprafeței de 10 ha arabil din cele 40,97 ha avute inițial și 24,05 ha pădure, dovedite cu extrasul CF 117 B. .

În baza Legii 247/2005 reclamanta a formulat cererea nr. 201/_, solicitând reconstituirea terenului agricol în suprafață totală de 40,8515 ha înscris în CF 117 B., ridul

"Valea R. lui";. Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 328/2008 s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei cu privire la propunerea Comisiei locale B. și s-a menținut înscrierea reclamantei pe anexa 31 B. poziția 2 cu suprafața de 40,85 ha teren agricol prin acordarea de despăgubiri.

Apreciind că prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha teren, însă din cuprinsul acestei hotărâri nu rezultă alte date despre terenul reconstituit, astfel că nu se poate determina dacă această suprafață de teren solicitată și reconstituită de 5 ha provine din CF 117 B. și nici dacă prin cererea inițial formulată la C. locală (a cărui dată nu se cunoaște) reclamanta a pretins retrocedarea terenurilor din CF 117 B., contestația depusă fiind formulată în termeni generali, văzând și împrejurarea că reclamanta nu a fost pusă în posesie cu acest teren, C. județeană B.

-N. comunicând că reclamanta nu a fost înscrisă în vreo anexă cu această suprafață 5 ha, instanța a reținut că prima cerere de reconstituire formulată de reclamantă, pentru terenul înscris în CF 117 B. este cea cu nr. 547 din data de_, prin care aceasta solicitat, în concret, în baza Legii nr. 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40,99 ha teren agricol și 23,30 ha teren păduri, dovedită cu extrasul CF 117 B. nr. topo 780, 782, 783.

Prin urmare, raportat la momentul formulării cererii nr. 547/_, prima cerere aptă să ofere elemente suficiente pentru a fi considerată o cerere de retrocedare a terenurilor înscrise în CF 117 B., instanța a constatat că amplasamentul terenului solicitat de reclamantă nu era liber la data solicitării, suprafața de 5800 mp intravilan tarlaua 27 parcela 277/20 categoria de folosință fânaț în ridul "Clejă"; fiind deja reconstituită legal altei persoane, respectiv pârâtului M.

G. înscris la poziția 269 în anexa 3 B., validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_

.

Având în vedere că anterior formulării cererilor de către reclamantă, pârâtului i-a fost legal reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp, prin validarea măsurilor propuse de către comisia locală, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ a cărei existență este recunoscută de către comisia județeană, instanța a apreciat că titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997, iar motivele invocate de către reclamantă pentru constatarea nulității absolute a acestuia nu sunt întemeiate.

În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, respectiv a constatării nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 2197/_ emis de C. județeană

B. -N. în favoarea intimatului M. G., cu privire la terenul în suprafață de 5.800 m.p. identificat prin tarlaua 27 parcela 277/20, ridul "Clejă sub Poligon" ("Cleja R. "), cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că datorită unei analize defectuoase a cauzei, instanța de rejudecare nu a reușit să deslușească starea de fapt reală și consecutiv corectă a celei de drept.

În litigiu este terenul în suprafață de 5.800 m.p. situat în intravilanul orașului B., ridul

"Cleja sub Poligon" ("Cleja R. "), identificat în titlul de proprietate nr. 2197/_ prin parcela 277/20 din tarlaua nr. 27.

Potrivit deciziei de casare, primul aspect care trebuia cercetat era dacă acest teren

"reprezintă vechiul amplasament al fostului proprietar de carte funciară și ulterior al antecesorului" intimatului M. G. - ceea ce implică și examinarea modalității în care defuncta Măluțan M. "a obținut dreptul de proprietate asupra terenului înscris în registrul agricol".

Prin expertiza topografică efectuată s-a stabilit că parcela nr. 277/20 din tarlaua 27 se identifică cu date de carte funciară prin parte din nr. top. 783 înscris în CF 117 B., proprietar tabular figurând P. R. B. .

Prin urmare, terenul în discuție constituie fost amplasament al proprietății parohiei.

De altfel, aspectul este necontestat și chiar de notorietate - locul fiind denumit și "Cleja Bisericii reformate".

Discutabil este însă dacă defuncta Măluțan M. (antecesoarea intimatului M. G. ) a dobândit anterior cooperativizării, dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Martorii Saivan T. și Han M. Lucia (în proces cu parohia, dosar nr._ ) nu au declarat prin raportare la schița expertizei, iar cu privire la pretinsul schimb din anul 1952 (terenul din "Clejă" în locul celui din "Braniștea") nu există niciun act, cu atât mai puțin unul emis cu respectarea normelor în vigoare în perioada 1952 și până la cooperativizare, care să fie translativ de proprietate.

Pe de altă parte, deși prima instanță a reținut că terenul în litigiu, inițial proprietatea parohiei, a fost dobândit de Măluțan M. de la stat (care i-ar fi preluat terenul ei, din ridul

"Braniștea") - ceea ce înseamnă "ipoteza împroprietăririi" în sensul art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000, în soluționarea cauzei nu a dezlegat corect prioritatea stabilirii dreptului de proprietate în natură.

Potrivit deciziei de casare, ipoteza împroprietăririi (când unei persoane i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar) face incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000, în forma în vigoare începând cu data de 23 iulie 2006.

Se știe că aceste dispoziții acordă prioritate la restituirea în natură, pe vechiul amplasament, fostului proprietar deposedat.

De observat și că dispozițiile art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 nu fac nicio distincție privind existența sau inexistența liberă a vechilor amplasamente, iar ubi lex non distinguit, nec nod distinguere debemus.

Prin urmare, prioritatea la restituirea fostului amplasament către proprietarul inițial (în speță P. R. B. ) nici nu este condiționată de împrejurarea dacă amplasamentele solicitate sunt libere sau nu.

Este vorba, pur și simplu, despre preferința pe care legea înțelege să o dea fostului proprietar al terenului, față de persoana căreia i s-a atribuit terenul acesteia.

Dacă în litigiul de față nu este dată teza împroprietăririi, potrivit deciziei de casare compararea îndreptățirii se face potrivit art. 6 alin. 1 indice 1 - 1 indice 4 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 - care vizează: compararea actelor cu privire la proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991; reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor și raporturile dintre ele; valoarea juridică a existenței libere a vechiului amplasament la data formulării cererii de reconstituire.

Potrivit regulii prevăzute la alin. 1 indice 1 al art. 6 din Legea nr. 1/2000, actele de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor

amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând Comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Rezultă că, în situația întrunirii celor două condiții, legea instituie o prezumție absolută de proprietate, care nu poate fi răsturnată.

Cerința ca amplasamentul să fie liber trebuie să fie întrunită la data formulării cererii de reconstituire. Această condiție este însă îndeplinită și în ipoteza în care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în mod nelegal, în favoarea altei persoane.

Un act nelegal este nul, iar un act nul nu produce efecte.

Efectul principal al nulității este retroactivitatea, ceea ce înseamnă că actul anulat integral sau parțial de către instanța de judecată se consideră a nu fi existat niciodată.

Legalitatea reconstituirii se analizează prin raportare la dispozițiile ce reglementează ierarhizarea probelor și raporturile dintre ele, menționate.

Potrivit art. 1 indice 4, orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, făgăduind dreptul de proprietate.

Puterea doveditoare a actelor primare nu este condiționată de împrejurarea dacă amplasamentele solicitate de foștii proprietari sunt libere sau nu.

În speță, parohia invocă înscrierile din CF 117 B., iar moștenitorul defunctei Măluțan

1. consemnările din registrul agricol anterior cooperativizării.

   Cărțile funciare fac dovada proprietății sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, aceste înscrieri având caracter constitutiv de drepturi reale.

   Este cunoscută prezumția prevăzută de art. 32, 33 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 30 din Legea nr. 7/1996 (art. 900 alin. 1 din NCC) - dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

   Potrivit art. 1202 C.civ. vechi, prezumția legală dispensează de orice dovadă pe acela în folosul căruia este făcută.

   Potrivit art. 900 alin. 3 NCC, dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute de art. 887 (când drepturile reale se dobândesc fără înscriere în CF) și pe calea acțiunii în rectificare.

   Consemnările din registrul agricol, neînsoțite de titlurile de proprietate, au doar valoare declarativă (art. 6 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 1/2000).

   Este și firesc să fie așa, întrucât (pe lângă efectul constitutiv de drepturi reale) înscrierile în CF se efectuează pe baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, în timp ce înscrierea datelor în registrele agricole se face pe baza declarației persoanei interesate.

   În ceea ce privește proba cu martori, este admisibilă în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, însă martorii ce recunosc vechile amplasamente trebuie să fie "proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea" (alin. 1 indice 3 al art. 6).

   Despre o suprapunere a îndreptățirilor la reconstituire poate fi vorba doar în situațiile expres reglementate de alin. 2 indice 1 al art. 6 din Legea nr. 1/2000. Altfel, nu pot avea loc două reconstituiri pentru același teren.

   Pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a reținut că terenul în litigiu nu era liber la data solicitării de către parohie.

   Având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 - potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate se face "prin eliberarea unui titlu de proprietate" se apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatului M. G. s-a făcut la data de_, când a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2197/2002.

   Chiar și punerea în posesie a avut loc doar la_, potrivit procesului-verbal nr.

   2069/2002.

   Însă, potrivit dezlegărilor date în decizia de casare, obligatorie pentru instanța de rejudecare, "prin reconstituire se înțelege existența unei validări a măsurii propuse de către C. locală, printr-o hotărâre a Comisiei județene, având la bază actele susținute...".

   De observat că, în ceea ce privește cererile formulate de parohie și obiectul acestora, decizia de casare a statuat că: "atât din înscrisurile existente la dosarul de fond, cât și din actul nou înfățișat prima dată în recurs - Hotărârea nr. 46/31 august 1991 a Comisiei județene B. -

2. reiese realitatea susținută de reclamantă prin acțiunea introductivă, aceea că a adresat Comisiei locale competente cereri de retrocedare a terenurilor pe care le-a deținut în proprietate anterior trecerii bunurilor în proprietatea CAP-ului sau statului, la toate legile fondului funciar".

Terenul înscris în CF 117 B. nr. top. 783 face parte din cel deținut de parohie în proprietate, anterior preluării. Prin urmare, și acesta a fost solicitat de parohie, la toate legile fondului funciar (inclusiv la Legea nr. 18/1991).

Nu este culpa recurentei că cererea din 1991 și actele anexate acesteia nu au fost depuse de comisii în dosarul cauzei.

Chiar și în considerentele sentinței atacate se reține însă că prin contestația nr. 134/_ recurenta a solicitat reanalizarea cererii depuse la C. orașului B. pentru "împroprietărirea parohiei cu terenul deținut ca proprietar".

Teren deținut ca proprietar, anterior preluării, este și cel înscris în CF 117 B., nr. top.

783, aspect necontestat.

A reținut și Tribunalul B. -N. în decizia de casare aspectul că nu se contestă de către comisii dreptul parohiei la 40,85 ha teren agricol, pentru cel înscris în CF 117 B., deținut ca proprietar anterior cooperativizării.

De altfel, C. locală B. a confirmat, printr-o adresă înaintată Judecătoriei B., că toate reconstituirile făcute parohiei reformate (inclusiv cea de la Legea nr. 18/1991 - validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ ) vizează terenul înscris în CF 117 B. .

Solicitarea terenului de către parohie, inclusiv în temeiul Legii nr. 18/1991, constituie aspect esențial în soluționarea cauzei, iar această solicitare rezultă și din conținutul Hotărârii Comisiei județene nr. 46/_, în care este menționat că se are în vedere contestația depusă de

P. reformată B. împotriva modului de stabilire a dreptului de proprietate de către C. orășenească B. "prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut Parohiei Reformate B. ".

Prin urmare, în mod evident greșit (contrar și deciziei de casare), instanța de rejudecare a reținut că "prima cerere de reconstituire formulată de reclamantă pentru terenul înscris în CF 117 B. este cea cu nr. 547 din data de_ " și raportat la acest moment a apreciat că terenul nu era liber la data solicitării, fiind validat în favoarea intimatului M. G., prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ .

De observat și tratamentul diferit aplicat de către prima instanță Parohiei, față de cel aplicat intimatului M. G. .

Deși Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 - prin care s-a validat Anexa 3 B. - nu a fost depusă la dosar, această împrejurare nu a fost considerată relevantă, întrucât este

"intervenită exclusiv din vina comisiei județene".

Însă în ceea ce privește cererea parohiei, s-a limitat la a se constata că "la dosarul cauzei nu a fost depusă cererea de reconstituire formulată de reclamantă în anul 1991", iar în ce privește Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_, dată în soluționarea contestației recurentei, definitivă

- depusă la dosar - s-a reținut că din cuprinsul acesteia "nu rezultă date despre terenul reconstituit".

În defavoarea parohiei, s-au reținut și împrejurări fără nicio relevanță în soluționarea cauzei, cum este "împrejurarea că reclamanta nu a fost pusă în posesie.

Discutabil este însă aspectul referitor la hotărârea comisiei județene prin care intimatul a fost validat.

Adeverința nr. 604/_ vizează un M. G. înscris pe anexa 3 la poziția 287, cu 1,31 ha, iar la f. 24 dosar fond, unde figurează poziția 269, apare M. G. cu suprafața validată de 1,89 ha, din care 1,79 ha în extravilan și 0,10 ha în intravilan.

Punerea în posesie s-a făcut pentru 6760 m.p. în intravilan, din care 5800 m.p. în Cleja reformată și 960 m.p. pe str. M. K. .

Titlul de proprietate nr. 2197/_ a fost emis în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 2069/_ - pe care este menționată poziția 269, cu suprafața validată de 1,89 ha.

Pe tabelul nr. 1 (nr. 766/_ ) nici nu este menționată Hotărârea Comisiei județene nr.

46/1991, ci doar hotărâri din_, 2003.

Pentru pozițiile Băieș V. și până la Măluțan M. inclusiv, este menționată Hotărârea Comisiei județene nr. 93/_ .

Prin urmare, este cel puțin discutabil dacă validarea suprafeței pentru intimatul M. G. s-a făcut în anul 1991, mai sigur este că s-a făcut în anul 1999.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 304¹, 274 C.proc.civ.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr.

1/2000.

Intimatul M. G., legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 20) s-a opus admiterii recursului, cu motivarea că intimatul a formulat în termenul legal, respectiv la data de_, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta Măluțan M., înregistrată sub nr. 205/_ la C. locală B., solicitând suprafața de l,89 ha teren aflat în folosința CAP, în anul 1961, din care 0,76 ha în ridul Cleja.

Dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către intimat cu evidența agricolă, în condițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, unde defuncta Măluțan M. a figurat în perioada 1959-1963, vol. II, fila 317, cu suprafața de 1,31 ha, din care 0,58 ha în ridul în Clejă.

Probatoriul administrat la fond după rejudecare, expertiză tehnică și declarații testimoniale a demonstrat să reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatului s-a făcut pe vechiul amplasament, iar acesta se identifică în cartea funciară 117 B., cu proprietar tabular

P. R. .

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_, prin înscriere pe anexa 3 B., poziția 269, pentru suprafața de l,89 ha, în care este inclusă și cea in litigiu.

Nu este reală susținerea recurentei potrivit căreia aceasta s-ar fi făcut numai în anul 1999 și nici nu ar fi existat vreun motiv pentru care reconstituirea să se fi dispus după 8 ani de la depunerea cererii, dovada contrară constituind-o chiar adresele comisiilor de fond funciar și adeverința de proprietate nr. 604/_ .

Faptul că titlul de proprietate a fost eliberat pe o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în anexa validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 nu poate duce la o atare concluzie, cum nu poate conduce nici faptul că acea hotărâre nu a fost găsită în materialitatea ei, fiind suficientă existența anexelor validate prin actul administrativ jurisdicțional.

Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în anul 1991 prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 și în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2 și 3, ale art. 11 alin

1 și 2 din Legea nr. 18/1991 care enumeră deopotrivă actele care se iau în considerare la stabilirea acestui drept, respectiv actele de proprietate, cartea funciară, cadastrul, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, orice alte probe, inclusiv declarații de martori.

Art. 11 nu instituie o ordine prioritară a actelor care trebuie avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, iar la data depunerii cererii de reconstituire nu erau în vigoare prevederile art. 6 alin. 2 indice l din Legea nr. 1/2000, modificată, text introdus abia prin OUG nr. 102/2001. Dispozițiile susmenționate nu retroactivează, așa cum corect a statuat și instanța de recurs cu ocazia trimiterii cauzei spre rejudecare, dezlegarea de drept dată fiind obligatorie potrivit art. 315 C.proc.civ.

Amplasamentul terenului înscris în titlul de proprietate atacat a fost stabilit cu ocazia validării din anul 1991, întrucât, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, comisiile locale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate în baza actelor doveditoare (art. 5 litera "c" din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005), iar comisia județeană procedează la validarea acestora (art. 6 litera "c" și "e" din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005). Prevederi similare conțineau și reglementările anterioare (Hotărârea Guvernului nr. 720/2002, Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, Hotărârea Guvernului nr. 131/1992).

Dovada concretă o constituie mențiunea efectuată pe verso-ul adeverinței de proprietate din anul 1992, unde figurează între parcelele reconstituite și cea de 0,58 ha din ridul "în Clejă", când terenul a și fost predat faptic în posesie, chiar dacă procesul-verbal de punere în posesie a fost întocmit abia ulterior (_ ).

La acea dată în favoarea recurentei era deja emisă și rămasă definitivă hotărârea nr. 55/2002 de acordare de despăgubiri, astfel încât nu există niciun motiv de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat.

În ceea ce o privește pe recurentă, vorbim de trei hotărâri ale Comisiei județene:

- una purtând același nr. și dată, respectiv Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ emisă în favoarea recurentei pentru suprafața de 5 ha, hotărâre lovită de nulitate absolută, întrucât, în primul rând, nu a existat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de către recurentă, în condițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, nerepublicată, iar în al doilea rând, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 18/1991, forma inițială prevedeau că numai parohiile din mediul rural puteau primi câte o suprafață de 5 ha, " în măsura în care ...au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de producție, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafețe restrânse ";

• Hotărârea Comisiei județene nr. 55/_, privind reconstituirea dreptului de proprietate prin echivalent pentru suprafața de 10 ha, rămasă definitivă prin neatacare;

• Hotărârea nr. 328/2008 ce face obiectul dosarului nr._, în prezent suspendat, prin care s-a dispus reconstituirea tot prin echivalent.

Drept urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurentei s-a făcut pentru suprafața de 40,87 ha teren agricol, prin acordare de despăgubiri și nu în natură.

Cele două hotărâri ale comisiei județene menționate mai sus au fost adoptate ca urmare a cererilor depuse de recurentă în baza Legii nr. 169/1997 (547/_ ), a Legii nr. 1/2000 (cererea nr. 75/_ ) și Legii nr. 247/2005 (cererea nr. 201/_ ).

Potrivit art. 23 (1) litera "d" din Legea nr. 1/2000, nemodificată, structurile reprezentative ale unităților de cult (parohii și filii) au putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile deținute în proprietate, preluate abuziv, în limita a maxim 10 ha.

Prin modificarea adusă art. 23 de către Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unităților de cult pentru întreaga suprafață de teren deținută în 1945 (art. 23 alin. 2).

În baza acestor prevederi au fost emise Hotărârea Comisiei județene nr. 55/_ prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, prin acordare de despăgubiri, pentru suprafața de 10 ha, prin înscriere pe anexa 39a poziția 6 și Hotărârea Comisiei județene nr. 328/2008, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate tot prin echivalent, pentru suprafața de 40,85 ha, teren în care a fost inclus și cel deja reconstituit în baza Legii nr. 1/2000 de 10 ha, prin înscriere pe anexa 31.

Nu prezintă relevanță faptul că la data formulării cererii din anul 1998 de către reclamanta recurentă nu era încă eliberat titlul de proprietate atacat (din_ ), deoarece anterior, la data de_, fusese adoptată Hotărârea Comisiei județene nr. 55/2002 ce dispunea reconstituirea în echivalent, hotărâre ce nu a fost contestată.

Potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată, pentru persoanele juridice, unități de cult recunoscute de lege, din mediul rural și din mediul urban, cărora li se reconstituie dreptul de proprietate, sunt și rămân aplicabile, dispozițiile art. 3 alin. (2) - (4) din aceeași lege, ceea ce înseamnă că pentru aceste persoane reconstituirea dreptului de proprietate se face din terenurile proprietatea unității administrative sau a celor limitrofe, prin transfer de anexe ori hotărâri judecătorești, iar în caz contrar prin acordarea de despăgubiri.

În aceleași sens sunt și prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată potrivit cărora, pentru suprafețele cu care foștii proprietari sau moștenitorii acestora au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar, restituirea în proprietate se face din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități.

Așadar, anterior emiterii titlului de proprietate atacat, recurenta nu a solicitat și nu a beneficiat de o reconstituire valabilă a dreptului de proprietate asupra terenului din CF 117 B.

, Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991 fiind lovită de nulitate absolută, iar Hotărârea Comisiei județene nr. 55/2002 reconstituind dreptul de proprietate prin echivalent.

Prima hotărâre care ar putea pune anumite chestiuni în discuție este aceea emisă în baza Legii nr. 247/2005, respectiv nr. 328/2008, ce nu este la această dată definitivă, însă ea privește o cerere ulterioară eliberării titlului de proprietate atacat, respectiv cererea nr. 201/_ .

Până la data formulării acestei cereri, recurenta nu a solicitat terenul din CF 117 B. și nici nu i-a fost reconstituit în natură dreptul de proprietate asupra acestuia, motiv pentru care nu subzistă temeiul de nulitate invocat, respectiv art. III litera a din Legea nr. 169/1997, pct. ii, căci la acea dată nu mai era întrunită condiția ca terenul să fie "liber la data solicitării".

Drept urmare, în speță nu pot fi incidente decât prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr.

18/1991, republicată.

Normele instituite de art. 3 alin. (2) - (4) din Legea nr. 1/2000, art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată întăresc practic dispozițiile art. 2 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1832/2002 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată, asigurând astfel stabilitatea raporturilor și situațiilor de drept fixate definitiv prin acte cu caracter administrativ jurisdicțional, respectiv acte juridice civile, atribuindu-le prezumția de legalitate.

Condiția de a fi "liber la data solicitării" impune ca a) terenul să fie situat în intravilan b) să fi fost solicitat de ambele părți în temeiul Legii nr. 18/1991 și c) titlul să fie eliberat unei alte persoane decât fostul proprietar.

Or, în temeiul Legii nr. 18/1991, doar intimatul a solicitat acest teren, acesta a constituit vechiul amplasament al antecesoarei sale Măluțan M., cu care a figurat în registrul agricol din perioada cooperativizării și de la care cooperativa l-a preluat.

Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatului s-a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991, stabilindu-se cu ocazia validării reconstituirii mărimea și amplasamentul terenului.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar potrivit art. 2 alin. 2 din aceeași lege, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.

Or, chiar dacă s-ar susține că titlul de proprietate s-a emis după formularea cererii la Legea nr. 169/1997 de către recurentă, la acea dată era emisă deja adeverința de proprietate, act juridic civil recunoscut de prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.

Art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 se referă la situația în care doi foști proprietari, unul care deține cf și altul care a fost împroprietărit pe terenul de care a fost deposedat primul, solicită același teren și în același timp, adică în baza aceleași legi de restituire, ceea ce nu este cazul în speță.

Dacă cererile de reconstituire sunt succesive, evident se aplică principiul aplicării legilor în timp, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată.

Cu alte cuvinte, chiar legiuitorul a înțeles să "sancționeze" fostul proprietar care nu a înțeles să revendice fosta proprietate, păstrând actele de reconstituire eliberate în temeiul unei legi anterioare, astfel că potrivit art. III (22) din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005 nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 1 C.proc.civ.

Celelalte intimate, legal citate, nu s-au prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu au depus apărări scrise la dosar.

La data de 5 iunie 2013 recurenta a invocat nulitatea hotărârii, motiv de ordine publică, pe considerentul că instanța de rejudecare nu a analizat unul din motivele de nulitate ale titlului de proprietate atacat, respectiv lipsa dovezii calității pârâtului de moștenitor al defunctei Măluțan M.

.

În motivare s-a arătat că prin încheierea de la fila 76 dosar rejudecare (termen_ ), mandatarul parohiei, av. Toma Teodora, a arătat că "nu există vreun act de stare civilă din care să rezulte calitatea de moștenitor al pârâtului M. G. după defuncta Măluțan". În replică, pârâtul M. G. a susținut că "deține testament în baza căruia a moștenit pe defuncta Măluțan M. și se obligă să-l depună la dosar".

Drept urmare, instanța i-a pus în vedere pârâtului să depună la dosar "testamentul despre care a făcut vorbire".

În acest sens, pârâtul-intimat M. G. a depus la dosar copii de pe înscrisurile de la filele 79-80 dosar rejudecare, intitulat "Convenție" și respectiv "Testament".

Și în concluziile scrise reclamanta a arătat că aceste înscrisuri nu fac dovada calității pârâtului de moștenitor, respectiv a îndreptățirii acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând defunctei Măluțan M., aspect ce constituie motiv de nulitate a titlului de proprietate atacat.

În sentința civilă nr. 1830/2012 nu se face nicio referire la acest aspect, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 pct. 3 și 5 (potrivit cărora hotărârea "va cuprinde" obiectul cererii și susținerile părților cu arătarea dovezilor, ca și motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților).

Dispozițiile au un caracter imperativ, motivul reprezentând și o concretizare a obligației instanței de a analiza și a se pronunța asupra tuturor pretențiilor deduse judecății.

Aspectul constituie și o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.proc.civ. (art. 304 pct. 5 C.proc.civ.).

Prin titlul de proprietate nr. 2197/_, în care este înscris și terenul în litigiu (5800 m.p., tarlaua 27, parcela 277/20), intimatului M. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M. .

Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, în cadrul procedurii de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trebuie stabilită calitatea de moștenitor a solicitantului, dovada acestei calități făcându-se cu certificatul de moștenitor (sau legatar), hotărâre judecătorească definitivă, acte de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de lege (art. 13 din Legea nr. 18/1991 rep.).

Dispozițiile art. 8 alin. 2 din această lege prevăd în mod expres că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari "în condițiile legii civile".

În speță, intimatul M. G. susține că testamentul în baza căruia a moștenit-o pe defuncta Măluțan l-ar constitui înscrisurile sub semnătură privată de la filele 79 și 80 dosar rejudecare.

Înscrisul de la fila 79, intitulat "Convenție", data_ - chiar real de-ar fi - cuprinde obligația de întreținere și înmormântare asumată de M. G. și M. în schimbul bunurilor mobile obiect al unui testament și a unui CEC cu clauză testamentară, iar așa zisul "Testament" cuprinde tot o convenție, prin care, în schimbul îngrijirii și întreținerii viagere, Bojan M. se obliga "să le lase prin testament suprafața de pământ agricol pe care o posedă conform registrului agricol sau înscris în cartea funciară".

Actul este datat_ (în condițiile în care Boșan M. a decedat la data de 0_ - potrivit considerentelor sentinței, ceea ce înseamnă cu 2 zile înainte de decesul "testatoarei"), când Legea nr. 18/1991 era în vigoare.

Aproape că nu se vede semnătura de la poziția "donator", însă cu certitudine actul nu a fost scris de "Bojan M. ".

Aceasta trebuia să știe că nu o cheamă "Bojan", ci "Boșan" (așa cum este consemnat în primul act), iar semnăturile de pe cele două acte nu au fost executate de aceeași persoană.

De altfel, Boșan M. din "Convenție" precizează că este "văduvă" și nu rezultă din niciun act că Boșan (sau Bojan) M. este aceeași persoană cu Măluțan M., soția lui Măluțan S. (potrivit mențiunilor din registrul agricol).

Au fost contestate aceste înscrisuri, inclusiv prin concluziile scrise, în care s-a arătat că înscrisurile "nu sunt autentice, nu au dată certă și atâta vreme cât nu au fost validate de către instanță printr-un proces în care să fie supuse dezbaterii în contradictoriu, nu pot garanta realitatea celor menționate în ele, putând fi făcute pro causa".

În ceea ce privește natura juridică a acestor acte - ca și convenții nu sunt translative de proprietate, iar ca și "testament" nu sunt valabile.

Testamentul olograf (art. 859 C.civ. vechi) trebuie să fie în întregime scris, datat și semnat (subscris) de mâna testatorului - sub sancțiunea nulității (deci fără scrieri străine) și prin acesta testatorul să dispună de bunurile sale, potrivit voinței sale libere.

Înscrisul în discuție, potrivit celor arătate în cuprinsul său, a fost făcut "în fața părților interesate", în două exemplare, câte unul pentru flecare din părți, fiind menționați și martori.

Dacă era scris de "testatoare", actul nu era făcut doar "în fața ei", iar exprimarea nu era de felul: "în același timp d-na Bojan M. se obligă în schimb față de M. G. și soția să le lase prin testament...".

Cu două zile înainte de deces "Bojan" M. nu putea scrie în întregime, data și semna, un asemenea act, care în realitate este o "convenție" - așa cum în mod expres se arată în conținutul lui, nu un act unilateral, rodul unei singure voințe, aceea a testatorului - cum trebuie să fie un testament.

Lipsa calității de moștenitor a intimatului M. G., după defuncta Măluțan M., duce la nulitatea titlului de proprietate atacat, acesta constituind un act de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea vreunei persoane care nu era îndreptățită, potrivit legii, la o astfel de reconstituire (art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997).

De altfel, nici cererea nr. 205/_ nu cuprinde mențiunea că M. G. solicită terenul în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M. (sau Boșan M. ) și nici în adeverința nr. 604/_ nu se face această mențiune.

De asemenea, prin cerere s-a solicitat în ridul "în Clejă" suprafețele de 0,29 ha fânețe și 0,05 ha neproductiv (total 0,34 ha), iar în adeverința menționată se indică poziția 287 din anexa 3 cu 1,31 ha și nu poziția 269 din anexa 3 cu 1,89 ha.

Această poziție, în baza căreia a fost emis titlul de proprietate a fost validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 93/1999 (și nu prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, care nici măcar nu a fost redactată).

Așa se explică faptul că procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate au fost eliberate abia în anul 2002, pentru M. G. în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M.

.

De observat, de asemenea, că intimatul M. G. a susținut, de mai multe ori, că a moștenit pe defunctul Măluțan" (f. 76 dos. rejudecare, în cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 50/2011, unde arată că în registrul agricol "antecesorul subsemnatului" figurează cu suprafața de...).

Dispozițiile legale privind persoanele îndreptățite să beneficieze de dispozițiile legilor fondului funciar, ca și cele privind dovada calității de moștenitor au caracter imperativ și sunt de interes general.

Cum motivele arătate sunt de ordine publică, ele pot fi invocate chiar și din oficiu, încadrându-se în excepția prevăzută de art. 306 alin. 2 C.proc.civ., coroborat cu art. 304¹ C.proc.civ.

Prin notele de ședință depuse la dosar de recurentă la data de 19 iunie 2013 (f. 47) s-a arătat că relevantă în soluționarea prezentei cauze are solicitarea (cererea) parohiei pentru terenul înscris în CF 117 B. (și nu validarea suprafeței de 5 ha prin Hotărârea Comisiei județene nr. 30/_ ).

Aspectul formulării cererii a fost verificat și de către instanța de recurs în dosarul nr. _

, în considerentele deciziei civile nr. 213/R/2011 reținându-se în mod expres că din înscrisurile existente la dosar "reiese realitatea susținută de reclamantă prin acțiunea introductivă, aceea că a adresat comisiei locale competente cereri de retrocedare a terenurilor pe care le-a deținut în proprietate anterior trecerii bunurilor în proprietatea CAP-ului sau statului, la toate legile fondului funciar.

Teren deținut în proprietate de către parohie este și cel înscris în CF 117 B., unde se identifică și porțiunea în litigiu.

De observat că nici instanța de rejudecare, în considerentele sentinței civile nr. 1830/2012 (neatacate de intimat), nu se reține că parohia nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, ci doar că, pentru terenul înscris în CF 117 B., prima cerere ar fi cea cu nr. 547/_ .

În prezenta cauză, în discuție este nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 2197/_ emis în favoarea intimatului M. G., cu privire la terenul în suprafață de 5.800 m.p. identificat în tarlaua 27 parcela 277/20, ridul Cleja sub Poligon (Cleja reformată") - parte din nr. top. 783 din CF 117 B. .

Se invocă mai multe motive de nulitate, prin prisma cărora intimatul M. G. nu este îndreptățit, potrivit legii, la o astfel de reconstituire, printre care: reconstituirea în favoarea intimatului a dreptului de proprietate asupra unui teren ce constituie vechi amplasament al proprietății parohiei, solicitat de aceasta, în termen legal, liber la data solicitării; lipsa calității de moștenitor a intimatului M. G. după defuncta Măluțan M. (rezultând din lipsa dovezii acestei calități); cererea nr. 205/_ nu cuprinde mențiunea calității de moștenitor, deci nu a fost formulată în această calitate; prin cererea menționată nu s-au solicitat decât 0,34 ha în ridul Cleja (0,29 ha fânețe și 0,05 ha neproductiv), suprafața de 24 ari din acest rid nefiind solicitată; potrivit adeverinței provizorii de proprietate nr. 604/_, validarea intimatului M. G. poziția 287 cu suprafața de 1,31 ha, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, s-a făcut în nume propriu (nefiind menționate numele defuncților Măluțan S. sau Maria și nici calitatea de moștenitor a beneficiarului), în timp ce titlul de proprietate nr. 2197/2002 a fost emis în favoarea lui M. G. ca moștenitor al defunctei Măluțan M. . Rezultă și din această adeverință că validarea intimatului pe anexa 3 Beclean poziția 269, cu suprafața de 1,89 ha, nu s-a făcut prin Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ . Din compararea îndreptățirii la reconstituire - prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. 1 indice 1 și respectiv art. 6 alin. 12-14 din Legea nr. 1/2000 (aplicabile în speță, și potrivit deciziei de casare nr. 213/R/2011) se evidențiază prioritatea parohiei la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, asupra terenului în suprafață de 5.800 m.p. în litigiu.

Și intimatul arată, prin întâmpinare, că dezlegările de drept date prin decizia de casare sunt obligatorii, potrivit art. 315 C.proc.civ., numai că susține alte dezlegări decât cele din decizia civilă nr. 213/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ .

În considerentele acestei decizii se arată în mod expres că: "cerința dezlegării întâietății, ori mai exact a priorității stabilirii dreptului în natură pentru una dintre persoanele ce se pretind îndreptățite este dată de art. 6 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 1/2000 în forma în vigoare începând cu data de 23 iulie 2006, text legal care dispune că.... ", precizându-se că aplicarea acestui text de lege nu presupune o retroactivitate a legii civile. În situația în care în litigiul de față nu este dată teza împroprietăririi, "atunci compararea îndreptățirii este admisă legal de art. 6 alin. 1 indice 4 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, urmând ca instanța de fond să examineze modalitatea în care antecesoarea recurentului persoană fizică a obținut dreptul de proprietate asupra terenului înscris în registrul agricol".

Potrivit alin. 2 indice 1 al art. 6, în ipoteza împroprietăririi se va acorda prioritate la restituirea în natură pe fostul amplasament fostului proprietar deposedat - persoana împroprietărită putând beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în natură doar dacă există terenuri la dispoziția comisiei de fond funciar, iar potrivit alin. 1 indice 4 al art. 6 "orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță probantă produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate".

Aplicarea acestor dispoziții implică și observarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 indice 2 și 1 indice 3 - privind forța probantă a actelor primare privind dreptul de proprietate - cu referire expresă la forța probatorie a consemnărilor efectuate în registrele agricole în perioada 1945-1990 (care au doar o valoare declarativă, până la proba contrară) și respectiv a probatoriului testimonial, care este suficient în reconstituirea dreptului de proprietate când reconstituirea se face pe vechile amplasamente, "în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare"", dacă martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea".

În scriptele depuse anterior la dosar s-a evidențiat forța probantă superioară a înscrierilor din cartea funciară, sub incidența Decretului-lege nr. 115/1938 acestea având și efect constitutiv de drept real.

Lipsa calității de moștenitor al defunctei Măluțan M., a intimatului M. G., a fost invocată în rejudecare, ca motiv de nulitate a titlului de proprietate nr. 2197/2002, nefăcând obiectul controlului instanței de recurs anterioare.

Interesul parohiei de a invoca nulitatea parțială a titlului de proprietate în discuție există și în situația în care Hotărârea Comisiei județene nr. 46/_ ar fi anulată, iar potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocată de orice persoană "care justifică un in- teres legitim".

Astfel cum s-a reținut și în decizia de casare, nu se contestă de către comisii dreptul parohiei la 40,85 ha teren agricol, iar acordarea de către comisii de reparații prin despăgubiri,

pentru această suprafață este influențată tocmai de presupusa prevalență a dreptului din titlurile de proprietate atacate - printre care și cel cu nr. 2197/2002.

Pe lângă faptul că Hotărârea Comisiei județene nr. 328/2008 a fost atacată de parohie (dosar nr. 638/2008 al Judecătoriei B., suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea dosarelor privind titlurile de proprietate atacate), sunt de observat și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1095/2005 pct. 1.4 și art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 - potrivit cărora despăgubirile ce se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, potrivit legilor fondului funciar, vor fi acordate doar în măsura în care aceștia nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile sau nu acceptă o suprafață de teren în natură pe alt amplasament.

Dacă restituirea pe vechiul amplasament este posibilă (această posibilitate depinzând și de constatarea nulității titlurilor de proprietate nelegale; efectul nulității fiind eliberarea terenurilor, cu caracter retroactiv), aceasta trebuie realizată, iar în situațiile în care restituirea pe vechile amplasamente nu mai este posibilă, este obligatorie procedura ofertării, prevăzută de art. 10.

Nici un moment P. R. B. nu a optat pentru primirea de despăgubiri.

Dimpotrivă, încă în anul 1991, ca și în întreaga perioadă ulterioară, parohia a solicitat reconstituirea, în natură, a tuturor terenurilor deținute în proprietate anterior preluării, iar cel înscris în CF 117 B. face parte din acestea.

Nu este culpa recurentei că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu se mai găsește (cum se reține că nu este culpa intimatului M. G. că Hotărârea Comisiei județene nr. 46/1991, prin care ar fi fost validat cu cele 1,31 ha, potrivit adeverinței nr. 6047_ nu a fost redactată), însă formularea ei, în termen legal, rezultă din înscrisurile existente la dosar.

De exemplu, în referatul Comisiei locale B. se arată în mod expres că P. reformată

"cere în proprietate fostele terenuri ale Parohiei", prin contestația nr. 134/_ parohia solicită:

"vă rog a-mi reanaliza cererea depusă la C. orașului B. pentru împroprietărirea Parohiei cu terenul deținut ca proprietar, cerere la care au fost anexate și actele doveditoare, CF 117 B. și schițe.

În urma acestei contestații nr. 134/1991 a fost adoptată Hotărârea Comisiei județene nr.

46/_, prin care s-a validat suprafața de 5 ha.

Dacă, prin prisma dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la_, această validare este sau nu legală, nu are nicio influență asupra soluționării prezentei cauze. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia pentru considerentele care urmează a fi relevate.

Motivul invocat de recurentă la data de 5 iunie 2013, acela al nulității hotărârii pentru neanalizarea unuia din motivele de nulitate ale titlului de proprietate și anume lipsa calității pârâtului intimat M. G. de moștenitor al defunctei Măluțan M., ceea ce ar atrage neîndreptățirea la reconstituire, nu constituie un motiv de ordine publică care să poată fi circumscris prevederilor art. 306 alin. 2 C.proc.civ.

Este adevărat că instanța de fond nu a analizat îndreptățirea pârâtului intimat la reconstituire din perspectiva lipsei calității sale de moștenitor al defunctei Măluțan M. .

La fel de adevărat este și faptul că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă elementele prevăzute la art. 261 C.proc.civ., printre care și motivele de fapt și de drept pentru care instanța înlătură cererile părților.

Însă, în niciun caz, în speță, acest aspect nu poate fi asimilat nemotivării hotărârii, care să constituie motiv de nulitate pe considerentul imposibilității realizării controlului judiciar.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond a indicat detaliat argumentele pentru care a apreciat că titlul de proprietate atacat este legal și temeinic.

Împrejurarea că instanța de fond nu ar fi răspuns unui motiv de nulitate invocat de reclamanta recurentă ar fi putut constitui motiv de recurs, trebuind să fie invocat în termenul legal de motivare a căii de atac.

Or, prin recursul declarat hotărârea nu a fost criticată sub acest aspect.

Nicidecum neanalizarea unei apărări a părții, a unui argument prezentat de aceasta în susținerea pretențiilor sale nu poate constitui motiv de ordine publică ce poate fi invocat și ulterior expirării termenului legal de motivare a căii de atac.

Pe de altă parte, lipsa calității de moștenitor al pârâtului intimat nu s-a invocat de reclamantă în fața instanței de fond prin acțiunea introductivă și nici pe parcursul judecății în primul ciclu procesual.

Abia în rejudecare, la termenul de judecată din 27 aprilie 2012 reclamanta, prin apărător ales, arată că nu există vreun act de stare civilă din care să rezulte calitatea de moștenitor al pârâtului (f. 76 dosar rejudecare).

Raportat la poziția apărătorului recurentei, pârâtul depune la data de 25 mai 2012 actele prin care înțelege să-și dovedească îndreptățirea la reconstituire ca moștenitor al defunctei Măluțan M. .

Ulterior depunerii acestor înscrisuri, pe tot parcursul judecății, în intervalul 25 mai 2012 -

23 noiembrie 2012, reclamanta nu formulează nicio critică legată de aceste acte, nu invocă neîndreptățirea pârâtului la reconstituire pe temeiul lipsei dovezii calității sale de moștenitor.

Abia prin concluziile scrise depuse ulterior închiderii dezbaterilor (f. 128 dosar rejudecare), reclamanta a înțeles să critice actele depuse de pârât în justificarea calității sale de moștenitor.

Nicicând pe parcursul judecății reprezentantul reclamantei nu a învederat existența unui nou motiv de nulitate a titlului, suplimentar față de argumentele cuprinse în acțiunea inițială.

În condițiile în care orice motive de fapt trebuie prezentate în scris, poziția verbală a reprezentantului reclamantei din ședința de judecată din data de 27 aprilie 2012 nu poate fi apreciată ca reprezentând o completare a motivelor de nulitate a titlului atacat, ci reprezintă doar o simplă afirmație, care nu obligă instanța să analizeze calitatea de moștenitor al pârâtului în condițiile în care lipsa acestei calități nu s-a invocat în scris în condiții procedurale.

Nu poate fi avută în vedere nici invocarea lipsei calității de moștenitor prin concluziile scrise, știut fiind că instanța nu poate avea în vedere decât cererile formulate până la momentul închiderii dezbaterilor.

Întrucât acest motiv a fost invocat abia la data de 5 iunie 2013, cu mult după expirarea termenului legal de motivare, reținând că motivul nu este unul de ordine publică ce poate fi invocat în condițiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul constată tardivitatea invocării acestui motiv, astfel că el nu va fi supus analizei instanței de control judiciar.

Invocarea motivului peste termenul legal nu atrage nulitatea, ci tardivitatea invocării acestuia, cu consecința imposibilității analizei sale în cadrul procesual declanșat de recurent.

Prin urmare, analiza hotărârii se va limita la motivele de recurs cuprinse în cererea de declarare a căii de atac.

Pentru a se analiza legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea titularului titlului de proprietate atacat este necesar a se verifica dacă suprafața înscrisă în titlul de proprietate era sau nu liberă la data stabilirii dreptului, constituia sau nu vechiul amplasament al beneficiarilor reconstituirii, era sau nu solicitată și de alte persoane. Totodată, este esențial de stabilit momentul efectiv al reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în funcție de care se apreciază caracterul liber sau ocupat al terenului.

În prezenta cauză situația de fapt este următoarea:

La data de 11 martie 1991 pârâtul M. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,89 ha (f. 18 dosar inițial fond), în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M., persoană de la care s-a preluat terenul, anexând pentru dovada dreptului de proprietate fila din registrul agricol din anii 1959, unde defuncta Măluțan M. figura înscrisă cu suprafața de 1,31 ha, din care 0,58 ha în ridul "Cleja"; (f. 21 dosar inițial fond).

În baza cererii formulate, a registrului agricol, a actelor de stare civilă și a actelor depuse pentru justificarea calității de moștenitor al fostului proprietar deposedat, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,35 ha, din care 0,58 ha în ridul "Clejă";, emițându-se la data de 27 iunie 2002 procesul-verbal de punere în posesie nr. 2069/2002 (f. 29 dosar inițial fond), și ulterior, la data de 30 iulie 2002 titlul de proprietate nr. 2197/2002, obiect al prezentului litigiu (f. 4 dosar inițial fond).

Conform adresei nr. 4215/_ a Comisiei locale de fond funciar B. (f. 17 dosar inițial fond) pârâtul a fost înscris în anexa 3 B. la poziția nr. 269, dreptul său fiind validat prin Hotărârea Comisiei județene B. -N. de fond funciar nr. 46/_ .

Deși această hotărâre nu a fost redactată, așa cum corect a reținut instanța de fond, impedimentul nu poate avea drept consecință negarea dreptului pârâtului. Este cert că hotărârea s-a emis și în baza acesteia a fost validat dreptul de proprietate al pârâtului intimat.

Chiar dacă pârâtul nu a menționat în cererea de reconstituire faptul că solicită stabilirea dreptului pretins în calitate de moștenitor al defunctei Măluțan M., această împrejurare se deduce din actele anexate cererii de reconstituire și anume: adeverința nr. 5567/1990 privitoare la terenul defunctei Măluțan M. ; certificatul de deces al acestei defuncte; copia registrului agricol pe anul 1959.

Faptul că în adeverința nr. 604/1992 se menționează poziția nr. 287 în loc de 269 din anexa 3 la care este înscris pârâtul nu poate, singură, să determine nulitatea reconstituirii.

Este cert că pârâtul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului înscris pe numele defunctei Măluțan M. în registrul agricol din anul 1959, iar dreptul său a fost validat prin Hotărârea nr. 46/1991, așa cum se menționează în cuprinsul adeverinței nr. 604/1992 și cum atestă și comisia de fond funciar.

Pe verso-ul adeverinței se menționează și ridurile unde urmează a se realiza punerea în posesie, ca atribuit al comisiei locale de fond funciar.

Ca atare, tribunalul reține că dreptul pârâtului s-a dobândit la data validării, în speță la 30 august 1991 data adoptării Hotărârii nr. 46/1991.

În ceea ce privește reclamanta, aceasta a solicitat expres reconstituirea dreptului său de proprietate în anul 1998, prin cererea nr. 547/_, apoi în baza Legii nr. 1/2000 prin cererea nr. 75/10 martie 2000 și în cele din urmă în temeiul Legii nr. 247/2005, prin cererea nr. 201/_

.

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a solicitat de reclamantă pentru suprafața de 40,85 ha, a cărei întindere a fost recunoscută de comisiile de fond funciar și nu a fost contestată în prezentul cadru procesual, astfel că întinderea dreptului nu mai poate fi pusă în discuție.

În anul 1991, la data de 18 iulie 1991, reclamanta s-a adresat comisiei județene de fond funciar solicitând reanalizarea cererii adresată comisiei locale "pentru împroprietărirea parohiei cu terenul deținut ca proprietar"; (f. 94 dosar rejudecare).

Existența acestei contestații dovedește faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului să de proprietate și în temeiul Legii nr. 18/1991. De altfel, și în cadrul primului control judiciar se reține că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza tuturor legilor fondului funciar.

Contestația adresată comisiei județene a fost rezolvată favorabil, în sensul că prin Hotărârea nr. 46/1991, emisă la data de 30 august 1991, alta decât cea emisă în favoarea pârâtului, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha (f. 52 dosar fond rejudecare), reclamanta nefiind pusă în posesie.

Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, în vigoare la data validării dreptului, suprafața de 5 ha era suprafața maximă care putea fi reconstituită parohiilor. Abia în baza Legii nr. 169/1997 se recunoaște dreptul la reconstituire în limita suprafeței de 10 ha (art. 22 alin. 6 lit. d din Legea nr. 18/1991, republicată, text introdus prin Legea nr. 169/1997).

După adoptarea Legii nr. 169/1997 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 reconstituirea era limitată la suprafața de 10 ha.

Ca atare, în anul 1991, în baza Legii nr. 18/1991, reclamantei recurente i s-a validat dreptul de reconstituire asupra suprafeței de 5 ha, iar pârâtului intimat asupra suprafeței de 1,35 ha, din care numai 0,58 ha în ridul "Cleja";.

Așadar, conform hotărârilor de validare în vigoare, în baza Legii nr. 18/1991, reclamanta recurentă era îndreptățită la punerea în posesie pe suprafața de 5 ha pe vechiul amplasament, în ridul "Cleja";, iar pârâtul intimat la punerea în posesie în același rid cu suprafața de 0,58 ha.

Așa cum rezultă din adresa nr._ 13 a comisiei locale de fond funciar (f. 31 dosar recurs) în prezent prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea unor titluri de proprietate emise pentru suprafețe aflate în ridul "Clejă";, fostă proprietate a reclamantei recurente, care însumează 5,53 ha.

În urma desființării titlurilor de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, reclamantei recurente i se poate reconstitui dreptul de proprietate validat prin Hotărârea nr. 46/1991, în suprafață totală de 5 ha.

Cum în baza Legii nr. 18/1991 reclamantei recurente nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, iar această suprafață este în prezent liberă și i se poate atribui, reconstituirea în favoarea pârâtului, deși pe alt amplasament decât cel avut în același rid de defuncta Măluțan M., este valabilă în baza art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, existentă la data validării dreptului.

Prioritatea la restituire a fostului proprietar operează numai în ipoteza în care s-au formulat mai multe cereri de reconstituire în temeiul aceleiași legi a fondului funciar.

Totodată, această prioritate trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data validării dreptului privitoare la întinderea maximă a suprafeței care poate constitui obiect al restituirii.

În cazul parohiilor, așa cum s-a subliniat mai sus, Legea nr. 18/1991 prevedea dreptul la restituirea suprafeței maxime de 5 ha. Faptul că ulterior, prin legi succesive, s-a recunoscut dreptul parohiilor la restituirea întregii suprafețe preluate, nu justifică anularea unui titlu de proprietate privind un drept validat sub imperiul unei legi ce limita suprafața maximă ce o putea obține vechiul proprietar.

Fără a pune în discuție îndreptățirea sau neîndreptățirea recurentei la reconstituire asupra suprafeței de 5 ha, respectiv valabilitatea sau nevalabilitatea Hotărârii nr. 46/1991 emise în favoarea sa, ce constituie obiect al dosarului nr. 942/13/_ al Judecătoriei B., în prezenta cauză în raport de hotărârea de validare emisă recurentei, în vigoare, tribunalul reține că în baza Legii nr. 18/1991 parohia nu putea primi decât suprafața maximă de 5 ha, astfel că prioritatea poate fi analizată numai în raport cu această suprafață, întrucât numai aceasta putea fi obținută pe vechiul amplasament în baza Legii nr. 18/1991 și nu întreaga suprafață preluată. Or, în prezent este liberă această suprafață, ca urmare a anulării mai multor titluri de proprietate.

Prin urmare, se reține că la data depunerii celei de a doua cereri de reconstituire de către reclamantă în anul 1998, dreptul de proprietate al pârâtului intimat era deja reconstituit.

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.

Având în vedere că în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea parohiilor s-a prevăzut dreptul la reconstituire numai pentru suprafața de 5 ha, că această suprafață s-a reconstituit reclamantei în baza Legii nr. 18/1991, că în prezent este liberă suprafața de 5,50 ha din vechiul amplasament al reclamantei, astfel că aceasta poate fi pusă în posesie cu terenul reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, că antecesoarea pârâtului a deținut suprafața de 0,58 ha în ridul "Clejă";, că reconstituirea în favoarea pârâtului s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991, reținându-se că acest drept fiind unul legal dobândit este valabil fără vreo altă confirmare, în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea titlului de proprietate atacat.

În baza acestor considerente și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurentei, tribunalul o va obliga să plătească intimatului M. G. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 87/_ depusă în copie la dosar (f. 18).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. R. B. , cu sediul în B.

, P. L. nr. 11, județul B. -N. împotriva sentinței civile nr. 1830/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 7 decembrie 2012 în dosarul nr._ *, pe care o menține ca legală și temeinică.

Obligă recurenta să plătească intimatului M. G. , domiciliat în B., strada M.

K. nr. 81, județul B. -N. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2013.

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,		GREFIER,
G.	C. F. R.	-I. B.	M.	L. B. M. -M.	E.

red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _

judec. C. S. O.

← Decizia civilă nr. 714/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 459/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 27/4. Fond funciar Decizia civilă nr. 271/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 351/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 714/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 459/2013. Fond funciar Sentința civilă nr. 2908/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 452/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 143/2013. Fond funciar