Decizia civilă nr. 3030/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3030/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
I. -D. C.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. Z., împotriva sentinței civile nr. 159 din 1 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâtul M.
B. M. PRIN P., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent V.
Z., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat M. B. M. prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 iunie 2013, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului-recurent, și se lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea acestuia să ia la cunoștință conținutul acesteia.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul- recurent V. Z., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat M. B.
M. prin primar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, învederând faptul că nu a solicitat terenul în baza Legii nr. 10/2001, ci în baza Legii nr. 247/2005, și în consecință solicită să fie luate măsurile necesare pentru a-și primi drepturile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 159 din 1 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ a fost respinsă cererea formulată
de reclamantul V. Z., în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. reprezentat prin P. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în data de_ petentul V. Z. s-a adresat Primăriei municipiului B. M. cu o cerere prin care a solicitat punerea în drepturi în conformitate cu Legea nr. 247/2005, arătând că a fost expropriat de pe strada Banatului nr. 16, cu teren în suprafață de 1439 mp, iar dosarul se găsește la P. municipiului
B. M. .
Petentului i s-a comunicat faptul că potrivit Legii nr. 247/2005, termenul de depunere a cererilor de restituire a fost prelungit numai pentru terenurile ce fac obiectul legilor fondului funciar. În data de_ petentul a depus o contestație la Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 privind dosarul format, cu nr. 17617/2005, urmare căreia P. ul municipiului B.
M. a emis dispoziția nr. 11575 din_ prin care a respins notificarea petentului privind restituirea în natură a imobilului teren situat în B. M., fostă strada Banatului nr.16, înregistrată la P. municipiului B. M. sub nr.17617/_ întrucât notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv data de_ .
Dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr.10/2001, invocate de petent, instituie pentru deținătorul imobilului sau după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării, obligația de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată și asupra acordării în compensare de bunuri sau servicii ori, după caz, să propună acordarea de despăgubiri dacă restituirea în natură nu este posibilă. Instanța a pus în discuția reclamantului necesitatea precizării acțiunii, dar acesta nu a înțeles să procedeze în consecință. În speță, reclamantul și-a denumit acțiunea ca fiind "în constatarea dreptului de proprietate";, dar a vizat dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, făcând referire și la revendicarea suprafeței de 1400 mp teren în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005. Pe cale de consecință, instanța s- a pronunțat în funcție de acest temei de drept explicit.
Așadar demersul procesual al reclamantului a fost întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Căile judiciare reglementate de acest act normativ ori exercitabile în aplicarea sa sunt atacarea deciziei sau dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, în aplicarea art. 26 - de altfel indicat de către reclamant - la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și contestația împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cererea depusă de petent a primit o rezolvare, din perspectiva aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind emisă Dispoziția nr. 11575/_ a P. ului M. ui B. M., așadar nu este incidentă situația unui refuz nejustificat de soluționare a notificării.
În ce privește dispoziția evocată, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, persoana îndreptățită avea dreptul de a notifica persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin
O.U.G. nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, astfel încât termenul limită de depunere a notificărilor a fost data de_ .
Legea nr. 247/2005 a modificat relativ substanțial Legea nr. 10/2001, a reglementat o repunere în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, dar nu a instituit un nou termen pentru depunerea notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 10/2001, cererea petentului a fost depusă tardiv în anul 2005. Deși s-a învederat că dispoziția nr. 11575 din_ s-a comunicat reclamantului, acesta a contestat recepționarea ei, iar documentele depuse (borderou de comunicări) sunt acte ce emană exclusiv de la intimată, nu sunt însușite prin semnătură de petent, astfel încât instanța a apreciat că se impune analizarea respectivei dispoziții, fără discutarea tardivității.
De asemenea, din adresa nr. 26/A din_ rezultă că reclamantul a efectuat demersuri pentru soluționarea cererii sale și în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul V. Z. , solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a formulat o cerere la data de 8 martie 2005 prin care a solicitat să-i fie restituit terenul moștenit de la tatăl său, deoarece terenul este liber, fără construcții.
Recurentul a arătat că și-a depus cererea în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005 și această cerere nu se referă la Legea nr.10/2001, potrivită căreia trebuia să depună notificarea până la data de_ .
Pentru acest teren a solicitat Comisiei de la Consiliul M. ui B.
M. să se deplaseze la fața locului și le-a arătat că terenul de 14 arii este liber și solicită să-i fie restituit în temeiul Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare M. B. M. prin P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
arătat că în mod corect a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, întrucât notificarea formulată de acesta a fost tardiv depusă în 2005, fiind soluționată prin emiterea dispoziției P. ului municipiului B. nr. 11575/_ .
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea cu care reclamantul V. Z. a investit instanța, la data de_, acesta a revendicat terenul în suprafață de 1400 mp, în temeiul Legii nr.10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Instanța de fond a verificat pertinența acțiunii, având în vedere temeiul juridic invocat de reclamant.
În mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, din care rezultă că reclamantul V. Z. a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea în drepturi în conformitate cu Legea nr. 247/2005, pentru terenul de 1439 mp, care a fost expropriat. Cererea a fost formulată de către recurent la data de_ .
Întrucât reclamantul a invocat ca temei de drept pentru prezenta acțiune Legea nr.10/2001 și Legea nr. 247/2005, prima instanță a verificat
dacă reclamantul a formulat cererea de revendicare în termenul prevăzut de actul normativ invocat.
Verificând dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, tribunalul a constatat că, cererea formulată de reclamant este tardivă, acesta fiind decăzut din dreptul de a solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, întrucât notificarea putea fi făcută până la data de _
.
Întrucât în termenul de decădere nu s-a depus notificarea, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Susținerea recurentului potrivit căreia cererea sa nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.10/2001, nu poate fi primită, întrucât recurentul reclamant a invocat ca temei de drept al acțiunii Legea nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 294 Cod proc.civ., coroborate cu dispozițiile art. 316 Cod proc.civ., în recurs nu se poate schimba temeiul juridic al acțiunii, instanța de recurs urmând a analiza sentința recurată având în vedere dispozițiile legale invocate de către recurent în fața primei instanțe, respectiv Legea nr. 10/2001 și dispozițiile din Legea nr. 247/2005 care au modificat Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005 modifică substanțial Legea nr.10/2001, însă nu modifică și dispozițiile legale referitoare la termenul în care se poate depune notificarea, situație în care, cererea de restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 nu poate fi soluționată favorabil reclamantului.
Prin urmare, dispoziția nr. 11575/_ emisă de P. ul municipiului B. M., prin care s-a respins ca tardivă notificarea reclamantului este corectă, precum și soluția primei instanțe care a respins cererea reclamantului.
Întrucât dispozițiile legale în materia Legii nr.10/2001 au fost corect aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul V. Z. împotriva deciziei civile numărul 159 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
A.
-T.N. M.
C. V.
I. D.C. M. L.T.
Plecat în C.O.,semnează Vicepreședintele instanței
I. A.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: A.A.S. -T.
| ← Sentința civilă nr. 620/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 46/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
