Decizia civilă nr. 452/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/R/2013
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de intimatul B.
P., împotriva sentinței civile nr.4608/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de de 29 octombrie 2013 în prezența reprezentantului intimatului-recurent avocat Lauruc M. și a petentei-intimată C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., consilier juridic Mileșan
G., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 19 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 4609/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petenta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N. și B. P. și în consecință s-a anulat ca nelegală Hotărârea nr. 416/_ emisă de intimata C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, isntanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a solicitat în principal constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.416/2006 a Comisiei Județene B. - N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar în subsidiar anularea hotărârii, ca fiind nelegală și netemeinică.
Privitor la motivul de nulitate absolută a Hotărârii Comisiei Județene nr.416/_, invocat de reclamantă, în sensul că Hotărârea nr.416/2006 ar fi fost emisă în favoarea unei persoane lipsite de capacitate de folosință, respectiv în favoarea numitei Dahinten Eleonora, este nefundat.
Contestația împotriva propunerii comisiei municipale (f.9), a fost formulată de numita Dahinten Eleonora (antecesoarea intimatului B. P. ) care, fiind în viață la acea dată, este evident că avea capacitate de folosință, împrejurarea că pe parcursul soluționării plângerii petenta a decedat (_ ) neavând nici o relevanță în cauză. În mod corect, hotărârea privind soluția dată plângerii a fost emisă pe numele persoanei care a formulat-o.
Pe de altă parte este de precizat că titularul reconstituirii dreptului de proprietate este Dahinten Eleonora, persoana care a și depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. Cu privire la această împrejurare, legea fondului funciar reglementează o singura excepție și anume cea prevăzuta de art.13. potrivit căreia, cererea de reconstituire se depune de moștenitori în condițiile în care persoana îndreptățită la reconstituire era decedată la data depunerii cererilor de reconstituire. In speță însă această excepție nu este aplicabilă atâta vreme cât, la data depunerii cererii persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate era în viață, desigur, urmând ca moștenitorii, ulterior, să-și valorifice drepturile lor, pe calea dreptului comun.
Cu privire la aspectul legalității Hotărârii Comisiei Județene nr.416/_, contestată în cauză, instanța apreciază că acest petit subsidiar formulat de reclamantă este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Defuncta Dahinten Eleonora (antecesoarea intimatului B. P. ), este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, pentru suprafața de teren de 7,70 ha prin înscriere pe anexa. 39 B., poziția 72, validată prin H.C.J. nr. 108/2001, aspect constatat de către C. J. prin art. 1 alin. 2 din hotărârea atacată și confirmat prin cererile depuse și de către petentă.
Hotărârea nr. 108/2001, anexa 39 B. poziția 72 a rămas definitivă, prin neatacare, pe această anexă fiind înscrise persoanele pentru care reconstituirea dreptului de proprietate s - a făcut prin echivalent, vechile amplasamente fiind ocupate, în rezerva Comisiei municipale neînregistrându - se suprafețe de teren libere, conform prevederilor art. 3(4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.
Pe de o parte, hotărârea comisiei județene, fiind un act administrativ jurisdicțional, care se bucură de prezumția de legalitate, juris et de jure, nu poate fi modificat sau anulat de către emitent, conform prevederilor art. 55(1) din Legea nr. 18/1991, rep., ori prin art. 2 din hotărârea atacată s-a dispus validarea unei noi reconstituiri a dreptului de proprietate. Ulterior, prin cererea depusă în temeiul Legii nr. 247/2005, înregistrată la Primăria mun. B. sub nr. 22384/_, numita Dahinten Eleonora a solicitat din nou reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,70 ha teren. C. municipală analizând cererea a propus respingerea acesteia motivat de faptul că, suprafața solicitată i-a fost reconstituită în temeiul Legii nr. 1/2000, prin înscriere pe anexa 39, poziția 72, validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 108/2001.
Prin art. 1, pct. 37 din Titlul VI din Legea nr.247/2005 s-a prevăzut dreptul de a depune noi cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate doar de către persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997, ori ale căror cereri au fost respinse, adeverințele anulate etc. Antecesoarea pârâtului avea depusă o atare cerere în baza Legii nr. 169/1997, soluționată definitiv prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 108/2001, astfel încât Legea nr. 247/2005 nu-i mai recunoștea dreptul de a depune o atare cerere.
O altă soluție ar crea o situație inechitabilă față de persoanele care au beneficiat de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, prin înscriere pe anexa 39, însă nu au depus cereri și în baza Legii nr. 247/2005, înțelegând că, acordarea despăgubirilor sau atribuirea în proprietate nu este legată de depunerea unei cereri noi pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin astfel de cereri cum este cazul în speță, nu se solicita reconstituirea unui nou drept de proprietate, ci același drept solicitat și în temeiul Legii nr. 1/2000. Prin Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut doar dreptul de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate numai pentru diferențele de suprafață neretrocedată, drept urmare, reconstituirile realizate în temeiul legilor anterioare rămân valabile. În mod corect a fost respinsă cererea depusă în temeiul Legii nr.247/2005, antecesoarea pârâtului neîncadrându-se în situația prevăzută de legea nouă, aceea a solicitării unei diferențe de teren neretrocedată.
Obligația ofertei de teren există numai în situația reconstituirilor dreptului de proprietate realizate după intrarea în vigoare a H.G.R. nr. 890/2005, în baza dispozițiilor Legii nr.247/2005, neincidentă în speță.
Aplicând disp.art.10 din H.G.nr.890/2005 unei situații ivite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, C. județeană a încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României.
În privința aspectelor legate de obligația de a realiza procedura de ofertare, instanța reține că, din lucrarea de expertiză efectuată în cauză și care privește o suprafață de teren mai mare decât cea obiect al prezentei plângeri, rezultă că vechiul amplasament este ocupat, aproape în întregime, de persoane fizice ce au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-le eliberate titluri de proprietate, și de către fosta Avicola S.A. și Penitenciarul Bistrița, existând doar două suprafețe de teren liber, de 2500 mp și de 1300 mp, ce vor fi analizate în dosarul disjuns din prezentul, ce are ca obiect o altă plângere împotriva unei alte hotărâri a comisiei județene.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs, intimatul B. P., solicitând în baza art. 304 pct. 8, pct. 9 si art. 304 indice 1 din Vechiul Cod.pr.civilă raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1 si art. 312 alin. 4 Vechiul Cod.pr.civ. să se admită recursul declarat, să se caseze hotărârea instanței de fond si să fie rejudecată cauza, iar prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 2 Vechiul Cod.pr.civ. să se dispună respingerea acțiunii reclamantei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În motivare se invocă că instanța de fond a interpretat în mod greșit cererea antecesoarei recurentului, numita Dahinten Eleonora care, prin cererea depusă, "...având în vedere modificările legislative în domeniu, respectiv dispozițiile Legii nr. 247/2005 de modificare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 si a Legii nr. 1/2000..."a solicitat: "... restituirea pe vechiul amplasament sau dacă vechiul amplasament este ocupat, pe un alt amplasament de aceeași calitate și categorie de folosință, a suprafeței de teren de 7,70 ha, teren "SUB CETATE" pentru care C. locală de aplicare a Legii Fondului Funciar B. i-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate
- asa cum rezultă din Adresa nr. 194/_ ... figurează în ANEXA 39 poziția 72 despăgubiri ce nu au fost acordate și nici încasate. În prezent solicită atribuirea acestei suprafețe de 7,70 ha ÎN NATURA."
Prin urmare, cererea petentei Dahinten Eleonora, pornind de la recunoașterea dreptului la reconstituire pentru suprafața de 7,70 ha, de care a beneficiat în baza Legii nr. 1/2000, a solicitat doar modificarea formei de restituire, prin schimbarea propunerii de despăgubire (fiind în prezența doar a unei propuneri, din moment ce despăgubirea în sine nu fusese stabilită, cuantificată și nici plătită petentei), în atribuirea de teren în natură, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament de aceași calitate și categorie de folosință, având în vedere că, urmare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, la dispoziția Comisiei municipale de aplicare a legilor fondului funciar, au fost puse suprafețe de teren suplimentare, pentru punerea în practică a prevalenței principiului restituirii în natură.
Se arată în continuare că instanța de fond a interpretat greșit sensul art. 2 din Hotărârea nr. 416/_, anulată, afirmând că « ... prin art. 2 din hotărârea atacată s-a dispus validarea unei noi reconstituiri a dreptului de proprietate." - fapt nereal - sens în care reproduce art. 2 din hotărârea anulată: "Dispune înscrierea numitei Dahinten Eleonora cu suprafața de 7,70 ha, în Anexa 23. diferența de teren despăgubiri în funcție de opțiunea exprimată, după încheierea procedurii de ofertare. Prin urmare, se schimbă doar nr. anexei în care ar urma să fie înscrisă numita Dahinten Eleonora, Anexa nr. 23, în loc de Anexa nr. 39 B., făcându-se aplicarea dispozițiilor legale ale Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005. Aceste aspecte atrag incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 din Vechiul Cod.pr.civilă.
În opinia recurentului motivarea instanței că "o altă soluție ar crea o situație inechitabilă față de persoanele care au beneficiat de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, prin înscrierea pe anexa 39, însă nu au depus cereri si în baza Legii nr. 247/2005, înțelegând că acordarea despăgubirilor sau atribuirea în proprietate nu este legată de depunerea unei cereri noi pentru reconstituirea dreptului de proprietate";, nu poate fi primită.
Modificarea Legii nr. 1/2000 de către dispozițiile Legii nr. 247/2005, a dat posibilitatea tuturor persoanelor care au depus cereri anterioare de reconstituire și cărora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire, să solicite restituirea în natura, deși, inițial, din lipsa de terenuri la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, cererea lor a fost soluționată prin propunerea de acordare de despăgubiri.
Depunerea sau nedepunerea unei cereri, urmare a modificărilor legislative aduse de Legea nr. 247/2005 a ținut de opțiunea fiecăreia dintre persoanele îndreptățite la reconstituire, iar motivarea soluției pronunțate de către instanța de fond prin prisma modului în care alte persoane au înțeles sau au interpretat noile dispoziții legislative, au înțeles sau nu să depună o nouă solicitare pentru schimbarea formei de restituire, din despăgubiri, în natură, este nelegală. Adevărata inechitate o constituie interpretarea dată de instanța de fond art. I, pct. 37 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia, de suprafețele suplimentare de teren, puse la dispoziția comisiilor de fond funciar, pentru restituirea în natură a terenurilor ar fi avut dreptul să beneficieze doar persoanele care, pentru prima dată ar fi depus cerere de reconstituire în anul 2005, în baza Legii nr. 247/ 2005, sau ale căror cereri anterioare nu ar fi fost soluționate, iar persoanele care au depus anterior cereri și au avut « nenorocul » să le fie soluționate prin propunerea de a li se acorda despăgubiri din lipsă de terenuri la dispoziția comisiilor de fond funciar pentru restituirea în natură, nu ar mai fi avut dreptul de a depune o cerere prin care să solicite restituirea în natură și nu despăgubiri, deși, comisiile de fond funciar au primit la dispoziție suprafețe de teren suplimentare, pentru atribuirea de terenuri în natură, pe alte amplasamente, având acces și la terenuri excedentare de pe raza altor localități, a altor comisii de fond funciar.
Recurentul susține în continuare că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor Legii nr. 247/2005, prin care se invocă art. 1, pct. 37 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, adaugă la lege, motiv pentru care hotărârea este nelegală, atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod.pr.civ.
Se mai arată că conjuncția
« SI » din fraza alin. 1 a art. 33 din Legea nr. 1/2000 are rolul de a adaugă în categoria persoanelor care pot să depună cereri, în sensul că puteau depune cereri si foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, însă, aceste dispoziții legale în nici un caz nu înlăturau, nu excludeau, de la dreptul de a solicita restituirea în natură a terenurilor persoanele cărora, anterior le-a fost recunoscut dreptul la reconstituire, și, nici nu se referă doar la diferențele de suprafețe neretrocedate. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să recunoască dreptul de a depune cereri doar "foștii proprietari cărora li s-au respins cererile... ", atunci în text trebuia să apară cuvântul NUMAI.
Interpretarea art. 33 așa cum a fost el modificat de Legea nr. 247/2005, trebuie făcută în contextul tuturor modificărilor aduse Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 247/2005, și, mai ales, în contextul introducerii art. 6 alin. 2A1 și 2A2, articole care o îndreptățeau pe petentă să depună cererea prin care, pentru suprafața de 7,70 ha, cu privire la care i se recunoscuse anterior dreptul la reconstituire, să opteze pentru restituire în natură, în loc de despăgubiri.
Pentru realizarea principiului restituirii în natură, a fost instituită obligația A.D.S. de a preda Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar terenurile aflate în domeniul privat al statului, în vederea retrocedării, inclusiv acelor persoane care depuseseră cereri în baza legilor anterioare (Legea nr. 1/2000) și cărora inițial, din lipsă de teren la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, au fost propuse pentru acordarea de despăgubiri. Ca urmare a faptului că, ulterior, suprafețele de teren puse la dispoziția Comisiei locale de fond funciar au fost suplimentate, era normal ca foștii proprietari deposedați abuziv să poată solicita înlocuirea restituirii inițial aprobată sub forma de despăgubirii, cu restituirea în natură, acesta fiind atât litera, cât și spiritul noii legi, Legea nr. 247/2005.
Se mai invocă faptul că instanța de fond este în eroare atunci când leagă procedura de ofertare, de suprafețele de teren libere de pe vechiul amplasament. Cu privire la suprafețele libere, de pe vechiul amplasament, C. municipală era obligată să dispună restituirea în natură, iar procedura de ofertare se referă nu la suprafețele de teren libere de pe vechiul amplasament, ci la terenuri pe un alt amplasament, din terenurile existente la dispoziția comisiei.
Recurentul apreciază ca nelegală statuarea instanței de fond privind încălcarea de către C. județeană a principiului neretroactivității legii civile. În opinia recurentului, este indicent principiului aplicabilității imediate a legii noi, în speță Legea nr.247/2005, petenta depunând cererea în baza Legii nr. 247/2005 (de la care nu a fost exclusă, cum greșit a interpretat instanța de fond dispozițiile legale în materie), lege aplicabilă din moment ce despăgubirile nu au fost plătite petentei, în baza Legii nr. 1/2000 (legea veche), petenta valorificându-și dreptul recunoscut de noua lege de a solicita modificarea formei de restituire, din despăgubiri, în natură, în baza legii noi.
Se solicită totodată a se avea în vedere și incidența, în litigiile în curs de soluționare aflate pe rolul instanțelor judecătorești a noilor modificări legislative în materia retrocedărilor, cuprinse în Legea 165/16 mai 2013 - art.1(1), art. 2 lit. « a », art. 4, art. 8 alin. 2 lit. « b », art. 12.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Prin cererea de recurs s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit cererea petentei Dahinten Eleonora, ea nu a solicitat o nouă reconstituire/validare, ci schimbarea propunerii de acordare a despăgubirilor (necuantificate si neachitate nici măcar în parte) cu restituirea în natură pe vechiul amplasament sau alte terenuri corespunzătoare.
Tribunalul reține că raportat la prezentul cadrul procesual și motivele pentru care s-a formulat acțiunea civilă, relevante în cauză sunt dispozițiile din Hotărârea nr. 416/_ emisă de intimata C. județeană B. -N. și efectele acestei hotărâri, nu cererea în baza căreia s-a emis hotărârea. Or, prin această hotărâre s-a dispus: înscrierea numitei Dahinten Eleonora cu suprafața de
7,70 ha în anexa 23 și a fost obligată C. municipală B. să întocmească și să propună spre validare anexa 23, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Or, aceste dispoziții așa cum au fost formulate de emitenta C. J. B. -N., în lumina aspectului că Hotărârea nr. 108/2001 prin care petenta Dahinten Eleonora a fost înscrisă pe anexa 39 B. poziția 72 a rămas definitivă, reprezintă de fapt o nouă reconstituire raportat la aceeași îndreptățire (pentru care s-a validat deja cererea formulată în baza Legii nr. 1/2000), iar o dublă reconstituire contravine dispozițiilor legale. Rămâne în vigoare însă Hotărârea nr. 108/2001 emisă de C. J. B. -N., astfel încât drepturile petentei .
Raportat la cele arătate mai sus, este evident că soluția instanței de fond este corectă în sensul că se impune anularea Hotărârii nr. 416/_ emisă de intimata C. județeană B. -N.
, însă în ceea ce privește considerentele hotărârii atacate referitor la obligația de ofertare teren și aplicarea dispozițiilor HG nr. 890/2005, acestea apar ca fiind eronate.
Conform art. 1 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.
Totodată, conform art. 2 din Legea nr. 165/2013 (în vigoare la momentul soluționării cauzei de instanța de fond, prevăd că principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt: a) principiul prevalenței restituirii în natură; b) principiul echității; c) principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii; d) principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății. Iar potrivit art. 16 din același act normativ cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7), rezultând că acordarea de despăgubiri este subsidiară celei de restituire în natură.
Atâta timp cât procedura declanșată de petenta Dahinten Eleonora și continuată de recurentul B. P., nu s-a finalizat, nefiind calculate și, pe cale de consecință, nici plătite despăgubirile, procedura trebuie să își urmeze cursul cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de intimatul B. P., împotriva sentinței civile nr. 4.609/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de intimatul B. P., domiciliat în S. M., str. I. G., Nr. 8 I, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4.609/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
Red/Dact:
BISz/EMM-_ / 2 ex
J. fond: B. V.
GREFIER
M. D.
| ← Sentința civilă nr. 2908/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 143/2013. Fond funciar → |
|---|
