Decizia civilă nr. 298/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/R/2013 Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul N. L. împotriva sentinței civile nr.694 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect succesiune, ș.a..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin cererea de recurs.
De asemenea, se constată că la data de_ s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, cerere de suspendare, respectiv de amânare a cauzei, formulate de pârâtul recurent N. L. .
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Totodată, se constată că, prin citația aflată la dosarul cauzei la fila 24, i s-a pus în vedere pârâtului recurent să achite taxa judiciară de timbru de 279 lei și timbru judiciar de 5,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, obligație față de care acesta nu s-a conformat până la acest termen de judecată.
Luând în discuție cererea de amânare a cauzei, formulată de recurentul N. L. și având în vedere faptul că s-a mai acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare, instanța respinge această cerere, reținând faptul că nu este temeinic justificată.
Tribunalul, văzând că recurentul nu s-a conformat obligației de plată a taxei de timbru, iar timbrajul premerge cererii de suspendare, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 694 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamantele R. C. G. și V. M. -E., în contradictoriu cu pârâții N. E.
, N. L. și N. E., P. A., P. L., GIERESCHER T. și P. M., și în
consecință:
S-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul N. Mihai (dec. la_ ) intră cota de 1/2 parte din imobilele terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. 572776/_ și identificate în tarlaua 69/1 parcela 3/3 (suprafața de 1,16 ha), tarlaua 29/1 parcela 2/1 (suprafața de 1000 mp) și în tarlaua 7 parcela 10/1 (suprafața de 1200 mp).
S-a constatat că la această succesiune au vocație succesorală reclamantele, în cote de 1/2 parte fiecare, cu titlu de moștenire testamentară, conform testamentului autentificat cu nr. 10537/1995 și a Certificatului de legatar nr. 165/2005.
S-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul N. I. intră cota de 1/2 parte din imobilele terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr.572776/_ și identificate în tarlaua 69/1 parcela 3/3 (suprafața de 1,16 ha), tarlaua 29/1 parcela 2/1 (suprafața de 1000 mp) și în tarlaua 7 parcela 10/1 (suprafața de 1200 mp).
S-a constatat că această succesiune revine pârâtei N. E. în cotă de ¼ parte, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului și pârâților N. L. și N.
E., în cotă de ¾ părți împreună, în calitate de fii ai defunctului, cu titlu de moștenire legală.
S-a dispus partajarea imobilelor terenuri, prin formarea a 2 loturi în natură, din care unul să fie atribuit reclamantelor și unul pârâților potrivit înțelegerii părților și folosinței conform expertizei efectuate în cauză și tabelului de mișcare parcelară anexă la aceasta, întocmite de experta Tenie Brădean Marioara ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus intabularea în Cartea funciară a dreptului de proprietate asupra loturilor revenite părților în urma partajului,cu titlu de succesiune și partaj, conform expertizei efectuate în cauză de experta Tenie Brădean Marioara și tabelului de mișcare parcelară anexă la aceasta, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul N. L. la plata către reclamante a sumei totale de 955 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, mai precis câte 477,50 lei fiecăreia dintre reclamante, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
S-a dispus comunicarea hotărârii către OCPI B. -Năsăud și organele fiscale după rămânerea ei definitivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 572776/_ depus în copie la fila 6 din dosar, s- a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defuncților N. Mihai și N. I., asupra unei suprafețe totale de 2,37 ha teren situat pe raza municipiului B., în care se include și o suprafață de 1, 38 ha identificată în intravilan în tarlaua 69/1 parcela 3/3 (suprafața de 1,16 ha), tarlaua 29/1 parcela 2/1 (suprafața de 1000 mp) și în tarlaua 7 parcela 10/1 (suprafața de 1200 mp).
Ca atare, în considerarea disp. art. 650 și urm. din C.civil ( vechi) în vigoare la data înregistrării acțiunii, s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul
N. Mihai (dec. la_ ) intră cota de 1/2 parte din aceste imobile terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr.572776/_ și identificate cu datele de mai sus, iar la această succesiune au vocație succesorală legală reclamanta R. C. G., în calitate de fiică și respectiv reclamanta V. M. E.
, în calitate de legatară neînrudită, fiecare pentru o cotă de ½-a parte, cu titlu de
moștenire testamentară, conform testamentului autentificat cu nr.10537/1995 și a Certificatului de legatar nr.165/2005 anexate în copie la dosar la filele 7,8.
Pe de altă parte, în masa succesorală rămasă după defunctul N. I. intră cealaltă cotă de 1/2 parte din aceleași imobile terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr.572776/_, iar această succesiune revine pârâtei N. E. în cotă de 1/4 parte în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului și pârâților N.
și N. E., în cotă de 3/4 părți împreună, în calitate de fii ai defunctului, cu titlu de moștenire legală.
Potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, în considerarea disp. art. 728 din C.civil, raportat la dorința reclamantelor de a se proceda la partajarea acestor terenuri în suprafață de 1,38 ha, prin formarea a 2 loturi în natură, din care unul să fie atribuit lor și unul pârâților potrivit înțelegerii părților și folosinței, s-a întocmit un raport de expertiză tehnică topografică de către experta Tenie Brădean Marioara care s-a depus la dosar la filele 26-50, necontestat de către părți.
În urma efectuării măsurătorilor topografice experta a constatat că imobilele terenuri în litigiu sunt amplasate în intravilanul municipiului B. după cum urmează:
parcela nr.3/3, tarla nr.69/1, ridul Copaia.
parcela nr.2/1,tarla nr.29/1, ridul Șes
parcela nr.10/1, tarla nr.7, ridul Podirei
Cu date de Carte Funciară, parcelele se identifică: în C.F. 46416 Bistrișa, nr.top._ /24,_ /24, 5588/24, C.F. 4617B., nr.top._ /25, _
/25, 5588/25, CF.1480 B., nr.topo.5941/2 și în CF.183 B. ,
nr.topo.6439/1/1/2/4/1/5.
Conform modului de folosință a terenului, s-au făcut propuneri de partaj a terenurilor în litigiu prin formarea a 2 loturi pentru fiecare parcelă, din care lotul 1 pentru reclamantele R. C. G. și V. M. E., iar lotul 2 s-a propus să rămână pe proprietarul din Titlul de Proprietate 572776/2008 (N. loan) și s-a întocmit tabel de mișcare parcelară depus la fila 28 din dosar ,cu propunerea de întabulare asupra loturilor formate, pentru reclamante, astfel: - lot 1, cu suprafața de 5800mp, categorie de folosință arabil Tarla 69/1 Parcela 3/3/1; Nr.topo.5584/_
/_ /_ /_ /_ /_ /_ /_ /25/1
lot2
, cu suprafața de 5800mp ,rămâne pe proprietarul din titlul de prop.- N. loan;
lot 1
, cu suprafața de 500mp, categorie de folosință arabil Tarla 29/1, Parcela 2/1/1
Nr.topo.5941/2/1;
lot2
, cu suprafața de 500mp ,rămâne pe proprietarul din titlul de prop.- N. loan;
lot 1
, cu suprafața de 600mp, categorie de folosință livadă Tarla 7, Parcela 10/1/1
Nr.topo. 6439/1/1/2/4/1/5/a
lot2
, cu suprafața de 600mp rămâne pe proprietarul din titlul de prop.- N. loan.
Față de considerentele mai sus expuse, conform art. 111 C.pr.civ., art. 8 din L. 18/1991 rep., art. 650 ,art.728 din C.civil și art. 22 din L. 7/1996 rep., instanța a
admis acțiunea civilă și pe cale de consecință a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul N. Mihai (dec. la_ ) intră cota de 1/2 parte din imobilele terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. 572776/_ și identificate în tarlaua 69/1 parcela 3/3 (suprafața de 1,16 ha), tarlaua 29/1 parcela 2/1 (suprafața de 1000 mp) și în tarlaua 7 parcela 10/1 (suprafața de 1200 mp); a constatat că această succesiune revine reclamantelor, în cote de 1/2 parte fiecare, cu titlu de moștenire testamentară, conform testamentului autentificat cu nr. 10537/1995 și a Certificatului de legatar nr. 165/2005; a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul N. I. intră cota de 1/2 parte din imobilele terenuri în suprafață de 1,38 ha înscrise în Titlul de proprietate nr.572776/_ și identificate în tarlaua 69/1 parcela 3/3 (suprafața de 1,16 ha), tarlaua 29/1 parcela 2/1 (suprafața de 1000 mp) și în tarlaua 7 parcela 10/1 (suprafața de 1200 mp); a constatat că această succesiune revine pârâtei N. E. în cotă de ¼ parte, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului și pârâților N. L. și N. E., în cotă de ¾ părți împreună, în calitate de fii ai defunctului, cu titlu de moștenire legală; a dispus partajarea imobilelor terenuri, prin formarea a 2 loturi în natură, din care unul să fie atribuit reclamantelor și unul pârâților potrivit înțelegerii părților și folosinței și a dispus intabularea în Cartea funciară a dreptului de proprietate asupra loturilor revenite părților în urma partajului, conform expertizei efectuate în cauză și tabelului de mișcare parcelară anexă la aceasta, de experta Tenie Brădean Marioara ce vor face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Raportat la soluția admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată și extinsă ulterior, în baza art. 274 C.pr.civ., văzând poziția pârâtului N. L. în sensul admiterii în parte a acțiunii, mai puțin în ceea ce privește terenul de 6200 mp aflat la poziția nr. 3 din titlul de proprietate în cauză, fără ca aceasta să fie justificată în vreun fel, constatând astfel culpa procesuală a pârâtului, instanța l-a obligat la plata către reclamante a sumei totale de 955 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, câte 477,50 lei fiecăreia dintre reclamante, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâtul N. L., solicitând
tribunalului să admită recursul și în consecință in principal, să caseze sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, să modifice în tot hotărârea și, rejudecând pe fond cauza, să respingeți acțiunea ca fiind neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinice, susținându-se următoarele:
Hotărârea atacată este nemotivată.
Potrivit dispozițiilor art. 261 al. 1 pct. 5 Cod proc. civ., text care cuprinde o normă cu caracter imperativ, obligatore a fi respectată, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cu și cele pentru care au fost înlăturate cererile ori apărările părților. Un alt mod de motivare unei hotărâri constituie o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta este interpretat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Pentru a răspunde acestor exigențe, motivarea trebuie să fie
pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării. Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv, decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinenței acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, § 30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
În mod cert, hotărârea atacată nu răspunde acestor exigențe, "economia textelor legale" nereprezentând un răspuns adus argumentelor pârâtului și cu atât mai puțin o motivare pertinentă și convingătoare.
Din analiza stării de fapt expusă în această sentință, rezultă cu prisosință aspectul că hotărârea atacată NU IDENTIFICĂ PATRIMONIUL DEFUNCTULUI LA DATA DECESULUI SĂU. Al doilea aspect din care rezultă nemotivarea sentinței se regăsește în faptul că nu este stabilită natura moștenirii, legală sau/și testamentară, nu este stabilită natura legatului, adică dacă este vorba despre legat universal, cu titlu universal ori particular, pentru ca, în raport de aceasta, să se stabilească vocația succesorală, cotele etc.
In fine, niciunde în sentință instanța de fond nu face mențiune prin prisma căror probe a ajuns să rețină starea de fapt descrisă în considerente și nici de ce au fost înlăturate apărările formulate de către subsemnatul cu privire la necesitatea excluderii din masa succesorală a terenului litigios.
De remarcat este și aspectul că din considerentele sentinței atacate nu rezultă cum a ajuns instanța la modalitatea de partaj consacrată în dispozitiv, respectiv criteriul folosinței îndelungate, a cotelor de moștenire ori înțelegerea părților, astfel după cum prevede legea, chiar și din acest punct de vedere sentința fiind nemotivată.
Hotărârea atacată conține plus petita și minus petita.
Unul dintre motivele de modificare a sentinței, potrivit art. 312 al. 3 Cod proc. civ., este prevăzut în art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., potrivit căruia instanța este datoare să se pronunțe numai pe cererile părților, neputând acorda mai mult decât ceea ce s-a cerut, dar nici mai puțin decât se solicită.
Astfel, este de remarcat faptul că instanța de fond a dat eficiență legatului, fără nici un fel de motivare referitoare la partea din moștenire asupra căreia aceasta poartă, dar din care se deduce că este testamentară.
Apoi, instanța de fond nu constată valabilitatea testamentului și a certificatului - minus petita, de vreme ce prin dispozitiv le dă eficientă, astfel cum rezultă fără echivoc, aceasta în ciuda aspectului că o reclamantă este fiică, deci legală, în linie directă, iar alta este testamentară.
Hotărârea conține motive contradictorii.
Un alt motiv care impune modificarea sentinței este dat prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., aceasta întrucât există neconcordanță între considerentele sentinței și dispozitiv.
In argumentare s-a arătat că în considerente, la pag. 4 al. 11 al sentinței se reține de către instanță că au vocație succesorală legală reclamanta R. C. G., în calitate de fiică și reclamanta V. M. E., în calitate de legatară neînrudită, pe când în dispozitiv instanța constată că au vocație testamentară reclamantele, deci pertinentă este întrebarea: ce moștenire este? Este, de altfel, evident că instanța de fond face confuzie între moștenirea legală stabilită în raport de criteriile prevăzute de art. 650 și urm. din Vechiul cod civil și raporturile de rudenie în linie directă.
Hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii si cu încălcarea legii.
În acest sens, s-a arătat privitor la starea de fapt că N. I. a fost pus în posesie în anul 1992 conform adeverinței depusă ca anexa 1 și cu suprafața de 0,88 ha, conform schiței din anexa 2 depuse la fond. Subsemnatul am mai arătat că N. I. este singurul dintre cei trei fii moștenitori ai lui N. D. Mihai, care a depus cerere de restituire la Legea nr. 18/1991.
In anul 1997, N. I. face o cerere Comisiei Municipale pentru modificarea adeverinței din anexa 2 și primește răspunsul din anexa 3 depuse în fața instanței de fond, de unde rezultă faptul că, atât Comisia Municipală, cât și Comisia Județeană cunoștea, înainte de eliberarea Hotărârii nr. 826/2000, situația reală a terenurilor, înscrisurile precitate dobândind dată certă prin înregistrarea lor la organele în drept.
Am mai arătat în fața instanței de fond că acest aspect rezultă și din "întâmpinarea" Comisiei Municipale depusă la data de_ la dosarul nr. 3965/2003 al Curții de Apel C., prin care se arată în mod expres inversarea de date și greșelile strecurate în Hotărârea nr. 826/2000 depusă la fond ca anexa 4.
In același context, s-a mai reținut că eliberarea titlului de proprietate în condițiile legii fondului funciar trebuia precedată în mod obligatoriu de stabilirea și validarea dreptului a suprafeței și calității în care urmează să aibă loc eliberarea titlului în baza hotărârii Comisiei județene. Pe cale de consecință, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de subsemnatul moștenitor în ce privește titlul emis la acea dată și atacat de N. Mihai, antecesorul reclamanților - pârâți reconvențional, respingând pe fond acțiunea introdusă de acesta din urmă referitor la înscrierea sa pe titlul emis in favoarea antecesorului nostru.
Titlul emis la_ se referă exclusiv la terenurile solicitate cu titlu de moștenire după N. D. Mihai (antecesorul tatălui recurentului) De asemenea, recurentul a arătat instanței de fond că este moștenitorul defunctului N. I. (decedat la_ ) fiu, alături de pârâta N. E., fiică și pârâta N. E., soția supraviețuitoare a defunctului, respectiv mama noastră.
În timpul vieții sale și, repectiv, după apriția Legii nr. 18/1991, antecesorul N.
I., a formulat cerere de reconstituire după antecesorul său N. D. Mihai, respectiv, bunicul nostru patern, pentru suprafața totală de 2.33 ha teren, rezultată din evidențele agricole ale fostului CAP B. . Cu aceeași ocazie, antecesorul recurentului a formulat cerere și pentru suprafața de 4 iugăre teren dobândită cu titlu de împroprietărire la reforma agrară din 1945, in nume propriu, distinct, de suprafața solicitată după antecesorul său, defunctul N. D. Mihai, sens în care figurează cu poziție separată în registrul agricol al aceluiași C.A.P.
Pentru terenurile solicitate în nume propriu de antecesorul recurentului, s-a emis, adeverința nr. 694/1991, Procesul-Verbal de punere în posesie nr. 420/194 și Titlul de Proprietate nr. 8239/_
In ce privește terenurile aparținând antecesorului N. D. Mihai, bunicul patern, pentru acestea s-a eliberat adeverința nr. 695/1991, fără însă a se emite titlu de proprietate, apreciindu-se că sunt în litigiu.
Împrejurările mai sus relevate sunt reținute în considerentele Dec. civ. nr. 248/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr. 3965/2003, intrată în puterea lucrului judecat. Hotărârea Comisiei Județene nr. 826/2000 a tăcut obiectul dosarului nr. 3965/2003 a Curții de Apel C., dosar în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 2484/2003 intrată în puterea lucrului judecat, aflată la dosarul cauzei, în care s-a stabilit că "Hotărârea sus arătată nu are nici o înrâurire asupra dreptului exclusiv a lui N. I., care prin certificatul nr. 184/29 iulie 1992 depus la fila 46 a dosarului instanței de recurs și certificatul nr. 927/_ aflat la fila 45 a dosarului instanței de apel a probat că a avut drept de proprietate exclusivă, în nume propriu pentru 4 iugăre teren primiți la împroprietărirea din 1945, teren introdus de acesta în CAP în cadrul suprafeței totale de 2,75 ha dovedită cu registrul agricol."
Prin aceleași considerente s-a reținut fără putință de tăgadă că numitul N. Mihai, (decedat la_ ), nu a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991 mod. și rep., apreciindu-se totodată că: "conform dispozițiilor art. 8 alin. 3, art. 9 alin 3 și art. 11 alin 3 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cererea celui interesat, ce trebuia înregistrată în termenele prescrise de lege la primăria localității locului de situare a terenurilor pentru care urmează să aibă loc reconstituirea, cereri ce urmau a fi înregistrate într-un registru special.
Contrar celor reținute în decizia instanței de apel reclamantul (N. Mihaiu - n.n.) nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile și termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, fapt de altfel mărturisit de reclamant în cuprinsul contestației adresată comisiei județene nr. 490/_ în cuprinsul căreia arată în mod expres că - în anul 1991 a depus cerere doar fratele lui (N.
I. - n.n.) în nume propriu astfel că cererea nr. 8243/1991 s-a dovedit a fi nereală "
In același context s-a mai reținut că eliberarea titlului de proprietate în condițiile legii fondului funciar trebuia precedată în mod obligatoriu de stabilirea și validarea dreptului a suprafeței și calității în care urmează să aibă loc eliberarea titlului în baza hotărârii Comisiei județene. Pe cale de consecință Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de subsemnatul moștenitor în ce privește titlul emis la acea dată și atacat de N. Mihai, antecesorul reclamanților - intimați, respingând pe fond
acțiunea introdusă de acesta din urmă referitor la înscrierea sa pe titlul emis in favoarea antecesorului nostru.
Cum până la data pronunțării acestei decizii, respectiv,_ și ulterior acestei date, nici antecesorul reclamanților - intimați și nici după data decesului acestuia survenit la_, moștenitorii acestuia nu au produs înscrisuri din care să rezulte că s-a solicitat de către N. Mihai reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul comun, N. D. I., bunicul patern, în baza Legii nr.
18/1991, pentru identitate de rațiune, se impune a se statua de instanță, că numitul N. Mihai, nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul său, nefiind respectate dispozițiile art. 8 alin. 3, art. 9 alin 3 și art. 11 alin 3 din Legea nr. 18 / 1991 mod. și rep.
Potrivit ART. III din L. 169 / 1997, (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
Astfel, chiar dacă este cuprins în titlu de proprietate terenul în litigiu, la partaj se aplică principiile de drept comun referitoare la vocație, cote, moștenire, acceptare și atribuire. In acest sens, având în vedere obiectul cauzei, respectiv succesiune, știut fiind că Legea nr. 18/1991 a operat o repunere de drept a moștenitorilor în termenul de acceptare a moștenirii, instanța de fond avea datoria de a verifica dacă pentru terenul în discuție moștenirea a fost acceptată, iar dacă da, era de stabilit dacă acceptarea s-a produs în termen. Nici acest aspect nu poate menține sentința ca legală, impunându-se admiterea recursului nostru.
În fine, instanța de fond și-a încălcat rolul activ, aspect rezultat din faptul că nu există la dosar o variantă în expertiză în care să fie scoasă de la masa succesorală suprafața de teren în raport de apărările formulate de către subsemnatul în cauză care practic nu au fost avute în vedere și acest aspect rezultă din însăși motivarea sentinței. De asemenea, inexistența aceste variante viciază întreaga masă succesorală, deoarece prin scoaterea celor 88 ari din totalul suprafeței de 2,37 ha se diminuează implicit suprafețele atribuite în cote în mod individual.
Totodată, terenurile din tarla 72/3 parcela 3/1 și tarla 72/4 parcela 2 au fost proprietatea lui N. I., defunctul nefiind pus în posesie cu privire la aceste terenuri. S-a menționat și aspectul că terenurile din titlul de proprietate nr. 32385 au valori diferite, fapt care afectează întreaga succesiune, nici acest aspect nefiind verificat și clarificat de către instanța de fond.
Reclamantele intimate au depus al dosar întâmpinare (f.19), prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul practic a reiterat problemele care au fost soluționate în cadrul litigiilor purtate între părți, iar cererea este făcută doar în scop de șicană.
Prin încheierea de ședință din 16 mai 2013 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării unei taxe judiciare de timbru de 279 lei și a aplicării unui timbru judiciar de 5,15 lei
, și prin citația comunicată la data de_ (f.24) i-a pus în vedere necesitatea achitării acesteia, inclusiv sancțiunea aferentă.
Obligația achitării taxei judiciare de timbru este una cu caracter anticipat, conform art. 20 alin.1 din Legea 146/1997, modificată, iar pârâtul recurent recurent
nu a înțeles să și-o îndeplinească, astfel că în speță devin incidente prevederile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Drept consecință, tribunalul în baza dispoziției evocate va anula recursul ca netimbrat.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul N. L., domiciliat în B. str. C. V. nr. 63 jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile 694 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
S. I. | N. | C. | I. | C. M. | D. |
Red./Dact. S.I. 2 ex. _
Jud. fond: M. N.
| ← Decizia civilă nr. 22/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 1192/2013. Succesiune → |
|---|
