Decizia civilă nr. 68/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: REGINA - I. A B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. - E. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul V. I. - N. împotriva sentinței civile nr. 7106/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea recursului a avut loc la data de 6 februarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantei reclamantei - intimate M. S. L., avocat Filipoaia A., pentru a se da posibilitate părților de a formula și a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13 februarie 2013, orele 14:00.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 7106/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă întregită și extinsă, formulată de reclamanta
M. S. L.
, prin mandatar B. P.
, împotriva pârâților V. I. N.
,
B. I. V.
, G. S.
, G. V.
, S. D.
, și O. A.
, ca fiind întemeiată și, în consecință:
- au fost obligați pârâții Vrîncean I. N., G. S. și G. V. să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra porțiunii de 688 mp. din terenul situat în intravilanul localității M. B., identificat în CF 859 M. B., nr. top. 671/1/b, având ca vecini pe D. ci I., Monda Viorel, Șut N., și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare.
Au fost obligați pârâții Vrîncean I. N., G. S. și G. V. să plătească reclamantei suma de 1.419 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.
Prin Sentința civilă nr. 6320/1995 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 583/1992, urmare a admiterii acțiunii formulată de reclamanta B. E. (decedată) și continuată de moștenitorii S. M., B. I. și Carucinschi A. Carolina împotriva pârâtei M. S. L. - reclamantă în prezentul dosar - s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul P. Augustin, decedat la data de_, se include, între altele, terenul înscris în CF 859 M. B., nr. top.
671/1/b, 671/2/b, 872, în suprafață totală de 13.751 mp.; s-a constatat vocația succesorală a reclamantei, în calitate de soră a defunctului și pârâtei, în calitate de nepoată de frate, în cotă egală, precum și a intervenientei Holbură Nazarica, în calitate de moștenitoare testamentară, cu privire la terenul din CF 1100 M. B. și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale, prin formare de loturi în natură, în lotul atribuit defunctei B. E. și pârâtei M. S. L., în indiviziune, în cote egale de 1/2 părți fiecare, incluzându-se, între altele, terenul din CF 859 M. B., nr. top. 671/1/b, în suprafață de 6.097 mp., nr. top. 671/2/b, în suprafață de 172 mp. și nr. top. 872, în suprafață de 7.482 mp. (f. 284-287, dosar nr.583/1992).
Contrar celor susținute de pârâtul Vrîncean I. N., terenul din litigiu înscris în CF 859 M. B., nr. top. 671/1/b a făcut obiectul succesiunii din dosarul 583/1992, chiar dacă la acea dată se afla în posesia și folosința pârâților G. S. și
G. V., și mai mult, acești din urmă pârâți au fost părți în acel dosar, prin cererea de intervenție formulată în interes propriu au solicitat validarea unei convenții de vânzare-cumpărare care includea și acest teren, pretinzând că l-ar fi cumpărat de la defunct. Cu privire la pretinsa convenție de vânzare-cumpărare încheiată sub semnătură privată, instanța a reținut că este lovită de nulitate, întrucât conform raportului de expertiză criminalistică efectuat în dosar, actul care conține nu a fost semnat de defunctul P. Augustin, fiind un fals. Pe cale de consecință înscrisul a fost înlăturat din proces, iar cererea de intervenție formulată de intervenienții G. S. și
G. V. în interes propriu a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Fiind nemulțumiți de soluția adoptată în respectivul dosar, pârâții G. au reușit în anul 2008 să dovedească dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 1.377 mp. din același teren, pe care l-au vândut apoi pârâtului Vrîncean I. N., instanța constatând valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată sub semnătură privată la data de_, a dispus întabularea dreptului de proprietate pe numele pârâtului Vrîncean, potrivit Sentinței civile nr. 1187/2009 pronunțată în dosarul nr._ (f.5-6). Pentru a obține o soluție favorabilă, părțile din dosarul indicat au declarat că nu cunosc urmașii proprietarului de CF, P. Augustin (citarea acestuia făcându-se prin Comuna Josenii B., prin Primar), deși pârâții G. s-au judecat cu aceștia în dosarul cu obiect succesiune din anul 1992.
Este adevărat că prin încheierea din data de_ s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul și dispozitivul Sentinței civile nr. 1187/2009, în sensul că terenul uzucapat de pârâții G. este înscris în CF 164 M. B., nr. top. 552/1 și nu în CF 859 M. B., nr. top. 671/1/b (f.93), însă așa cum se evidențiază din completarea la raportul de expertiză judiciară întocmit în prezentul dosar de expertul Sofron Constantin, în fapt este vorba despre unul și același teren, în suprafață de 1.377 mp., din care reclamanta revendică o porțiune de 688 mp. (f.87- 88).
În sensul reținerilor de mai sus este și probatoriul testimonial administrat în cauză (f.102, 103, 11-112, 113) care atestă împrejurarea că terenul în discuție se află în posesia și folosința pârâților G. și Vrîncean, martorii audiați cunoscând împrejurarea că acest teren a aparținut proprietarului P. Augustin, a cărei moștenitoare este reclamanta M. Sivia L. .
Comparând cele două titluri de proprietate cu privire la același teren, respectiv Sentința civilă nr. 6320/1995 și Sentința civilă nr. 1187/2009, ambele pronunțate de
Judecătoria Bistrița, prima instanță a constatat că trebuie să se dea preferință titlului mai bine caracterizat, acesta fiind titlul reclamantei deoarece este mai vechi și dovedește dobândirea dreptului de proprietate prin moștenire de la adevăratul proprietar al imobilului - P. Augustin, înscris sub B3 în CF 859 M. B., încă din anul 1970, cu titlu de cumpărare, bun comun (f.5-6, dosar nr._ ). Faptul că reclamanta nu și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite cu titlu de moștenire și partaj în CF este irelevant din punct de vedere juridic deoarece succesiunea reprezintă una dintre excepțiile de la principiul înscrierii în cartea funciară în vederea obținerii efectului de opozabilitate față de terți, caz în care dobândirea dreptului tabular este opozabilă față de terți fără înscrierea în cartea funciară.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată (aplicabile în cauză conform principului tempus regit actum), "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea in cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune";.
Raportat la aceste împrejurări, instanța de fond a reținut că reclamanta deține terenul în suprafață de 688 mp., situat în intravilanul localității M. B., identificat în CF 859 M. B., nr. top. 671/1/b, având ca vecini pe D. ci I., Monda Viorel, Șut N., în baza unui titlu valabil, proprietatea fiind în mod valabil transmisă din autor în autor. Titlul de proprietate invocat de pârâții Vrîncean I. N.
, G. S. și G. V., și anume Sentința civilă nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, și respectiv cumpărare, chiar dacă a intrat în puterea lucrului judecat nu este suficient de clară pentru a se da preferință titlului pârâților, iar ulterior datele de identificare ale terenului au fost "îndreptate";, aceste constatări nefiind stabilite printr-un act opozabil reclamantei.
Prin prisma considerentelor analizate, reținând calitatea reclamantei de proprietară a terenului revendicat, precum și faptul ocupării acestuia de către pârâți, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 480 Codul civil vechi, aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum, privind admisibilitatea acțiunii în revendicare și, drept urmare i-a obligat pe pârâți să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 688 mp. și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâții Vrîncean I. N., G. S. și G. V. au fost obligați să plătească reclamantei suma de 1.419 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii expert și de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs pârâtul V.
I. N. solicitând admiterea recursului,
casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că sentința atacată este nelegală și netemeinică fiindcă prima instanță a reținut în mod greșit că pârâtul recurent posedă fără a fi proprietar tabular terenul de 688 mp din cel înscris în CF nr.859 M. Bîrgăului, nr.top 671/1/b. Reczrentul a susținut că a dovedit că este proprietar tabular a terenului de 1377 mp provenit din CF nr.146 M. Bîrgăului, nr.top 552/1 în baza sentinței civile nr.1181/2009 a Judecătoriei Bistrița.
S-a mai susținut că lucrarea de expertiză efectuată de expertul Șofron Constantin a fost realizată în mod superficial, fiind needificatoarea pentru soluționarea cauzei, concluziile expertului fiind că terenul revendicat de reclamantă de 688 mp este unul și același cu cel deținut de pârâtul recurent de 1377mp, concluzii pe care recurentul le consideră incorecte fiindcă nu a prezentat lucrarea spre verificare și avizare OCPI. S-a mai reliefat faptul că în sentință doar se nominalizează vecinii terenului revendicat de reclamantă,respectiv D. ci I., Monda Viorel și Sut N. și că terenul de sub nr.top 671/1/b ca și poziționare pe harta cărții funciare este amplasat în altă parte a localității și nu se suprapune cu nr.top 552/1 și nici nu este situat în vecinătatea terenului de sub nr.top 552/1.
În drept s-au invocat prevederile art.299 și urm., art.312 alin.2,5, art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de pârât a fost legal timbrat.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în recurs f.16-19.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că în mod legal și corect a reținut prima instanță că pârâtul recurent posedă fără a fi proprietar imobilul revendicat de reclamantă respectiv terenul de 688 mp, teren ce a făcut parte din masa succesorală a defunctului P. Augustin în dosarul acvirat, dosar în care s-a încercat fără rezultat validarea unei convenții de înstrăinare de către pârâții G., care apoi au vândut imobilul recurentului. Aceeași pârâți au introdus o acțiune în uzucapiune, însă au uitat că defunctul menționat are urmași și au uzucapat terenul fără a se cita moștenitorii proprietarului tabular decedat.
S-a mai susținut faptul că pârâtul nu a contestat amplasamentul terenului, iar în ce privește viza OCPI a precizat că nu se impunea vizarea raportului de expertiză întocmit în cauză, câtă vreme obiectul litigiului nu îl constituia înscrierea vreunui drept în cartea funciară. Prin compararea celor două titluri de proprietate, instanța de fond a ajuns la concluzia corectă că dreptul intimatei este mai bine caracterizat câtă vreme l-a dobândit prin succesiune legală de la proprietarul tabular în anul 1995, iar recurentul și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietatea doar în anul 2009, acest drept nefiind opozabil reclamantei câtă vreme nu a fost împrocesuată în dosarul de uzucapiune.
Ceilalți intimați, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în fața tribunalului și nici nu au depus la dosar apărări scrise
.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit considerentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că prin acțiunea civilă așa cum a fost precizată reclamanta intimată a solicitat instanței să oblige pârâtul recurent să-i respecte dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 1300 mp situat în M. B., intravilan, identificat în CF 859, nr.top.671/l/b, categoria de folosință arabil, și să se abțină în viitor de la orice act de tulburare ori deposedare, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivarea acțiunii că e moștenitoarea legală a defunctului P. Augustin, drept legal de moștenire stabilit prin Sentința civila 6320/1995 a Judecătoriei Bistrița.
Pârâtul Vrîncean I. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că terenul în suprafață de 1377 m.p. situat în intravilanul localității M. -B. între vecinii - Vrâncean V., Monda Viorel, Sut N., Monda C. este proprietatea pârâtului în baza Sentinței civile nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă, titlul fiind totodată transcris în cartea funciară pe el. Pârâtul a mai susținut faptul că terenul proprietatea sa nu a fost cuprins în masa succesorala rămasă după defunctul P. Augustin și def. P. Rafila și, pe cale de consecință, nu a făcut obiectul succesiunii din Dosarul nr.583/1992 al Judecătoriei Bistrița astfel că, Sentința civila nr.632/1995 a Judecătoriei Bistrița nu face nici o referire la terenul din c.f. nr.164-M.
-B., cu nr.top.552 .
Față de aceste aspecte învederate de părți, se impune a se stabili cu certitudine dacă terenul revendicat de reclamantă ca și amplasament este același cu terenul înscris în CF nr.859 M. Bîrgăului, nr.top 671/1/b, imobil atribuit reclamantei prin Sentința civila 6320/1995 a Judecătoriei Bistrița, dacă terenul revendicat de reclamantă este același și se suprapune cu cel uzucapat de pârât în baza Sentinței civile nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._ .
Tribunalul examinând actele și lucrările din dosarul atașat în care s-a dat Sentința civila 6320/1995 a Judecătoriei Bistrița, constată că terenul de sub nr.top 671/1/b avea natura casă, curte și grădină, proprietar tabular fiind P. Augustin, antecesorul reclamantei, terenul respectiv fiind atribuit reclamantei și numitei B. E. în indiviziune în cote egale de ½ părți. Tribunalul remarcă că în acest dosar atașat nu este întocmită o schiță de amplasament a acestui imobil.
În dosarul atașat având ca obiect uzucapiune în care s-a dat Sentinței civile nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița, în care nu a fost citată și reclamanta intimată din acest dosar, se constată că terenul uzucapat de 1377mp, ar fi înscris potrivit raportului de expertiză efectuat în acel dosar în cf 164 M. Bîrgăului, nr.top nr.552, iar nu în cf 859, sub nr.top.671/1/b.
Analizând și raportul de expertiză efectuată în cauză de expertul Șofron Constantin, tribunalul constată că acesta a concluzionat că imobilul de sub nr.top 671/1/b are suprafața reală de 1377mp, suprafața scriptică fiind de 6097mp, fiind situat intravilan și delimitat prin garduri, categoria de folosință arabil se află în posesia faptică a pârâtului recurent, vecinătățile acestui imobil fiind la N D. ci I., la E Șut N., la S Monda Viorel și la V Șut nicolae, reclamanta revendicând doar 688mp și că s-ar suprapune cu cel uzucapat în dosarul nr._ .
Tribunalul constată că în recurs la dosar s-a depus de către reclamantă un înscris având valențe de raport de expertiză extrajudiciară întocmit de Bruj Guțiu prin care această persoană autorizată prezintă identificările imobilelor de sub nr.top inițial 552, indicând și vecinătățile, imobilul fiind localizat în ridul Sub Coastă, dar și cele ale imobilului de sub nr.top 671/1/b, imobil ce ar fi localizat în ridul Dosul Dealului și situat în extravilanul localității, susținându-se că din compararea vecinătăților și amplasamentelor conform schițelor de CF, rezultă în mod cert că este vorba de două terenuri distincte și că afirmația expertului Șofron că terenul revendicat de reclamantă de 688 mp se suprapune cu cel cu nr.cadastral nr.391 este forțată, în condițiile în care nu se indică faptul din ce nr.top provine nr.cadastral 391.
Având în vedere situația anterior reliefată, tribunalul constată că nu se poate stabili cu certitudine raportat la probele administrate în acest dosar, dar și cele
existente în dosarele atașate, dacă terenul revendicat de reclamantă ca amplasament este cel atribuit prin Sentința civila 6320/1995 a Judecătoriei Bistrița, înscris inițial în CF nr.859 M. Bîrgăului, nr.top 671/1/b și nici dacă terenul revendicat este același cu cel deținut de pârâtul recurent în baza Sentinței civile nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, teren ce figura înscris în cf 164 M. Bîrgăului, nr.top nr.552.
Așa fiind, tribunalul apreciază că pentru justa soluționare a cauzei și a se stabili cu certitudine aceste împrejurări se impune efectuarea unei noi lucrări de expertiză tehnică de către alți experți decât cei ce au realizat lucrările în acest dosar și în cele atașate, pentru a se stabili dacă terenul revendicat de reclamantă ca amplasament este cel atribuit prin Sentința civila 6320/1995 a Judecătoriei Bistrița, înscris inițial în CF nr.859 M. Bîrgăului, nr.top 671/1/b și dacă terenul revendicat este același cu cel deținut de pârâtul recurent în baza Sentinței civile nr. 1187/2009 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._, teren ce figura înscris în cf 164 M. Bîrgăului, nr.top nr.552.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, constatând că trebuie efectuată o nouă expertiză pentru corecta dezlegare a raporturilor litigioase, probă ce nu poate fi administrată direct în recurs, în temeiul art.312 alin.2,5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.7106/2012 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bistrița.
În rejudecare, instanța de fond, după ce va lua poziția părților litigante, va ordona efectuarea unei noi lucrări de expertiză având obiectivele anterior reliefate, lucrare ce va fi efectuată de către alți experți decât cei ce au identificat aceste imobile în acest dosar și în dosarele atașate. Se vor putea administra eventual și alte probe pe care instanța le consideră utile pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul V. I. N. , domiciliat în comuna Josenii B., sat M. B., nr.125A, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.7106/2012 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._
, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bistrița.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. R. | I. B. | M. | L. | B. M. E. P. |
MLB//2ex.// 04 martie 2013 Jud. fond O. G.
| ← Decizia civilă nr. 1259/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 297/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
