Încheierea civilă nr. 3068/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 3068/R/2013
Ședința publică din 14 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. POP
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire declarată de revizuientul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN
D.G.F.P. A JUD. C., împotriva deciziei civile nr. 471 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații SA G. și P.
M. C. -N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta revizuientului, doamna consilier juridic C. P., care depune la dosar delegația de reprezentare și reprezentantul intimatei SA G.
, domnul avocat Dan N., cu împuternicire avocațială pentru asistență juridică și pentru reprezentare, care se află la f. 30 din dosar, lipsă fiind intimata SA
G. personal și reprezentantul intimatului P. mun. C. -N. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire declarată de revizuientul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. a fost comunicată intimaților și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin cererea de revizuire, revizuientul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (pe verso-ul f. 2 din dosar).
De asemenea, Curtea constată că la data de_ au sosit de la Tribunalul Cluj și au fost atașate la prezentul dosar, următoarele: dosarul nr._ al Curții de Apel C. și dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Totodată, Curtea constată următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin fax de către intimata SA G., prin intermediul domnului avocat Dan N., prin care, pe cale de excepție, se invocă
lipsa calității de reprezentant a D.G.F.P. C. pentru a formula cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, iar pe fond, în principal, se solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și în subsidiar, se solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
La întâmpinare a fost anexată o copie de pe împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că intimata SA G., l-a împuternicit pe domnul avocat Dan N., pentru asistență juridică și pentru reprezentare în prezentul dosar.
La data de_ au fost înregistrate la dosar 2 exemplare originale din întâmpinarea anterior arătată, iar la exemplarul pentru instanță a fost atașat exemplarul original al împuternicirii avocațiale a domnului avocat Dan N. .
Reprezentanta revizuientului arată că la dosar nu a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului C., în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 471 din _
, care a fost atacată cu prezenta cerere de revizuire, motiv pentru care, solicită acordarea unui nou termen de judecată și revenirea cu adresă către Tribunalul Cluj pentru a comunica instanței și dosarul nr._ al Tribunalului C., în vederea atașării la prezentul dosar. Totodată, solicită să i se comunice un exemplar din întâmpinarea intimatei SA G. .
Curtea comunică reprezentantei revizuientului un exemplar din întâmpi- narea intimatei SA G. .
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei revizuientului, referitoare la împrejurarea dacă are decizia civilă nr. 471 din_ a Tribunalului C., aceasta arată că dosarul nr._ al Tribunalului C., în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 471 din_ nu a fost la arhivă, astfel încât, nu a putut solicita o copie de pe această decizie.
Curtea adresează aceiași întrebare și reprezentantului intimatei SA
G. și, totodată, pune în discuția acestuia, cererea de amânare formulată de reprezentanta revizuientului.
Reprezentantul intimatei SA G. arată că nu avea nici un interes cu privire la decizia civilă nr. 471 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulată de reprezentanta revizuientului.
Curtea, după deliberare, având în vedere că în prezenta cauză se pune problema unei chestiuni de competență materială, va respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta revizuientului.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 323 alin. 2 C.pr.civ., invocă și pune în discuția reprezentantei revizuientului și a reprezentantului intimatei SA G. excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. împotriva deciziei civile nr. 471 din_ a Tribunalului C., având în vedere că art. 323 alin. 2 C.pr.civ. prevede următoarele: "Cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre";, precum și împrejurarea că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei civile nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C., respectiv pune în discuție dacă competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire, Curtea de Apel C. sau Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentanta revizuientului arată că potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 2, competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire ar fi Curtea de Apel C. .
Reprezentantul intimatei SA G. arată că întrucât este vorba de o cale de atac de retractare, înregistrarea cererii de revizuire la Curtea de Apel C. ar fi corectă, însă textul legal invocat de către Curte are o redare defectuoasă, dar se poate reține că în speță, competentă să soluționeze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
C U R T E A:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de_, S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. C. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 471/_ a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr._, care este potrivnică deciziei civile nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._, în sensul anulării primei hotărâri judecătorești și, în consecință, să se dispună rejudecarea recursului
împotriva sentinței civile nr. 141/_ a Judecătoriei C. -N., în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SA .
În motivarea cererii, revizuientul a învederat instanței că intimata a deținut un titlu împotriva revizuientului constând în decizia civile nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ și care s-a și valorificat prin punerea acestuia în plată și achitarea integrală. Prin această hotărâre
judecătorească, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească în favoarea reclamantei, intimata din prezentul dosar, suma de 174.000 euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului B.N.R., reprezentând despăgubiri materiale pentru cota de ½ parte din apartamentele nr. 1, 2 și 4 din imobilul situat în C. -N., str. Paris, nr. 3.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 141/_ a Judecătoriei C. -N., dosar nr._, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 28.084 lei, cu titlu de dobândă legală. Împotriva acestei soluții, pârâtul a formulat recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 471/_ al Tribunalului
C., această din urmă soluție fiind vădit nelegală întrucât reclamantei i se acordă alte sume de bani, în temeiul același raport juridic obligațional, aducându-se atingere atât principiului autorității de lucru judecat, cât și principiului stabilității raporturilor juridice.
Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 2272/R/_ a Curții de Apel
C., pronunțată în dosarul nr._ nu s-a dispus obligarea pârâtului la plata de dobânzi deoarece actualizarea sumei în valută acoperă orie pretinsă pierdere a reclamantei.
Din actele privind plata rezultă că aceasta a fost efectuată în lei, actualizată la cursul din ziua în care s-a făcut plata, așa cum rezultă din copia O.P. nr. 555/_, O.P. nr. 415/_ și O.P. nr. 729/_ .
În drept, se invocă prevederile art. 322 pct.7 alin.1 și alin. 2 C.pr.civ.
Intimata SA G. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată (f.27-29).
În susținerea poziției procesuale, intimata a invocat excepția calității de reprezentant a D.G.FP. în formularea cererii de revizuire întrucât actul de împuternicire nr. 253114/_ nu precizează limita mandatului acordat, nr. de dosar sau demersul judiciar pentru care este acordat și nici instanța de judecată, procura fiind semnată în alb și transmisă prin fax, fiind completată ulterior de destinatar la rubrica privind "instanța de judecată";.
Având în vedere că declararea unei căi de atac reprezintă un act de dispoziție procesuală, mandatarul trebuie să-și justifice calitatea printr-o procură specială cu dată certă anterioară exercitării actului de dispoziție.
Cererea de revizuire nu este admisibilă întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C.pr.civ., în sensul ca hotărârile potrivnice să fi fost pronunțate în procese identice, în care a existat o identitate de părți, obiect și cauză.
În măsura în care declararea căii de atac va fi confirmată de titularul dreptului la acțiune, se solicită ca revizuirea să fie considerată declarată cu data respectivă, dispozițiile art. 324 C.pr.civ. urmând a fi aplicate în mod corespunzător.
Chiar dacă între cele două litigii există o legătură tangențială este evident că nu există o identitate de obiect și de cauză.
Pe fond, cererea de revizuire nu este întemeiată, deoarece instanța de judecată nu a obligat revizuientul la o sumă de bani în euro pentru a anticipa întârziere la plată și pentru a acoperi prejudiciul cauzat de aceste întârzieri.
Intimatul P. M. C. -N.
deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din 14 iunie 2013, Curtea din oficiu, în temeiul art. 323 alin. 2 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuția reprezentantei revizuientului și a reprezentantului intimatei SA G. excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. împotriva deciziei civile nr. 471 din_ a Tribunalului C., având în vedere dispozițiile art. 323 alin. 2 C.pr.civ., precum și împrejurarea că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei civile nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C. .
Conform art.326 alin.1 C.pr.civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, excepție de procedură care face inutilă cercetarea pe fond a cererii de revizuire.
Astfel, Curtea constată că prin decizia civilă nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cel declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 243 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care a modificat-o în sensul că a fost obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a sumei de 174.000 Euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR, reprezentând despăgubiri materiale pentru cota de 1/2 parte din apartamentele 1,2,4.
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la anularea dispozițiilor emise de P. municipiului C. -N. .
Recurenții au fost obligați la plata în favoarea intimatei a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că imobilul situat în C. -N., str. Paris nr. 3 înscris în CF 4148 C., nr. top 4874, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 6 camere, 2 bucătării și dependințe și casă din cărămidă acoperită cu tinichea, cu 2 camere, 2 bucătării, curte și grădină în suprafață de 181 stjp, respectiv 652 mp, a fost proprietatea familiilor Iring Alexandru și soția Miraș E., și Iring Arpad și soția născută Moritz M. în cotă de ½ parte fiecare.
Imobilul a fost trecut în proprietatea S. ui Român în baza Decretului nr. 92/1950, ulterior clădirea fiind împărțită în 5 apartamente care au fost închiriate.
În baza Legii nr. 112/1995, numiților Iring V. Arpad și Iring Alexandru, descendenții foștilor proprietari li s-au acordat despăgubiri pentru imobilul naționalizat, măsură contestată de aceștia prin acțiunea înregistrată sub nr. 4604/1999 pe rolul Judecătoriei C. -N., și soluționată prin sentința civilă nr. 7757/_, prin care s-a constatat că imobilul situat în C. -N., str. Paris nr. 3 a fost preluat nelegal de către S. Român, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, s-a constatat că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor de CF și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acestora cu titlu de moștenire în cote egale.
Demersul reclamanților pentru anularea contractului de vânzare- cumpărare pentru 3 din cele 5 apartamente vândute chiriașilor a rămas fără rezultat, întrucât contractele de vânzare-cumpărare au fost menținute, reținându-se buna credință a cumpărătorilor la încheierea acestora.
La data de_ ,în temeiul art. 34 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Iring Alexandru împreună cu fratele lui Iring V. Arpad au sesizat C.E.D.O. pentru constatarea încălcării art. 1 din Protocolul 1 al Convenției cu privire la privarea de proprietate.
Prin hotărârea din_ curtea a decis constatând că există o încălcare a Convenției, a dispus obligarea S. ui Român la plata către Iring Vasille Arpad a despăgubirilor de 174.000 euro și 2000 euro daune morale pentru cota de ½ parte din imobilul revendicat.
Cu privire la cererea formulată de Iring Alexandru, antecesorul reclamantei, decedat pe parcursul procesului, curtea a decis radierea ei de pe rol, întrucât cererea nu a fost continuată de moștenitori în temeiul art. 37 alin. 1 din Convenție și Regula nr. 431 din regulament.
Prin hotărârea pronunțată curtea a reținut că Fondul Proprietatea nu asigură despăgubirea efectivă a persoanelor private de proprietate, că fondul nu funcționează de manieră încât să permită acordarea efectiv a vreunei despăgubiri reclamantului, că Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 nu i-au în considerare prejudiciul suferit de absența prelungită a despăgubirilor.
După pronunțarea acestei hotărârii pârâtul P. mun. C. -N. a emis dispoziția nr. 267 din_ prin care a acordat lui Iring V. Arpad și reclamantei în calitate de moștenitoare a lui Iring Alexandru, măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentele 1,2 și 4 din imobilul în litigiu.
Prin dispoziția nr. 5174/_ pârâtul P. mun. C. -N. a dispus revocarea dispoziției nr. 267/_ ca rămasă fără obiect.
Aceste dispoziții au fost comunicate reclamantei în data de_, astfel că contestația formulată de reclamantă și înregistrată la_ pe rolul Tribunalului C. a fost depusă în termenul legal prev. de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, aspect sub care recursul pârâtului S. Român prin M.F.P. este nefondat.
Aprecierea instanței de fond că cele două dispoziții emise de pârât sunt nelegale, este corectă.
În ce privește dispoziția nr. 5174 din_ prin care a fost revocată dispoziția nr. 267/_, curtea a constatat că aceasta din urmă nu-l privea numai pe Iring V. Arpad căruia i s-au acordat despăgubiri prin hotărârea
C.E.D.O. Prin dispoziția nr. 267/_ emisă de pârât s-au propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și în favoarea reclamantei SA G., astfel că prin revocarea acestei decizii pârâtul a
încălcat drepturile reclamantei îndreptățită la măsurile reparatorii prev. de Legea nr.10/2001 în calitate de moștenitoare a lui Iring Alexandru.
Soluția adoptată de pârâtul P. mun. C. -N. cu motivarea că anterior emiterii dispoziției s-a pronunțat decizia C.E.D.O. este nelegală, pentru că, curtea nu a respins sesizarea antecesorului reclamantei, ci urmare decesului acestuia, constatând că cererea nu a fost continuată de moștenitori, a scos-o de pe rol.
Depoziția nr. 267/_ emisă de pârât prin care au fost acordate despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 lui Iring V. Alexandru și SA G. este nelegală, așa cum a reținut și instanța de fond, pentru următoarele considerente;
Recurenții critică hotărârea sub aspectul că instanța de fond a anulat dispozițiile emise de pârât și a stabilit cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamantei, pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură, că stabilirea cuantumului despăgubirilor este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța neputându-se substitui acestei autorități publice.
Prin Decizia nr. XX/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că în aplicarea dispozițiilor art.
26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, ci și notificarea persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoarea de a răspunde la notificarea părții interesate. Ori, soluționarea pe fond a notificării în sensul statuat prin decizie presupune și stabilirea despăgubirilor, ceea ce ar evita un nou proces în fața instanței de contencios administrativ, în cazul în care s-ar parcurge procedura prev. de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, proces care ar duce la o durată nerezonabilă a termenului de soluționare a notificării, încălcându-se astfel art. 6 Paragraful 1 din C.E.D.O.
A accepta că instanța de judecată nu se poate substitui autorității investite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ar contraveni practicii C.E.D.O., care a pronunțat numeroase hotărâri prin care a stabilit că procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu este una efectivă, atâta timp cât executarea deciziei administrative prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv se face prin intermediul Fondului Proprietatea, fond care nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil în acord cu cerințele art. 6 din convenție, astfel că soluția instanței de stabilire în mod direct a despăgubirilor cuvenite reclamantei este admisibilă.
Prin cauza care face obiectul judecății, reclamanta invocă dreptul său la despăgubiri directe în considerarea ingerințelor S. ui Român în dreptul său de proprietate, ingerință care a fost constatată cu putere de lucru judecat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cele constatate de curte fiindu-i aplicabile reclamantei ca urmare a efectului pozitiv al puterii lucrului judecat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin M.F.P. este nefondată, capătul de acțiune pentru anularea dispozițiilor fiind formulat în contradictoriu cu emitentul acestora, P. mun. C. -N., iar capătul de acțiune având ca obiect plata despăgubirilor are ca temei prev. art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O., calitatea procesuală pasivă a S. ui Român prin M.F.P. ca titular al obligației generale pozitive, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului în condițiile în care Fondul Proprietatea nu este
funcțional.
Excepția competenței de judecare a acțiunii invocată de pârâtul S. Român prin M.F.P. este nefondată, având în vedere că instanța a fost investită cu capătul principal de acțiune, acela de anulare a dispozițiilor emise de pârâtul primarul mun. C. -N. în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, capete de acțiune care atrag competența tribunalului în soluționarea prezentei cauze, potrivit legii speciale, Legea nr.10/2001.
Dreptul la despăgubiri materiale nu se impune S. ui Român și în privința Reclamantei SA G., ea neaflându-se într-o situație similară cu cea a lui Iring V. Alexandru față de care C.E.D.O. s-a pronunțat în sensul acordării acestor daune.
În consecință, urmare admiterii în parte a recursului, curtea a modificat parțial sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a sumei de 174.000 Euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR, reprezentând despăgubiri materiale pentru cota de 1/2 parte din apartamentele 1,2,4 și a înlăturat obligația de plată în favoarea reclamantei a daunelor morale în sumă de 2000 euro, menținând dispozițiile sentinței referitoare la anularea dispozițiilor emise de P. mun. C. -N. .
Ca regulă generală decurgând din art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții este obligată să suporte cheltuieli de judecată avansate de partea adversă. În cazul dedus judecății, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, prin aceea că a revocat dispoziția nr. 267/_ și a lăsa nesoluționată notificarea formulată de antecesorul reclamantei.
Nesoluționând notificarea, pârâtul a pus-o pe reclamantă în situația de a formula plângere împotriva dispoziției emisă, fără a ține seama de hotărârea C.E.D.O., existentă la data emiterii dispozițiilor atacate. În consecință, pârâții sunt în culpă procesuală, cheltuielile de judecată avansate de reclamantă fiind cauzate de modul în care pârâtul a înțeles să analizeze și să soluționeze notificarea formulată de antecesorul reclamantei.
În consecință, urmare modificării sentinței atacate, curtea a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Urmare admiterii în parte a recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., instanța a obligat recurenții la plata în favoarea intimatei a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, corespunzător motivelor de recurs admise.
Ulterior pronunțării hotărârii judecătorești mai sus arătate, prin sentința civilă nr. 141/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SA, în contradictoriu cu paratul S. ROMAN prin M. F. P. si in consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 28084 lei, cu titlu de dobânda legala precum și la suma de 1739 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia civilă nr. 2272/R/_ pronunțata de Curtea de Apel C. in dos. nr. _
- f. 7-12, s-a stabilit în sarcina paratului, în mod definitiv si irevocabil, obligația de a plăti reclamantei suma de 174.000. euro, in echivalent lei la cursul BNR din data plații, cu titlu de despăgubiri materiale pentru cota de ½ parte din apartamentele 1, 2 si 4 din imobilul situat în C. -N., str. Paris nr. 3, precum si la plata sumei de 9309 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conform art. 1073 C. Civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
In cazul de fata obligația de plata a paratului s-a născut la data la care hotărârea judecătoreasca mai sus amintita a rămas definitiva si irevocabila, respectiv la_ câta vreme nu s-a stabilit vreun alt termen pentru executarea obligației.
Cu dovezile administrate, instanța de fond a constatat că obligația stabilită în sarcina paratului prin Decizia civilă nr. 2272/R/2011 a fost executată ulterior datei de_, în trei transe astfel: la data de_ s-a achitat suma de 4.
,50 lei, la data de_ s-a achitat suma de 3. ,55 lei si la data de_ s-a achitat suma de 3. ,55 lei, conform extraselor de cont de la filele 13-15 dos.
Conform art. 1088 C. civ., la obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Astfel, având în vedere întârzierea plații de către parat, de la data scadentei obligației -_ a început să curgă, în temeiul art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000, dobânda legală aferentă sumei de 782.473 lei, modalitatea de calcul a acesteia fiind cârmuită, începând cu data de 1 septembrie 2011, de prevederile art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, care a abrogat OG nr. 9/2000.
Conform calculului reclamantei, necontestat in nici un mod, dobânda legala aferenta sumei de plata pe perioada_ -_, in raport de transele de plata, calculată conform prevederilor legale menționate, este în cuantum de
28.084 lei.
Pentru considerentele de fapt si de drept reținute, instanța de fond a constatat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este întemeiata si pe cale de consecința a fost admisă, așa cum a fost formulată si a fost obligat pârâtul, prin reprezentantul sau, la plata sumei de 28.084 lei reprezentând dobânda legală aplicată sumei de 782.473 lei.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ., paratul a fost obligat la plata către reclamanta si a sumei de 1739 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in taxă judiciară de timbru si timbru judiciar dovedite cu chitanța de la fila 29 si timbrele judiciare mobile.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a declarat recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 471/_ a Tribunalului C., pronunțată în același dosar, iar hotărârea atacată a fost păstrată în întregime. Considerentele de fapt și de drept ale acestei decizii nu au fost redactate la data motivării prezentei hotărâri, așa cum reiese din verificarea sistemului informatic Ecris.
Potrivit art. 322 C.pr.civ., "Revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: pct. 7., teza I, daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate";.
Conform art. 323 alin. 2 C.pr.civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. Cand cele doua instante care au dat hotararile potrivnice fac parte din circumscriptii judecatoresti deosebite, instanta mai mare in grad la care urmeaza sa se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instantei care a dat prima hotarare.
Din interpretarea acestui text legal rezultă fără echivoc că pentru motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 C.pr.civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Competența materială a instanțelor de judecată este reglementată de norme juridice imperative astfel că părțile nu pot conveni, nici cu încuviințarea instanței, să deroge de la aceste norme.
Având în vedere că prin prezenta cerere, revizuientul S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. C. a
solicitat revizuirea deciziei civile nr. 471/_ a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr._, care este potrivnică deciziei civile nr. 2272/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice astfel încât în temeiul art.326 alin.1 coroborat cu art.137 alin.1 C.pr.civ., art.158 alin.2 și art.159 alin.1 pct.2 C.pr.civ., raportat la art.323 alin.2 teza I C.pr.civ., va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. și, în consecință, va declina competența materială de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuientul S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT prin D.G.F.P. A JUD. C., în
contradictoriu cu intimații SA G. și P. M. C. -N., în favoarea Înaltei Curți de C. și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența materială de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuientul S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. C., în contradictoriu cu intimații S.
G. și P. M. C. -N., în favoarea Înaltei Curți de C. și Justiție. Fără cale de atac.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
POP
C. -M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 50/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 319/2013. Pretenții → |
|---|
