Decizia civilă nr. 300/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 300/R/2013
Ședința publică din 01 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
P. de pe lângă C. de A. C., reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. Z., împotriva deciziei civile nr. 616 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD.
C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamanta recurentă, domnul avocat M. C., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat Z. L. C., precum și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A. S., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta N. Z. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care domnul avocat M. C. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 112/_, care atestă împrejurarea că reclamanta recurentă a împuternicit-o pe doamna avocat Z. L. C. pentru redactarea și susținerea recursului în dosarul nr._ și delegația de substituire, care atestă împrejurarea că doamna avocat Z. L. C. l-a împuternicit să se prezinte în substituirea sa în prezentul dosar.
C. constată că prezenta cauză a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri la data de_, iar la data de_, reclamanta recurentă, prin intermediul doamnei avocat Z. L. C., a înregistrat la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantei recurente și reprezentanta P. ui de pe lângă
C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei
recurente și reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamanta N. Z. așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată în toate fazele de judecată.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că la dosarul instanței de fond, inițial au fost depuse acte de stare civilă și o fișă matricolă penală privind pe mama reclamantei, dar ulterior a depus la dosar un script din care rezultă că mama reclamantei, numita Tarkanyi Susana, a fost arestată și i s-au confiscat bunurile imobile și bunurile mobile, iar acest script l-a primit de la reclamantă doar cu 10 min. înainte de a-l depune la dosar.
De asemenea, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui script, iar judecătorul care a soluționat cauza putea să solicite acest script de la Arhiva M.A.P.N., dar nu l-a solicitat și nici nu s-a pronunțat cu privire la această probă.
Totodată, face trimitere la cauzele "Ian"; și "Bonis"; despre care arată că au fost admise, dar în aceste cauze administrarea probelor a durat doi ani.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că până în prezent nu a văzut o instanță de judecată care să nu i-a în considerare documentele depuse în probațiune.
Totodată, arată că la primul termen de judecată instanța a reținut cauza în pronunțare, însă la solicitarea sa instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru data de_, în vederea depunerii la dosar de concluzii scrise, iar la data de_, prin registratura instanței, a depus la dosar un înscris întitulat "Cerere de repunere pe rol a cauzei, precizare de acțiune și concluzii scrise";, însă din punct de vedere legal, instanța de fond nu s- a pronunțat asupra precizării de acțiune și asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
De asemenea, reprezentantul reclamantei recurente arată că mama reclamantei recurente a fost condamnată politic întrucât aceasta făcea parte din Organizația "Martorii lui Iehova"; și a făcut un an de închisoare politică, după care a fost eliberată în baza Decretului dat de N. Ceaușescu, Decret prin care au fost eliberați deținuții politici.
Totodată, arată că reclamanta recurentă dorește să știe ce s-a întâmplat în trecut pentru a înțelege ce a fost atunci și pentru a se împăca cu trecutul.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că în principal, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra probe pe fond, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în toate fazele de judecată, arătând că judecătorul de la fond a avut o zi mai proastă în acea zi și că în alte dosare având ca obiect Legea nr. 221/2009 a făcut o probațiune mai amplă.
Totodată, arată că a judeca o cauză nu înseamnă doar a se aplica un text de lege, așa cum a făcut judecătorul de la fond, ci trebuie să se judece omenește, pentru ca persoana care a suferit un prejudiciu moral să fie ajutată.
C. învederează reprezentantului reclamantei împrejurarea că referirile sale trebuie să vizeze instanța, iar nu persoana unui judecător anume.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantei recurente, referitoare la dovada cheltuielilor de judecată, acesta solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar dovada cheltuielilor de
judecată.
După deliberare, C. respinge cererea formulată de reprezentantul reclamantei recurente, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu mai solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât până la sfârșitul dezbaterilor nu poate face dovada acestora prin depunerea la dosar a chitanțelor.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de reclamanta N. Z., având în vedere că hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală pentru că nu a fost respectat dreptul la apărare al reclamantei și a fost încălcat rolul activ al instanței, așa cum se prevede în Legea nr. 221/2009.
De asemenea, arată că odată cu cererea de chemare în judecată, la dosar au fost depuse acte de stare civilă și o fișă matricolă penală privind pe mama reclamantei, dar la termenul de judecată din data de_, pentru prima dată, a fost depusă la dosar sentința penală nr. 44/_ pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial Oradea în dosarul nr. 33/1955, în care este făcută și mențiunea confiscării averii de la mama reclamantei.
La acel termen de judecată, reprezentantul reclamantei a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a depune la dosar o precizare de acțiune, precum și pentru emiterea unei adrese către UM 02405 Pitești și a unei adrese către C.N.S.A.S. pentru a se comunica instanței toate documentele care o privesc pe antecesoarea reclamantei, însă instanța de fond a respins cererea de amânare și cererile în probațiune, iar la cererea reprezentantului reclamantei a dispus amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru data de_, pentru a da acestuia posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise. La data de_ reprezentantul reclamantei a depus la dosar un înscris întitulat "Cerere de repunere pe rol a cauzei, precizare de acțiune și concluzii scrise"; și, cu toate acestea, la data de_ instanța de fond a reținut cauza în pronunțare.
În replică, reprezentantul reclamantei arată că, în opinia sa, în ziua în care a fost soluționată cauza pe fond, instanța de judecată a avut o zi mai nefavorabilă.
Totodată, arată că și mama sa a fost judecător și știe ce anume ar trebui să aibă în vedere instanța de judecată atunci când judecă o cauză.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 616 /_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr.
_ , s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta N. Z., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Prin sentința nr. 44/1955 a Tribunalului Militar Teritorial Oradea, mama reclamantei, defuncta Tarkany Susana, decedată la data de_, a fost condamnată la 7 ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică, în temeiul dispozițiilor art.327 alin.3 C. penal. Din fișa matricolă penală depusă
la dosar de reclamantă rezultă că antecesoarea ei a fost arestată la data de_ și eliberată la data de_ .
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.221/2009, condamnarea menționată este considerată de drept ca fiind una cu caracter politic.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la
… acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, întrucât reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, ci pe cele ale Legii nr.221/2009, care stabilesc un termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul constată că reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând 12 salarii medii brute pe economie perioada în care antecesoarea sa a executat pedeapsa cu închisoarea.
Tribunalul constată că în temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 pot fi acordate doar despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, astfel încât reclamanta nu este îndreptățită să solicite despăgubiri reprezentând 12 salarii medii brute pe economie.
Pentru aceste motive, tribunalul consideră că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman ta N.Z. , solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate; cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele de judecată.
În motivarea recursului s-a reprodus dispozitivul hotărârii primei instanțe, arătându-se că prin sentința civilă nr. 616/2012, pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2012 în dosar nr._, de către Tribunalul Cluj, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, constatând că în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009 pot fi cerute doar contravaloarea bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Așa cum s-a arătat și în cererea de repunere pe rol din data de_, la termenul din data de_, recurenta a depus la dosarul cauzei un extras obținut de la arhiva MAPN - UM 02405 Pitești, din hotărârea referitoare la antecesoarea - Tarkanyi Susana, născută Butyka Z., din care rezulta că acesteia i-au fost confiscate un teren și alte bunuri mobile in urma condamnării politice suferite.
În raport cu acest înscris, reclamanta a solicitat instanței să pună in vedere comunicarea dosarului lui Tarkanyi Susana din arhiva MAPN - UM 02405, pentru a putea lua la cunoștință despre bunurile mobile și imobile despre care este vorba în hotărârea respectivă și pentru a-și preciza acțiunea în raport cu
acestea, cel mai probabil, descrierea bunurilor regăsindu-se în procesul verbal prin care au fost confiscate.
Instanța a rămas însă în pronunțare, de aceea prin înscrisul depus la dosar în data de_ recurenta a solicitat redeschiderea dezbaterilor, prin repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 151 C.pr.civ., deoarece nu au fost administrate probe absolut necesare pentru soluționarea cauzei, respectiv:
- nu exista, nefiind comunicat la dosar, dosarul din arhiva militară a MAPN
- UM 02405 cu care reclamanta a dorit să facă dovada faptului că antecesoarea sa a suferit o condamnare politică, din cauza religiei, ocazie cu care i s-au confiscat o serie de bunuri mobile și imobile, cuprinse în procesul verbal de preluare și care nu se află în posesia recurentei (de existența acestor bunuri reclamanta a aflat din considerentele hotărârii depuse la dosar la termenul din_ );
- pe lângă salariul care nu a fost achitat în perioada detenției, trebuia stabilită valoarea bunurilor confiscate, și care nu mai pot fi restituite în natură, prin efectuarea unei expertize de evaluare, în raport cu care dorea reclamanta să își precizeze petitele acțiunii.
Precizarea de acțiune avea în vedere daunele materiale pricinuite de confiscarea bunurilor mobile și imobile de către S. R. .
Recurenta consideră hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală, în raport cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece recurenta a depus la dosar documentul din care rezulta faptul ca antecesoarei sale i-au fost confiscate bunuri mobile și imobile, bunuri despre care reclamanta a aflat doar din considerentele hotărârii depuse la dosar în data de_ și referitor la care ar fi putut afla detalii din dosarul de la MAPN - UM 02405, care conține procesul verbal de confiscare a acestora.
Recurenta arată că nu poate preciza, anterior comunicării dosarului și a procesului verbal, care sunt bunurile mobile și imobile confiscate, fiind necesară comunicarea dosarului. De aceea, aceasta a solicitat instanței administrarea acestei probe, pentru a putea preciza acțiunea în raport cu bunurile confiscate.
Mai mult, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere pe rol a precizării de acțiune, acestea fiind depuse la dosarul cauzei în data de_ .
Recurenta consideră că este de datoria instanței să repare greșeala S. ui
R., care a condamnat politic o persoană nevinovată și i-a confiscat bunurile. Bunurile confiscate atunci constituie activele deținute de S. R. în prezent, de aceea acestea pot fi restituite în natură.
De asemenea, având în vedere că, potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, hotărârea primei instanțe poate fi atacată doar cu recurs, recurenta arată că înțelege să invoce ca motiv de apel și art. 3041 C.pr.civ.
Pe fond nu au fost administrate probe suficiente, respectiv nu a fost comunicat dosarul de deținut politic din arhiva MAPN - UM 02405.
Dezbaterile ar trebui reluate și ar trebui administrate probe pe fond, pentru a determina condamnarea politică a antecesoarei reclamantei și pentru a determina bunurile confiscate. În lipsa acestor probe, recurenta consideră că instanța nu putea să pronunțe o hotărâre justă și echitabilă asupra fondului.
În acțiunea introductivă, reclamanta a arătat că Tarkanyi Susana, născută Butyka Z., la data de 5 martie 1913 (conform certificatului de naștere seria
N.1. nr. 4. ), căsătorită cu Tarkanyi I. la data de 22 decembrie 1932 (conform certificatului de căsătorie seria C.c. nr. 1. ) și decedată la 7 aprilie 1961 (conform certificatului de deces seria D. 3 nr. 8. ), a fost condamnată și a executat pedeapsa cu închisoarea între 9 octombrie 1954 și 6 octombrie 1955 (conform fișei matricole penale din dosarul personal nr. 276 din 29 decembrie 1954).
Caracterul politic al condamnării rezultă din mențiunea (înscrisă în fișa matricolă penală) că mandatul de arestare nr._ a fost emis pentru fapta prevăzută de art. 327 III Cod penal, membră în organizația Martorii lui Iehova, la descrierea faptei menționându-se că, fiind membră în organizație, a făcut instigări împotriva regimului democrat. Această condamnare este prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ca făcând parte din condamnările cu caracter politic.
N. Z., născută Tarkanyi la 22 august 1943, este fiica lui Tarkanyi Susana, așa cum rezultă din certificatul de naștere nr. N. 1. Nr. 4., fiind căsătorită cu N. Carol, conform certificatului de căsătorie seria C.J. nr. 1. . Reclamanta a introdus acțiunea deoarece Tarkanyi Susana a suferit foarte mult în urma executării pedepsei nedrepte la care a fost condamnată, iar familia a fost lipsită în această perioadă de contribuția ei. Concret, în perioada în care a executat pedeapsa, familia a trebuit să plătească o persoană care să realizeze treburile casnice care reveneau acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 151, art. 304, art. 3041 C.pr.civ., art. 1, art. 4 alin. (6), art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Recursul este nefondat.
Limitele învestirii ins tanțe i.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ reclamanta N. Z., în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței: acordarea de despăgubiri materiale constând în 12 salarii medii brute pe economie, plus dobânda legală pentru perioada de 12 luni în care Tarkanyi Susana a executat pe nedrept pedeapsa cu închisoarea; obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.pr.civ.
În drept, cererea reclamantei a fost fundamentată pe prevederile art. 1 - 7 din Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, obiectul cererii pendinte îl constituie "acordarea de despăgubiri materiale constând în 12 salarii medii brute pe economie, plus dobânda legală pentru perioada de 12 luni în care Tarkanyi Susana a executat pe nedrept pedeapsa cu închisoarea; obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.pr.civ.";, cerere care prin prisma dispozițiilor Legii nr. 221/2009, era inadmisibilă.
Reclamanta nu a formulat prin cererea introductivă de instanță un petit pin care să solicite să se constate caracterul politic de drept al condamnării, ori un petit prin care să solicite despăgubiri materiale în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, respectiv, despăgubiri materiale constând în echivalentul valorii bunurilor confiscate prin Hotărârea de condamnare sau ca efect al măsuri administrative, după cum, nu a formulat niciun petit prin care să solicite obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor astfel de despăgubiri materiale.
Așadar, limitele învestirii instanței de fond au fost cele expres și precis stabilite de reclamantă prin petitul cererii de chemare în judecată, respectiv,
"acordarea de despăgubiri materiale constând în 12 salarii medii brute pe economie, plus dobânda legală pentru perioada de 12 luni în care Tarkanyi Susana a executat pe nedrept pedeapsa cu închisoarea; obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.pr.civ.";.
Potrivit art. 129 alin. final C.pr.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 1 C.pr.civ., conform căruia, în procesul civil, se lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii deduse judecății,
inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege reclamantul să își dispute obiectul procesului.
Cu alte cuvinte, în virtutea principiului disponibilității, instanța nu poate trece peste voința reclamantului.
Obligativitatea respectării principiului disponibilității este subliniată și în art. 129 alin. final C.pr.civ., text legal care prevede că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.
Conform art. 129 alin. final C.pr.civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Obiectul pricinii, asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe, este cel stabilit prin cererea de chemare în judecată, potrivit propriei voințe a reclamantului, iar nu cel care rezultă din probele administrate în cauză (a se vedea G. Boroi, Octavia Spineanu M. - codul de procedură civilă adnotat, Ed. a III-a revăzută și adăugită, Editura Hamangiu 2011, pag. 258 și urm.).
Or, în speță, obiectul pricinii, asupra căruia instanța de fond era ținută să se pronunțe, era cel dedus judecății și stabilit de însăși reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv, "acordarea de despăgubiri materiale constând în 12 salarii medii brute pe economie, plus dobânda legală pentru perioada de 12 luni în care Tarkanyi Susana a executat pe nedrept pedeapsa cu închisoarea; obligarea la achitarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C.pr.civ.";.
C. constată că prin prisma întregii economii a Legii nr. 221/2009 acest petit din cererea reclamantei era inadmisibil.
D ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă acord are a d aunelor mate r iale în te me iul
Legii nr. 221/2009.
Legea nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, a fost edictată în scopul de a se asigura despăgubirea celor care au suferit prejudicii morale și/sau materiale în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din cauza unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative asimilate acestora.
Prin prisma Legii nr. 221/2009 pot fi solicitate despăgubiri de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic ori care au fost supuse, evident împotriva voinței lor, unor măsuri administrative cu caracter politic, pentru prejudiciile morale și materiale ce le-au fost cauzate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Desigur, după declararea ca neconstituțional a textului art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, respectiv, după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei în interesul legii nr. 12/_, dosar nr. 14/2011, nu se mai poate discuta despre acordarea unor daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009, în favoarea persoanelor îndreptățite, ci doar despre daune materiale, circumscrise textului art. 5 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
Însă, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri materiale cuvenite în temeiul acestui text legal, este necesar să se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Prin urmare, întemeiat pe dispozițiile acestei legi - ținând cont, totodată, de Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, și de Decizia în interesul legii nr. 12/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar nr. 14/2011 -, pot fi promovate trei categorii de acțiuni :
- o primă categorie vizează cererile prin care se solicită instanței să constate caracterul politic al condamnării ori al măsurii administrative;
- a doua categorie este aceea a cererilor prin care se solicită acordarea de despăgubiri materiale în condițiile stabilite de lege;
- a treia categorie are în vedere cererile prin care se solicită instanței de judecată să dispună repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Legea nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume:
A. . 1 - "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
A. . 2 - "Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,
209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,
230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare
R. e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.
. 3 - "Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist
instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 568/2001, de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :
"Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica;
susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului
politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22
decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că
"persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.
Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.
2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.
Tot Legea nr. 221/2009 definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3:
"Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.
344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282
din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2
august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui";.
Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile Legii nr. 221/2009, să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată.
Astfel, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 prevede că: "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
A doua categorie de acțiuni ce pot fi promovate în temeiul Legii nr. 221/2009 sunt cele prin care se solicită, de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, acordarea unor despăgubiri materiale, în condițiile precizate în art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Pe lângă despăgubirile materiale ce pot fi pretinse în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita instanței de judecată să dispună repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Cu alte cuvinte, dacă nu este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept, ori despre o măsură administrativă al cărei caracter politic de drept să fie stipulat prin însuși textul Legii nr. 221/2009, reclamantul, care se încadrează în dispozițiile acestei legi, trebuie să solicite instanței de judecată, în
prealabil solicitării de despăgubiri materiale, constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsuri administrative.
Însă, pentru acordarea despăgubirilor materiale în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, este necesar ca aceste despăgubiri materiale solicitate de reclamantul care se încadrează în dispoziții acestei legi, să reprezinte echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Cu alte cuvinte, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, nu pot fi solicitate și acordate, cu titlu de despăgubiri materiale, decât acele despăgubiri materiale care reprezintă echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, și cu condiția ca respectivele bunuri să nu fi fost restituite ori să nu se fi obținut despăgubiri în echivalent pentru aceste bunuri, în condițiile Legii nr. 10/2001 ori ale Legii nr. 247/2005.
Eventualele despăgubiri constând în 12 salarii medii brute pe economie, plus dobânda legală pentru acestea, nu se încadrează în noțiunea de
"despăgubiri materiale"; reprezentând "echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";, despre care face vorbire art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, astfel încât, o atare solicitare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, nu este admisibilă.
Drept urmare, față de limitele învestirii instanței de fond, nu se impunea administrarea nici unor probe, așa cum nefondat susține recurenta.
Pe cale de consecință, C. constată că, în raport de prevederile art. 132 C.pr.civ., în mod legal prima instanță, la termenul de judecată din_, a respins cererile în probațiune formulate de reprezentantul reclamantei, "raportat la obiectul cererii de chemare în judecată";.
La termenul de judecată din_, în fața primei instanțe, reprezentantul reclamantei, a solicitat instanței să dispună amânarea judecării cauzei, pentru a depune la dosar o precizare de acțiune.
Tribunalul Cluj, la același termen de judecată, a respins cererea de amânare pentru acest motiv, apreciind că reclamanta a avut suficient timp la dispoziție pentru a depune la dosar, până la acel moment, o precizare de acțiune.
În ceea ce privește susținerea reclamantei recurente, în sensul că după
închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării în cauză de către prima instanță, a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei intitulată "cerere de repunere pe rol, precizare de acțiune și concluzii scrise"; (f. 22 dosar fond) și că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri de repunere pe rol, C. constată că această susținere este vădit nefondată, raportat la consemnările inserate în practicaua sentinței fondului, consemnări care menționează următoarele: "la data de_ s-a depus la dosar din partea reclamantei cerere de repunere pe rol, precizare de acțiune și concluzii scrise";; "instanța consideră că nu se impune repunerea pe rol a cauzei, raportat la motivele invocate"; (f. 25 dosar fond).
constată, așadar, prin prisma considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. Z. împotriva sentinței civile nr. 616 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
-M. CONȚ
I.
-D.
C.
A.
-A. P.
GREFIER
-A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 4436/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 566/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
