Decizia civilă nr. 297/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 297/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
JUDECĂTORI: G. G. P.
: M. B. P.
GREFIER: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de reclamantul- recurent C. I., domiciliat în P. de Sub M., nr. 923 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2201 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2201 pronunțată la data de 10 octombrie 2012 de J. ecătoria Vișeu de Sus a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C.
I., în contradictoriu cu pârâtul C. Ș. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că acțiunea în revendicare reprezintă un mijloc juridic specific de apărare al dreptului de proprietate, prin intermediul căreia, proprietarul care a pierdut posesia bunului său, dorește a i se restitui acel bun de la posesorul neproprietar.
Reclamantul este proprietarul unor suprafețe de teren în locurile denumite Horb, Zuzova și Pohar din comuna P. de Sub M., respectiv 308 mp, 1491 mp și 4000 mp, potrivit sentinței civile nr.622/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în contradictoriu și cu pârâtul din prezenta cauză, definitivă și irevocabilă, în urma anulării apelului, prin decizia civilă nr.28/A/_ a T. ui
M., nerecurată.
Potrivit procesului-verbal încheiat în data de_ în dosarul execuțional nr.213/1998, în temeiul hotărârilor judecătorești menționate, reclamantul a fost pus în posesie asupra imobilelor obținute, printre care se află și terenul în suprafață de 4000 mp din locul numit Pohar, 1491 mp în Zuzova și 408 mp în locul numit Horb.
În urma raportului de expertiză tehnică dispus a fi efectuat în cauză, ambele părți fiind prezente la efectuarea măsurătorilor, instanța a apreciat că a reieșit adevărata problemă a părților, respectiv lipsa unei căi de acces a reclamantului la
terenurile sale în suprafață de 400 mp și 308 mp, astfel cum au fost identificate în anexa grafică nr.1 la raportul de expertiză și nicidecum problema ocupării vreunor suprafețe de teren proprietatea reclamantului de către pârât.
Această chestiune a fost pusă în discuția părților la termenul din data de _
, însă reclamantul, prin apărătorul său, a insistat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, respectiv revendicare, situație în care, instanța, dat fiind principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și în temeiul art. 129 alin. 6 C.proc.civ., hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Astfel, verificând dacă vreunul dintre terenurile menționate de reclamant în cererea de chemare în judecată, asupra căruia este proprietar, este ocupat de către pârât și în baza cărui titlu, în măsura în care acesta există, rezultă că nici una dintre suprafețele de teren de 1591 mp, 3000 mp sau 408 mp, astfel cum au fost precizate, s-a constatat că nu sunt ocupate de către pârât.
Reclamantul are posesia tuturor terenurilor menționate, aspect confirmat de părți în fața expertului și menționat în raportul de expertiză. Singurul loc în care cei doi se învecinează este Horb și numai acesta s-a dorit a mai fi măsurat de către expert, care a identificat în teren 400 mp și nu 408 astfel cum s-a menționat, teren ce se află de asemenea în posesia reclamantului și este întabulat pe numele acestuia în baza sentinței civile nr.2279/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, astfel cum reiese și din completarea la raportul de expertiză, nefiind formulate obiecțiuni la acest raport sau la completarea efectuată, de către vreuna dintre părți.
În concluzie, s-a apreciat de către instanța de fond că în speță nu este incidentă situația în care proprietar neposesor care are vreun bun de recuperat de la posesorul neproprietar, ci este incidentă situația, respectiv eventual, în care proprietarul unui loc înfundat ar putea reclama o trecere pe locul vecinului său, în condițiile art. 616 C.proc.civ., însă o astfel de cerere nu face obiectul judecății.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul C.
I. solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că pârâtul a ocupat fără nici un drept a ocupat terenurile situate în P. de Sub M. în suprafață de 408 mp în locul numit Horb, 1591 mp în locul numit Zuzova și 3000 mp în locul numit Pohar.
S-a arătat că terenurile respective au fost dobândite potrivit Sentinței civile nr. 622 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus fiind pus în posesie asupra terenurilor în data de 17.06.198. Pârâtul fiind de rea credință a ocupat terenurile fără nici un drept, refuzând să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului.
S-a mai susținut că deși acțiunea a fost precizată pentru alte petite decât pentru cel de revendicare, instanța în mod greșit a catalogat-o ca fiind vorba de o servitute și a respins acțiunea fără a administra probe în sensul acțiunii formulate.
Raportul de expertiză întocmit în cauză nu reflectă realitatea deoarece reclamantul nu are cunoștințe juridice de specialitate, iar expertul este posibil să nu
fi adresat întrebările corect. Astfel, mențiunile din raportul de expertiză nu pot fi avute în vedere.
În drept recursul nu a fost motivat.
La data de 14 februarie 2013 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimatului C. Ș., în cuprinsul acesteia solicitându-se respingerea recursului declarat.
Intimatul a arătat că nu folosește terenurile revendicate de reclamantul- recurent. Mai mult decât atât, respectivele terenuri nu sunt lucrate.
În recurs părțile nu au solicitata administrarea altor probe.
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de reclamantul C.
I. prin care acesta a solicitat să se dispună obligarea pârâtului C. Ș. să lase în deplină proprietate terenurile situate în locul numit Horb în suprafață de 408 mp, în locul numit Zuzova în suprafață de 1591 mp și în locul numit Pohar în suprafață de 3000 mp.
Pârâtul a arătat că terenurile revendicate de reclamant sunt terenuri care se află în proprietatea reclamantului, însă nu folosește terenurile respective.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză instanța reține că părțile au arătat că doar terenul situat în locul Horb solicită a fi măsurat deoarece doar în acest loc terenurile părților din proces sunt învecinate. În celelalte locuri, s- a arătat în raportul de expertiză depus la filele 67-73, terenul este folosit de reclamant, iar pârâtul nu-l împiedică să folosească terenul.
Din proba testimonială administrată în cauză, instanța constată că nu se poate reține că pârâtul folosește terenul care este proprietatea reclamantului.
Susținerile recurentului C. I. din memoriul de recurs, potrivit cărora mențiunile din cuprinsul raportului de expertiză nu pot fi reținute deoarece reclamantul-recurent nu a înțeles întrebările formulate de expert nu vor fi avute în vedere.
Se constată că în fața primei instanțe, reclamantul C. I. a fost reprezentat și asistat de avocatul ales, iar la momentul la care instanța a pus în discuție eventualele obiecțiuni ale raportului de expertiză întocmit în cauză, concluziile formulate de expert nu au fost contestate în nici un fel.
În cauză instanța a pus în discuție natura juridică a cererii solicitând părților să indice dacă cererea formulată este una în revendicare sau o acțiune prin care se solicită constituirea unei servituți de trecere. Părțile au declarat că acțiunea este una în revendicare, prin cerere solicitându-se doar a se lăsa în deplină proprietate și folosință terenurile arătate în cererea de chemare în judecată.
Se mai reține că reclamantul a renunțat, personal,prezent fiind în fața instanței de judecată, la administrarea probei testimoniale și audierea martorului Longa G., arătând că a discutat cu acesta însă acesta a arătat că nu dorește să se prezinte în fața instanței.
Solicitarea de a se casa cu trimitere cauza pentru a se audia alți martori, în condițiile în care reclamantului personal, asistat fiind de apărătorul ales a decis să renunțe la administrarea probei testimoniale, renunțând la audierea martorului Longa G. nu va fi avută în vedere, deoarece probele se solicită și sunt încuviințate într-un anumit termen procedural, administrarea acestora se face cu respectarea prevederilor legale, iar solicitarea de a se casa sentința și de a trimite cauza spre rejudecare pentru a administra noi probe în condițiile în care în fața instanței de fond s-a renunțat la administrarea unei astfel de probe, nu poate fi considerată o solicitare întemeiată.
Reținând aceste aspecte, instanța de fond în mod corect a respins cererea formulată de reclamant. În mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii în revendicare deoarece nu s-a făcut dovada că pârâtul folosește terenurile care sunt proprietatea reclamantului.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, precum și prevederile art. 312 raportat la prevederile art.304 C.proc.civ., instanța urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de C. I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de C. I. domiciliat în P. de Sub
M. nr. 923 jud. M. împotriva Sentinței nr. 2201 pronunțate la data de_ de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
W. DP G. | G. | , P. M. B. | M. | C. |
Red./dact./M.B.P./_ 2ex.
| ← Decizia civilă nr. 68/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 4659/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
