Decizia civilă nr. 293/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 293/F/2013 Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: S. I., judecător
JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: B. M. L.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantele G. N. și O.
S., împotriva sentinței civile nr. 12718/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantele-recurente
G. N. și O. S., asistate de avocat M. N. Costin, lipsă fiind pârâtele- intimate C. J. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. -N. și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. -Bîrgăului.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin fax, răspuns la întâmpinare, formulat de reclamantele recurente, într-un exemplar.
Reprezentantul recurentelor, avocat M. N. Costin susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentantul reclamantelor- recurente, avocat M. N. Costin, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris pe care le reiterează, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune copia conformă cu originalul a facturii nr. 470 din_ și a chitanței nr. 324 din_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 12718 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării
"plângerii"; invocată de pârâtele C. L. DE F. F., de pe lângă Primăria Bistrița - Bîrgăului, și C. J. PENTRU A. L. F. ULUI F. B. -N. . S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantele G. N.
, și O. S., în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. și C. J.
PENTRU A. L. F. ULUI F. B. -N., având ca obiect - obligație de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În soluționarea excepției invocate, prin notele de ședință depuse la (f 76), respectiv susținute și prin apărările (f 18), referitoare la tardivitatea formulării "plângerii"; de către reclamantele G. N. și O. S., instanța văzând modul în care a fost formulate capetele de cerere referitoare la obligarea comisiei locale și județene, la întocmirea documentației în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv de emitere a titlului de proprietate, cu plata unor despăgubiri, în subsidiar, temeiurile de fapt și de drept invocate (f 2,3), în susținerea acțiunii, văzând cerințele art.112 Cod proc. civilă, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a calificat acțiunea, ca fiind una în obligație de a face, de altfel fiind înregistrată ca atare, pe rolul instanței.
Este de reținut că, instanța a fost investită cu o acțiune, întemeiată pe dispozițiile legilor speciale nr.18/1991 rep. și mod., 169/_, 1/2000, având un obiect clar și precis determinat, în sensul în care, acesta este unul în obligație de a face, împrejurare ce rezultă fără echivoc, din modul în care a fost redactată, motivată și susținută constant în tot ciclul procesual.
Drept urmare, este în afara oricărei discuții, faptul că, instanța nu a fost investită cu o plângere, împotriva unei hotărâri date în cauză de C. J. de Aplicare a L. nr.18/1991 BN, în temeiul art.27 alin.6 ,7 și 8 din HGR 890/2005, împrejurări față de care se va respinge excepția invocată de ambele comisii, referitoare la tardivitatea formulării plângerii.
Pe fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
Reclamantele au solicitat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate de către organele îndreptățite conform legii cu privire la suprafața de 2 ha teren fânaț și pășune, situate în extravilanul loc. B. Bîrgăului, cu motivarea că, acest teren l- au avut în proprietate, în ridul numit Steaga, fiind înscris în CF 748 B. Bîrgăului, nr. top 2493/2/B, 2494/A/2.
Din actele și lucrările depuse la dosarul cauzei, rezultă cert că, prin sentința civilă nr. 2920/1998, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr.3194/1990, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta Nemeș N., decedată la 29 dec 1977, se compune din casă de lemn în Dealul Negru și fânaț, în suprafață de 1 ha 4397 mp înscris în CF 1733 B. -Bîrgăului, nr. top 2493/1 și 2494/l, se constată că la această masă succesorală are vocație numita Ispravă Lucreția în calitate de fiică și unică acceptantă a moștenirii, se constată că la masa succesorală după defuncta Ispravă Lucreția au vocație succesorală numitele O. S. și G. N., drepturi care au fost și operate în cartea funciară, conform cu încheierea de CF 7663/2003 (f 52).
Prin urmare, în ce privește această suprafață, înscrisă inițial în același carte funciară în favoarea bunicei lor Nemeș N. ( 53), reclamantele au înțeles să-și valorifice drepturile, pe calea dreptului comun. (f 51).
În ce privește suprafața solicitată, abstracție făcând de faptul că nu s-a depus la dosarul cauzei dovada îndreptățirii, la reconstituire, asupra terenului astfel identificat, este de necontestat faptul că prin Decretul nr.239239/_, numita Ispravă Lucreția a fost expropriată cu suprafața de 268 mp în localitatea B.
Bîrgăului, iar prin Decizia nr.356/_ privind autorizarea efectuării unor schimburi de terenuri proprietate de stat cu terenuri proprietate particulară și transmiterea lor în administrarea directă a Consiliului Național al Apelor, emisă de Comitetul executiv al Consiliului P. ular al județului B. N. s-a stabilit la art.2"; În schimbul terenurilor intrate în posesia statului, se atribuie în proprietatea locuitorilor ce au posedat terenuri în cuva lacului de acumulare, terenuri în suprafață totală de 1.930,086 m.p., dar nu mai mult de 3,5 ha, pentru fiecare gospodar";, însă aceasta nu a fost înscrisă în tabelul anexă la Decizia nr.354/1985, iar prin contractul de închiriere nr.13958/_ numita Ispravă Lucreția a închiriat Direcției Apelor Someș C. Napoca, suprafața de 42315 mp în vederea lucrărilor de organizare de șantier, pentru lucrarea " lac acumulare Colibita";.
Prin urmare, la data de_, sub nr.27, reclamanta O. S., a depus în baza L. 247/2005, atât în nume propriu, cât și în numele G. N., sora sa, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha, respinsă de C. L. B. Bîrgăului, (f 35), cu motivarea " lipsă acte doveditoare"; împrejurare necontestată în cauză, cum necontestat este și faptul că anterior formulării acestei cereri, s-a emis titlul de proprietate nr.19905/_ în favoarea reclamantei Ispravă Lucreția.
Împotriva acestei propuneri a Comisiei Locale, nici una din reclamante nu a formulat contestație, și nici nu a făcut dovada că a urmat procedura instituită prin HGR nr.890/2005, pentru aprobare Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlului de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Ori, în speță, reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor de natura celor ce fac obiectul acțiunii introductive, sunt supuse unei proceduri speciale, instituite de textul legal mai înainte arătat, procedură de care reclamantele nu au uzat..
Altfel spus, nu poate fi ignorată sau fragmentată norma specială aplicabilă în materie, în funcție de scopul urmărit, prin promovarea unei acțiuni de natura celei de speță, ignorarea sau necunoașterea legii, nejustificând promovarea unei astfel de acțiuni.
Așa fiind, și constatând că, reclamantele nu au făcut dovada îndreptățirii la reconstituirea suprafeței solicitate, sens în care, C. L. B. Bîrgăului, s-a pronunțat, prin respingerea cererii formulate de petente, și înregistrată sub nr.27/_
, și nici dovada refuzului Comisiilor de Aplicare a L. nr.18, de întocmire a documentațiilor statornicite prin lege în sarcina fiecăruia, în ipoteza în care o atare cerere ar fi fost admisă s-a respins acțiunea reclamantelor, ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamantele G.
N. și O. S. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în totalitate în sensul admiterii cererii introductive așa cum s-a formulat.
În motivarea recursului s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență următoarele:
Un prim aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in încălcarea de către prima instanța a dispozițiilor legale ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, menținut nemodificat prin Titlul IV, art. I, pct. 1 si 2 din Legea nr. 247 / 2005, ale L. nr.
169/1997, art. I pct.4. Dispozițiile normative din cele 3 reglementari legale incidente in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor consacră fără echivoc principiul potrivit căruia cel care solicită să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren poate face dovada dreptului său nu numai prin înscrisuri, ci si prin orice alt mijloc de proba, inclusiv prin declarații de martori.
Judecătorul fondului retine ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusa de către reclamantele recurente in baza L. nr. 247/2005 pentru suprafața de 1,20 ha a fost respinsă de C. L. B. Bîrgăului cu motivarea "lipsă acte doveditoare", si că aceasta împrejurare nu este contestata de către reclamante, dar nu constată nelegalitatea acestui mod de rezolvare a respectivei cereri raportat la faptul ca reclamantelor nu li s-a recunoscut dreptul de a proba prin martori dreptul lor de proprietate deși o atare proba era prevăzuta de lege in acest sens.
Cea de-a doua critică vizează încălcarea de către prima instanța a dispoziției normative din art. 129 alin. 4 si 5 C.Proc.Civ. neîndeplinindu-si obligația legală de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza in scopul pronunțării unei hotărâri legale si temeinice. Este semnificativ faptul că prin considerentele sentinței recurate se reproduc cvasi-integral argumentările din cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar de către cele doua comisii parate.
Cea de-a treia critică de nelegalitate a sentinței recurate vizează interpretarea si aplicarea greșita de către instanța de fond a prevederilor HG nr. 890/2005 considerând că în cazul dat era obligatorie îndeplinirea de către reclamantele recurente a dispozițiilor prevăzute de acest act normativ. Potrivit art.27 alin.3 din HG 890/2005: "Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale,orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene în termen de 3 zile ".
Din analiza acestei dispoziții normative rezultă că legiuitorul se referă la persoanele nemulțumite de propunerea de stabilire a dreptului de proprietate, iar nu la persoanele cărora li s-a respins cererea formulata in vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate.
Reclamantelor recurente nu li s-a făcut nicio propunere privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ci li s-a respins cererea depusa in vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu motivarea pe cât de lapidară pe atât de improprie "lipsă acte justificative". Din aceasta motivare rezultă cu puterea evidentei că, comisiile parate nici nu si-au pus problema de a cere reclamantelor recurente sa-si probeze dreptul solicitat prin alte mijloace de dovada, inclusiv prin martori, decât prin înscrisuri. A fost comisă astfel o încălcare stridentă a dreptului lor de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren solicitate, deși potrivit legii aveau calitatea de persoane îndreptățite in acest sens. Prima instanța omite sa analizeze acest aspect si totodată sa analizeze si argumentarea invocata de reclamantele recurente prin scriptul intitulat "Răspuns la întâmpinare", depus la dosarul cauzei pentru termenul din data de_, ceea ce face ca sentința recurată sa fie nemotivată, si deci lovita de nulitate din această perspectivă.
Recurentele au subliniat că o asemenea procedura in cazul dat nici nu era necesara de vreme ce reclamantele recurente au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care a fost respinsă fără a li se face o propunere concretă privind reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum prevede art. 123 din OG nr. 890/2005. Pentru reclamantele recurente parcurgerea procedurii prealabile nici nu era posibila câta vreme lor nu li s-a făcut nicio propunere "de stabilire a dreptului de proprietate" iar dispoziția normativa la care s-au referit subînțelege că parcurgerea procedurii prealabile este necesara numai in cazul in care s-a făcut o astfel de propunere, care însa nemulțumește persoana îndreptățită.
S-a mai relevat că judecătorul fondului respinge cererea introductiva de instanță ca fiind neîntemeiată deși, in condițiile in care a reținut in mod greșit că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă obligatorie, soluția corecta era respingerea acestei cereri ca fiind inadmisibilă.
S-a mai remarcat că, chiar daca reclamantele recurente nu ar fi parcurs respectiva procedura prealabila reglementata de către OG nr. 890/2005, legea nu prevede nicio sancțiune sub acest aspect, si nici nu condiționează dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa instanței de judecată, in vederea reparării ilegalității care s-a făcut in privința sa. In aceste condiții aprecierea din finalul considerentelor sentinței recurate potrivit căreia "nu poate fi ignorata sau fragmentata norma speciala aplicabila in materie in funcție de scopul urmărit... ignorarea sau necunoașterea legii, nejustificând promovarea unei astfel de acțiuni" are semnificația juridica a unei abordări neprincipiale a demersului judiciar si reprezintă totodată o încălcare a dreptului reclamantelor recurente la un proces echitabil consacrat prin art. 6 al CEDO.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a senței atacate.
În motivare s-au invocat în esență următoarele:
În ceea ce privește susținerea recurentelor că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.ll din Legea nr.18/1991, s-a menționat că Legea nr.18/1991 a fondului funciar, act normativ în baza căruia a fost formulată acțiunea civilă care face obiectul
D.C nr._, este o lege specială, motiv pentru care se aplică conform principiului specialia generalibus derrogant. Procedura legală instituită de Legea nr.18/1991 este următoarea: se depune cerere de reconstituire și acte doveditoare în baza art.8 și 11 din Legea nr.18/1991 la primărie în a cărei rază teritorială se află terenul. C. locală în conformitate cu art.5, lit.a și b din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005:" preia și analizează cererile depuse și verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000. Art.6 din Legea nr.1/2000 prevede: "La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare". Este adevărat dovada dreptului de proprietate în conformitate cu art.ll din Legea nr.18/1991 se poate face și cu martori, dar această dovadă se depune la comisiile locale.
Astfel competența de a verifica existența actelor doveditoare aparține în primă fază de reconstituire a dreptului de proprietate comisiei locale, sens în care și instanța
de fond a reținut că, comisia locală a procedat la respingerea cererii cu motivarea, "lipsa actelor doveditoare".
În ceea ce privește interpretarea recurentelor referitoare la art.27, alin.3 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005 s-a subliniat că art.6, lit.d din aceeași hotărâre, prevede: "C. județeană soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale". Măsurile stabilite pot fi de admitere a cererii, de admitere în parte sau de respingere. Totodată pe ordinea de zi a ședințelor comisiei județene se află și contestațiile formulate de persoanele îndreptățite împotriva măsurii de respingere a cererii de către comisiile locale. Recurentele au interpretat în mod greșit articolul de lege, acesta referindu-se și la contestațiile persoanelor îndreptate împotriva măsurii de respingere a cererii.
Procedura legală de urmat, arată intimata era formularea unei contestații adresate comisiei județene. Conform art.27, alin.6, alin.7 și alin.8 C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală. După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediu consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene. De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile. Astfel în mod temeinic și legal a reținut și instanța de fond că împotriva propunerii Comisiei locale, niciuna din reclamante nu a formulat contestație, și nici nu a făcut dovada că a urmat procedura instituită prin Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, precum și că reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor de natura celor ce fac obiectul acțiunii introductive, sunt supuse unei proceduri speciale, instituită de textul legal mai înainte arătat, procedură de care reclamantele nu au uzat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a menționat că temeiul legal în baza căruia pot fi acordate este art.274 din Codul de procedură civilă. Astfel se impun a fi făcute cercetări sub aspectul obiectului litigiului, dar mai ales să fie analizata culpa pârtilor la declanșarea litigiului. Ori în prezenta cauză nu rezultă ce culpă îi poate fi imputată Comisiei Județene B. -N., atâta timp cât această comisie nu a fost sesizată cu o contestație formulată de reclamantele-recurente în sensul prevederilor art.27 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, procedură obligatorie în cazul respingerii cererii de către comisia locală.
Reclamantele recurente au depus răspuns la întâmpinare (f.23-25), prin care au răspuns apărărilor intimatei, reiterând în principal argumentele recursului. S-a relevat că neîndeplinirea procedurii prealabile nu numai că nu este sancționată de legiuitor, dar in armonie cu prevederile art.21 alin.4 din Constituția României, parcurgerea procedurii administrative jurisdicționale (invocate de către intimată) în fața Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar are un caracter facultativ ținând seama de natura juridică de autoritate administrativ jurisdicțională a acestei comisii. Procedura administrativă obligatorie prevăzută de art.9 alin.3 din Legea
nr.18/1991 a fost respectată de către reclamantele-recurente prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la comisia locală.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Bîrgăului, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Recursul declarat de reclamante este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed, reținându-se că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 27 din HGR nr. 890/2005, este una corectă, criticile recurentelor neavând susținere legislativă.
Procedura reconstituirii dreptului de proprietate este clar reglementată atât în legile fondului funciar, cât și în hotărârea amintită, cuprinzând normele sale metodologice.
Reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cerere, pe baza dovezilor aduse de solicitant, comisia locală făcând o propunere de admitere, în tot sau în parte, sau de respingere, după caz, a cererii. Împotriva propunerii comisiei, petentul poate formula contestație, în condițiile art. 27 alin.3 din norme, contestație ce se soluționează de comisia județeană, organ cu atribuții administrativ jurisdicționale. Împotriva modului de rezolvare a contestației, petenții au la îndemână calea plângerii prevăzută de art. 53 alin.3 din Legea 18/1991, republicată.
Procedând în această manieră, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție, așa cum a constatat și Curtea Constituțională în mai multe decizii, printre care Decizia nr. 1/1994 și nr. 1179/2007, statuând că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, Curtea a reținut că procedura administrativ-jurisdicțională constituie o măsură de protecție care, deci, nu poate avea ca scop, în niciun mod, limitarea accesului la justiție.
Instanța de contencios constituțional a mai statuat că "Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești".
În ceea din urmă decizie s-a reținut inclusiv compatibilitatea dispoziției interne cu prevederile CEDO, Curtea observând că jurisprudența sa cu privire la procedurile administrativ-jurisdicționale este conformă cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981", a stabilit că "R. ni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...]."
Distincția făcută de recurente între propunerea de admitere a cererii de reconstituire și cea de respingere a acesteia nu se regăsește în nici o dispoziție cuprinsă în legile speciale reparatorii date în materia fondului funciar, ori este de principiu că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu are această posibilitate. În caz contrar s-ar ajunge ca o propunere respinsă să poată fi atacată în justiție, sine
die, pe când una de admitere în parte să rămână definitivă la expirarea termenului de 3 zile instituit de art. 27 din norme, ceea ce este inadmisibil.
De vreme ce propunerea de respingere a cererii petentelor a rămas definitivă, prin necontestare, o nouă dispută juridică în ceea ce privește dreptul acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, înscrisă în cf nr.748 B. -Bîrgăului, nr. top 2493/2/b și 2494/a/2 nu poate fi purtată, iar solicitarea de obligare a comisiei locale la întocmirea documentației necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate precum și cea de obligare a comisiei județene la eliberarea unui titlu de proprietate nu este întemeiată .
Din această perspectivă, probațiunea exhibată de reclamante nu mai poate fi valorificată, fie ea chiar și testimonială, criticile vizând neacceptarea probei cu martori rămânând fără relevanță. În această privință tribunalul observă că în fața instanței de fond reclamantele nu au solicitat o astfel de probă, or potrivit art. 129 alin.51din Codul de procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În mod corect prima instanță a pronunțat dispoziția de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă, de vreme ce a verificat pe fond pretențiile reclamantelor, constatând că acestea nu au drept la reconstituire validat de comisia județeană, și nici o cerere de reconstituire pendinte.
Nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii nu este întemeiată. Motivarea hotărârii judecătorești în accepțiunea art. 261 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă impune instanței obligația de a dezlega toate elementele de fapt și de drept deduse judecății, fără a fi obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate. În speță instanța a analizat într-un mod sintetic aspectele cauzei, și a prezentat considerațiile pe care și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele G. N., domiciliată în B. str. P. bloc. 2 A sc. B ap.2A jud. B. -N., și O. S., domiciliată în B. str. C. M. nr.14 sc. B ap. 14 jud. B. -N., împotriva sentinței civile 12718 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. | B. | I. S. | B. M. L. M. | D. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. F.: Vrînceanu V.
| ← Decizia civilă nr. 1124/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 134/2013. Fond funciar → |
|---|
